Decizia nr. 2442/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2442/2012
Ședința de la 27 M. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I. Judecător: D. P. Judecător: A.-I. A. Grefier: M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de A. F. P. A M. C.-N. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 4442/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C. în contradictoriu cu intimații SC S. C. S., SC S. C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. H & B I. S., având ca obiect contestație.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C., din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A: Prin sentința civilă nr. 4442 din 08 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) T.ui Comercial C. s-a respins ca neîntemeiată, contestația conexată formulată în dosarul nr. (...) de către contestatoarea A. F. P. C. N. prin D. G. A F. P. A J. C.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Creanța reprezintă dreptul creditorului unui raport juridic de obligație de a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative, dreptul de creanță conferindu-i dreptul de gaj general asupra debitorului și opozabil numai acestuia. Actul de constituire de garanții este actul juridic care confirmă existența cu titlu accesoriu a unui drept real de garanție asupra unui bun al debitorului. C. bugetare reprezintă creanțe izvorâte din impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă resurse financiare publice. C. garantate sunt cele pentru care debitorul a constituit, alături de obligația principală, o garanție reală, constând în ipotecă, gaj, garanție. Potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale. Însă creditoarea A. nu a făcut dovada că ar avea o garanție asupra unui bun din patrimoniul debitoarei. Codul de procedură fiscală nu cuprinde decât o singură prevedere referitoare la A. E. de G. R. M. și anume cea prin care se stabilește autorizarea M.ui F. P., ca operator, pentru a înscrie în A. creanțele cuprinse în titlurile sale executorii, aspect prevăzut în art. 198 din O.G. nr. 92/2003, neprecizându-se direct faptul că înregistrarea în A.E.G.R.M. conferă creditorilor fiscali un drept de gaj asupra bunurilor debitoarei. Dispozițiile art. 151 alin. 8 din O.G. nr. 92/2003 stabilesc în mod clar că dreptul de gaj, deci dreptul de a i se considera creanța ca fiind garantată, se dobândește de creditorul fiscal numai prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, drept de gaj care îi conferă acestuia față de alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, iar nu prin înscriere în A. În ceea ce privește bunurile imobile, alineatul 5 al art. 154 din O.G. nr.92/2003 prevede că executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art.151 alin. 9 și 10 și ale art.152 alin.1 și 2 fiind aplicabile. Or, în cauză, a constatat judecătorul sindic, creditoarea nu a fost în măsură să facă dovada instituirii unui sechestru în condițiile dispozițiilor Codului de procedură fiscală anterior arătate. Mai mult decât atât, dispozițiile din Codul de procedură fiscală sunt susținute și de prevederile L. nr.99/1999, titlul VI, cap.III, art.29 alin.1, potrivit căruia prin înscrierea avizului de garanție reală la A., garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile îndeplinesc numai condiția de publicitate, înregistrarea în A. neconferind însă calitatea de creanță garantată. Ca urmare, judecătorul sindic a reținut că înscrierea în A. a creanțelor fiscale este doar o modalitate de realizare a publicității față de terți și nu îi conferă creditorului fiscal, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, un drept de gaj asupra bunurilor mobile ale debitorului, drept care se obține numai prin instituirea sechestrului în condițiile legii, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 73 alin.3 din Legea nr.85/2006 s-a respins în totalitate contestația formulată de creditoarea A. A M. C.-N., reținând în ceea ce privește solicitarea acestei creditoare de a se adăuga creanței înscrise în tabel și majorările de întârziere în continuare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Împotriva acestei sentințe, creditoarea A. F. P. C.-N. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulată împotriva tabelului preliminar al creanțelor S.C. S. Construct S.R.L. prin refuzul înscrierii în aceasta a creanței sale în cuantum de 2.526.023 lei ca și creanță garantată conform prev. art. 121 din Legea nr. 85/2006 și modificarea tabelului preliminar de creanțe împotriva averii debitoarei în sensul înscrierii creanței sale așa cum a fost solicitată. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., creditoarea a adus critici de netemeinicie și nelegalitate hotărârii pronunțate de instanța de fond, deoarece dispozițiile art. 121 din Legea nr. 85/2006 prevăd distribuirea sumelor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, de gajuri sau alte garanții mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, astfel încât, având în vedere avizele de garanție înscrise în AGERM nr. 5027-5030/(...) și nr. 5654/(...) prin care conform art. 98 Cap. 7 din Legea nr. 99/1999, creditorii privilegiați, inclusiv statul și unitățile administrativ-teritoriale pot avea prioritate față de un creditor cu garanție reală, numai dacă și-a înscris creanța la arhivă, sau, după caz, în documentele de publicitate imobiliar, înaintea înscrierii unei astfel de garanții de către creditorul garantat, i se cuvine distribuirea sumelor obținute din vânzarea bunurilor debitoarei. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține următoarele: În justificarea punctului de vedere, creditoarea recurentă se prevaleaza de avizele de garantie nr. 5027 - 5030/(...) și 5654/(...) inscrise în A. E. de G. R. M. Analiza avizelor relevă faptul că nu indeplinesc condițiile de valabilitate ale unei garantii reale mobiliare. Astfel, avizele nu nominalizeaza, nu individualizeaza in nici un fel bunul afectat garantiei, conditie de o logica juridica elementara impusa de textele legale incidente. Astfel, art. 41 alin 2 din legea 85/2006 vorbeste despre pretul bunului efectat garantiei: ,,Prin excepție de la alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanțeigarantate de acea garanție. La distribuția prețului garanției, creditorul garantat va fi îndreptățit sa calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la d a ta vâ n ză rii bunului, cu condiția ca prețul bunului sa fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată….,,. De asemenea, art. 121 alin. 1 din Legea 85/2006, text invocat de către creditoare pentru a invoca un caracter garantat al creanței sale prevede că ,,fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garan ții rea le mo b iliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:….,, Prin art. 7 din Titlul VI al L. 99/1999 (act normativ in baza caruia creditoarea si-a inscris avizul de garantie in A. R. M.) este definita notiunea de bun afectat garantiei, prevazandu-se ca ,,În sensul prezentului titlu, prin bun afectat garanției se înțelege toate bunurile prevăzute la art. 6, precum și produsele acestora, potrivit art. 12,,. Art. 6 face o larga enumerare a tuturor bunurilor corporale si incorporale care pot fi supuse garantiei, conditia esentiala fiind insa aceea ca aceste bunuri sa fie individualizate,,. Art. 10 alin. 3 din acelasi act normativ prevede ca ,,G. reală poate sa aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. În cazul în care bunul afectat garanției consta într-o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comerț, co n țin u tu l și ca ract e risticile a ce stu ia vo r fi d e te rmina te d e p ă rți p a na la d a ta co nstitu ir ii g a ran ție i rea le . În acest caz nu este necesar ca părțile care compun bunurile afectate garanției sa se afle într-o stare de interdependenta funcțională,,. Argumentul invocat de catre creditoare, acela ca ar fi incident art. 98 din cap. VI al L. 99/1999 nu determina temeinicia demersului dedus judecatii, deoarece textul invocat confera un drept prioritar creditorilor privilegiati fata de alti creditori care si-au inscris o garantie reala. Inca o data, conditia esentiala pentru ca aceast drept prioritar sa functioneze este aceea ca dreptul de garantie sa vizeze un bun sau o universalitate de bunuri determinate, in caz contrar invocarea acestui text legal este lipsita de orice sens. Creanța nu poate fi garantată ,,in abstracto,, ci doar prin raportare la anumite bunuri individual determinate pe care recurenta nu le precizează. În mod corect a reținut judecătorul sindic faptul că, creditoarea nu a fost în măsură să facă dovada instituirii unui sechestru în condițiile dispozițiilor Codului de procedură fiscală. Mai mult decât atât, dispozițiile din Codul de procedură fiscală sunt susținute și de prevederile L. nr.99/1999, titlul VI, cap.III, art.29 alin.1, potrivit căruia prin înscrierea avizului de garanție reală la A., garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile îndeplinesc numai co nd iția de p u b licita te , înregistrarea în A. neconferind însă calitatea de creanță garantată. Ca urmare, înscrierea în A. a creanțelor fiscale este doar o modalitate de realizare a publicității față de terți și nu îi conferă creditorului fiscal, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, un drept de gaj asupra bunurilor mobile ale debitorului, drept care se obține numai prin instituirea sechestrului în condițiile legii. Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4442 din 08 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) T.ui Comercial C., pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge recursul declarat de A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4442 din 08 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) T.ui Comercial C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. D. P. A. A. I. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: N. Koșa.
| ← Decizia nr. 2651/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1046/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
