Decizia nr. 9259/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Comentarii

0

Dosar nr. (...)/a2

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 9259/2012

Ședința { F. publică} de la 09 N. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. B.

Judecător G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Grefier A. B.

S-au luat în examinare recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. S. și de pârâtul G. F. F. împotriva sentinței civile nr.3983 din (...) pronunțată în dosarul nr.368/842012/a2 al T.ui S., privind și pe intimat S. C. A. S. Z., intimat O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ, intimat S. C. A. S. Z. PRIN LICHIDATOR J. I. 2. I., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din L. 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. G. în reprezentarea intereselor recurentului G. F., lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul pârâtului este legal timbrat, iar recursul declarat de D. este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Se mai învederează faptul că la data de 31 octombrie 2012 s-a înregistrat întâmpinare formulată de G. F.

La 7 noiembrie 2012 s-a înregistrat întâmpinare formulată de D., ia la 7 noiembrie 2012 reprezentanta recurentului G. a transmis prin fax o cerere de strigare a cauzei la ora 1..

Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 159^{1alin 4}

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.

Reprezentanta recurentului relevă faptul că cererea de strigare a rămas fără obiect, întrucât a reușit să se prezinte și învederează că nu are alte cereri de formulat.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin 1 C.pr.civ și art. 7 alin 2 din L. nr. 85/2006, invocă și pune în discuție excepția tardivității recursului formulat de D. S.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea excepției.

Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului declarat de D. S. prin prisma excepției tardivității.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat de pârât.

Reprezentanta recurentului G. F. solicită admiterea recursului declarat de acesta, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii administratorului, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 3983 din 0(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...)/a2 s-a admis în parte acțiunea formulată de creditoarea D. S. și în consecință s-a dispus obligarea pârâtului G. F. F. să suporte din averea proprie o parte a pasivului debitoarei SC C. A. SRL în sumă de 678.094 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea civila 70 /C din (...) a fost admisă cererea formulată la data de (...) de debitorul SC C. A. SRL, cu sediul în Z., dispunându-se deschiderea procedurii falimentului, fiind numit lichidator judiciar I. 2. I.

In procedură a depus declarație de creanță un singur creditor: D. S. pentru suma de 1.057.562 lei, care a fost înscrisa in tabelul creanțelor debitoarei ca și creanță chirografară (f.9)

Potrivit art. 138 alin (3)din L 85/2006"; Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.

Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea D. S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.

Potrivit raportului de inspecție fiscală încheiat la data de (...) rezultă următoarele:

Perioada verificată: (...)-(...) se reține ca valoare a achizițiilor de autoturisme

și a serviciilor intracomunitare efectuate în perioada verificată sunt în sumă de

2.584.067,88 lei și sunt reflectate de către societate în contabilitate. Din analiza facturilor provenite de la vânzătorii de autoturisme de țările U. se constată că societatea a procedat greșit la vânzarea autoturismelor; astfel aceste autoturisme au fost declarate ca livrări intracomunitare de către partenerii din UE, livrări scutite de T. În această situație pentru SC C. A. SRL acestea reprezintă achiziții între statele comunitare pentru care societatea avea obligația calculării și înscrierii pe factură a TVA-ului aplicat la baza de calcul (prețul din factura furnizorului) și să aplice taxarea inversă, iar vânzarea autoturismelor să se facă în regim normal de TVA respectiv societatea să colecteze TVA în cota egală de

24%.

Sinteza constatărilor fiscale a fost în sensul că pentru perioada verificată TVA suplimentar de plată este în sumă de 618.473 lei, pentru neplata în termen a acestui TVA societatea datorează penalități de 36.919 lei și majorări de întârziere de 21.805 lei. La aceste sume se adaugă suma de 898 lei, reprezentând impozit pe profit.

Totalul sumelor stabilite ca obligații suplimentare de plată în sarcina societății debitoare sunt în sumă de 678.094 lei (f. 8).

Instanța a reținut că deși prin acțiunea introductivă creditoarea D. S. a arătat că se prevalează de raportul de inspecție fiscală din (...), nu a depus acest act la dosarul cauzei în scop probator totodată prin precizarea depusă la fila 41 din dosarul cauzei precizează că cererea de angajare a răspunderii are la bază R. de I. F. din (...) anexat la cererea de angajare a răspunderii.

Ori din R.I.F. depus rezultă un prejudiciu de numai 678.094 lei.

Potrivit art. 138 alin. 1 din L. nr. 85/2006 privind procedura insolventei,

„la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrulsocietății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

Instanța a reținut că fapta pârâtului, administrator al societății debitoare care nu s-a îngrijit de ținerea contabilității în conformitate cu legea, în condițiile în care achizițiile de autoturisme au fost evidențiate greșit fiind considerate ca achiziții de bunuri și servicii scutite de taxă sau neimpozabile, iar livrările sunt cuprinse ca livrări de bunuri și prestări de servicii scutite fără drept de deducere, în condițiile în care nu se află în situația care-i permitea să aplice regimul special pentru bunurile second hand - poate fi încadrată în categoria faptelor ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) teza III.

Prejudiciul este dovedit prin R. de I. F. din (...) fiind în sumă de 678.094 lei. Instanța a reținut că acest raport de inspecție fiscală nu a fost contestat de pârât.

Susținerile acestuia potrivit căruia nu i-a fost comunicat efectiv, nu pot fi reținute întrucât pârâtul avea cunoștință de efectuarea controlului fiscal, precizând textual în întâmpinarea formulată că i s-a comunicat în cursul inspecției fiscale suma ce urmează să fi e stabilită ca obligație de plată față de buget și în aceste condiții a solicitat deschiderea procedurii insolvenței.

Nu pot di reținute nici apărările pârâtului potrivit căruia perioada neverificată vizează și perioada anterioară numirii sale ca administrator întrucât acesta deținea această calitate începând cu (...) iar R. de I. fiscală vizează perioada (...)-(...).

Evident este în cauză și raportul de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu

și ajungerea societății debitoare în insolvență.

Prin săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte ilicite de către pârât, în patrimoniul societății debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de către societate în suma totala de 678.094 lei

- între fapta ilicită, prejudiciu și starea de insolvență a debitoarei existând un raport de cauzalitate, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, administratorul contribuind în mod direct la insolvența societății.

Constatând că, în privința pârâtului sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d) din L. nr. 85/2006, respectiv art. 998 cod civil privind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în temeiul art. 11 lit. g) din L. nr.

85/2006 și a textului de lege suscitat, judecătorul sindic a admis în parte cererea creditorului majoritar și a obligat pârâtul să suporte din averea proprie pasivul debitoarei în suma de 678.094 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. A F. P. A J. S. și pârâtul G. F. F.

Prin recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J. S. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de A. R. administratorilor debitoarei S. C. A. SRL, respectiv G. F. F., insensul obligarii paratului la plata sumei de 1.057.562 lei - reprezentand creanta

Direcției Generale a F. P. S.

În motivare s-a arătat că:

Prin Sentinta Civila nr. 3983/0(...).2012, intanta de fond a admis in parte cererea de atragere a raspunderii administratorului statutar G. F. F. si a dispus sa suporte din averea proprie o parte a pasivului debitoarei S. C. A. SRL, in suma de 678.094 lei.

Instanta de fond a retinut in mod corect fapta savarsita de catre administratorului statutar G. F. F., respectiv acesta " ... Ia vanzarea autoturismelor ( declarate livrari intracomunitare de catre partenerii din U. ), ceea ce insemana ca pentru S. C. A. SRL acestea reprezinta achizitii intracomunitare pentru care societatea avea obligatia calcularii si inscrierii pe factura a TVA -ului aplicat la baza de calcul ( pretul din factura furnizorului ) si sa aplice taxarea inversa, iar vanzarea autoturismelor sa se faca in regim normal de TVA, adica societatea sa colecteze TVA, in cota legala de 24%, , fiind operabil astfel dispozitiile art.138 lit. d) din L. nr.85/2006 republicată ( articol pe care își Întemeiază și creditoarea prezenta actiune) și prejudiciul produs (imposibilitatea recuperării obligatiilor către stat) precum și existenta culpei prin lipsa prudențel și diliqențelor de bun administrator În gestionarea societății, perpetuând existenla datoriilor fală de bugetul de stat.

Societatea nu a depus la organul fiscal teritorial declaratiile recapitulative pentru achizitii intracomunitare si prestari de servicii intracomunitare , situatia de fapt a rezultat ca urmare a analizei facturilor provenite de la vanzatorii de autoturisme din U., administratorul S. C. A. SRL sustagandu-se de la o posibila verificare efectuata de organele de control."

Aspectele retinute de catre instanta au fost constatate prin R. de I. F. incheiat la data de (...), si de asemenea prin R. de I. F. incheiat la data de (...), iar instanta de fond a concluzionat in mod gresit in sensul ca a luat in considerare in stabilirea cuantumului obligatiei de palta doar suma din R. de I. F. incheiat la data de (...), " Prejudiciul este dovedit prin R. de I. F. incheiat la data de (...) fiind in suma de 678.094 lei ",

Desi prin cererea introductiva fila 2 creditoarea D. S. a mentionat faptul ca, creanta in suma de 1.057.562 si faptei imputabile administratorului reiese din R. de I. F. incheiat la data de (...), si de asemenea din R. de I. F. incheiat la data de (...), R. de I. F. incheiat la data de (...) a fost omis de catre instanta la stabilirea cumatumui prejudiciului.

Subliniază faptul ca prin ambele acte neatacate au fost constatate aceleasi fapte imputabile administratorului statutar( in acest sens anexează R. de I. F. incheiat la data de (...), si de asemenea din R. de I. F. incheiat la data de (...)).

Mentionează faptul ca netinerea contabilitatii in conformitate cu dispozitiile legale atesta incalcarea dispozitiilor art.138 lit.d din legea nr.85/2006, in conditiile in care corecta calculare, inregistrare, declarare a impozitelor si taxelor este o obligatie stabilita in sarcina administratorilor societatii de legea nr.31/1990, care in art.10 prevede ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorilor.

Arată faptul ca este intrunita conditia raspunderii delictuale, existenta faptei ilicite, vinovatia autorului faptei ilicite, crearea unui prejudiciu si legatura de cauzata vdlntre faptele ilicite expres prevazute si asigurarea debitorului persoana juridica in stare de insolventa, astfel - netinerea contabilitatii in mod corect ( aspect confirmat si de catre instanta de fond) nu face posibila sesizarea dificultatilor cu care se confrunta societatea si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspect care ar fi inlaturat inconditiile unei contabilitati tinute corect care permitea administratorului sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii.

In conditiile netinerii contabilitatii in conformitate cu legea se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atata timp cat exista incetarea de plati si una din faptele enumerate de art.138 din legea nr.8S/2006.

Este evidenta existenta unor fapte imputabile administratorului și a existentei raportului de cauzalitate Î. faptele administratorului respectiv :- A. statutar in timp ce inspectia fiscala era in desfasurare ( (...) - (...) ) a inteles sa introduca Cererea de D. a procedurii insolventei( la data de (...) ), necontestand actele de control prin urmare se prezuma ca este de acord cu cele constatate de organul de control, si cunoscandu-si faptele, respectiv incalacarea dispozitiilor Codului Fiscal si a legii contabilitatii, sperand ca prin introducerea actiunii de deschidere a procedurii insolventei, sa fi exonerat de sanctiunea prevazuta de lege pentru netinerea contabuilitatii in conformitate cu legea.

Se pune intrebarea retorica de ce a inteles administratorul statutar ca in timp ce era supus unei inspectii fiscale sa introduca cererea de intrarea in insolventa, de unde stia acesta ca societatea are debite?

Fata de cele ce preced rezulta fara putinta de tagada ca starea de insolventa a socitatii se datoreaza nerespectarii de catre administrator a legislatiei in materie contabila.

Avînd În vedere motivele arătate, În baza probelor existente la dosarul cauzei , În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de A. R. administratorilor debitoarei

S. C. A. SRL, respectiv G. F. F., in sensul obligarii paratului la plata sumei de

1.057.562 lei - reprezentand creanta Direcției Generale a F. P. S.

Prin recursul declarat de pârâtul G. F. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea În Î.gime a Sentintei civile nr.3983/0(...) si, respectiv, rejudecând cauza pe fond, solicită respingerea În Î.gime ca netemeinică si nelegală a cererii de angajare a răspunderii administratorului formulată de D. G. a F. P. a judetului S. Împotriva pârâtului, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata la fond și În recurs.

În motivare s-a arătat că:

În fapt, critică sentința recurată deoarece instanța de fond a dat o hotărâre cu Încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind cât se poate de clar că, În cauză nu s-a dovedit de către reclamanta creditoare că ar fi Î. elementele răspunderii civile delictuale aplicate În concret la motivul de angajare a răspunderii aministratorului prevăzut de art.138 alin.1 lit.d din L. nr.85/2006.

Astfel, prin Î. civilă nr.70/C/(...), ca urmare a cererii depuse În acest sens de către debitoare, S. C. A. S. a intrat În procedura insolvenței prevăzută de L. nr.85/2006. M.ul pentru care a solicitat declanșarea procedurii insolvenței a fost faptul că societatea nu mai făcea față datoriilor exigibile, aflându-se În stare iminentă de Î. a plăților.

CÂT PRIVESTE CEREREA CREDITOAREI CE FACE OBIECTUL

PREZENTULUI DOSAR, SOLICITĂ RESPINGEREA ACESTEIA ÎN Î.GIME CA NETEMEINICĂ SI NELEGALĂ, DEOARECE NU SUNT Î. ELEMENTELE PENTRU A. R. A. P. DE ART.138 ALlN.1 L1T.D DIN L. NR.85/2006.

Solicită instanței să observe că CREDITOAREA NU A DOVEDIT CĂ AR FI ÎNREGISTRAT GRESIT ÎN C. TVA-UL CU INTENTIA CLARĂ, CE TREBUIA

DOVEDITĂ DE C. CREDITOARE CU PROBE CONCLUDENTE, DE A ADUCE

SOCIETATEA ÎN INCAPACITATE DE P. SI, I. ÎN FALIMENT.

EVENTUALA EROARE PRIVIND Î.A SI CALCULAREA TVA-ULUI NU P. FI CONSIDERATĂ CA FAPTĂ C. ATRAGE RĂSPUNDEREA PREVĂZUTĂ DE A(...) L. NR.85/2006!

Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din L. nr.85/ 2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte illclte, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin.llit.a - g din lege.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de insolventă a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune

Îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolventă, faptă care să se Încadreze În cel putin unul dintre cazurile prevăzute de art.138 alin.l lit.a-g, raportul de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și vinovăția concretă a persoanelor a căror răspundere se solicită.

Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit În mod cumulativ că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, vinovăția acestora În ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului În situația Încetării de plăți.

Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din lege presupune existența unui prejudiciu În patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.

Prejudiciul creditorilor rezidă În imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.

R. cauzal are În vedere legătura dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 alin. 1 lit.a-g din L. nr.85/2006 și ajungerea debitorului - persoană juridică În stare de insolvență. Prejudiciul se produce direct În patrimoniul debitorului persoană juridică și indirect În patrimoniul creditorilor acestuia și constă În aceea că patrimoniul debitorului se caracterizează printr-o insuficiență a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Ca atare, este necesar să se dovedească În mod ferm raportul de cauzalitate directă dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevăzute de art.138 alin.1 și prejudiciu care constă În aducerea În insolvență a patrimoniului debitorului și nu doar a unei simple Împrejurări care a favorizat apariția insolvenței.

Susținerile creditoarei referitoare la prezumarea raportului de cauzalitate sunt, conceptual, eronate, deoarece prezumția este un procedeu logic prin care se ajunge la o concluzie referitoare la un fapt necunoscut pornind de la o situația de fapt cunoscută. R. de cauzalitate dintre o faptă și o urmare - prejudiciu este o legătură logică de tip cauză - efect, care nu poate fi prezumată, deoarece nu este o concluzie referitoare la un fapt necunoscut. Dimpotrivă, În cazul raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, ambele situații de fapt sunt cunoscute, fiind necesară identificarea existenței unei legături necesare și suficiente Î. cele două fapte.

În alți termeni, În cazul prezumției ne aflăm În prezența unui fapt cunoscut și a unui procedeu inductiv sau deductiv, de asemenea cunoscut și, respectiv, a unui fapt necunoscut, care trebuie identificat, pe când În cazul raportului decauzalitate ne aflăm În prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.

Cât privește decizia Curții de A. C. depusă la dosar de către creditoare cu titlu de practică judiciară, consideră că aceasta nu este relevantă În cauză, fiind evident că este vorba În speța respectivă de o situație diferită, respectiv administratorul din acel dosar nu a pus la dispoziția I. actele contabile ale societății, de unde și prezumția că nu a ținut contabilitatea, a ținut contabilitate fictivă sau a făcut să dispară unele acte contabile.

În cazul pârâtului, D. I. S. ÎN I., A PUS LA D. A. J. T. A. P. DE L. N., I. A. C.,

M. PENTRU C. NU SE P. S. CĂ AR FI T. O C. F. SAU CĂ AR FI F. SĂ D. U. D. C.

PRECIZEAZĂ CĂ SINGURUL M. PENTRU C. NU A SOLICITAT EFECTUAREA UNEI EXPERTIZE J.E C./FISCALE A F. ACELA CĂ PROBLEMELE DEDUSE JUDECĂTII ÎN PREZENTUL DOSAR, RESPECTIV PROBAREA INTENTIEI, NU PUTEAU FI LĂMURITE DE C. UN EXPERT CONTABIL/C.ANT FISCAl.

ASTFEL, ÎN URMA UNEI DISCUTII PURTATE ÎN ACEST SENS CU UN EXPERT contabil CU PRIVIRE LA OPORTUNITATEA EFECTUĂRII UNEI EXPERTIZE, ACESTA I-A COMUNICAT CĂ SINGURUL ASPECT PE C. ÎL PUTEA LĂMURI EXPERTIZA ERA DACĂ Î.A TVA-ULUI ÎN C. A F. CONFORMĂ LEGISLATIEI FISCALE SAU NU, NEAVÂND CUM SĂ SE PRONUNTE UN EXPERT

J. ASUPRA EVENTUALEI INTENTII DIN SPATELE ÎNREGISTRĂRII C.

ASTFEL, CHIAR ADMITÂND CĂ S-AR FI STABILIT PRINTR-O EXPERTiZĂ

J.Ă CĂ S-A ÎNREGISTRAT GRESIT TVA-UL, ACEASTA NU REPREZINTĂ ALTCEVA

DECÂT O SIMPLĂ EROARE CONTABILĂ REZULTATĂ DIN INTERPRETAREA GRESITĂ A UNEI LEGISLATII FISCALE STUFOASE SI ÎN CONTINUĂ SCHIMBARE.

CE NU P. FI STABILIT PRINTR-O EXPERTIZĂ J.Ă SI NICI NU A F. DOVEDIT

DE C. CREDITOARE ESTE INTENTIA A. STATUTAR DE A ELUDA O.LE FISCALE

SI MAI ALES INTENTIA DE A ADUCE SOCIETATEA ÎN INCAPACITATE DE P.!

Având În vedere situatia de mai sus, În conditiile În care nu dispunea de sumele necesare pentru a plăti expertiza care În final nu avea cum să Îi dovedească vinovăția/nevinovăția, a apreciat că o astfel de probă nu era concludentă În prezenta cauză. Nu În ultimul rând, solicită instanței de judecată să aibă În vedere faptul că CREDITOAREA, C. A FORMULAT CEREREA DE ANGAJARE A R. A., ERA OBLIGATĂ SĂ DOVEDEASCĂ CĂ SUNT Î. T. ELEMENTELE P. DE A(...)VIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ A A. STATUTAR, ÎN FAVOAREA P.ULUI OPERÂND, PÂNĂ LA PROBA CONTRARĂ, O PREZUMTIE DE NEVINOVĂTIE.

Cât privește elementele răspunderii civile delictuale, arată următoarele:

1. NU EXISTĂ FAPTA ILiCITĂ PREVĂZUTĂ DE ART.138 ALlN.1 LlT.D DIN L. NR.85/2006:

În situația de față este cât se poate de clar că nu ne aflăm În nici unul din cazurile expres si limitativ prevăzute de art.138 lit.d, respectiv: "au tinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea În conformitate cu legea."

Cât privește susținerea creditoarei că nu ar fi ținut contabilitatea În conformitate cu legea, arată următoarele:

Așa cum a arătat și lichidatorul judiciar În raportul depus la dosar, În perioada supusă inspecției fiscale, S. C. A. S. a desfășurat activitatea de comerț cu autoturisme si autovehicule ușoare (sub 3,5 tone). Societatea a desfășurat activitatea fără a angaja personal și fără să dețină active, cu excepția autoturismelor achiziționate În scopul revânzării.

Deși În anul 2010 societatea a Înregistrat venituri din exploatare În sumă de 1.034.425 lei și, respectiv, 2.775.203 lei În anul 2011, a Înregistrat totodată pierdere din exploatare datorită cheltuielilor mari, În sumă de 1.036.438 lei În anul 2010 și 2.787.887 lei În anul 2011.

Rezultatul din exploatare negativ de -2.013 lei În anul 2010 și -12.683 lei

În anul 2011 s-a datorat activității neprofitabile, motiv pentru care activul net al societății, respectiv posibilitatea societății de a-și plăti datoriile din exploatarea activelor deținute a fost unul negativ În anul 2010 de -2.013 lei și, respectiv, nesemnificativ În sumă de doar de 794 lei În anul 2011.

Solicită instanței să aibă în vedere și faptul că lichidatorul judiciar nu a identificat elemente care să indice săvârșirea de către pârât a unor fapte încadrabile la art.138 alin.l din L. nr.85/2006, cererea creditoarei nefiind altceva decât o practică constantă a acestei instituții fără nici o legătură cu culpa reală a administratorului societății.

Astfel, creditoarea D. S. susține faptul că societate a debitoare "a ținut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile si nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea", asa cum II reiese din R/F incheiat la (...) si in R./.F. incheiat la data de (...)".

Practic creditoarea D. S. impută societății faptul că aceasta, În calitate de comerciant al autovehiculelor aduse din U. (Belgia, Germania, Olanda) și vândute pe piața românească către persoane fizice, a impus din punct de vedere al TVA bunurile comercializate, aplicand cota de TVA de 24% la marja de profit și nu la Î. bază, respectiv la prețul de vânzare.

Prejudiciul stabilit de organele de control În urma celor doua rapoarte de control Î. suma de 1.057.562 lei, din care 907.857 lei reprezentând TVA, 106.945 lei majorări de Î. la TVA, 36.919 lei penalități de Î. la TVA, 4.841 lei, impozit pe profit si 1.000 lei amenzi.

Cu toate acestea, pentru a se pune În discuție atragerea răspunderii administratorului statutar, trebuie sa fie indeplinite o serie de condiții si anume fapta să fie stipulată În mod expres Î. cele prevăzute de art.138 alin.(l) lit.a)-g) din L. nr.85/2006. În cazul de față, Î. DE C. P. A O. DE R. A A. ÎN G. C. "S.-H." ÎN LOC DE B. "N." D. AL I. TVA SI A. C. TVA ÎN MOD E. SI, I., G. DE O. S. SI A. NU A F. DE N. SĂ A. I. DE P. A S.

NU S-A F. DOVADA SUB NICIO FORMĂ A LEGĂTURII DE CAUZALITATE

DIRECTĂ Î. EVENTUALA Î. GRESITĂ A TVA-ULUI SI I. S. ÎN INCAPACITATE DE

P. CU CONSECINTA DECLANSĂRII PROCEDURIl I.ENTEI.

Astfel, L. nr.571/2003 privind Codul fiscal prevede În art.152.2 alin.1 următoarele:

- lit.d - "bunurile second-hand sunt bunurile mobile corporale care pot fi refolosite În starea În care se află sau după efectuarea unor reparații, altele decât operele de artă, obiectele de colecție sau antichitățile, pietrele prețioase și alte bunuri prevăzute În norme;"

- g) "marja profitului este diferența dintre prețul de vânzare aplicat de persoana impozabilă revânzătoare și prețul de cumpărare, În care:

1. prețul de vânzare constituie suma obținută de persoana impozabilă revânzătoare de la cumpărător sau de la un terț, inclusiv subvențiile direct legate de această tranzacție, impozitele, obligațiile de plată, taxele și alte cheltuieli, cum ar fi cele de comision, ambalare, transport și asigurare, percepute de persoana impozabilă revânzătoare cumpărătorului, cu excepția reducerilor de preț;

2. prețul de cumpărare reprezintă tot ce constituie suma obținută, conform definiției prețului de vânzare, de furnizor, de la persoana impozabilă revânzătoare;"h) "regimul special reprezintă reglementările speciale prevăzute de prezentul articol pentru taxarea Iivrărilor de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități la cota de marjă a profitului."

PRIN URMARE, Î.A ÎN EVIDENTELE C. A TVA-ULUI ÎN MODUL ÎN C. A F.-O ESTE CONFORMĂ CU PREVEDERILE CODULUI FISCAL PREZENTATE MAI SUS, F. VORBA DOAR DE O CHESTIUNE DE INTERPRETARE A PREVEDERILOR LEGALE SI NU DE O INTENTIE DE ÎNCĂLCA L.. DE ALTFEL, CEEA CE TREBUIE RET. ESTE FAPTUL CĂ, CHIAR DACĂ AR FI ÎNREGISTRAT TVA-UL ÎN MODUL PREZENTAT DE CREDITOAREA D.S ÎN ACTUL DE CONTROL, ACEASTA NU AJUTA CU NIMIC SOCIETATEA SUB ASPECTUL VENITURILOR OBT.E SI AL RENTABILlTĂTII ACTIVITĂTII.

MAI MULT, Î.A GRESITĂ A TVA-ULUI ÎN EVIDENTELE C. NU SE ÎNCADREAZĂ ÎN "NU AU T. C.A ÎN CONFORMITATE CU L.", EVENTUALELE PREVEDERI LEGALE CE NU AU F. RESPECTATE ÎN CAUZĂ F. CELE DIN LEGISLATIA F. SI NU CELE DIN L. CONTABILlTĂTII NR.82/1991.

De exemplu, vorbim de o nerespectare a Legii nr.82/1991, În următoarele situatii expres si limitativ prevăzute ca fiind contraventii de art.41 din lege: "Constituie contravenție următoarele fapte:

1. deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate;

2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare În domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: a) aprobarea politicilor și procedurilor contabile prevăzute de legislație; b) utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate; c) Î. și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, Înregistrarea În contabilitate a acestora În perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse; d) efectuarea inventarierii; e) întocmirea, semnarea și depunerea În termenul legal la unitățile teritoriale ale M.ui F. P. a situațiilor financiare anuale și, după caz, a situațiilor financiare anuale consolidate, precum și a raportărilor contabile; f) întocmirea, semnarea și depunerea la Ministerul Finanțelor Publice și la unitățile teritoriale ale acestuia, precum și la instituțiile publice ierarhic superioare a situațiilor financiare trimestriale și anuale ale instituțiilor publice, potrivit legii; g) depunerea declarației din care să rezulte că persoanele prevăzute la art.1 alin.(1)-(3) nu au desfășurat activitate, respectiva Î. prevăzute la art.27 alin.(3 ind. 1) lit. b);

3. prezentarea de situații financiare care conțin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare;

4. nerespectarea prevederilor referitoare la Î. declarațiilor prevăzute la art.30 și 31;

5. nerespectarea prevederilor referitoare la obligația membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere de a Î. și de a publica situațiile financiare anuale;

6. nerespectarea prevederilor referitoare la obligația membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere ale societății-mamă de a Î. și de a publica situațiile financiare anuale consolidate;

7. nerespectarea obligației privind auditarea, conform legii, a situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate;

8. nedepunerea, potrivit prezentei legi, a situațiilor financiare anuale, a situațiilor financiare anuale consolidate, precum și a raportărilor contabile;

9. nerespectarea prevederilor art. 10 cu privire la organizarea și conducerea contabilității."

D. CUM SE P. OBSERVA, Î.A GREȘITĂ A TVA-ULUI ÎN EVIDENTELE C. NU

SE ÎNCADREAZĂ ÎN SITUATIILE EXPRES ȘI LIMITATIV P. MAI SUS, SITUAȚIE ÎN

C. CONSIDERĂ CĂ FAPTA ÎN SINE NU REPREZINTĂ NETINERE A CONTABILlTĂTII "ÎN CONFORMITATE CU L.", CUM CERE TEZA FINALĂ A ART.138 LlT.D DIN L. NR.85/2006!

Solicită instanței de judecată să observe că nu s-au aplicat nici un fel de amenzi, prin cele două Rapoarte de inspectie fiscală, pentru netinerea contabilitătii În conformitate cu L. nr.82/1991, de unde rezultă per a contrario, că aceasta a fost corect tinută!

Ordinul 3512/2008 privind documentele financiar-contabile emis de M. E. și F. prevede, de altfel, doar că factura se Întocmește și se utilizează conform prevederilor Codului fiscal, fără vreo reglementare expres privind Înregistrarea În concret a TVA-ului.

În practica instanțelor de judecată s-a considerat că evidențele contabile nu au fost ținute conform legii contabilității atunci când: documentele justificative sunt incomplete, stornările de note contabile s-au efectuat fără respectarea prevederilor legii, pentru aceeași lună s-au condus mai multe registre jurnal și s- au Î.t mai multe balanțe diferite, compensări fictive de creanțe sau Î. unor facturi fictive, neefectuarea inventarierii patrimoniului pentru trei ani consecutivi etc. D. cum se poate observa, În situația de față nu ne aflăm În nici una dintre aceste situații, așa-zisa neregularitate contabilă constând În interpretarea eronată a prevederilor Codului fiscal și nimic mai mult.

ESTE IMPORTANT, DE ASEMENEA, DE RET. CĂ NU ESTE VORBA ÎN CAUZĂ DE MAI MULTE NECONFORMITĂTI C., CI DOAR DE O SINGURĂ DIFERENTĂ DE INTERPRETARE A PREVEDERILOR CODULUI FISCAL DAR, DATORITĂ RULAJULUI MARE DE MARFĂ, ACEASTĂ MODALITATE DIFERITĂ DE Î. SI CALCUL A TVA-ULUI A DUS LA SUMA CONSIDERABILĂ STABILITĂ CA OBLIGATIE DE P. SUPLIMENTARĂ DE C. ORGANUL DE CONTROL.

SOLICITĂ INSTANȚEI DE JUDECATĂ SĂ OBSERVE SI FAPTUL CĂ A F. PRIMUL CONTROL EFECTUAT DE ORGANUL FISCAL LA SOCIETATE, F. EVIDENT CĂ, DACĂ S-AR MAI FI EFECTUAT SI ALTE CONTROALE SI I S-AR FI ATRAS ATENTIA ASUPRA MODULUI DE CALCUL AL TVA-ULUI, S-AR FI CONFORMAT SI NU S-AR FI AJUNS LA SUMA STABILITĂ PRIN ACTUL DE CONTROL.

SUBLINIAZĂ FAPTUL CĂ NU S-A F. DOVADA R. DE CAUZALITATE

DIRECTĂ Î. EVENTUALA EROARE CONTABILĂ CAUZATĂ DE INTERPRETAREA DIFERITĂ DATĂ PREVEDERILOR CODULUI FISCAL, C. SUNT STUFOASE SI NECLARE, SI I. S. ÎN INCAPACITATE DE P.!

De altfel, asa cum arată si reputatul autor Ion T. În lucrarea "L. procedurii insolventei. Comentariu pe articole" apărută la E. C. B., pag.695, neÎnregistrarea

În contabilitate a datoriilor fată de buget sau neplata creantelor bugetare nu reprezintă temei pentru angajarea răspunderii administratorului (CA. Timișoara, s. com. Dec. nr.l00/COM/R din (...)).

Subliniază faptul că, În concret, caracterul limitativ al enumerării situatiilor prevăzute În art.138, exclude posibilitatea extinderii prin interpretare analogică la alte fapte neprevăzute de art.138 alin.1 din L. nr.85/2006.

Astfel INSTANTA DE FOND A RET. ÎN MOD E. CĂ PRIN NETINEREA CONTABILlTĂTII ÎN CONFORMITATE CU L., ADMINISTRATORUL A CONTRIBUIT ÎN MOD DIRECT LA I. S.

În fapt, dimpotrivă, dacă s-ar fi Înregistrat TVA-ul În evidentele contabile conform cerintelor organului fiscal, asa cum sunt ele arătate În R. de inspectie fiscală, plata IVA-ului ar fi adus societatea În incapacitate de plată chiar mai repede decât s-a Întâmplat.

Cât priveste necontestarea R. de inspectie fiscală Înregistrat la D. S. sub nr.F-SJ18 din (...), acesta nu a fost comunicat efectiv cu societatea al cărei administrator sunt, comunicarea făcându-se prin afisare la sediul organului fiscal si pe site-ul institutiei. Astfel, plicul cu care a fost expediat R. de inspectie fiscală s-a Întors, situatie În care s-a procedat de către organul fiscal la afisarea R., afisare care, Însă. nu i-a fost adusă la cunostință. AI doilea raport de control nici măcar nu a mai fost comunicat cu societatea al cărei administrator statutar este pârâtul, ci s-a comunicat direct lichidatorului judiciar. F. deja declansată procedura insolventei prin Î. din data de (...), R. de inspectie fiscală Î.t În data de (...) nici nu mai putea fi contestat.

Chiar admițând că această modalitate de comunicare a unui act administrativ fiscal cu contribuabilul ar fi legală, este cât se poate de evident că nu este eficientă de vreme ce pârâtul nu a luat cunoștință de raport decât ulterior expirării perioadei de contestare. C. vreme contribuabilul nu se deplasează la organul fiscal și nici nu are "inspirația" să verifice site-ul instituției, astfel de comunicări de acte prin publicitate sunt lipsite de finalitatea dorită de legiuitor, respectiv aceea de a-i da contribuabilului posibilitatea de a contesta actul de control.

Ca atare, faptul că a avut cunoștință de controlul efectuat de organul fiscal nu Înseamnă că a luat la cunoștință și de conținutul R. de inspecție fiscală, or este de bun simț că nu poți contesta și combate un act al cărui conținut nu ÎI cunoști! Ceea ce a aflat În cursul inspecției fiscale a fost doar pe cale verbală de la unul dintre inspectori, În speță faptul că sumele ce urmau să se stabilească de plată În sarcina societății erau consistente, fiind aproximate În jurul valorii de

1.000.000 lei. Este evident că, până la finalizarea inspecției fiscale și, În concret,

Î. R. de inspecție fiscală, nu avea cum să obțină informații concrete de la inspectorii fiscali.

De asemenea, a subliniat și faptul că P.UL A AVUT CALITATEA DE

ADMINISTRATOR AL S. C. A. S. DOAR ÎNCEPÂND CU DATA DE (...) CÂND, PRIN REZOLUTIA O.UI R. C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ NR.3426, A F. REVOCAT ADMINISTRATORUL ANTERIOR COSMA I. L1VIA SI A F. NUMIT P.UL CA ADMINISTRATOR STATUTAR. PRIN URMARE. O.LE DE P. NĂSCUTE ANTERIOR DATEI DE (...) NU POT SUB NICIO FORMĂ SĂ FIE IMPUTATE P.ULUI ÎN CONDITIILE ÎN C. INSPECTIA F. A VIZAT PERIOADA (...) - (...), INCLUZÂND DECI SI O PERIOADĂ ÎN C. FUNCTIA DE ADMINISTRATOR A F. DET.Ă DE C. COSMA I. L1VIA, ESTE INADMISIBIL CA O.LE DE P. S. STABILITE PRIN ACESTA SĂ FIE IMPUTATE ÎN Î.GIME P.ULUI.

CA URMARE, INSTANTA DE FOND A GRESIT CÂND A RET. CĂ R. DE I. F.

VIZEAZĂ DOAR PERIOADA (...) - (...)!

SUBLINIAZĂ SI FAPTUL CĂ, ÎN SPETA DE FATĂ, NU EXISTĂ NICI UN TEMEI LEGAL PENTRU A SE ANTRENA RĂSPUNDEREA P.ULUI PENTRU FAPTA

ALTUIA!

2. CHIAR ADMITÂND CĂ ORGANUL DE CONTROL AR FI DESCOPERIT U.

NECONFORMITĂTI ÎN C.A S., PENTRU A PUTEA FI ANTRENATĂ RĂSPUNDEREA A. S., TREBUIE DOVEDIT CĂ ACESTE NECONFORMITĂTI AU DUS LA I. S. ÎN I., CEEA CE NU ESTE CAZUL ÎN SITUATIA DE FATĂ!

De asemenea, TREBUIA DOVEDIT CĂ EVENTUALA FAPTĂ ILiCITĂ SĂVÂRSITĂ DE ADMINISTRATORUL S. A DUS LA PRODUCEREA ÎN CONCRET A PREJUDICIULUI INVOCAT DE CREDITOARE, F. ESENTIAL A SE

STABILI/DOVEDI CÂT DIN SUMA PRETINSĂ DE CREDITOARE REPREZINTĂ PREJUDICIU CAUZAT PRIN FAPTA ILiCITĂ! TOT.TĂ, CREDITOAREA TREBUIA SĂ DOVEDEASCĂ CĂ AS FI AVUT REPREZENTAREA MENTALĂ A PRODUCERII ACESTUI PREJUDICIU PE C. L-AR FI DORIT SI/SAU ACCEPTAT!

Astfel, practica judiciară a stabilit constant că antrenarea răspunderii administratorului debitoarei nu este admisibilă dacă nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate Î. faptul Încetării de plăti si presupusele fapte săvârsite de către administratorul social, Întrucât partea din pasivul societătii, rămas neacoperit si care reprezintă "prejudiciu", trebuie să fie rezultatul faptelor săvârsite de persoana În cauză. Nu se poate sustine, Însă, că partea din pasivul societătii, care urmează a fi suportată de persoanele din conducerea societătii, este În mod automat pasivul neacoperit prin lichidarea patrimoniului societătii, ci prejudiciul care rezultă din probatiunea administrată.

De asemenea, practica instanțelor de judecată a stabilit constant că următoarele situații nu pot fi reținute ca motive pentru antrenarea răspunderii administratorilor, deoarece nu se regăsesc În ipotezele prevăzute de art.138: neplata creanțelor bugetare, neÎnregistrarea În contabilitate a datoriilor față de bugetul de stat, managementul defectuos. Subliniază faptul că, În concret, caracterul limitativ al enumerării situațiilor prevăzute În art.138, excluda posibilitatea extinderii prin interpretare analogică la alte fapte neprevăzute de art.138 alin.l din L. nr.85/2006.

3. NU S-A F. DOVADA VINOVĂTIEI P.ULUI CU PRIVIRE LA FAPTELE P. ÎN ART.138 ALlN.l LlT.D, OR ASA CUM SUNT ACESTEA STABILITE DE C. LEGIUITOR, SĂVÂRSIREA LOR PRESUPUNE INTENTIA CA FORMĂ DE VINOVĂTIE, SI NU DOAR CULPAI

NICI CODUL CIVIL ȘI NICI L. NR.85/2006 NU INSTITUIE O PREZUMȚIE

DE CULPĂ ÎN SARCINA A. ȘI, CU ATÂT MAI MULT, ATUNCI CÂND SĂVÂRȘIREA FAPTEI ILiCITE SE SANCȚlONEAZĂ DOAR DACĂ S-A F. CU INTENTIE, ACEASTĂ INTENTIE TREBUIE DOVEDITĂ DE C. CEL C. O INVOCĂ. ÎN SPETA DE FATĂ, CREDITOAREA NU A F. DOVADA CĂ AR FI SĂVÂRSIT VREUNA DIN FAPTELE ENUMERATE ÎN ART.138 ALlN.l LlT.D CU INTENTIA DE A ADUCE SOCIETATEA ÎN INCAPACITATE DE P..

INSTANTA DE FOND SE MULTUMESTE SĂ APRECIEZE CĂ ESTE EVIDENT ÎN CAZUĂ R. DE CAUZALITATE Î. FAPTA ILiCITĂ, PREJUDICIU SI AJUNGEREA S. DEBITOARE ÎN Î., FĂRĂ SĂ ARATE PROBELE C. DOVEDESC ACEST ASPECTI SIMPLA NECONT.ARE A R. DE I. F. P. FI CONSIDERATĂ CEL MULT O RECUNOASTERE A CREANTEI DATORATE CREDITORULUI, NEAVÂND, ÎNSĂ, NICI O RELEVANTĂ SUB ASPECTUL INTENTIEI DE A ADUCE SOCIETATEA ÎN INCAPACITATE DE P., INTENTIE CE TREBUIA SĂ STEA ÎN SPATELE ÎNREGISTRĂRII GRESITE A TVA-ULUI ÎN EVIDENTELE C.I

Este de altfel, de notorietate, că În marea majoritate a inspecțiilor fiscale efectuate la agenții economici, organul fiscal identifică "neregularități", stabilește obligații de plată suplimentare, aplică eventuale amenzi pentru neținerea evidențelor contabile conform legii, fără Însă a se ajunge la antrenarea răspunderii administratorilor societăților respective cu averea proprie pentru datoriile societății. Singura diferență Î. acele societăți și societatea debitoare din acest dosar este aceea că, În cazul de față, am solicitat singuri declanșarea procedurii insolvenței pentru a evita creșterea datoriei față de creditoare prin aplicarea de majorări și penalități de Î.

Cât privește faptul că a solicitat declanșarea procedurii insolvenței În ce privește societatea, solicită instanței să observe faptul că art.27 alin.l din L. nr.85/2006 obligă administratorul statutar al societății aflată În stare de insolvență să ceară declanșarea procedurii prevăzute de lege, În termen de maxim

30 de zile de la apariția stării de insolvență. De asemenea, alin.2 al art.27 prevede că "va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul În cazul căruia aparitia stării de insolventă este iminentă." Potrivit alin.4 al art.27, doar introducerea prematură cu rea-credință de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile pricinuite.

Astfel, În condițiile În care i s-a comunicat În cursul inspecției fiscale că suma ce urma să fie stabilită ca obligație de plată față de bugetul general consolidat depășea 1.000.000 lei și cunoscând că societatea nu deținea resursele necesare pentru achitarea datoriei, a solicitat, evident, declanșarea procedurii insolvenței pentru a evita creșterea datoriei prin calculul penalitățllor de Î. și al majorărilor. De altfel, În situația În care nu solicita declanșarea procedurii insolvenței, exista riscul să fiu acuzat că a dispus În interes personal continuarea unei activități care ducea În mod vădit persoana juridică la Î. de plăți, fapt care constituie motiv de antrenare a răspunderii administratorului conform art.138 alln.f llt.c din L. nr.85/2006.

În considerarea celor arătate mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea În Î.gime a Sentintei civile nr.3983/0(...) si, respectiv, rejudecând cauza pe fond, solicit respingerea În Î.gime ca netemeinică si nelegală a cererii de angajare a răspunderii administratorului formulată de D. G. a F. P. a judetului S. Împotriva pârâtului, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata la fond și În recurs.

În drept, s-au invocat prevederile: L. nr.85/2006, L. nr.571/2003 privind

Codul fiscal.

În probațiune depune actele prin care se suține de către creditoare că s-a făcut comunicarea celor două Rapoarte de inspecție fiscală.

În cauză pârâtul recurent GEREGELY F. a formulat întâmpinare la recursul creditoarei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat - filele 54-60.

În cauză a formulat întâmpinare și creditoarea recurentă D. G. A F. P.

A J. S. prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului - filele 67-69.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește recursul creditoarei D. G. A F. P. A J. S. Curtea, din oficiu, a invocat la prima zi de înfățișare excepția tardivității introducerii recursului, raportat la data comunicării sentinței, respectiv data de (...) și raportat la data introducerii căii de atac, respectiv data de (...), ultima zi în care putea fi formulat recursul fiind data de 2(...), întrucât termenul de recurs era de 7 zile de la comunicare.

Analizând cu prioritate această excepție, în conformitate cu dispozițiileart. 316, 298 Cod procedură civilă coroborat cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

În cuprinsul art. 8 alin. 2 din L. nr. 85/2006 se prevede că împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic, se poate declara recurs în termen de

7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Sentința civilă nr. 3983 din 0(...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a2 al T.ui S. a fost comunicată creditoarei D. S. la data de (...) așa cum reiese din dovada de comunicare de la fila 59 din dosarul de fond.

Recurenta-creditoare avea posibilitatea să introducă calea de atac a recursului cel mai târziu la data de 2(...). În concret recursul a fost declarat la

(...).

Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea,afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Cum niciuna din aceste situații nu este incidentă în speță, în baza considerentelor mai sus reținute și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și art. 8 alin. 2 din L. nr. 85/2006, recursul creditoarei va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată.

Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.

2. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul G. F. F. Curteareține următoarele:

Prin cererea de angajare a răspunderii formulata de D. G. a F. P. a judetului S. impotriva pârâtului - fostul administrator statutar al debitoarei S. C. A. S. Z., s-a solicitat obligarea paratului recurent la plata creantei de 1.057.562 lei, potrivit art 138 al 1 lit d din L. nr 85/2006. I se reproseaza paratului ca a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau a tinut o contabilitate fictiva, aspecte ce ar rezulta din rapoartele de inspecție fiscală incheiate la (...) și (...). se susține că administratorul la vânzarea autoturismelor trebuia să calculeze si sa inscrie pe factura si TVA si sa aplice taxarea inversă. De asemenea societatea nu a depus declaratiile recapitulative pentru achizitiile intracomunitare.

Articolul 138 lit d invocat de catre creditoare presupune trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile:

- ținerea unei contabilități fictive

- dispariția unor documente

- neținerea unei evidențe contabile conforme cu legea

Pentru oricare dintre aceste modalități de săvârșire a faptei ilicite trebuie să existe raport de cauzalitate intre intrarea debitoarei in incapacitate de plată și fapta anterior menționată.

Curtea examinând modalitățile alternative prevăzute de art 138 lit d din L. nr 85/2006 reține că niciuna dintre acestea nu se regăsesc în cauză și nu îi pot fi imputate fostului administrator statutar.

Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor). Omisiunea (inacțiunea ilicită) presupune alterarea adevărului prin neînregistrarea unor date sau împrejurări (exemplu neînregistrarea unor mărfuri), neînregistrare care afectează evidențele contabile, făcându-le să exprime o altă situație decât cea adevărată.

Ori se poate observa cu ușurință ce ceea ce i se impută recurentului nu se circumscrie nici consemnării unor date nereale și nici omisiunii înregistrării unor date reale cu intenția falsificării evidențelor contabile.

De asemenea curtea observă că nu suntem nici în prezența unei dispariții a unor documente, dispariție care să se concretizeze în acte de sustragere sau de distrugere a evidențelor societății. Nu i s-a imputat administratorului statutar luarea și mutarea unei părți din evidența contabilă sau alterarea unor asemenea înscrisuri - operațiuni care ar fi fost realizate cu scopul modificării realității evidențelor contabile.

Noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de scriere sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascunde active sau datorii. În cazul unor omisiuni voite de înregistrare a unor operațiuni contabile aceste sunt expresia unei contabilități fictive. Neținerea contabilității este în mod cert o operațiune continuă și nu se referă la acte singulare. Tocmai perpetuarea în timp a unei conduite dă caracter ilicit acesteia. Ori din probatoriuul administrat nu se decelează o „neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile. De regulă „neținerea"; rezultă din neprezentarea documentelor contabile, atunci când acestea sunt solicitate fostului administrator statutar de către practicianul în insolvență. Ori în cauză nu suntem în ipoteza unei „nețineri"; - întrucât actele contabile solicitate au fost predate.

Simpla eroare, cu privire la evidențierea TVA-ului nu poate genera angajarea răspunderii organului de conducere, pentru că într-o asemenea abordare s-ar imputa organului de conducere încălcarea unei obligații de rezultat, orice eroare - inerentă derulării unei activități comerciale (și umane în general) ar putea conduce la atragerea răspunderii. Gestionarului trebuie să i se impute fapte ilicite - prin raportarea la patrimoniul societății și la întreaga activitate de conducere a acesteia - inclusiv sub aspectul corectei țineri a evidențelor contabile, activitate care este în mod cert una care incumbă obligații de mijloace și nu de rezultat.

Nu s-a decelat o intenție de denaturare a evidențelor contabile din partea recurentului, intenție care sub aspect subiectiv este necesară pentru angajarea răspunderii. Nu suntem în prezența unei răspunderi obiective și nici în situația în care mandatarul unei societăți (fostul administrator statutar) să își fi asumat obligații de rezultat, ci obligații de mijloace - de prudență și diligență în ceea ce privește conducerea activității societății debitoare.

Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din L. nr.85/ 2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin.llit.a - g din lege. Ori ceea ce i se impută recurentului prin raportul de inspecție fiscală - nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art

138 din L. nr 85/2006. Nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de insolventă a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolventă, faptă care să se încadreze în cel putin unul dintre cazurile prevăzute de art.138 alin.l lit.a-g, raportul de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și vinovăția concretă a persoanelor a căror răspundere se solicită.

Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, vinovăția acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți.

Față de ce cele ce preced potrivit art 8 din L. nr 85/2006, art 312 și 304 pct

9 cod pr civ curtea va admite recursul declarat de pârâtul G. F. F. împotriva sentinței civile nr.3983 din (...) pronunțată în dosarul nr.368/842012/a2 al T.ui

S. pe care o va modifica in parte în sensul că respinge acțiunea.

Potrivit art 274 cod pr civ va obliga recurenta D. G. A F. P. A J. S. să plătească pârâtului G. F. F. cheltuieli de judecată în sumă de 2060,15 Ron (taxa timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).

Va respinge ca tardiv recursul D. G. A F. P. A J. S.

PENTRU ACESTE M.E, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul G. F. F. împotriva sentinței civile nr.3983 din (...) pronunțată în dosarul nr.368/842012/a2 al T.ui S. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.

Obligă recurenta D. G. A F. P. A J. S. să plătească pârâtului G. F. F. cheltuieli de judecată în sumă de 2060,15 R.

Respinge ca tardiv recursul D. G. A F. P. A J. S.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

{ F. |

Președinte, M. B.	Judecător, G.-A. N.	Judecător, S. Al H.
Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

2 ex./(...)

J.fond: M. L.

← Decizia nr. 8388/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 2191/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia nr. 8679/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 843/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 9723/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 8388/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 2191/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 647/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 2647/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 7144/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)