Decizia nr. 2667/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.2667/2012
Ședința din data de 02 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurenta SC BA(...)ORT E. S. - prin lichidator judiciar C. F. V. F. M. împotriva sentinței civile nr.2210 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., în contradictoriu cu intimații B. S. și B. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 8..
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 martie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2210 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului Comercial C., au fost admise în parte cererile conexate formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei SC BA(...)ORT E. S., și, în consecință:
Pârâtul B. S. a fost obligat să plătească o parte din pasivul debitoarei SC
BA(...)ORT E. S., în sumă de 210.509,45 lei.
Au fost respinse cererile conexate față de pârâtul B. S. pentru restul de pasiv de 34.317,54 lei.
Au fost respinse în întregime cererile conexate față de pârâta B. I., ca neîntemeiate.
A fost obligat lichidatorul judiciar al debitoarei SC BA(...)ORT E. S., C. F. V.
F. M., să plătească pârâtei suma de 2475,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din istoricul societății debitoare SC BA(...)ORT E. S. reiese faptul că de la înregistrarea societății debitoare în registrul comerțului, 22 octombrie 1994, atât pârâtul B. S. cât și pârâta B. I. dețin calitățile de administratori statutari cu puteri depline ai debitoarei.
Analizând incidența dispozițiilor art.138 din L. nr.8. în prezenta cauză, judecătorul sindic a reținut că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;… d) au ținut o contabilitatefictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Dispozițiile art. 138 alin. 1 din L. nr. 8. instituie o răspundere specială, de natură delictuală, care poate fi antrenată doar în situația în care în sarcina unei persoane dintre cele prevăzute în art. 138 alin. 1 din L. nr. 8. se poate reține săvârșirea culpabilă a vreuneia dintre faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a - g din L. nr. 8..
Coroborând înscrisurile depuse de pârâta B. I. în recurs cu răspunsurile acesteia la interogatoriul adresat de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut faptul că pârâta B. I., deși a avut pe toată durata de funcționare a societății debitoare calitatea de administrator al acesteia, nu a efectuat acte de administrare în sensul art. 70 din L. nr. 31/1990, administrarea societății debitoare fiind realizată de către pârâtul B. S. În condițiile în care pârâta nu a avut acces la actele contabile ale debitoarei și nici la activele acesteia, judecătorul sindic a concluzionat în sensul că între inacțiunile pârâtei și starea de insolvență a debitoarei nu se poate stabili vreun raport de cauzalitate, astfel încât răspunderea pârâtei B. I. în condițiile art. 138 din L. nr. 8. este exclusă.
Este adevărat că art. 73 din L. nr. 31/1990 stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exactă îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun și că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de L. nr. 8., însă, așa cum se va arăta mai jos, insolvența debitoarei nu a fost cauzată de către neținerea contabilității conform dispozițiilor legale ci se datorează însușirii de către pârâtul B. S. a sumei de 2. lei, evidențiată în registrul de casă la finalul lunii octombrie 2007.
Astfel cum rezultă din procesele verbale din 25 mai 2010 și 13 noiembrie
2008, pârâtul B. S. a predat lichidatorului judiciar balanțe contabile aferente a 9 luni din anul 2006 și aferentă lunii februarie 2007 și a predat bilanțurile contabile aferente anilor 2004 - (iunie) 2007, astfel încât nu se poate susține că pârâtul nu a condus contabilitatea debitoarei în perioada în care aceasta a avut activitate. Tot pârâtul B. S. a depus și fila registrului de casă pentru luna octombrie 2007, astfel încât nu se poate susține că a ținut o contabilitate nereală, ci, cel mult că nu a întocmit toate actele contabile, mai ales în perioada imediat premergătoare deschiderii procedurii insolvenței (25 august 2008).
În concluzie, judecătorul sindic nu a putut reține vreo legătură de cauzalitate între modul în care pârâtul a condus contabilitatea (chestiune care a putea fi imputată și pârâtei B. I. în temeiul art. 73 din L. nr. 8.) și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Dimpotrivă, însă, nejustificarea de către pârâtul B. S. a destinației sumei de 210.509,45 lei evidențiată în registrul de casă la 15 octombrie 2007 constituie un fapt conex pe baza căruia se poate prezuma în condițiile art. 1203 C.civ. că pârâtul B. S. și-a însușit suma respectivă, fiind astfel întrunite condițiile atragerii răspunderii sale patrimoniale personale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din L. nr. 8..
Simplul fapt că pasivul debitoarei are o valoare mai mare cu 34317,54 lei nu justifică însă atragerea răspunderii pârâtului și pentru această sumă, deoarece între însușirea sumei de 210.509,45 lei de către pârât și pasivul debitoarei nu se poate stabili vreun alt raport de cauzalitate. Cu atât mai puțin, această sumă nu poate fi pusă în sarcina pârâtei, pentru motivele mai sus arătate.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat dovedită doar fapta ilicită a pârâtului prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din L. nr. 8., vinovăția pârâtului sub forma dolului și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul de
210.509,45 lei, conform art. 998 C.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar, solicitând în principal modificarea hotărârii și admiterea cererilor conexate față de cei doi pârâți-intimați, iar în subsidiar, modificarea hotărârii ți respingerea cererii deobligare la cheltuieli de judecată a lichidatorului judiciar; casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea cercetării fondului cauzei și prin prisma probei cu interogatoriu.
În motivarea recursului, recurenții critică hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Astfel, pârâții au deținut calitatea de administratori ai debitoarei S. BA(...)ORT E. S., conform inregistrarii din Registrul comertului, asa cum rezulta din inscrisul "Informatii despre istoric", eliberat de ORC C., depus la dosarul cauzei.
Un prim element al raspunderii civile delictuale îl constituie fapta illcită. Astfel, din cuprinsul prevederilor art. 138, alin.1, lit.a din L. 8., fapta ilicita consta in aceea că: „au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane", iar din cuprinsul prevederilor art. 138, lit. d din L. 8., fapta ilicită consta în aceea că: " au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Din cuprinsul probatoriului administrat în cauza, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta fara echivoc ca pârâtii au săvârșit faptele reglementate de textele legale mai sus invocate.
Avand in vedere faptul ca procedura insolventei s-a deschis la data (...), administratorii debitoarei aveau obligatia de a preda administratorului /.ui judiciar evidenta contabila intocmita pana la data deschiderii procedurii. în termenul prevăzut de lege.
Lichidatorul judiciar a notificat administratorii cu privire la predarea tuturor documentelor contabile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a) - f), precum si alte documente contabile, însa aceștia au predat doar o parte din actele contabile, respectiv cele menționate în cele doua procese verbale din 2008 și
2010. Documentele contabile predate au fost incomplete, ultimele acte contabile sunt din anul 2007. R. fără putință de tăgadă, faptul că evidenta contabilă nu a fost ținută conform legii, aceasta nefiind completă.
În urma analizării actelor contabile ale debitoarei, predate de către administratorul statutar B. S., s-a identificat suma de 210.509,45 lei, sold final, înregistrata in registrul de casa la data de (...). Întrucât nu există înregistrări ulterioare in registrul de casa, a solicitat fie depunerea sumei în contul bancar al societății fie predarea documentelor justificative cu privire la folosirea acestei sume în interesul debitoarei. N. predată suma de 210.509,45 lei si nici documente justificative cu privire la aceasta, singura concluzie logică este că această sumă a fost folosită În folosul personal al pârâților, iar fapta se circumscrie dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) din L. nr. 8..
Nepunerea la dispoziția lichidatorului judiciar a documentelor contabile prevăzute de lege se datoreaza faptului că pârâtii nu au tinut evidenta contabila în conformitate cu legea, iar fapta se circumscrie dispozitiilor art. 138 alin (1) lit. d) din L. nr. 8..
In ceea ce privește prejudiciul, ca element al raspunderii civile delictuale, arată ca acesta reprezinta pasivul debitoarei in suma de 244.826,99 lei, stabilit prin tabelul definitiv consolidat, necontestat de catre parâți.
Datorita faptului ca in actele contabile ale debitoarei a fost identificata suma de 210.509,45 lei, sol de final înregistrată in registrul de casa la data de (...), iar la momentul deschiderii procedurii aceasta suma nu mai exista in fapt, concluzia care se desprinde este că această a fost folosita în folosul personal al pârâților, prin aceasta fiind prejudiciata debitoarea si creditorii, fapta fiind sub incidenta dispozitiilor art. 138 alin. (1) lit. a) din L. nr. 8..
Lipsirea debitoarei de suma de 210.509,45 lei a condus la marirea pasivului acesteia, până la suma de 244.826,99, asa cum rezulta din tabelul definitiv consolidat al creantelor.
Un alt element al raspunderii il constituie raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu. Faptele ilicite săvârite de catre pârâti se încadrează în ipoteza reglementata de art. 138, alin.l, lit a din L. nr. 8., prin folosirea in interes propriu de catre cei doi parati a sumei lipsă din caseria societatii, si art. 138, alin.l, lit d din L. nr. 8..
Faptul ca pârâtii au folosit in interes propriu suma de 210.509,45 lei, apartinand debitoarei si nu au ținut evidenta contabila în conformitate cu legea, a condus la apariția starii de insolvență a debitoarei.
În condițiile neținerii contabilității n conformitate cu prevederile legale se prezuma existența unui raport de cauzalitate atâta timp cât exista încetarea de plăti si una din faptele enumerate la art. 138 din L. nr.8., modificata.
Astfel, prin neîndeplinirea obligației de a evidenția în contabilitate în mod corect si legal toate operațiunile privind activitatea desfășurată de debitoare, se ajunge la imposibilitatea de a identifica dificultățile financiar-economice cu care se confrunta societatea si face insesizabilă apariția starii de insolvență care poate sa apara la un moment dat. Starea de insolvență ar putea fi înlăturată sau cel puțin prevenită, în condițiile ținerii unei contahilități corecte care sa permita administratorilor soctetății debitoare sa ia masurile legale ce se impun în astfel de situații.
In ceea ce priveste vinovăția pârâtilor, ca element al răspunderii civile delictuale, apreciază ca aceasta poate îmbrăca forma culpei sau intenției si trebuie sa fi existat la data sâvâririi faptei. Lipsirea debitoarei de suma de
210.509,45 lei, alături de neținerea evidentei contabile conform legii, au condus la apariția stării de insolventa si in consecință la prejudicierea societatii si a creditorilor.
Pe langa acestea paratul B. S. se face vinovat de amendarea debitoarei de catre ITM C. cu suma de 3.000 la data de (...). In fapt, la un control in teren al ITM Bucuresti, la data de (...), au fost identificati doi muncitori ai debitoarei desfasurand activitate pe raza municipiului B. In data de (...), administratorul statutar al debitoarei dl. B. S. fiind convocat la sediul ITM C. nu a putut face dovada existentei contractelor individuale de munca pentru cei doi muncitori si in consecinta debitoarea a fost amendata contraventional cu suma de 3000 lei. DI. B. S. a semnat procesul verbal de contraventie si a mentionat faptul ca nu are obiectiuni. Acesta nu a anuntat administratorul judiciar cu privire la acest eveniment. De asemenea ITM C., care avea cunostinta de deschiderea procedurii insolventei fiind notificata in acest sens, nu a anuntat administratorul judiciar.
În ceea ce priveste sustinerile paratei B. I., respectiv ca nu a semnat acte privind angajarea patrimonlală și nu a semnat acte contabile, nu sunt de natura sa înlăture raspunderea sa ca administrator în condițiile textelor legale mai sus invocate, ci dimpotrivă. În plus, nu exista nicio dovada privind revocarea mandatului de administrator al paratei sau suspendarea acestui mandat, astfelca, acesteia îi reveneau obligațiile legale stabilite în sarcina administratorilor societăților comerciale, precum și raspunderea pentru neîndeplinirea acestor obligații.
În ceea ce privește obligarea paratei în solidar cu paratul B. S. la plata unei parți a pasivului debitoarei, arată că ar fi fost o soluție legala având în vedere dispozițiile art. 73, alin.l lit. c si e din L. nr. 31/1990, modificata, coroborat cu art. 10 din L. nr.82/1991, modificata. Astfel, parata a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei alaturi de paratul B. S. pe toata durata de funcționare a debitoarei, astfel considera ca susținerea paratei privind aspectul ca nu a exercitat acte de administrare constituie încă o dovada în plus ca aceasta, deși avea obligația legala de a organiza și conduce activitatea debitoarei, a stat în pasivitate, fără a întreprinde vreun demers în sensul îndeplinirii obligațiilor legale, deși avea atribuții în acest sens.
Parata nu a probat aspectul ca ar fi exercitat acte de administrare doar paratul B. S., iar din actele prezentate lichidatorului judiciar nu rezulta acest aspect, nefiind prezentata lichidatorului întreaga evidență contabila, asa cum rezulta din cele doua procese verbale de predare-primire mai sus mentionate.
Este criticabilă prezumția judecatorului sindic în sensul că parata nu a prejudiciat in nici un fel debitoarea, ca nu a semnat nici un act si nu s-a implicat in administrarea debitoarei, pe baza afirmațiilor din interogatoriul paratei si netinand seama de faptul ca au fost predate doar o parte din actele contabile ale debitoarei lichidatorului judiciar si neluand in considerare faptul ca debitoarea nu a tinut evident contabila in conformitate cu legea mai multe luni anterior deschiderii procedurii.
Dar chiar daca s-ar accepta aceasta ipoteza, tocmai din lipsa de interes fata de societate, prin neîndeplinirea atribuțiunilor ce revin administratorilor, conform art. 73 din L. 31/1990 modificata cat si Legii contabilității, parata se face vinovată de neținerea ccntabilității conform legii (fapta sanctionata de art. 138 alin 1lit. d din L. 8.) si de neluarea de masuri care sa impiedice folosirea banilor societatii intr-un alt scop decat cel al desfasurarii normale a activitatii societatii, prin aceasta cauzand impreuna cu paratul B. S. intrarea societății in insolventă.
Pentru motivele mai sus mentionate, considera ca sunt îndeplinite condițiile privind antrenarea răspunderii pârâților, sens în care solicita obligarea paraților la plata in solidar a unei parți din pasivul debitoarei in suma de
241.826,99 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata B. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate și obligarea lichidatorului judiciar la plata în favoarea acesteia a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea întâmpinării intimata arată că nu se face răspunzătoare în nici un fel I de lipsa unor disponibilități în contul debitoarei, întrucât nu a avut vreun drept de semnătură în contul debitoarei sau de administrare a acesteia. De asemenea, nu se face vinovată de nici o altă faptă cerută de lege pentru atragerea răspunderii personale față de debitoare. Î. administrare și reprezentare a debitoarei au fost îndeplinite de către copârâtul B. S.,I acest fapt rezultând din toate probele administrate : înscrisurile depuse la dosar I precum și interogatoriul acesteia.
Lichidatorul nu a produs nici o probă în sensul răsturnării stării de fapt sus menționate, de natură a dovedi în vreun fel vreo implicare a intimatei în administrarea și reprezentarea debitoarei. R. așadar că incidenta textului art. 138 alin.1 lit. al din lege fată de intimată nu există. Cât privește incidentatextului art. 138 alin.1 lit.d din lege, apreciază că nici aceasta nu poate fi retinută, pe de o parte pentru că întreaga evidență contabilă a fost condusă de către copârâtul B. S., iar pe de altă parte acest temei nu a fost reținut de către instanța de rejudecare a fondului, nefiind probat în nici un fel de către lichidator
.
Referitor la calitatea de parte a lichidatorului de natură a atrage posibilitatea de a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, arată că sentinta fondului ca fiind legală în ce priveste admiterea cererii ei de obligare a lichidatorului la plata în favoarea acesteia a cheltuielilor de judecată:
Lichidatorul a fost cel care a întocmit raportul prevăzut de art. 25 lit.a din lege, privind menționarea persoanelor cărora le-ar fi fost imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei, acesta indicând că acestea au fost ambii administratori statutari, respectiv și intimata.
Lichidatorul a fost cel care indicat judecătorului sindic că este cazul să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 alin.1 din lege și împotriva intimatei, deși nu a descoperit și indicat nici un element de natură a releva vreo faptă a subsemnatei de genul celor reținute ca și temei al culpei.
După casarea cu trimiterea spre rejudecare, intimata s-a prezentat la fondul rejudecării, cu ocazia citării sale la interogatoriu, unde a declarat că nu a îndeplinit nici un act de administrare a debitoarei , aceasta fiind Î. de către celălalt administrator, B. S.
Lichidatorul a fost cel care a susținut și suține în continuare obligarea intimatei la suportarea părții din pasivul debitoarei, nerecuperat , fără a produce nici o probă de natură a dovedi raportul de cauzalitate cerut de o răspundere delictuală sui generis .
Față de cele de mai sus, rezultă că acțiunea în răspunderea personală a intimattei a fost inițiată, promovată și susținută de către lichidatorul judiciar, în temeiul art. 138 alin.3 din lege, text care instituie legitimările procesuale active pentru organele sau persoanele care pot avea calitatea de reclamant într-o astfel de procedură.
Apărarea lichidatorului potrivit căreia ar fi acționat în numele debitoarei, nu poate fi primită în această procedură specială, care are ca titulari ai dreptului de a introduce o cerere în aceasta doar administratorul judiciar, lichidatorul, președintele comitetului creditorilor în urma unei hotărâri a adunării creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor si creditorul care deține o creanță mai mare de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
R. așadar că lichidatorul a acționat în numele său personal, de organ al acestei proceduri, având atât drepturile, cât și obligațiile procesuale reglementate de art.138 și urm. din lege, coroborate cu cele ale Codului de procedură civilă.
Mai mult, după casarea cu trimitere spre rejudecare, cu ocazia rejudecării cauzei care a avut ca obiect doar administrarea de probe în ce privește dovedirea acțiunii în răspundere față de intimată, lichidatorul deși nu a produs nici o probă, a continuat să susțină obligarea acesteia la suportarea pasivului debitoarei, făcând o eronată individualizare a răspunderii, astfel cum în mod corect instanța de rejudecare a fondului a stabilit prin sentința atacată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale relevante, C.ea reține următoarele:
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii pârâtului B. S. atât pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.d, lichidatorul a susținut că, deși au fost puse la dispoziția sa unele acte contabile, evidența predată nu este completă, lipsind cele din iulie 2007 și până la data deschiderii procedurii insolvenței
(august 2008), fapt care impune concluzia că în această perioadă evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea.
C.ea apreciază însă că soluția judecătorului sindic cu privire la acest aspect este legală și temeinică, fiind corect reținut că în perioada 2004 - iunie
2007 contabilitatea a fost condusă (astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei), iar faptul că pentru perioada următoare, până la deschiderea procedurii insolvenței, nu au fost predate evidențe contabile nu prezintă relevanță deosebită pentru angajarea răspunderii pârâtului, întrucât în această perioadă nu s-au înregistrat creanțe sau alte împrejurări care au contribuit la insolvența debitoarei.
Mai departe, curtea apreciază că soluția dată cu privire la neangajarea răspunderii pârâtului pentru faptele prevăzute de lit.d conduce la netemeinicia recursului lichidatorului cu privire la angajarea răspunderii aceluiași pârât pentru restul pasivului debitoarei (34.317,54 lei). Astfel, pârâtul a fost obligat să acopere o parte din pasivul debitoarei - 210.509,45 lei, reprezentând soldul final înregistrat în registrul de casă la data de (...), ca urmare a reținerii faptei prevăzute de art.138 lit.a din lege, judecătorul sindic argumentând că se poate prezuma că pârâtul și-a însușit suma respectivă. Nu s-a dovedit că fapta de însușire a soldului final, unica reținută în sarcina pârâtului, se află în legătură cauzală cu restul pasivului debitoarei, cum corect a apreciat judecătorul sindic. Cum restul pasivului ar fi putut fi acoperit doar în ipoteza reținerii și a faptei prevăzute de lit.d, acest motiv de recurs vizând suma de 34.317,54 lei nu subzistă.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâta B. I., lichidatorul a susținut că, întrucât și aceasta este administrator statutar, este solidar răspunzătoare de starea de insolvență, întrucât avea obligația legală de a organiza și conduce activitatea debitoarei, însă a stat în pasivitate.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate cu răspunsurile pârâtei la interogatoriul luat în ședința publică din data de (...), rezultă că, în fapt, pârâta nu a fost implicată în activitatea de conducere a societății comerciale, nu a avut acces la documente contabile sau la alte înscrisuri ce vizează activitatea debitoarei, acesta fiind condusă de soțul său, pârâtul B. S. N. său nu este menționat în niciunul din documentele contabile puse la dispoziția instanței, iar lichidatorul nu a adus nicio dovadă în sens contrar. Prin urmare, deși lichidatorul a susținut că pârâta avea obligația de a ieși din pasivitate și a întreprinde demersuri pentru legala conducere a activității debitoarei, curtea apreciază că judecătorul sindic a reținut temeinic că între inacțiunea pârâtei, de altfel, recunoscută, și ajungerea debitoarei în starea de insolvență nu se poate stabili un raport de cauzalitate.
De asemenea, întrucât în sarcina pârâtului nu a fost reținută fapta prevăzută la lit.d, cu atât mai puțin pârâta ar putea fi obligată la acoperirea pasivului pe acest temei.
Lichidatorul a criticat și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâta față de care ambele cereri au fost respinse, întrucât nu este o parte în proces, ci acționează ca reprezentant al debitoarei și doar în interesul acesteia și al creditorilor.
C.ea reține că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este răspunderea civilă delictuală (art.998 - 999 C.civ.), în cadrul căreia partea care a câștigat procesul are dreptul de a-și acoperi prejudiciul constând în cheltuielile efectuate în acel dosar (în speță, onorariul achitat avocatului care a reprezentat partea). Formularea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art.138 din lege nu esteobligatorie pentru administratorul judiciar/., acesta dispunând de dreptul de a aprecia, în funcție de toate informațiile pe care le deține, dacă demersul judiciar se impune. Mai mult, acesta este singurul în măsură să facă o individualizare a tuturor elementelor răspunderii persoanelor pe care urmează a le chema în judecată (faptă, vinovăție, prejudiciu de acoperit, raport cauzal), întrucât are la dispoziție toate elementele pertinente, inclusiv prin întocmirea raportului în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 din lege. În acest tip de litigii, administratorul judiciar/. are calitate procesuală activă distinctă, acționând individual și având calitatea de reclamant, spre deosebire la restul litigiilor derivate din procedură, în care calitate procesuală are debitoarea prin reprezentant.
Argumentul de oportunitate invocat de recurent în sensul că, prin obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, s-ar descuraja activitatea lichidatorului nu poate înlătura aplicarea unui text legal, respectiv a dispozițiilor art.274
C.proc.civ.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., curtea va respinge recursul lichidatorului, menținând sentința Tribunalului Comercial C..
De asemenea, la solicitarea intimatei B. I., în temeiul art.274 C.proc.civ., raportat și la considerentele expuse cu privire la ultimul motiv de recurs, recurentul va fi obligat la plata sumei de 1934 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de C. F. V. F. M. pentru debitoarea SC BA(...)ORT E. S. împotriva sentinței comerciale nr.2210 din 06 aprilie 2011, pronunțate în dosarul nr.(...) al Tribunalului Comercial C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatei B. I. suma de 1934 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F.
Red.C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. sindic: F.I. Moțu
| ← Decizia nr. 229/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3137/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
