Decizia nr. 2662/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 2662/2012
Ședința din data de 02 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G. P. împotriva sentinței civile nr.6372 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M., în contradictoriu cu intimata SC E. T. T. S. prin lichidator judiciar LG I. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat B. G. pentru recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 29 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea către lichidatorul judiciar a sumei de 8000 lei pentru acoperirea creanțelor stabilite și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de obligare a recurentului la suportarea pasivului debitoarei, fără cheltuieli de judecată. În ce privește cererea de admitere a recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, reprezentantul recurentului apreciază că se impune această soluție în vederea efectuării unei expertize contabile pentru a lămuri situația activelor societății, precum și a sumei de 3814 lei, întrucât s-a apreciat că ar fi utilizată pe nedrept. De asemenea, arată că nu poate fi reținută reaua credință a recurentului, respectiv utilizarea cu rea credință a bunurilor societății și ca atare se impune clarificarea situației, întrucât s-a depus doar că societatea nu figurează cu bunuri impozabile. Sub aspectul modificării hotărârii atacate, arată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a din L. nr.85/2006, că nu a utilizat în scopuri personale bunurile societății, că după primul termen a contactat administratorul judiciar și a plătit suma de 8000 lei, apreciind că nu se face vinovat de situația societății. Arată că la ultimul termen nici nu s-a mai prezentat întrucât a apreciat că a lămurit toate problemele acelei sume de 3814 lei, că a plătit suma de 8000 lei pentru a acoperi creanțele, că a pus la dispoziția administratorului judiciar documentele contabile solicitate, balanță, bilanț însă s-a reținut că nu a depus acele adrese, și ca atare nu poate fi reținută reaua credință a recurentului. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.6372 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M. s-a admis cererea formulată de reclamanta SC E. T. T. S. (fosta SC TEXTIL MODA S.) - prin lichidator judiciar LG I. S., în contradictoriu cu pârâtul G. P. și a fost obligat pârâtul să suporte cu averea proprie, pasivul societății debitoare SC E. T. T. S. (fosta SC TEXTIL MODA S.), în cuantum de 81.920 lei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.138 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. În speță, din raportul lichidatorului judiciar, rezultă că activele cu care debitoarea figura în datele de bilanț pe anul 2007, nu au fost predate de către administratorul statutar, respectiv pârâtul, lichidatorului judiciar, împrejurare de natură a considera că acestea au fost utilizate în folosul propriu. În aceste condiții, se poate conchide că în fapt, bunurile au fost folosite în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit. a din lege și că pârâtul prin aceste fapte a cauzat starea de insolvență, astfel încât răspunde pentru pasivul societății în cuantum de 81.920 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G. P. solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtului la suportarea pasivului societății debitoare SC E. T. T. S. În motivele de recurs se arată că sub aspectul cererii de casare cu trimitere spre rejudecare, apreciază că se impune această soluție deoarece, hotărârea atacată a fost pronunțată fără o cercetare judicioasă a fondului cauzei, respectiv fără administrarea probelor care să ateste o eventuală culpă a sa, în respectarea dispozițiilor legale de a preda administratorului judiciar activele evidențiate în patrimoniul societății. Consideră că o astfel de probă ar fi expertiza contabilă care, din punctul său de vedere ar constitui singura probă pertinentă și utilă în a clarifica situația activelor înregistrate în evidențele contabile ale societății debitoare, precum și a sumei de 3814 lei înregistrată ca disponibil în casierie. Apreciază că această probă ar fi trebuit să fie pusă în discuția părților din oficiu de prima instanță, în virtutea rolului său activ. Sub aspectul modificării hotărârii, recurentul apreciază că se impune această soluție având în vedere că nu sunt întrunite în sarcina sa condițiile de răspundere prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006, respectiv nu s-adovedit reaua credință a pârâtului în relația cu administratorul judiciar în privința predării activelor societății. Practic, nu era nimic de predat în mod efectiv, deoarece societatea nu deținea bunuri susceptibile de a fi valorificate. Mai mult, arată că a pus la dispoziția administratorului judiciar, documentele contabile solicitate precum și situația debitorilor săi. De asemenea, la solicitarea aceluiași administrator judiciar, i-a predat suma de 80.000 lei pentru a acoperi unele creanțe fiscale stabilite prin stopaj la sursă, precum și a disponibilului din casierie. În aceste condiții, apreciază că acțiunea de atragere a răspunderii sale în condițiile normei legale susmenționate, apare ca neîntemeiată. Analizând recursul declarat de către pârâtul G. P. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC E. T. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit. a din L. nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari. Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță. După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC M., pârâtul este administratorul debitoarei. Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe fostul administrator să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâtul nu a înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și a predat doar o parte a documentelor prevăzute de art.28 din L. nr.85/2006 . Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesie a documentelor contabile și că foștii administratori statutari au refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. a din L. insolvenței. Din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunurile evidențiate în actele financiar contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului (bilanțul pe anul 2007), activele nefiind predate lichidatorului judiciar sau evidențiate în contabilitatea societății, astfel că în mod corect judecătorul sindic a conchis că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art.138 lit.a din L. insolvenței. Apărările recurentului care vizează împrejurarea că acesta ar fi adus la cunoștința lichidatorului judiciar situația bunurilor debitoarei, însă, lichidatorul judiciar nu a asigurat paza lor, nu pot fi reținute de către instanță. Astfel, pârâtul avea obligația potrivit legii de a asigura paza bunurilor al cărui administrator este până la momentul la care o altă persoană preia paza acestora, iar împrejurarea că pârâtul ar fi adus la cunoștința lichidatorului că acestea există însă nu au fost preluate de lichidator nu poate să-l exonereze pe pârât de răspunderea care îi revine potrivit legii, susținerile pârâtului fiind nefondate. De asemenea, împrejurarea că pârâtul, ulterior formulării cererii a restituit debitoarei suma de 3.814 lei nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere întrucât ridicarea sumei de bani din casieria societății nu reprezintă singura cauză de antrenare a răspunderii administratorilor debitoarei, raportul deactivitate întocmit evidențiind că alături de ridicarea sumei de bani și nepredarea activelor constituie fapte apte a atrage răspunderea materială. Probele existente la dosar evidențiază împrejurarea că judecătorul sindic și-a exercitat rolul său activ cu prilejul judecării, administrând întreaga probațiune necesară pentru soluționarea cauzei, efectuarea unei expertize nefiind necesară astfel că solicitarea de casare cu trimitere nu este justificată. Prin urmare, se poate conchide că în mod corect judecătorul sindic a stabilit că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006, de natură să atragă răspunderea materială a administratorului statutar, susținerile contrare ale pârâtului fiind nefondate. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din L. nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul G. P. împotriva sentinței civile nr.6372 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. M. C. M. S. C. P. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.B. N.
| ← Decizia nr. 3585/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 5467/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
