Decizia nr. 9304/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 9304/2012
Ședința din data de 12 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
G. : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurenții T. V. și G. M., împotriva sentinței civile nr. 1233 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M., în contradictoriu cu intimata SC T. C. W. S. și SC T. C. W. S. PRIN LICHIDATOR J. LG I. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 85/2006.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1233 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...)/a1, a fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul LG I. S. desemnat pentru falimentul debitoarei SC T. C. W. S., în contradictoriu cu pârâții T. V. și G. M., și în consecință au fost obligați pârâții, în solidar, să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei SC T. C. W. S., în cuantum de
83.017 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art.138 alin.1 lit.a și d din L. nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Răspunderea reglementată de art. 138 din L. 85/2006 presupune existența unei prevederi în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/conducere sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile disponibile.
In ceea ce privește prejudiciul, în speță această condiție este îndeplinită, el fiind constituit din totalitatea creanțelor înscrise în tabelul definitiv al creditorilor și al cărui cuantum este de 83.017 lei.
Cât privește cea de-a doua condiție impusă de lege, respectiv fapta ilicită în cazul răspunderii civile delictuale speciale reglementată de art. 138 din lege, fapta ilicită, trebuie să constea în săvârșirea uneia dintre cele enumerate în mod expres și limitativ de art. 138 alin.1 lit.a)-g) din lege.
În concret, administratorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâților în calitatea acestora de administratori statutari ai debitoarei pentru săvârșirea faptelor prev.de art. 138 lit.a) și d) din lege.
Este adevărat că ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activitate direct producătoare de prejudiciu însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea prin plata cu întârziere a unor creanțe, ceea ce generează dobânzi sau penalități.
Societatea debitoare contracta transport de mărfuri pe baza comenzilor emise de SC T. C. L. S. (societatea care are ca și asociați pe T. V. și T. D. C.) având rol de intermediari.
În baza comenzilor emise de SC T. C. L. S. debitoarea comanda transporturile la diverși transportatori.
După efectuarea transporturilor aceasta achita serviciile către transportatori urmând să factureze aceste transporturi către SC T. C. L. S. în vederea încasării lor.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a confirmat susținerile administratorului judiciar, potrivit cărora, facturi cu o valoare de 22.235 lei nu au fost refacturate și nici încasate de SC T. C. W.
Din același raport de expertiză rezultă că din modul cum au fost determinate, sumele compensate înregistrate (la fel ca și în ce privește evidența contabilă a creanțelor și datoriilor, în general), rezultă încălcări ale unor reglementări contabile., respectiv L. contabilității nr. 8., ordinele M.ui F. nr.
94/2001 și 306/2002 cu privire la reglementările contabile, planul de conturi, raportarea financiară și alte prevederi în domeniu.
Tot expertul contabil a arătat că pentru perioada 2002-2007 au fost întocmite rapoarte de organele controlului fiscal și ale Gărzii Financiare în care sunt consemnate abateri privind respectarea normativului privind soldul de casă, reflectarea corectă a reevaluării patrimoniului, conducerea registrului de casă, achitarea datoriilor față de terți, regimul colectării numerarului și întocmirea monetarelor. Garda Financiară a reținut că societatea nu înscrie expres pe facturile emise numărul și data comenzii ce stă la baza prestației dintre furnizor și beneficiar.
Faptele rezultate din raportul de expertiză contabilă echivalează în concret cu neținerea contabilității în conformitate cu legea deoarece se apreciază în funcție de prevederile L. nr. 8. care impun o atare obligativitate în sarcina administratorilor statutari.
Tocmai prin neținerea contabilității în conformitate cu legea debitoarea a ajuns în stare de insolvență, aceasta fiind cauza directă și imediată, motiv pentru care pârâții urmează a răspunde pentru pasivul societății, ca o consecință a admiterii acțiunii.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii înrăspundere promovată de lichidatorul LG I. S. și obligarea acestuia la platacheltuielilor de judecată ocazionate la fond și recurs.
În motivare se arată că hotararea instantei de fond se impune a fi modificata in raport de faptul ca incidenta prevederilor art. 304 pct. 7, 8 si 9 cpc este evidenta.
Astfel, in ceea ce priveste incidenta prev. art. 304 pct. 8 cpc respectiv interpretarea gresita a actului dedus judecatii, inteleg sa detalieze urmatoarele critici ce se impun a fi retinute fata de motivare a instantei de fond.
Prin actiunea ce a investit instanta, administratorul judiciar a solicitat instantei sa oblige paratii in solidar la suportarea din averea proprie a pasivului societatii ajunse in insolventa raportat la prev. art. 138 alin 1 litera a si d din L.
85/2006.
Actiunea formulata a fost intemeiata in raport de 4 operatiuni contabile realizate astfel, la - (...), (...), (...) si (...)- apreciate de catre lichidator ca fiind generatoare ale starii de insolventa.
Desi acestea erau punctele de reper ce se impuneau a fi analizate de catre instanta de fond, in motivarea hotararii instantei de fond nu se regasesc analizate aceste operatiuni criticate de catre lichidator si utilizate ca temei sau fundament al promovarii actiunii in raspunderea administratorului.
Din aceasta perspectiva invocă incidenta prevederea legala continuta la art. 304 pct. 8 cpc in sensul ca instanta fondului a realizat o interpretarea gresita a actului dedus judecatii, schimband, apreciează pârâții, prin rationamentul expus la paginile 6 si 7 din hotararea atacata, natura sau intelesul vadit si lamurit a actelor deduse judecatii. Arată că nu se poate realiza o analiza a incidentei acestui articol decat cu trimitere la analiza conditiilor raspunderii civile delictuale pe care instanta fondului o realizata la filele 6 si 7, analiza ce atrage incidenta evidenta a art. 304 cpt. 9 cpc.
Mai exact, revenind la incidenta prev. art. 304 pct 8 cpc, precizează ca instanta fondului nu a analizat compact expertiza contabila efectuata in cauza cu analiza operatiunilor vizate de actiunea ce a investit instanta de judecata, asa cum au aratat mai sus.
Astfel, expertiza contabila efectuata in cauza a infirmat "prezumtia de culpa" a administratorilor- statuar si de fapt- pe care lichidatorul si-a fundamentat actiunea in raspundere. Spre exemplificare, operatiunea indicata la pagina a doua din cererea de antrenare a raspunderii formulata de lichidator si care a investit instanta de judecata, legata de contul 6., mai exact suma de
4.887,81 lei, situatia a fost lamurita inca prin notele de sedinta depuse pentru termenul de judecata din data de (...), situatia contabila fiind detaliata si lamurita si de catre expertul contabil in expertiza realizata in cauza in sensul in care la fila
10 din expertiza expertul arata ca, chiar daca procesul verbal de clasare s-a intocmit superficial, fata de rulajele si stocurile de marfuri gestionate in perioada
2003-2006 un scazamant de 4.887,81 lei la marfuri este minim si se incadreaza in pierderi normale agreate. In aceeasi expertiza atunci cand analizeaza aceasta operatiune expertul la fila 12 din expertiza arata ca in perioada de la intrare si pina in anul 2007 obiectele si-au consumat o perioada de utilizare care sa permita scoaterea lor din uz. Pe cale de consecinta chiar daca operatiunea scriptica a fost realizata superficial de catre contabilul de la acea data, "valoarea trebuia scoasa din active - fiind vorba de obiecte utilizate si terminate", sens in care apreciează ca in ceea ce priveste aceasta operatiune retinuta ca imputabila de catre I. nu putea fi atrasa raspunderea intimatilor.
O alta operatiune indicata in cererea introductiva si neanalizata, atragand incidenta prev. art. 304 pct.8 cpc este cea din data de (...) cand se arata de catre lichidtaor ca s-ar fi realizat o operatiune de compensare criticabila. Concluziile expertizei contabile efectuate in cauza confirma teza paratilor insa privind inexistenta unui raport de cauzalitate intre operatiunile conta bile enumerate inactiune si starea de insolventa a societatii, intelegand sa reia teza din notele de sedinta depuse la termenul din data de (...)- neanalizate de instanta de fond- in sensul ca sumele prin care s-au compensat clienti si furnizori 5811=411 suma de
534.038,23 lei si 401=5811 suma de 534.038,23 coincid astfel ca din perspectiva contabila nu s-ar putea retine in vreun mod o diferenta de bani care sa poata constitui temei sau justificare pentru insolventa societatii, adica acea incapacitate de plata amintita de judecatorul sindic, raportul de cauzalitate dintre o anumita fapta si efectiva insolventa nefiind incidenta in ceea ce priveste aceasta operatiune contabila.
In sensul interpretarii gresite a actului dedus judecatii, fata de expunerea din aliniatul anterior cu privire la operatiunea de compensare, instanta de fond nu a analizat si faptul ca prin raportul depus la termenul anterior datei de (...) se recunoaste lafila doi din acest raport ca doar suma de 349.693,74 lei din suma de 534.038,23 lei ar putea fi compensata in opinia lichidatorului, ramanand un rest de 184.344,49 lei pentru care nu ar exista documente. Chiar si asa si pentru a se clarifica si aceasta suma de 184.344,49 lei ramasa incerta din perspectiva lichidatorului, s-a atasat la acea data notelor de sedinta depusa in (...) un tabel cu detalierile fiecarui ordin de plata cu precizarea facturii pentru care s-a facut plata, facturile fiind emise pe T. C. W., sens in care apreciează ca a fost clarificata si diferenta de 184.344,49 lei. Detalierea acestei operatiuni este realizata si de expert la fila 11 din expertiza contabila unde se arata ca prin corectare, in urma analizei, raman in evidenta facturi neincasate si necompensate- clienti- in suma de 433.420 lei si facturi neachitate- furnizori- in suma de 406.831 lei, aratandu- se de catre expert atit prin analizarea acestei operatiunei contabile la fila 11 din expertzia cat si prin raspunsul dat la obiectiunile formulate de lichidator si depuse la dosar pentru termenul din (...) ca eroarea contabila nu are nici un impact direct real in ceea ce priveste patrimoniul societatii, solventei acesteia si nici in privinta obligatiilor de plata ale acesteia, opinia expertului fiind ca intre abaterile ce privesc tinerea contabilitatii si intrarea in insolventa a debitoarei nu se poate retine ca ar exista raport de cauzalitate directa- se vedea pagina doi din raspunsul la obiectiuni depus pentru termenul din data de (...).
O alta operatiune analizata de parati fata de imputarea adusa acestora de catre lichidator prin actiunea introductiva, este cea din (...) cu privire la inregistrarea cont 401 =768 - 71.312,88 lei- anulare obligatii-o Initial se arata ca nu exista situatia furnizori lor a caror creante au fost anulate, lichidatorul rezumandu-se la aceasta afirmatie in actiune fara a arata ce text legal impunea o anumita maniera de prezentare a situatiei furnizorilor si in ce mod lipsa ei ar fi putut genera starea de insolventa a societatii debitoare. S-a aratat de catre parati ca pct. 401 = 768 in suma de 71.312,83 lei reprezinta anularea unor datorii si trecerea lor pe venituri datorita unor sentinte favorabile si de asemenea datorita prescrierii unor datorii conform fisei contului 768, mentionand ca au fost depuse la dosar copii dupa sentintele favorabile anterior aratate - a se vedea si notele de sedinta depuse la termenul din (...) unde s-a aratat ca suma de 22.135,39 lei a fost stinsa din sold in raport de sentintele pronuntate in legatura cu societatile SC Pamaranda T. S., SC Tir 2000 S., SC Elpidex S. si ca facturile emise catre T. C. L. in aceasta relatie contractuala au fost achitate astfel: factura 1466560 din (...) achitata din Banc Post in data de (...) conform OP ului depus la dosar, factura nr. 1466632 din (...) achitata in data de (...) din BCR u ordinul de plata in valoare de 17.640 lei si factura nr. 5. din (...) achitata in (...) din Banc Post cu ordinul de plata in valoare de 22.100 lei-.De altfel si in privinta acestei operatiuni contabile criticata de catre lichidator concluziile raportului de expertiza de la fila 11 din raportul de expertiza arata ca eroarea contabila nu are impact in ceea ce priveste patrimoniul societatii si nici cel al obligatiilor de plata ale acesteia, nici solventaacesteia Iipsind elementul esential din punctul nostru de vedere pentru antrenarea raspunderii, respectiv raportul de cauzalitate dintre o anumita fapta imputata si efectiva incapacitate de plata a societatii, insolventa societatii.
Nu in ultimul rand in ceea ce priveste operatiunea din (...) 455=401
76.197,56 lei constituire obligatii furnizor prin diminuare creanta expertul a indicat la fila 13 din expertiza contabila ca platile prin casa au fost contabilizate ca plati catre furnizori in loc de plati catre asociati, insa eliminarea inregistrarii contabile, in fond ar diminua suma totala a datoriilor neachitate fata de furnizori si ar majora datoria societatii catre asociati, neatragand starea de insolventa a societatii sau neputand justifica mai exact antrenarea raspunderii administratorilor pentru incapacitatea de plata. Si in ceea ce priveste operatiunea
401=411 265.096,97 lei compensare client furnizori expertul la fila 10 din expertiza arata detaliind operatiunile contabile ca " articolele conta bile, in sine, nu sunt de natura sa duca si nu consideră ca au dus la starea de insolventa." Pe cale de consecinta, fata de descrierea succinta a temeiuri lor pentru care apreciaza ca se impune antrenarea raspunderii de catre instanta de fond, apreciează ca incidenta prev. arte 304 pct. 7 si 8 cpc este evidenta expertul contabil concluzionand, contrar celor sustinute de instanta fondului la fila 7 din hotarare, in raspunsul formulat la obiectiunile I.- fila 2 din raspunsul depus pentru termenul din (...) - ca la data de (...) cand s-a depus cererea pentru deschiderea proceduri insolventei debitoarea nu se afla in incapacitate de plata si nu se afla in aceasta situatie nici la data de (...). Dupa cum arata expertul "unele operatiuni, inregistrari, compensari ce fac obiectul cererii de atragere a raspunderii au avut loc ulterior cererii privind procedura de faliment, situatie ce nu a modificat capacitatea de plata a debitoarei la data cererii de faliment, iar pentru operatiunile ce s-au contabilizat inainte de (...) sunt documente contabile existente, cum se consemneaza in raport. "
F.a de concluziile expertului, detalierile acestuia, apreciează incidente cum au mai aratat anterior si prev. art. 304 cpt. 7 cpc in sensul ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina. In acest sens elocventa este concluzia expertului care ramane aceeasi si in cadrul explicatiilor furnizate in raspunsul la obiectiunile lichidatorului, pagina 3 din raspuns- respectiv aceea ca raportul de cauzalitate intre operatiunile conta bile criticate si starea de insolventa nu se contureaza in cauza.
Opiniile doctrinare și cele juri sprudențiale, converg în a arăta că dispoziția legală prin care s-a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate a fost edictată în scopul de a asigura o bună administare a justiției, de a întări încrederea justițiabililor în hotărârile judecătorești și de a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.
Referitor la motivarea hotărârilor judecătorești, Curtea E.peană a Drepturilor Omului a apreciat că "actul fundamental cu privire la care are jurisdicție (Convenția) nu urmărește garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unora concrete și efective, dreptul la un proces echitabil ne putând fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr examinate de instanța sesizată, întinderea obligației instanțelor de a motiva poate varia în special în funcție de natura hotărârilor și se analizează în lumina circumstanțelor speței.
Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, această obligație presupune, totuși, că partea vătămată să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit față de elementele decisive pentru rezultatul procedurii în cauză ,,- în acest sens: cauza Ruiz Torija și Hiro Balani împotriva Spaniei, 1994; cauza Dulaurans împotriva Franței, 2000 și cauza Liakopoulou împotriva Greciei, 2006).
Similar în cauza Suominen contra Finlandei din 1 iulie 2003, 3780111997, CEDO arata ca art. 6 impune ca orice hotarare judecatoreasca sa fie motivata astfel incat justitiabilul sa poata observa care dintre argumentele sale au fost acceptate si motivele pentru care unele aparari i s-au respins.
În cazul unor elemente cu incidența decisivă- cum sunt în speță cele arătate mai sus, se impunea un răspuns explicit față de chestiunile invocate, în concordanță cu importanța acestor elemente pentru soluționarea cauzei, însă instanța de fond omite aceste critici neanalizând și nesoluționând pe fond apărările formulate.
Neanalizarea și nesoluționarea pe fond a argumentelor paratilor este de natură să atragă incidența prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 referitoare la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu prezervarea dreptului părților de a beneficia de toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege referitor la chestiunile deduse judecății. Mai mult, concluzia expertului si in raport de explicatiile fumizate in raspunsul la obiectiunile lichidatorului, pagina 3 din raspuns, ramane aceeasi, respectiv aceea ca raportul de cauzalitate intre operatiunile conta bile criticate si starea de insolventa nu se contureaza in cauza.
De asemenea incidenta prev. art. 304 cpt. 9 cpc este evidenta fata de modalitatea in care instanta fondului a inteles sa justifice antrenarea raspunderii apreciind ca sunt intrunite toate conditiile raspunderii delictuale, sens in care consideră ca instanta a facut o aplicare gresita a legii.
Raspundere analizata in cauza este una de tip delictual, fiind necesara intrunirea cumulativa a mai multor conditii, respectiv fapta ilicita prevazuta de lege, existenta prejudiciului, culpa si raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul efectiv produs, in acest sens pronuntandu-se si Curtea de apel C. in decizia nr. 86/R/20 1 O, unde Curtea a mai statuat ca " nu este suficient ca aceasta fapta- cea a membrilor organelor de conducere- sa fi contribuit la stare de insolventa, fiind necesara exustenta unui raport de cauzalitate direct." In acelasi sens, Curtea de A. B., prin decizia nr. 5. din (...) pronuntata in dosar nr. (...) a respins recursul privind actiunea in raspundere formulata in temeiul art. 138 litera a-g din L. 85/2006, retinand ca legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie de culpa si de raspundere in sarcina administratorului societatii. Mai exact, judecatorul sindic poate dispune suportarea unei parti din pasivul societatii de catre organele de conducere al societatii numai daca se dovedeste in cauza indeplinirea cumulativa a conditiilor privind raspunderea delictuala - existenta prejudiciului, fapta ilicita, existenta raprtului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa- si se poate identifica in dosar ca s-a comis vreo fapta in mod concret, din cele enuntate la art. 138.
Instanta fondului, reia franturi din raportul de expertiza, ignora concluziile expertului, face trimtere la facturi in valoare de 22.235 lei care nu ar fi fost refacturate, dar nu coroboreaza probele existent la dosar, analizele detaliate ale expertului si nici sustinerile si detalierile paratilor. In concret, expertul contabil chemat sa analizeze notiune a de "conducere a contabilitatii in conformitate cu legea" a aratat in raspunsul formulat la obiectiunile lichidatorului la expertiza intocmita in cauza ca "intre abaterile ce privesc tinerea con tab ilitatii, sesizate de lichidator si analizate si conjlrmate in modul cum sunt consemnate in raportul de expertiza, si intrarea in insolventa a debitoarei, nu retinem ca ar exista raport de cauzalitate directa «, a se vedea pagina 2 aliniat 3 din raspunsul la obiectiunile la expertiza contabila. Pe langa analizarea documentelor contabile, opinia expertului a avut in vedere si etapele si modalitatea in care s-a cerut si deschis procedura insol ventei si faptul ca prin corectarea inregistrarilor nesustinute de documente " situatia societatii nu devenea la data deschideriiinsolventei in incapacitate de plata" - a se vedea fila 2 din raspunsul la obiectiunile lichidatorului la expertiza, aliniat 7.
Elementul esential ne analizat de instanta fondului pentru a putea fundamenta teza raspunderii delictuale si a raportului de cauzalitate dintre o fapta sau mai multe si efectiva incapacitate de plata care a atras insolventa, este acela legat de neplata unei sume importante de bani de catre un beneficiar de transport din S., aratandu-se ca starea de insolventa a fost generata de neplata aceste sume importante de bani, fapt ce a creat un dezechilibru important in balanta financiara a societatii- instanta nu a analizat situatia detaliata cu societatea spaniola Driade E.pea descrisa si de expert la fila 9, capitol II pct. 5 si filele 11, 12 capitol III pct. 2 din expertiza contabila efectuata in cauza.
In esenta apreciează ca instanta fondului a realizat o aplicare gresita a legii atunci cand a apreciat ca este suficient a prelua faptul ca s-au identificat erori in contabilitate sau o conducere superficiala a contabilitatii a transforma acest fapt preluat in fapta ilicita si a conc1uziona in lispa unor date concrete ca exista si raport de cauzalitate intre fapta! fapte si starea de insolventa. A. ca instanta fondului trebuia sa analizeze si sa tina cont de explicatiile si detaliile oferite de expert cu privire la unele scapari in contabilitate si apreiceze stricto sensu cu privire la raportul de cauzalitate dintre fapte si insolventa. Ceea ce a facut instanta fondului apreciem ca este o prezumare a raportului de cauzalitate dintre faptei fapte si incapacitate de plata, sens in care modificarea hotararii instante de fond se impune in totalitate cu respingerea actiunii.
Au mai aratat de altfel ca savarsirea unei fapte ilicite dintre cele limitativ prevazute de lege si existenta unui prejudiciu sunt doar doua dintre conditiile necesare dar nu si suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul art. 138, instanta fiind chemata a analiza si a retine daca insolventa a fost determinata de fapta ilicita a persoanei impotriva careia se exercita actiunea in raspundere civila delictuala. Raportul cauzal trebuie sa existe intre o fapta de la arte 138 aliniat 1 din L. 85/2006 si starea de insolventa, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte- cazul de fata erori corectate in contabilitate - debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile, ori in cazul de fata chiar in dosarul de faliment s-au formulat explicatii de catre debitor, legate de modul in care a ajuns sa nu poata achita datoriile fata de cei ce au realizat acele transporturi in S., mai exact, neplata de catre beneficiarul transporturilor realizate in S. a serviciilor de transport realizate prin intermediul societatii debitoare si facturarea integrala a contravalorii marfurilor transportate datorita deteriorarii acestor marfuri- reluand arată ca : situatia care a generat dezechilibrul de plati al debitoarei se datoreaza unei situatii create chiar de catre creditoarea se A. P. P. S. din P. care in calitate de furnizor de servicii a dus la crearea unui prejudiciu in valoare de 26.)00 euro. In luna aprilie 2005 in baza comenzilor - contract de transport nr 89/ (...) si 100/(...) societatea le-a solicitat 2 mijloace de transport pentru a efectua 2 transporturi de material lemnos verde pe relatia R. - S. cu mentiunea ca durata transportului sa nufie mai mare de 5 zile, ignorind aceasta clauza din contract, acestia au ajuns la destinatie dupa 14 respectiv 15 zile, intarziere ce a dus la "mucegairea si degradarea totala" a materialului lemnos, fapt pentru care beneficiarul marfurilor a facturat catre societate intreaga valoare a pagubei rezultate in urma acestei intarzieri care s-a ridicat la valoarea de 26.500 euro, retinand aceasta suma apoi din soldul restant care avea sa-I plateasca societatii debitoare la data respectiva pentru alte transporturi efectuate anterior acestui incident. In consecinta firma debitoare a fost direct afectata de faptul ca nu a mai incasat banii pe transporturile deja efectuate si a trebuit totusi sa achite si o parte din transporturile efectuate in S. de catre societatile de transport din R., desi societatea beneficiara atransporturilor nu a inteles sa mai faca plati - s-au depus la dosar copii dupa C.enzile Contract, copie dupa CMR - urile in care sunt facute la sosire de catre beneficiarul spaniol mentiunile privind degradarea marfurilor si copie dupa factura emisa de catre beneficiar pentru paguba respectiva in valoare de 26.500 euro, iar cu toate acestea A. P. P. s-a inscris la masa credala cu suma de 9600 euro, fiind unul din creditorii sumei de 83.017 lei pentru care se solicita antrenarea raspunderii in prezentul dosar. Precizează ca desi detaliata aceasta situatie nu a fost avuta in vedere de judecatorul de la fond.
Analizând recursul formulat de recurenta pârâtă în raport de motiveleinvocate, Curtea reține următoarele:
Prima critică adusă hotărârii recurate se impune a fi înlăturată întrucât judecătorul sindic a procedat la analizarea succintă a condițiilor răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei, fiind prezentate argumentele de fapt și de drept care l-au condus la soluția pronunțată.
Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Pentru a răspunde acestor exigențe, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, doar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea subscrisei de un veritabil acces la justiție , cea ce în cauză nu se poate reține , întrucât deși instanța nu arărpuns fiecărei apărări a înlăturat motivat susținerile pârâților prin argumente structurate . .
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții
E.pene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel,
Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat" ascultate ", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor. argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza V an de H. c. Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, § 59; în același sens, cauza A.ina c. R., hot. din 28 aprilie 2005, § 30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Judecătorul sindic a ascultat susținerile recurenților însă argumentele nu sunt cele pe care aceștia au dorit să le vadă evidențiate .
Susținerile recurenților potrivit cărora pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 nu este suficientă, însă, o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea
și ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu pot fi reținute în favoarea acestora .
Cauzele ajungerii debitoarei în insolvență au fost indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză , managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce le reveneau în calitate de administratori statutari, astfel că se apreciază că s-a stabilit raportul de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență .
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Toate aserțiunile referitoare la greșita valorificare a concluziilor raportului de expertiză care constituie cea mai întinsă parte a recursului și care vizează în fapt o singură critică referitor la intepretarea eronată a actului juridic dedus judecății sunt lipsite de fundament .
Contrar susținerilor extinse ale recurenților limitele investirii judecătorului sindic nu au fost faptele evidențiate de documentele evidențiate ci s-a solicitat constatarea săvârșirii faptelor prevăzute de art 138 lit a și d LPI , deduse din maniera de conducere a contabilității, chiar dacă au fost enunțate în mod distinct anumite documente , faptele nu au fost limitate la acestea .
C.plexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite , între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul, astfel că toate aserțiunile referitoare la inexistența raportului cauzal vor fi înlăturate . .
Curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod corect starea de fapt, întrucât a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia dovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată , prevăzută de art. 138 lit. d in L. nr. 85/2006 și prejudiciul invocat .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală , ori operațiunile evidențiate în documentele analizate prin raportul întocmit au constituit o astfel de premisă . .
Judecătorul sindic a reținut corect că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în careaceștia nu au predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din L. nr.85/2006 .
Pârâților, în calitate de administratori, le revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale L. nr.31/1990.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.8. republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză, astfel că toate susținerile contrare din cuprinsul recursului sunt înlăturate .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea și a lipsei bunurilor evidențiate se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii, atât cele generale, prevăzute de dreptul comun în materia răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a unei persoane determinate, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă ilicită, vinovăția făptuitorului, suprapuse peste cele speciale, fapta ilicită constând în una din faptele enumerate de textul indicat să fie săvârșită de o persoană care să aibă calitatea membru al organelor de conducere - administrator, director, cenzor și de orice altă persoană - care a contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, va putea fi angajată în sarcina membrilor organelor de conducere ale debitorei , răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din L. privind procedura insolvenței
Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit. d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Supravegherea persoanelor cărora le-a fost delegată îndeplinirea sarcinii conducerii contabilității revine pârâților astfel că nici această apărare a recurenților nu poate fir primită .
Examinarea fiecărei operațiuni contabile excede cadrului procesual și poate produce efectele urmărite de recurenți întrucât analiza evidențiază în mod cert încălcarea normelor contabile ceea ce este suficient pentru valorificarea prevederilor art 138 LPI .
Judecătorul sindic a reținut urmare a interpretării corecte a dispozițiilor incidente că sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 (1) lit. a și d din L.
85/2006 pentru a putea fi angajată răspunderea pârâtei, considerând în mod corect că probatoriul administrat a relevat că pârâții au săvârșit faptele imputate iar atitudinea administratorilor statutari în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor instituite în sarcina acesteia în baza art.70 și urm. din L. nr.31/1990 a fost cea care a determinat insolvența debitoarei.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul promovat nu este întemeiat, hotărârea atacată fiind pronunțată ca urmarea a aplicării corecte a legii , nefiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct7,8, sau 9 C pr civ , iar Curtea în baza art 312 C pr civ va respinge recursul declarat .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții T. V. și G. M. împotriva sentinței civile nr. 1233 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. S. C. P. A. M. C.
G. V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.N. B.
| ← Decizia nr. 8595/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2417/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
