Decizia nr. 8058/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Comentarii

0

Dosar nr. (...)/a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 8058/2012

Ședința publică de la 12 O. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. Al H.

Judecător M. B.

Judecător G.-A. N.

Grefier A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. I. A. și N. C. C. împotriva sentinței civile nr. 1935/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S. C., privind și pe creditor SC G. M. S., parte civilă O. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, creditor I. C., creditor A. PRIN D. C., intimat SC R. C. S., intimat SC R. C. S. PRIN LICHIDATOR J. C. DE I. T. S., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.

C.ea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

C.EA

Prin sentința civilă nr. 1935 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamantul C. DE I. T. S., lichidator desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC R. C. S., împotriva pârâților M. I. A. și N. C. C. și în consecință:

Au fost obligați pârâții, în solidar, să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 7.623 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În cazul în speță, în sarcina pârâților, care dețin calitatea de administratori statutari ai debitoarei SC R. C. S., a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, respectiv deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.

În cadrul atribuțiilor ce revin practicianului în insolvență în urma deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei se numără și aceea de a întocmire, în conformitate cu prev. art.59 din Legea nr.85/2006, a raportului privind cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență.

Acest raport a fost întocmit de către C. DE I. T. S., desemnată inițial ca administrator judiciar al debitoarei SC R. C. S., la data de 25 noiembrie 2008, fiind înregistrat la dosarul cauzei la data de 26 noiembrie 2008 (f.106-133 vol.I).

Din cuprinsul acestui raport reiese faptul că activitatea debitoarei a fost stopată complet în mod voluntar și că o parte din datoriile acesteia s-au achitat pe baza creditării de către cei doi asociați, pârâți în prezenta cauză, în special de către pârâtul N. C. C.

Valoarea rămasă a datoriilor exigibile de achitat provine încă din anul

2006, practicianul în insolvență opinând asupra posibilității de achitare a acesteia în condițiile în care s-ar fi manifestat un interes sporit în vederea recuperării creanțelor exigibile și a decontării valorii creanțelor imobilizate întrucât valoarea totală a acestor elemente de activ depășea, la finele perioadei analizate, ultimii 3 ani anteriori deschiderii procedurii, valoarea totală a datoriilor exigibile deținute de debitoare.

Din cuprinsul procesului-verbal de inventariere încheiat de practicianul în insolvență în condițiile reglementate de prev. art.114-115 din Legea nr.85/2006, proces-verbal datat 18 noiembrie 2008, comisia de inventariere a constatat faptul că există diferențe între situația scriptică și faptică în clasa 3 a contului 302 reprezentând materiale consumabile existând un sold de 27.785,34 lei ce nu a fost identificat, în clasa 3 a contului 302.01 reprezentând materiale auxiliare fiind de asemenea identificat un sold de 27.489,88 lei ce nu a fost identificat, nefiind identificate nici materialele consumabile înscrise în clasa 3 cont 302.08 având un sold de 295,46 lei (f.135-136 vol.I).

Referitor la aceste lipsuri pârâtul N. C. C. a declarat la data de 21 noiembrie 2008 că stocul de materiale înregistrat în ultima balanță reprezintă beton care s-a folosit pentru remedierea deficiențelor calitative în perioada de garanție executate în baza contractului de prestări servicii nr.4220/20 iunie 2005 încheiat cu SC T. C. SA (f.137).

În dovedirea acestei afirmații i-au fost predate practicianului în insolvență contractul de prestări servicii și situația de lucrări întocmită în iulie 2005- noiembrie 2005.

Se impune a se preciza și faptul că în tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei au fost înscriși doi creditori bugetari, I. și respectiv D. C., cu 57 lei și respectiv 7.566 lei, tabelul nefiind contestat de către creditori, administratorul special al debitoarei, asociații persoanei juridice sau orice altă persoană interesată. Ca urmare a necontestării creanțelor, acestea au dobândit caracter definitiv și irevocabil, cuantumul creanței nemaiputând fi pus în discuție decât eventual în condițiile prev. de art.75 din Legea nr.85/2006, nefiind formulată până la data formulării prezentei o cerere în acest sens.

Judecătorul sindic a reținut, totodată, faptul că practicianul în insolvență a întreprins demersuri pentru recuperarea creanțelor de la cei doi debitori precizați de către administratorii statutari, dat fiind faptul că în evidența contabilă a debitoarei figurau acești debitori nerecuperați, fiind formulată în temeiul OUG nr.119/2007 împotriva debitoarei SC A. G. S. pentru recuperarea creanței în cuantum de 5.080 lei o acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr.(...), acest dosar fiind finalizat prin pronunțarea ordonanței civile nr.6189/24 aprilie 2009, cererea formulată de creditoarea SC R. C. S. prin lichidator C. DE I. T. S., fiind admisă în parte.

Această ordonanță a fost pusă în executare silită, în urma demersurilor efectuate de practicianul în insolvență, adresate BEJ C. M. R., cererea de executare fiind înregistrată în dosarul execuțional nr.289/2009 (f.281-282 vol.I).

De altfel, lichidatorul judiciar a achitat în favoarea BEJ C. M. R. și o parte din cheltuielile de executare aferente facturii nr.1570/10 iulie 2009, cheltuieli în cuantum de 442 lei (f.288 vol.I), în condițiile în care în contul unic al averii debitoarei nu existau disponibilități și cei doi pârâți nu s-au oferit să acopere aceste cheltuieli.

Executarea silită a fost suspendată în mod provizoriu prin încheierea nr.7485/CC/2009 pronunțată în dosarul nr.(...) de către Judecătoria Cluj- Napoca până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată de debitoarea SC A. G. S. în dosar nr.(...) (f.306-309 vol.I), ulterior respingerii contestației la executare și, implicit, a cererii de suspendare fiind reluate de lichidator demersurile pentru realizarea creanței.

Prin raportul de activitate înregistrat la dosar la data de 30 aprilie 2010 lichidatorul judiciar a arătat că a formulat o nouă cerere de stăruință în executare comunicată executorului judecătoresc în vederea recuperării creanței față de SC A. G. S., în data de 1 noiembrie 2010 lichidatorului fiindu-i comunicat din partea executorului un proces-verbal în baza căruia acesta a constatat faptul că debitoarea nu mai desfășoară nici o activitate, singurul bun al persoanei juridice fiind un autovehicul marca Dacia Logan, an de fabricație 2006, autovehicul ce fusese adus în garanție pentru rambursarea unui credit acordat de B. L. R. SA.

Drept urmare, titlul executoriu a fost restituit practicianului în insolvență

(f.56 vol.II).

La data de 25 noiembrie 2010 instanța a pus în vedere lichidatorului judiciar să efectueze demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitoarea le avea față de SC T. C. SA și SC A. G. S., sens în care lichidatorul a efectuat din nou demersuri față de executorul judecătoresc C. M. R., solicitând reluarea executării în dosarul execuțional nr.289/2009, cu consecința valorificării singurului bun al persoanei juridice, urmând ca suma rămasă după rambursarea creditului contractat de debitoare de la B. L. R. SA să fie virată în contul unic al averii debitoarei SC R. C. S.

Aceasta în condițiile în care practicianul în insolvență a formulat cerere de închidere a procedurii insolvenței debitoarei întemeiată pe disp. art.131 din Legea nr.85/2006, întrucât creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, administratorul special al debitoarei opunându-se, susținând că se impune a fi recuperate, anterior închiderii procedurii, creanțele debitoarei.

La data de 13 septembrie 2011, după demersurile efectuate de către practicianul în insolvență pe parcursul a mai mult de 2 ani de la data demarării executării silite, executorul judecătoresc C. M. R. a comunicat lichidatorului faptul că nu s-a reușit identificarea autoturismului marca Dacia Logan în vederea reaplicării sechestrului, într-o primă etapă, constatându-se ulterior că acest autoturism a fost sechestrat de executorul bancar pentru un drept de gaj asupra autoturismului, gaj înregistrat în arhiva electronică la data de 5 aprilie 2007 și că în urma evaluării a fost stabilită valoarea de vânzare la licitație publică a acestui vehicul la suma de 1.600 lei.

La data de 1 martie 2012 a fost întocmit de către executorul judecătoresc procesul-verbal de insolvabilitate depus în copie xerox la dosar la fila 254 vol.II, în conformitate cu care, în urma valorificării autovehiculului și acoperirii parțiale a creanței instituției bancare, s-a constatat că debitoarea nu a dobândit în proprietate bunuri mobile sau imobile urmăribile și nu a efectuat operațiuni comerciale prin conturi bancare, astfel încât să fie posibilă recuperarea creanței pe care SC R. C. S. o avea împotriva SC A. G. S., procedându-se, drept urmare, la restituirea titlului executoriu.

În ceea ce privește creanța pe care debitoarea o avea de recuperat de la SC T. C. SA se impune a se preciza faptul că practicianul în insolvență a întreprins demersuri de recuperare și în acest caz, constatându-se că în baza contractului nr.4220/2005 beneficiarul lucrărilor executate de către debitoarea SC R. C. S. areținut un procent de 5% din contravaloarea contractului ca fiind garanție de bună execuție.

Inițial, practicianul în insolvență a invitat debitoarea SC T. C. SA la conciliere în temeiul disp. art.720^{1C.pr.civ., pentru ca ulterior, în condițiile în care invitațiile la conciliere repetate nu au fost onorate, s-a procedat la formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile OUG nr.119/2007 în instanță, cererea fiind înregistrată în dosar nr.(...), pronunțându-se ordonanța civilă nr.8516/9 iunie 2009, în conformitate cu care cererea a fost respinsă (f.173 vol.II).}

În cuprinsul considerentelor care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri s-a reținut faptul că acordarea sumei cu titlu de garanție nu poate fi dispusă întrucât nu au fost întocmite procese-verbale de recepție la termen a lucrărilor pretins efectuate, singurul înscris depus la dosar nefiind datat și nefiind semnat de către comisia de recepție.

Creanța nu a fost considerată ca fiind certă, lichidă și exigibilă, astfel încât cererea a fost respinsă ca nefondată.

Pârâții au susținut că lichidatorul nu a întreprins toate demersurile necesare pentru recuperarea creanței față de SC T. C. SA întrucât nu a fost formulată o cerere întemeiată pe dreptul comun, însă judecătorul sindic a considerat că față de înscrisurile puse la dispoziție de către administratorii statutari la momentul la care au fost predate actele prev. de art.28, înscrisuri consemnate în procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de (...), formularea unei astfel de cereri pe calea dreptului comun nu avea șanse de reușită decât în condițiile în care pârâții ar fi predat practicianului în insolvență un proces-verbal de recepție semnat de comisia de inventariere, opozabil și SC T. C. SA, proces-verbal din cuprinsul căruia să fi rezultat faptul că construcția a fost finalizată în condiții corespunzătoare calitativ și cantitativ. Ori, un astfel de înscris nu a fost predat de către pârâți, culpa în neîntocmirea acestuia revenindu-le în totalitate, neputând fi imputată practicianului în insolvență.

De altfel, pârâții au susținut în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar că în baza contractului încheiat cu SC T. C. SA ar fi efectuat niște lucrări de remedieri la lucrările de construcții executate pentru acest beneficiar, astfel încât restituirea garanției de bună execuție nu se mai justifica, întrucât lucrările nu au fost corespunzătoare calitativ.

Lipsa faptică a materialelor de construcții și a materialelor auxiliare înregistrate în contabilitatea debitoarei nu a fost în nici un fel dovedită de către pârâți, acestora revenindu-le, din punct de vedere contabil, obligația de a întocmi documente justificative care să reflecte, la orice moment, bunurile existente în patrimoniul persoanei juridice și modalitatea în care aceste bunuri au ieșit din patrimoniu.

Simpla susținere a faptului că bunurile înregistrate în contabilitate în conturile 302.01 și 302.08 reprezentau în fapt beton utilizat la efectuarea unor lucrări de remedieri în baza contractului încheiat de debitoare cu SC T. C. SA nu pot fi reținute ca fiind de natură să justifice inexistența faptică a bunurilor, întrucât nu s-a făcut proba acestor susțineri în conformitate cu disp. art.1169

C.civ., proba revenind pârâților în condițiile în care au afirmat că inexistența bunurilor respective este justificată.

De altfel, judecătorul sindic a reținut faptul că, astfel cum a rezultat și din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, activitatea debitoarei a fost oprită în mod voluntar de către administratorii statutari și că aceștia au ales să achite prin creditări repetate doar acele debite care au considerat în mod aleatoriu că s-ar impune a fi achitate, rămânând neachitate datoriile către bugetul de stat.

S-a mai reținut și faptul că administratorilor statutari le reveneau obligațiile de a face ei înșiși demersuri pentru pretinsa recuperare a creanțelor datorate de SC A. G. S. și SC T. C. SA pe perioada cât debitoarea funcționa, din cuprinsul raportului întocmit în baza prev. art.59 din Legea nr.85/2006 reieșind și faptul că recuperarea acestor creanțe ar fi fost în măsură să contribuie la acoperirea pasivului.

Cele două fapte, însă, sunt distincte, omisiunea pârâților de a recupera creanțele de la diverși debitori nefiind o faptă pentru care lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii, angajarea solicitându-se pentru săvârșirea faptei prev. de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, pentru ascunderea unei părți din activul debitoarei.

Pârâții au invocat fapta terțului, a practicianului în insolvență ca și cauză exoneratoare de răspundere în ceea ce îi privește, susținând că răspunderea lor ar fi înlăturată întrucât culpa în nerecuperarea debitului îi aparține lichidatorului judiciar.

Aceste susțineri se impun a fi înlăturate întrucât nu au făcut dovada culpei condiție obligatorie în cazul răspunderii delictuale, în condițiile în care legea nu o prezumă. Or, atunci când lege nu prezumă culpa, acesta răspunde numai dacă cel ce o invocă face dovada caracterului ilicit și culpabil al pretinsei fapte săvârșite de persoana căreia i se impută fapta delictuală și dovada existenței raportului de cauzalitate dintre acea faptă și prejudiciul pretins. Pârâților le revenea și obligația de a dovedi că fapta terțului a contribuit la cauzarea prejudiciului. Fapta terțului, adică a lichidatorului judiciar, pentru a fi exoneratoare de răspundere în ceea ce-i privește pe pârâți trebuie să fie săvârșită concomitent cu cea care se impută acestora ori în speța de față nu poate fi în nici un caz vorba de fapte concomitente, pretinsa faptă săvârșită de lichidator fiind ulterioară celei săvârșite de pârâți.

În plus, fapta terțului trebuie să fi contribuit la producerea prejudiciului iar în speță prejudiciul exista la data definitivării tabelului creanțelor, la momentul rămânerii definitive a acestuia.

Judecătorul sindic a considerat că în sarcina pârâților poate fi reținută ca fiind săvârșită această faptă, atâta timp cât bunurile înregistrate în contabilitate ca și materiale și materiale consumabile, având o valoare net superioară față de pasivul nerecuperat, nu au fost predate lichidatorului judiciar pentru valorificare și, implicit, pentru acoperirea creanțelor și nici nu s-a făcut dovada faptului că acestea au ieșit din patrimoniul debitoarei și au fost utilizate în conformitate cu obiectul de activitate și scopul pentru care a fost constituită persoana juridică.

Fapta pârâților constă în deturnarea unei părți din activul persoanei juridice sau ascunderea unei părți din acest activ, iar vinovăția lor rezultă din faptul că pârâții au dispus scoaterea din patrimoniul persoanei juridice a bunurilor a căror existență faptică nu a fost constatată, bunurile figurând doar scriptic în contabilitatea debitoarei, acțiunea fiind săvârșită cu intenție și având drept rezultat golirea de conținut a patrimoniului persoanei juridice.

În această modalitate a rezultat un prejudiciu inițial în patrimoniul debitoarei, prejudiciu care s-a răsfrânt în subsidiar și în patrimoniul creditorilor, prin aceea că sumele înscrise în tabelul creanțelor, sume certe, lichide și exigibile, nu au putut fi recuperate de la societatea aflată în procedura falimentului.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, judecătorul sindic a considerat că a fost dovedit în cauză, în condițiile în care patrimoniul debitoarei a fost vidat de toate elementele de activ în măsură să asigure recuperarea, chiar și parțială, a debitului.

Față de considerentele mai sus reținute, apreciind că în cauză sunt aplicabile și disp. art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006, întrucât pârâții au deținut calitatea de administratori statutari ai debitoarei în același timp și și-au exercitat mandatul concomitent, s-a dispus obligarea în solidar a acestora la plata întregului pasiv rămas nerecuperat, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că unul sau altul dintre pârâți s-au opus la faptele ce au cauzat starea de insolvență a debitoarei.

Drept urmare, pârâții au fost obligați să suporte pasivul nerecuperat al SC

R. C. S. în cuantum de 7.623 lei, în baza disp. art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.

Referitor la excepția prematurității acțiunii judecătorul sindic a considerat că a fost invocată fără nici un suport legal și că s-a făcut dovada faptului că administratorul judiciar/. a făcut demersuri de recuperare a creanțelor pe care debitoarea le avea față de terți debitori, nerecuperarea acestor creanțe datorită imposibilității recuperării lor nejustificând admiterea excepției prematurității, în condițiile în care practicianul în insolvență pe parcursul a doi ani și jumătate a derulat operațiuni pentru recuperarea sumelor reprezentând debite.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții N. C.-C. și M. I.-A.solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, în sensul respingerii cererii formulată de către lichidatorul judiciar privind antrenarea răspunderii personale a pârâților recurenți în temeiul prevederilor art.138, alin.

1, lit.e din legea nr.85/2006, modificată.

În motivare s-a arătat că:

Consideră că soluția pronuntată de către judecătorul sindic este nelegală, sens în care arată că recurenții sunt exonerați de răspundere datorită faptei lichidatorului care nu a întreprins demersuri în termen legal pentru recuperarea creanței în sumă de 23.198 lei fată de SC T. C. SA,sens în care arată că cererea lichidatorului înregistrată la J. C. N. sub nr. (...) a fost respinsă în temeiul exceptiei prescriptiei dreptului la actiune.

Precizează că, la data deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei S."R C I C."S., respectiv (...), creanta nu era prescrisă, sens în care arată că sumele ce urmau a se recupera reprezentau c/valoare lucrări executate în favoarea SC T. C. S. și garanții de bună execuție conform contractelor de execuție lucrări nr.4220/(...), nr. 6455/(...), nr. 2396/(...), nr. 5104/(...), nr. 4403/(...), nr.3979/(...), nr. 5615/(...), nr. 4404/(...), nr. 5758/(...), nr. 379/a/(...), iar SC T. C. S. nu a fost formulat reclamatii calitative în perioada de garanție.

La data de (...), pârâtul N. C. C., în calitate de administrator statutar al debitoarei, a predat lichidatorului judiciar actele contabile, sens în care s-a încheiat un proces verbal la sediul lichidatorului; de asemenea, au mai fost predate lichidatorului documentele necesare recuperării creanțelor, sens în care s-a încheiat între administratorul special C. M. și lichidatorul judiciar procesul verbal înregistrat sub nr.6813/(...), iar la data de (...) i s-a solicitat lichidatorului judiciar să efectueze demersurile necesare recuperării creanțelor.

Apreciază că culpa lichidatorului în nerecuperarea creanței rezultă fără echivoc din împrejurarea că acțiunea formulată împotriva SC T. C. S. a fost respinsă ca fiind prescrisă în condițiile în care i s-au predat actele necesare formulării acțiunii și i s-a solicitat acestuia să întreprindă demersuri pentru recuperarea creanței. Totodată, consideră că în cadrul acțiunii de drept comun se puteau administra probe care să dovedească temeinicia pretențiilor SC R C I C. S. în condițiile în care aceasta era formulată în termenul legal.

Consideră că cele două fapte, cea a lichidatorului și cea a recurenților nu trebuie să fie concomitente pentru a înlătura răspunderea acestora, ci aceastăfaptă trebuie să fie imputabilă terțului și să fi contribuit la neacoperirea pasivului debitoarei, aspecte ce sunt dovedite din probatoriul administrat în cauză.

In ceea ce o privește fapta reținută în sarcina recurenților de a nu preda bunurile societății lichidatorului arată că au fost predate lichidatorului toate bunurile aflate în patrimoniul debitoarei, iar în privința soldului înregistrat în conturile 302.01 și 302.08 s-a arătat lichidatorului că acele bunuri, deși apar în evidența contabilă, ele nu mai există în realitate întrucât au utilizate la realizarea lucrărilor executate în favoarea SC T. C. S. conform contractului nr. 4226/(...) si a situațiilor de lucrări aferente.

Antrenarea răspunderii recurentilor presupune îndeplinirea următoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează sub forma intenției sau a culpei.

Consideră că pârâții recurenți sunt exonerați de răspundere întrucât a intervenit o cauză de exonerare a răspunderii, respectiv fapta terțului conform celor prezentate anterior.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

In drept s-au invocat prevederile art.304 ind. 1 C.pr.civ., art. 1082 C.civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C.ea constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1935/(...), judecătorul sindic a admis cererea privind stabilirea răspunderii materiale a pârâților recurenți pentru pasivul debitoarei SC R C I C. S., sens în care a dispus obligarea recurenților, în solidar, la plata sumei de 7.623 lei.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138, alin.l, lit. e din Legea insolvenței. Astfel, se arată că în sarcina recurenților poate fi reținută această faptă întrucât aceștia nu au predat lichidatorului bunurile înregistrate în contabilitate ca materiale și materiale consumabile pentru a fi valorificate și, implicit, pentru acoperirea creanțelor și nu s-a făcut dovada faptului că acestea au ieșit din patrimoniul debitoarei.

Judecătorul sindic a respins apărarea pârâților recurenți cu privire la exonerarea de răspundere ca urmare a faptei lichidatorului de a nu recupera creanța față de SC T. C. S., întrucât nu s-ar fi făcut dovada culpei acestuia, pe de-o parte, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că fapta terțului a contribuit la cauzarea prejudiciului. Totodată, se arată că fapta lichidatorului pentru a exoneratoare de răspundere trebuie să fie concomitentă cu cea a recurenților care li se impută, or pretinsa faptă săvârșită de lichidator este ulterioară celei săvârșită de recurenți. In același sens, se arată că practicianul în insolvență a efectuat demersuri pentru recuperarea acestei creanțe, respectiva efectuat procedura concilierii directe cu SC T. C. S., iar ulterior s-a formulat cerere împotriva acesteia în temeiul dispozițiilor OUG nr.119/2007, ce a format obiectul dosarului nr. (...) al Judecătoriei C. N., ce a fost respinsă întrucât nu s-au întocmit procese verbale de recepție la termen a lucrărilor pretins a fi executate.

In continuare se arată că o acțiune de drept comun nu ar fi avut șanse de reușită raportat la înscrisurile puse la dispoziția lichidatorului conform procesului verbal de predare primire din data de (...), nefiind predate procese verbale de recepție a lucrărilor.

C. de atac formulată de către pârâți se centrează în jurul ideii conform căreia judecătorul sindic nu a dar prevalență apărărilor conform cărora s-a ajuns în situația imposibilității stingerii pasivului din culpa lichidatorului judiciar, carenu a urmat toate demersurile care ar fi fost necesare în vederea recuperării creanței deținute față de SC T. C. S.

Aceste critici nu pot fi reținute, în contextul în care judecătorul sindic a subliniat împrejurarea că lichidatorul judiciar a întreprins demersuri de recuperare și în acest caz, constatându-se că în baza contractului nr.4220/2005 beneficiarul lucrărilor executate de către debitoarea SC R. C. S. a reținut un procent de 5% din contravaloarea contractului, ca fiind garanție de bună execuție.

Inițial, practicianul în insolvență a invitat debitoarea SC T. C. SA la conciliere în temeiul disp. art.720^{1C.pr.civ., pentru ca ulterior, în condițiile în care invitațiile la conciliere repetate nu au fost onorate, s-a procedat la formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile OUG nr.119/2007 în instanță, cererea fiind înregistrată în dosar nr.(...), pronunțându-se ordonanța civilă nr.8516/9 iunie 2009, în conformitate cu care cererea a fost respinsă.}

Contrar susținerilor din recurs, C.ea constată că cererea nu a fost respinsă urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, reținându-se, în schimb, că acordarea sumei cu titlu de garanție nu poate fi dispusă întrucât nu au fost întocmite procese-verbale de recepție la termen a lucrărilor pretins efectuate, singurul înscris depus la dosar nefiind datat și nefiind semnat de către comisia de recepție.

Deși pârâții au susținut că lichidatorul nu a întreprins toate demersurile necesare pentru recuperarea creanței față de SC T. C. SA, întrucât nu a fost formulată o cerere întemeiată pe dreptul comun, care să fi fost introdusă în interiorul termenului de prescripție, judecătorul sindic a considerat că față de înscrisurile puse la dispoziție de către administratorii statutari la momentul la care au fost predate actele prev. de art.28, înscrisuri consemnate în procesul- verbal de predare-primire încheiat la data de (...), formularea unei astfel de cereri pe calea dreptului comun nu avea șanse de reușită decât în condițiile în care pârâții ar fi predat practicianului în insolvență un proces-verbal de recepție semnat de comisia de inventariere, opozabil și SC T. C. SA, proces-verbal din cuprinsul căruia să fi rezultat faptul că construcția a fost finalizată în condiții corespunzătoare calitativ și cantitativ.

Or, s-a arătat corect de către tribunal că un astfel de înscris nu a fost predatde către pârâți, culpa în neîntocmirea acestuia revenindu-le în totalitate, neputândfi imputată practicianului în insolvență.

Ca atare, nerecuperarea creanței nu poate fi pusă în sarcina lichidatorului judiciar, cu atât mai mult cu cât acesta a relevat în cuprinsul rapoartelor întocmite că activitatea debitoarei a fost stopată complet în mod voluntar.

Relevant este și că valoarea rămasă a datoriilor exigibile de achitat provineîncă din anul 2006, neputând fi contestată justețea poziției conform căreia exista posibilitatea reală de achitare a acesteia, în condițiile în care s-ar fi manifestat un interes sporit în vederea recuperării creanțelor exigibile și a decontării valorii creanțelor imobilizate întrucât valoarea totală a acestor elemente de activ depășea, la finele perioadei analizate, ultimii 3 ani anteriori deschiderii procedurii, valoarea totală a datoriilor exigibile deținute de debitoare.

Ca atare, din moment ce pârâții afirmă că această creanță deținută era certă, lichidă și exigibilă, nu se înțelege de ce, dată fiind perioada de derulare a contractelor încheiate cu SC T. C. SA, respectiv 2005, nu au acționat în vederea recuperării ei, în interiorul termenului de prescripție, anterior deschiderii procedurii, la (...).

Drept consecință, apărarea nu poate fi validată, ea părând a fi pur formală, fără suport faptic, nefiind de natură să pună sub semnul întrebării, în modlegitim, întrunirea tuturor condițiilor cerute de lege pentru admiterea cererii formulate în fața judecătorului sindic.

Mai mult, recurenții susțin că este vorba despre o cauză exoneratoare de răspundere, or, într-un astfel de context, de principiu, ea nu poate fi reținută, dată fiind neîndeplinirea condiției simultaneității ei cu fapta ilicită, cauzatoare de prejudicii.

Chiar trecând peste aceste aspecte, în doctrină s-a relevat că pentru a lua în considerare, ca împrejurare exoneratoare de răspundere, o anumită faptă, eveniment sau situație, este necesar ca, anterior, să nu fi existat o faptă ilicită și vinovată a autorului, care să fi provocat ori să fi influențat desfășurarea acelei fapte, eveniment sau situații.

Or, concluzia conform căreia nu este posibilă recuperarea creanței la care se face referire în recurs, a fost determinată tocmai de insuficiența documentației care a fost predată de către pârâți către lichidator, așa cum s-a arătat în cele ce preced.

Chiar dacă motivele de recurs par să ateste că această apărare nu a fost invocată, în concret, ca reprezentând o cauză exoneratoare de răspundere, ci una care atestă faptul că nu ar îndeplinită condiția existenței unui prejudiciu cauzat creditorilor, din perspectiva tuturor celor mai sus expuse, rezultă că acesta există și nu a fost determinat de pasivitatea lichidatorului judiciar, care a întreprins toate demersurile considerate utile, raportat la înscrisurile predate de către pârâți, ci de fapta pârâților.

În acest sens, C.ea ia act de faptul că în tabelul definitiv al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei au fost înscriși doi creditori bugetari, I. și respectiv D. C., cu 57 lei și respectiv 7.566 lei.

Apoi, conform procesului-verbal de inventariere încheiat de practicianul în insolvență în condițiile reglementate de prev. art.114-115 din Legea nr.85/2006, proces-verbal datat 18 noiembrie 2008, comisia de inventariere a constatat faptul că există diferențe între situația scriptică și faptică în clasa 3 a contului 302. Astfel, figurau înregistrate elemente de natura stocurilor în contul 302.01, reprezentând materiale auxiliare având soldul de 27.489,88 lei și în contul

302.08 reprezentând alte materiale consumabile, având soldul de 295,46 lei.

Nu se poate valida nici susținerea conform căreia bunurile ar fi fost utilizate pentru remedierea unor lucrări efectuate de societatea debitoare, aceasta nefiind dovedită, pârâții neprezentând nici o situație a lucrărilor pretins executate sau un bon de consum menit să ateste faptul că aceste bunuri au fost utilizate în cadrul acelei lucrări.

Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat în mod corect că, în ceea ce privește prejudiciul, existența certă a acestuia nu rezultă doar din faptul că debitoarea se află în stare de insolvență, ci și din faptul că obligațiile creditorilor nu pot fi achitate, acest prejudiciu ridicându-se la suma de 7.623 lei, sumă ce ar fi fost acoperită în ipoteza în care bunurile de natura stocurilor ar fi fost valorificate de lichidatorul judiciar.

Drept consecință, este îndeplinită și condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, deturnarea sau ascunderea singurelor elemente componente ale activului debitoarei fiind cauza principală ce a determinat ajungerea societății în incapacitate de plată, dat fiind faptul că, în momentul în care patrimoniul persoanei juridice a fost vidat de elementele de activ care reprezentau în fapt singurele posibile surse de acoperire a pasivului, aceasta a intrat în incapacitate de plată a datoriilor acumulate pe perioada anterioară.

În ceea ce privește vinovăția pârâților, corect s-a apreciat că starea de fapt anterior expusă este de natură să ducă la concluzia conform căreia aceasta secircumscrie unei acțiuni deliberate, intenționate, de golire de conținut a patrimoniului societății debitoare.

Fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii executivului prima instanță în mod corect a admis acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.proc.civ., C.ea va respinge recursul declarat de pârâți, cu consecința menținerii sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de N. C.-C. și M. I.-A. împotriva sentinței civile nr. 1935/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S. C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).{ F. |

Președinte, S. Al H.	Judecător, M. B.	Judecător, G.-A. N.
Grefier, A. B.

}

Red.M.B./dact.L.C.C./2 ex./(...)/Jud.fond: C. C.

← Decizia nr. 6804/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia nr. 3341/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 3352/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 225/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 6804/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 3585/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 2662/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment) Decizia nr. 5467/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)