Decizia nr. 2647/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2647/2012
Ședința publică de la 30 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de către P. F. I. împotriva sentinței civile nr. 6101 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui Maramureș, privind și pe intimat SC "R." S. PRIN LICHIDATOR J. LG I. S. având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat.
Se mai învederează faptul că la data de 29 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se invocă excepția nelegalei timbrări și a tardivității.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, în temeiul art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997, Curtea respinge excepția nelegalei timbrări, constatând că la data de 26 martie 2012 s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate pentru recurs. Referitor la excepția tardivității, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază că aceasta este nefondată și o respinge, reținând că hotărârea primei instanțe a fost comunicată la data de (...) iar recursul a fost depus la data de (...), în termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate. Apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. INSTANȚA Prin sentința civilă nr.6101 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui Maramureș s-a admis acțiunea formulată de către LG I. S., lichidator al debitoarei SC R. S. în contradictoriu cu pârâtul P. F. I. și, în consecință, a fost obligat pârâtul, P. F. I., în calitate de administrator statutar al debitoarei falite SC R. S. să suporte cu averea personală parte din pasivul societății până la concurența sumei de 8391,89 lei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 „în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.(1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) a folosit bunurile sau creditele persoanelor juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea plății; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau au ținut contabilitatea în conformitate cu legea ; e) au deturnat sau au ascuns o parte a activului persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori. (1/1) În cazul plăților prevăzute la alin. (1) lit. g), răspunderea reprezentantului legal al persoanei juridice nu va putea fi angajată dacă acestea au fost efectuate, cu bună-credință, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului și să nu fi avut ca scop prejudicierea și/sau discriminarea unor creditori. În raportulîntocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1), administratoruljudiciar/. va preciza dacă plățile prevăzute la alin. (1) lit. g) au fost efectuate în executarea unui astfel de acord. Pentru aceste considerente și ținând seama de dispozițiile art.138 al.1 lit. a din Legea nr.85/2006 modificată, raportat la cele cuprinse în al. 4, cererea a fost admisă Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. F. I.solicitând admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii ca nefondată. Recurentul a criticat hotărârea primei instanțe relevând că în speță nu erau întrunite condițiile angajării răspunderii administratorului statutar. Acțiunea în acoperirea pasivului a fost exercitată de lichidator în contradictoriu cu administratorul statutar . În speță s-a solicitat angajarea răspunderii pârâtului pe temeiul prevederilor art.138 lit.a din Legea 85/2006. Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putânddispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăti; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Norma sancționează, în unele dintre ipotezele sale, abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia. Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese. Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare. Nu orice act contrar interesului social care a generat starea de insolvență poate justifica răspunderea pentru acoperirea pasivului. Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiva pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei. Oricare alte acte contrare interesului social săvârșite de administrator cu intenție sau nu, în interes personal sau nu, care nu pot fi plasate în perimetrul determinat de art.138 nu contează în mecanismul răspunderii pentru acoperirea pasivului. Până la urmă, chiar identificarea unor acte contrare interesului social care pot fi plasate în perimetrul determinat de art.138, dar care nu se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență, este lipsită de urmări în planul răspunderii pentru acoperirea pasivului. Mai mult, frauda poate căpăta expresie doar în cazul insuficienței activului. Această din urmă condiție privitoare la insuficiența activului surclasează oricare altă cerință. Judecătorului sindic îi revine sarcina de a controla regularitatea, oportunitatea unui act în raport cu interesul social, numai dacă insuficiența activului pentru plata întregului pasiv a fost constatată. Prin urmare, de lege lata , obligația de suportare a pasivului poate fi activată numai pentru anumite greșeli de gestiune săvârșite cu intenție, soarta celor comise din culpă fiind transferată jurisdicției de drept comun. Prima instanță nu a evocat argumentele care au condus instanța la soluția cuprinsă în dispozitiv. Nu au fost analizate condițiile de fond ale răspunderii civile pentru acoperirea pasivului. O hotărâre care nu evocă rațiunile ei este o dispoziție arbitrară care anulează toate principiile care guvernează procesul civil. Pentru aceste motive ,întemeiat pe dispozițiileart. 312 C. rap. la art. 304 pct. 5 C.proc civ Curtea va admite recursul declarat de pârâtul P. F. I. împotriva sentinței civile nr.6101 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui Maramureș, pe care o va casa în tot și va trimite cauza judecătorului sindic în vederea rejudecării. Cu prilejul rejudecării judecătorul sindic va analiza în raport de circumstanțele de fapt ale pricinii dacă faptele imputate pârâtului constituie abuz de bunuri sociale și dacă această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu insuficiența activului, altfel spus dacă se verifică teza susținută de titularul acțiunii care pretinde că datorită conduitei ilicite a administratorului care a făcut activul social insuficient societatea a fost pusă în situația în care nu a mai putut plăti creditorii. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul P. F. I. împotriva sentinței civile nr.6101 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui Maramureș, pe care o casează în tot și trimite cauza judecătorului sindic în vederea rejudecării. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. S. AL H. M. I. I. G. A. N. A. B.red.S Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.O. S.
| ← Decizia nr. 647/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 7144/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
