Decizia nr. 2434/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a C.,
DE contencios ADMIN.RATIV ȘI FIS.L
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA C. NR.2434/2012
Ședința din data de 26 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de creditorii B. SA, P. A. I., P. M. D. și pârâtul C. M. D. împotriva sentinței civile nr.2074 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu intimații SC C. I. S. PRIN LICHIDATOR J. R. I. S. S., H. I. C., M. D. G., S. C., S. T., U. A. și T. A., având ca obiect acțiune în anulare - contestații la creanțe.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 martie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 19 martie 2012 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința comercială nr.2074 din (...) pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj în dosarul nr.(...)/a3 a fost admisă acțiunea în anulare formulată de reclamantul lichidator judiciar R. I. S. S. în contradictoriu cu pârâții SC C. I. S. prin administrator special Bărbos M. și C. M. D., și, în consecință s-a anulat contractul de management și administrare încheiat între pârâți la data de (...) și a fost obligat pârâtul C. M. D. să restituie averii debitoarei suma de 718.063,30 lei.
Soluționând contestațiile formulate în ceea ce privește recurenții judecătorul sindic prin aceeași sentință a admis în parte contestația conexată, formulată de contestatorul P. A. I., în dosarul nr.(...) și, în consecință a dispus înscrierea în tabelul definitiv, a creanței contestatorului în cuantum de 157.947,3 lei, în categoria creanțelor chirografare, sub condiția suspensivă a denunțării antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului și a respins, ca neîntemeiată, restul contestației formulate de contestatorul P. A. I.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut cu privire la aspectele recurate următoarele:
În ceea ce privește acțiunea în anulare formulată de lichidatorul judiciar în dosarul conexat nr.(...), judecătorul reține că între pârâți s-a încheiat, la data de 28 mai 2008 contractul de management ți administrare, pârâtul de rd.II având calitatea de administrator, iar în schimbul serviciile prestate, acesta urma a beneficia de un onorariu lunar de 23.810 euro, la cursul BNR din ultima zi a lunii, în timp ce debitoarea era beneficiara serviciilor acestuia.
Față de contractul astfel încheiat, reclamanta a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 precum și cele ale art. 80 alin.2 lit. a din același act normativ.
Conform art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, iar potrivit art. 80 alin.2 lit. a din același act normativ, operațiunea încheiată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu un asociat comanditat sau cu un asociat deținând cel puțin 2O% din capitalul societății comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, atunci când debitorul este respectiva societate comanditată, respectiv o societate o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor.
Dispozițiile legale enunțate vizează orice operațiuni comerciale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, în cadrul cărora prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită, fiind astfel în contradicție cu principiul egalității între creditori care guvernează procedura insolvenței, în timp ce lit. a) a alineatului 2, vizează operațiuni comerciale încheiate în aceeași perioadă cu o persoană deținând o poziție dominantă în cadrul societății debitoare, în concret, un asociat deținând cel puțin 2O% din capitalul societății comerciale.
Așadar, analiza operațiunii încheiate se impune a fi efectuată din perspectiva ambelor texte de lege. A., dispozițiile legale mai sus expuse evocă, pe de o parte, ipoteza anulării actului, care se dovedește a fi dezechilibrat din perspectiva prestației debitorului și a prestației corelative a terțului dobânditor, pârâtul de rândul 2, în speță, iar pe de altă parte, din perspectiva celei de a doua dispoziții legale, de asemenea incidentă în speță, care relevă situația actului încheiat de debitoare cu un asociat aflat într-o poziție dominantă, în speță, pârâtul de rândul 2 a fost asociat unic al debitoarei.
Dispozițiile legale relevate, legitimează administratorul judiciar sau lichidatorul să exercite acțiunea în anulare a actului perfectat de debitoare, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii pe considerentul dezechilibrului vădit între prestația efectuată de debitor și cea primită.
Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură, pârghiile menite să dea eficiență principiul maximizării averii debitoarei, destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor declarate la masa credală.
Probatoriul administrat în cauză, în concret contractul de management încheiat și actele contabile depuse chiar de pârât, au relevat cu caracter indubitabil asupra împrejurării că, atât la momentul încheierii contractului și, cu atât mai mult pe parcursul pretinsei sale derulări, a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și pretinsa prestație a terțul, respectiv a pârâtului de rândul 2, prin raportare la valoarea onorariului pretins în raport cu prestațiile acestuia, reținând că pretinseleprestații vizează în cea mai mare parte simple obligații cel mult de diligență, care evident nu pot fi cuantificate, și în niciun caz obligații de rezultat care să justifice onorariul pretins. Amploarea pe care a luat-o proiectul și valoarea operațiunilor derulate, invocate de către pârât s-au dovedit a fi cel puțin în parte, artificiale, dat fiind faptul că deși s-au încheiat contracte de peste 10 milioane de euro și s-au încasat numai din avansuri de preț peste 5 milioane de euro, iar valoarea creditelor contractate a fost superioară acestei valori, societatea nu numai că nu a mai făcut față datoriilor sale scadente, dar nu a fost nici măcar în măsură să finalizeze vreun imobil, deși se pretinde că ar fi beneficiat, cel puțin din partea pârâtului de consultanță de specialitate.
Pe de altă parte, judecătorul sindic reține faptul că, deși pârâtul a pretins că susținerile reclamantului sunt simple afirmații nedovedite, a omis faptul că sarcina probei îi revenea, întrucât dispozițiile art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006 instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile art.79 ți 80, putând fi răsturnată de pârât.
Din această perspectivă, respectiv a lipsei prestațiilor pârâtului care să justifice onorariul lunar de 23.810 euro, actul juridic atacat a fost încheiat în defavoarea vădită a debitoarei și, implicit a creditorilor acesteia diminuând gajul lor general, debitoarea suferind astfel un prejudiciu material din cauza disproporției vădite între contraprestații. Mai mult decât atât, o relevanță deosebită, pentru o corectă apreciere a prestațiilor părților, prezintă indicatorii de performanță prevăzuți în anexa 2 a contractului (f.7 dosarul conexat nr.(...)), conform cărora, beneficiind de consultanța pârâtului, debitoarea trebuia să finalizeze și să înstrăineze apartamentele edificate în cadrul a 2 proiecte imobiliare, obiective care însă nu au fost atinse.
În egală măsură, dispozițiile art. 80 alin.2 lit. a din același act normativ sunt incidente în cauză, întrucât pârâtul avea atât calitatea de asociat unic al debitoarei, cât și cea de administrator, intenția de a frauda interesele creditorilor fiind de asemenea prezumată în condițiile arătate în cele ce preced.
Sub acest aspect este semnificativ și faptul că, deși pârâtul avea calitatea de administrator al debitoarei, fiind așadar reprezentantul legal al acesteia, pentru o pretinsă aparență de legalitate a convenției încheiate, societatea debitoare a fost reprezentată de o altă persoană, al cărui mandat însă nu a fost dovedit.
Pentru aceste considerente, acțiunea în anulare exercitată de administratorul judiciar urmează a fi admisă, cu consecința anulării contractul de management și administrare încheiat între pârâți la data de
(...) ți a obligării pârâtul C. M. D. să restituie averii debitoarei suma de
718.063,30 lei, având în vedere îi dispozițiile art.83 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește contestația formulată de contestatorul P. A. I. în dosarul conexat nr. (...), judecătorul sindic reține că acesta a fost înscris de către lichidatorul judiciar în tabelul preliminar împotriva averii debitoarei, cu creanța declarată în termen, respectiv la data de 22 iunie 2010 (vol. I - declarații de creanță).
În mod corect a apreciat lichidatorul judiciar că restul creanței pretinse, respectiv contravaloarea taxei pe valoarea adăugată, nu a fost declarată în termen, cererea fiind depusă la data de 9 august 2010 (f.246-
251, vol. III), față de data stabilită prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv 12 iulie 2010. Împrejurarea că cererea a fost anexată precizării tocmai pentru a se crea o aparență de legalitate, nu poate determina înscrierea acestei creanțe în tabelul creanțelor debitoarei întrucât este o cerere nouă care nu a fost formulată în interiorul termenului stabilit.
Referitor la precizarea valorii achitate, judecătorul sindic apreciază că aceasta reprezintă o majorare a câtimii obiectului cererii, în sensul dispozițiilor art.132 C.pr.civ, motiv pentru care contestația va fi admisă doar în parte, fără a se lua în considerare completarea depusă la data de 9 august
2010 și se va dispune înscrierea în tabelul definitiv, a creanței contestatorului în cuantum de 157.947,3 lei, în categoria creanțelor chirografare, sub condiția suspensivă a denunțării antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului, diferența dintre suma înscrisă de lichidator și cea dispusă de instanță, fiind generată de diferența de curs valutar, întrucât inițial contestatorul a solicitat suma în lei, cu care a și fost înscrisă în tabel, iar prin precizarea depusă, a arătat că solicită contravaloarea în lei a prețului achitat și prevăzut în contract în euro, cu aplicarea disp. art. 69 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea B. S. învederând că sunt prezente motivele de recurs prev. de art.304 pct.8,9 și art.304/1 Cș.pr.civ. solicitând modificarea sentinței comerciale atacate în sensul respingerii în întregime a contestațiilor formulate de către S. C. și T., M. D. G., H. I. C., U. A., T. A., G. R., B. N., P. G. și P. B. , P. T. și M., V. A., C. I. și M. E., C. A. și P. L. ca neîntemeiată.
Recurenta a învederat că prin sentința atacată judecătorul sindic a admis contestațiile formulate de intimații evidențiați anterior și a dispus înscrierea contestatorilor în tabelul definitiv cu contravaloarea diferenței de TVA sub condiția suspensivă a încheierii contractului de vânzare- cumpărare a imobilului.
Recurenta învederează că în raport de disp. art.125 C.fiscal soluția nu este una corectă întrucât TVA-ul nu se naște urmare a perfectării unui act privat și nici cota de TVA de 5% nu se va naște din antecontractul de vânzare-cumpărare perfectat de către debitoare cu promitenții cumpărători.
Creditorii P. A. I. și P. M. D. au formulat de asemenea recurs împotriva acestei hotărâri solicitând modificarea sentinței civile în sensul admiterii în întregime a contestației formulate și înscrierea în tabelul definitiv a creanței în cuantum de 18.581,79 lei .
Recurenții au învederat că la data de 22 mai 2007 Ienei A. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr.607 cesionat ulterior în favoarea lor sumele datorate fiind achitate de către aceștia.
În termenul legal au solicitat înscrierea în tabelul creditorilor pentru suma de 132.550,98 lei reprezentând prețul achitat pentru imobil însă această sumă a fost calculată în mod eronat astfel că ulterior prin avocat , au formulat o altă cerere de înscriere în tabel în care au precizat că solicită înscrierea pe tabel sub condiție suspensivă a sumei de 37.800 euro adică
157.947,3 lei potrivit art.69 alin.2 din Legea nr.85/2006 reprezentând în realitate suma achitată.
La data de 9 august 2010 recurenții învederează că au formulat o altă cerere de înscriere pe tabelul creditorilor pentru suma de 18.581,79 lei reprezentând diferența dintre TVA de 19% achitată și TVA social de 5% pe care o datorau în raport de prev. art.140 alin.2/1 C.fiscal însă sub acestaspect prima instanță a respins cererea pe motiv că aceasta a fost tardiv formulată fiind depusă după data de (...) .
Recurenții învederează că apreciază ca această cerere nu trebuia să se încadreze în termenul stabilit prin sentința de deschidere întrucât faptul generator al acestei creanțe are loc la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul dreptului de proprietate conform art.134/1 alin.6 C.fiscal și întrucât nu a avut loc faptul generator apreciază că aceasta nu poate fi considerată tardivă.
Sentința a fost recurată și în ceea ce privește soluția pronunțată în acțiunea în anulare de către pârâtul C. M. D. care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în anulare formulată de lichidatorul judiciar și admiterii în întregime a contestației din dosarul conexat (...) cu consecința înscrierii în tabelul definitiv a creanței în cuantum de
1.812.121,96 lei reprezentând onorariu conform contractului de management și administrare din 28 mai 2008; admiterii în întregime a contestației subsemnatului din dosarul conexat nr.(...), cu consecința înscrierii în tabelul definitiv de creanțe și a creanței în cuantum de
1.812.121,96 lei, reprezentând onorariu conform contractului de management și administrare din (...).
În motivare se arată că judecătorul sindic a admis acțiunea în anulare și a dispus anularea contractului de management și administrare din (...), reținând că sunt întrunite condițiile prescrise de art.80 alin.l lit.b) și de art.80 alin.2 lit.a) din Legea nr.85/2006.
La fel ca lichidatorul judiciar reclamant, și judecătorul sindic s-a lăsat impresionat în mod exclusiv de valoarea onorariului convenit pentru serviciile de administrare și management (23.810 euro pe lună), însă, spre deosebire de acela" judecătorul se străduiește să caute argumente suplimentare.
" ... atât la momentul contractului și, cu atât mai mult pe parcursul pretinse sale derulări, a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și pretinsa prestație a terțului, respectiva pârâtului de rândul 2, prin raportare la valoarea onorariului pretins în raport cu prestațiile acestuia, reținând că pretinsele prestații vizează în cea mai mare parte simple obligații cel mult de diligență, care evident nu pot fi cuantificate, și în nici un caz obligații de rezultat care să justifice onorariul pretins. "
Lucrurile sunt clare: cuantumul onorariului îl impresionează și pe judecătorul sindic. În plus - spre deosebire de administratorul judiciar care în acțiune nu afirmă tranșant chestia asta - în viziunea acestui judecător administratorul nu a făcut nimic în cadrul companiei, toată activitatea lui este circumscrisă cuvântului "pretins". Acest cuvânt este reluat în mod obsesiv de judecătorul sindic atunci când se referă la prestația sa.
Împotriva unei păreri preconcepute este greu să lupți, argumentele sunt adesea inutile chiar în fața evidenței. Nu se scrie oare în această sentință că debitoarea - sub conducerea mea, bineînțeles - "... nu a fost nici măcar în măsură să finalizeze vreun imobil. .. ", în condițiile în care zeci de clienți își vor vedea drepturile executate conform antecontractelor tocmai pentru că apartamentele au fost edificate și date în folosință?!
Până la urmă este o chestiune de apreciere. A. a arătat în întâmpinarea de la prima instanță că tariful serviciului de administrare pe care subsemnatul l-a prestat în favoarea C. I. trebuie analizat nu doar prinsine însuși, ci în contextul volumului de activitate și al cifrei de afaceri ale debitoarei, precum și al know-how-ului implicat.
Volumul de activitate a fost imens, ca atare și cifra de afaceri.
Două mari proiecte imobiliare au fost demarate sub brandul Tower: River Tower, cu 127 apartamente, și Tower Park, cu cinci blocuri de 500 apartamente, un hotel cu 90 de camere și un B. C. de 20.000 mp. River Tower a fost finalizat din punct de vedere tehnic, apartamentele sunt în posesia clienților, iar în cadrul procedurii aceștia vor semna actele autentice de transfer al proprietății.
Tower Park a fost cesionat unei alte companii, în schimbul unui tarif substanțial (nu mai puțin de 1.000.000 euro), ce va intra în patrimoniul debitoarei în condițiile stipulate în actele cesiunii.
Analiza bilanțului pe anul 2008 (anul încheierii contractului dedus judecății), depus de mine la dosar, demonstrează magnitudinea rulajelor demarate de către această firmă. La fel și sumele trecute în unele contracte semnate. Semnarea unor contracte de milioane de euro demonstrează nu doar îndeplinirea unor obligații de diligență, cum susține judecătorul sindic, ci chiar a unora de rezultat, cel puțin a acelora de negociere și reprezentare a firmei față de terți. Din semnarea unor contracte magistratul poate trage cel puțin o prezumție simplă de negociere a lor. Și se poate închipui că, la valorile aflate în joc, acea negociere nu a fost o activitate simplă.
Prin urmare, în acest ansamblu trebuia privit onorariul stipulat în contractul de management, nu scos absolut din context. A arătat în întâmpinare că poate la o firmă care construiește un duplex, neaducând nici un fel de inovații ca dimensiuni, tehnici, stil, un astfel de onorariu ar putea părea exagerat, însă el nu a fost deloc astfel la o firmă care a rulat milioane de lei, semna contracte de sute de mii și chiar milioane de euro, și avea ambiția de a aduce în R. o altă filozofie de a construi.
Așa cum rezultă din motivarea judecătorului sindic (bineînțeles, și din soluție), acesta nu a avut nici o contribuție la această afacere, care s-a derulat fără mine. Toate contractele cu furnizorii și clienții s-au negociat și s-au semnat singure.
În privința motivării sentinței, mai arătăm următoarele:
1. Judecătorul sindic nu a contestat că reclamantul nu a adus nici o probă în susținerile sale, dar a replicat că eu aveam sarcina probei, în baza prezumției simple de fraudă trasă din dispozițiile art.85 alin.3 din Legea insolvenței.
Pe de o parte că subsemnatul a făcut probațiune, pe de altă parte este de remarcat că prezumția respectivă il vizează doar pe debitor, nu și pe terț, în condițile în care textele de lege în discuție au în vedere un concurs de fraude. De ex., în practica judiciară s-a arătat că: "trebuie dovedită existența unui concert fraudulos, prezumția de fraudă fiind practic instituită doar în privința debitorului, nu și în privința unei acțiuni frauduloase concertate."
(A. V. Calimachi Cartas, D. Tufan, Jurisprudență. Jnsolvență. Practică J.ă
2008-2009, Ed. Moroșan-Nicora, B., 2009, pag.217, speța 62.)
Lichidatorul judiciar trebuie deci să facă dovada fraudei în ce îl privește, nu doar să depună la dosar un contract și să afirme că este nul având în vedere onorariul ridicat.
Dorește la acest punct să arate că acest onorariu a fost stabilit ținând seama și de retribuția sa în S. U., într-o companie cu activitate similară (încadrul acelei activități am dobândit o parte din expertiza pe care am intenționat să o aduc companiei din R.).
Potrivit contractului de angajare din 4 martie 2004 semnat cu M. C. lnc. - pe care îl anexez acestui recurs -, onorariul meu a fost stabilit la suma de 965.300 dolari pe an, adică aproximativ 80.000 dolari pe lună, mult mai mult deci față de onorariul din contractul dedus judecății. Totuși, nimeni în S. U. nu s-a gândit să ceară anularea acelui contract, strict pe motivul cuantumului tarif ului stabilit!
2. Prezumția de fraudă ar putea subzista doar în situația în care sunt îndeplinite condițiile textelor de lege, în speță două:
- ca prestația primită de debitor să fie vădit inferioară celei a terțului. Am arătat prin argumentele de mai sus, că nu a existat un dezechilibru de prestații (ca efect al activității mele numai în 2008, de exemplu, evidența apartamentelor antecontractate învederează un volum de vânzări de
10.367.774 euro, cu o sumă încasată doar ca avans de 5.562.211 euro), necum unul vădit, cum impune legea.
- ca operațiunea să fi fost în dauna creditorilor, ceea ce presupune ca debitorul să urmărească sau cel puțin să conștientizeze că actul săvârșit va conduce total sau parțial la destabiliarea activității sale ... " (I. Adam, Codruț N. Savu, Legea procedurii insolvenței. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, B., 2006, pag.495.)
Nici această a doua condiție nu este întrunită. Actul a cărui anulare s- a solicitat nu a condus în nici un fel la destabilizarea activității debitoarei și la apariția stării de insolvență.
Plățile executate în cadrul lui nu au cauzat, nici măcar parțial, insolvența - în caz contrar, o astfel de cauză ar fi trebuit să fie menționată în raportul întocmit conform art.20 alin.l lit.b) din Legea nr.85/2006.
3. Semnarea din partea debitoarei a contractului de către o altă persoană decât acesta, privită de judecătorul sindic ca un indiciu probabil de fraudă, nu are nici o relevanță în privința acțiunii revocatorii speciale, așa cum s-a arătat în practică (A. V. Calimachi Cartas, D. Tufan, ldem, pag.216-
217, speța 61 final.)
De altfel, sunt convinși că, în situația în care actul ar fi fost semnat de către debitoare prin pârât, judecătorul sindic ar fi găsit în chiar această împrejurarea un element sigur de fraudă.
În fine, atingerea sau nu a indicatorilor de performanță conveniți prin contract nu este un element care să se verifice în cadrul acțiunii de față, ci este un element ce ține de executarea convenției. Nulitatea este o chestiune diferită de rezoluțiune.
Faptul că această problemă nu este atacată în motivarea acțiunii, ci doar în cea a sentinței, că este cu totul străină situației juridice avute în vedere de textele de lege aplicabile (banalitatea existenței unei diferențe între nulitate și rezoluțiune ne face să credem că nici măcar judecătorul sindic nu a crezut în acest argument), întărește afirmația că la baza soluției nu au stat solide argumente juridice, ci doar păreri preconcepute.
II. Raportat la onorariul convenit în temeiul contractului de management și administrare, și pretins în declarația de creanță, în mod evident soluția ce se va da contestației va depinde de cea referitoare la soarta contractului.
Intimații S. C. și T., M. D. G., H. I. C., U. A. și T. A. prin întâmpinarea formulată au invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția lipseicalității procesuale active a recurentei B. în formularea recursului solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil și ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Recursul formulat de B. contestă înscrierea creanțelor deținute de intimați.
Intimații învederează că au formulat contestația cu privire la înscrierea creanțelor sub condiție fără a contesta cuantumul creanțelor iar recurenta nu a înțeles să formuleze contestație împotriva creanțelor înscrise de intimați în temeiul art.73 din Legea nr.85/2006 iar, la acel moment nu a contestat nici cuantumul creanțelor sau caracterul juridic de creanțe aflate sub condiție suspensivă astfel că recurenta B. nu a avut calitate procesuală în litigiul având ca obiect contestarea caracterului juridic al creanțelor.
Căile de atac trebuie exercitate potrivit cu natura și cu scopul lor în caz contrar încălcându-se principiul dreptului la apărare și al dublului grad de jurisdicție întrucât cuantumul creanțelor reprezentând diferență de TVA s-ar analiza prin intermediul unei singure instanțe.
B. nu poate prin intermediul căii de atac să conteste cuantumul creanțelor înscrise în tabelul preliminar atâta timp cât nu a uzitat de calea specială prevăzută de lege pentru analizarea cuantumului acestor creanțe ori prin sentința atacată nu s-a analizat cuantumul creanțelor ci în mod exclusiv caracterul juridic de creanțe aflate sub condiție suspensivă.
Analiza recursurilor formulate în raport de motivele invocate relevă următoarele:
Examinarea recursului promovat de recurenta B. S.A potrivit dispozițiilor art.137 C.pr.civ. se va realiza prin raportare la excepțiile invocate de către intimații S. C. și T., M. D. G., H. I. C., U. A. și T. A. având în vedere natura excepțiilor.
Hotărârile judecătorești produc efecte inter partes litigantes care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță este același și la judecata în recurs.
Dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându- i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să promoveze calea de atac a recursului , fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
Recurenta B. S.A nu a fost parte în litigiu în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea care trebuie să producă efecte în raport de alte persoane .
C.a procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Delimitarea dintre calitate procesuală și interes , ca și condiții în promovarea unei acțiuni și prin extrapolare a unei căi de atac , în cursul derulării demersului judiciar nu este ușor de făcut.
Teza invocată de intimați prin excepția lipsei calității procesuale active are un fundament și în dispozițiile art.7 alin.2 din Legea nr.85/2006 care statuează că în procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interesesunt supuse spre soluționare judecătorului sindic în condiții de contradictorialitate.
Aserțiunile intimaților referitoare la împrejurarea că întrucât recurenta
B. S.A nu a înțeles să conteste sub nici un aspect creanțele înscrise în tabel ca atare nu a fost parte în considerarea disp. art.7 alin.2 din Legea nr.85/2006 la soluționarea contestațiilor conexate și că în această ipoteză nu poate invoca apărări care puteau fi formulate pe calea contestației prin promovarea recursului apar ca fiind corecte.
Intimații au invocat atât excepția inadmisibilității recursului cât și excepția lipsei calității procesuale active însă din motivare se reține că în fapt excepția inadmisibilității viza neîndeplinirea unei din condițiile de admisibilitate, cea a justificării legitimării calității procesuale.
Terții care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a declara recurs chiar și în ipoteza în care ar justifica un interes astfel că se apreciază că recurenta nu poate justifica, în speță, calitatea procesuală activă și în consecință se va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei B. S.
Recursul formulat de contestatorii P. I. și P. M. D. relevă că în fapt poziția procesuală exprimată de aceștia este de recunoaștere a celor reținute de judecătorul sindic în ceea ce privește declarația de creanță formulată la 9 august 2010 critica vizând împrejurarea că o astfel de cerere nici nu trebuia să se încadreze în termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței întrucât faptul generator al acestei creanțe nu s-a produs.
Distinct de justificarea juridică pe care o creanță pretinsă o are legiuitorul a stabilit care sunt termenele și condițiile în care poate fi formulată o astfel de cerere.
Termenul pentru depunerea declarațiilor de creanțe a fost cunoscut de către recurenți și valorificat de către aceștia prin introducerea unei astfel de cereri ulterior modificată cu privire la câtime astfel că în mod corect judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar a apreciat în mod întemeiat că declarația formulată la 9 august 2010 apare ca fiind realizată înafara termenului stabilit devenind incidente prevederile art.76 din Legea nr.85/2006.
Împrejurarea că obiect al acestei cereri este o creanță constând în contravaloarea taxei pe valoarea adăugată, creanță afectată de o condiție nu poate înlătura efectele privind decăderea întrucât în tabel potrivit prev. art.3 pct.16 se înscriu toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii indiferent dacă acestea sunt scadente sub condiție sau în litigiu dacă acestea sunt acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora astfel că apărarea invocată apare ca fiind lipsită de fundament.
Recursul formulat de contestatorii P. A. I. și P. M. D. apare în consecință ca fiind nefondat, judecătorul sindic realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente și în consecință urmează a fi respins.
Analiza recursului formulat de pârâtul C. M. D. relevă că în faptjudecătorul sindic a analizat acțiunea în limitele investirii apreciind că în cauză sunt incidente prev. art.80 alin.1 lit,b și art.80 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006.
Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii potrivit disp. art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006.
Urmatoarele operatiuni, incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile recuperate, daca sunt in dauna creditorilor: cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin
20% din capitalul societatii comerciale ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, atunci cand debitorul este respectiva societate in comandita, respectiv o societate agricola, in nume colectiv sau cu raspundere limitata confor, art.80 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că sunt incidente textele legale enunțate anterior convenția supusă analizării, respectiv contractul de management încheiat la 28 mai 2008 apărând ca fiind realizat cu o persoană ce deține o poziție dominantă în cadrul societății având în vedere poziția pârâtului C. M. D. în cadrul debitoarei respectiv asociatul unic al acesteia.
Disproporția vădită dintre prestația debitoarei și prestația pârâtului a fost apreciată în mod corect ca fiind prezentă de către judecătorul sindic având în vedere obiectul convenției și obligațiile ce decurg din aceasta care corect au fost calificate ca fiind unele de diligență ce nu presupuneau atingerea unui anumit rezultat care să justifice onorariul pretins.
Aserțiunile recurentului referitoare la împrejurarea că unica preocupare a administratorului judiciar și a judecătorului sindic a fost cuantumul onorariului stabilit aceștia fiind victimele unor păreri preconcepute sunt lipsite de fundament.
Acțiunea introductivă de instanță și analiza realizată de judecătorul sindic cu privire la contraprestația debitoarei s-a realizat întrucât legiuitorul a instituit prin textele care asigură posibilitatea verificării realității actelor încheiate de către debitoare în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii pentru identificarea celor frauduloase.
Legiuitorul este cel care a calificat ca fiind fraudulos un contract în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită astfel că verificarea uneia din condițiile esențiale pentru admisibilitatea acțiunii a fost cea care a justificat analiza cuantumului onorariului.
Existența unui dezechilibru între prestațiile unei convenții încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii este cea care justifică anularea actului încheiat în aceste condiții.
Contrar susținerilor recurentului analiza privind dezechilibrul dintre prestații nu s-a realizat prin scoaterea acesteia din context ci tocmai prin analizarea în concret a obligațiilor asumate de către fiecare din părțile implicate.
Aserțiunile referitoare la împrejurarea că s-ar fi reținut de către judecătorul sindic că activitatea debitoarei s-a realizat fără acesta sunt nereale întrucât obiectul analizei judecătorului sindic nu a fost activitatea desfășurată ci verificarea împrejurării dacă în concret încă de la momentul încheierii distinct de modul de executare prestația debitorului insolvent depășea în mod vădit pe cea primită.
Recurentul a învederat că disp. art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006 au fost greșit interpretate și aplicate de către judecătorul sindic fiind necesară dovedirea fraudei în ceea ce îl privește.
Textul invocat relevă că pentru ipoteza în care se constată a fi îndeplinite condițiile prev. de art.79 și art.80 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor.
Susținerea recurentului potrivit căreia prezumția îl vizează doar pe debitor și nu pe terț nu pot fi apreciate ca fiind corecte întrucât prezumția relativă de fraudă are ca obiect prin raportare la prev. art.79 și art.80 constituirile transferurile de drepturi patrimoniale ce fac obiectul unei astfel de acțiuni respectiv convenția supusă analizei .
Excluderea îl vizează doar pe terțul dobânditor sau subdobânditor ori pârâtul nu se încadrează în această categorie astfel că în mod corect judecătorul sindic a apreciat că operează în speță prezumția de fraudă ce dă naștere în sarcina pârâtului la obligația de a o răsturna ceea ce în speță nu s-a realizat.
Caracterul vădit inferior a prestației pârâtului în raport cu obiectul contractului a fost reținută în mod corect ca fiind prezentă iar cu privire la împrejurarea că operațiunea s-a realizat în dauna creditorilor se apreciază de asemenea că este îndeplinită având în vedere că prin plata obligației astfel asumate patrimoniul debitoarei a fost afectat în mod evident iar în acest stadiu al procedurii împrejurarea că debitoarea este în stare de insolvență este de necontestat.
Distincțiile realizate de recurent între nulitate și rezoluțiune sunt corecte iar judecătorul sindic a evidențiat în mod evident existența dezechilibrului între prestații așa cum cer exigențele instituite de art.80 alin.1 lit.b care statuează că pentru admisibilitate prestația debitorului trebuie să o depășească în mod vădit pe cea primită astfel că sancțiunea intervine și pentru acte aparent valide dar care au fost încheiate în condiții care atrag sancțiunea nulității pentru că este prezentă una din condițiile instituite de legiuitor în prev. art.80 din Legea nr.85/2006.
Teza reținută de către judecătorul sindic apare ca fiind corectă cu atât mai mult cu cât legiuitorul a instituit ipoteze distincte în care convenții care aparent îndeplinesc exigențele juridice de validitate pot fi anulate și prestațiile recuperate în considerarea persoanelor care au fost subiecte ale acestora cum este și situația din prezentul litigiu convenția atacată fiind încheiată cu o persoană ce îndeplinește exigențele instituite de art.80 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006.
Recursul formulat apare în consecință ca fiind nefondat întrucât judecătorul sindic a determinat în mod corect starea de fapt și a aplicat judicios dispozițiile legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel că în baza art.312 C.pr.civ. C. va respinge recursul declarat de pârâtul C. M. D.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei B. S.
Respinge recursul declarat de S. B. S. ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
Respinge recursurile declarate de creditorii P. A. I., P. M. D. și pârâtul
C. M. D. împotriva sentinței civile nr.2074 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a3 al T.ui C. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
L. F.
GREFIER
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. N. Koșa
| ← Decizia nr. 2446/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2201/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
