Decizia nr. 3824/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)/a3

DECIZIA CIVILĂ NR. 3824/2012

Ședința ta de 14 mai 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : C. P.

JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.

GREFIER : L. F.

S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea M. R. L. I. SA împotriva sentinței civile nr.350 din (...) pronunțată în dosarul nr.

101/112/200/a3 al T. B. N., în contradictoriu cu intimații S. M. SA prin lichidator judiciar U. S., S. M. SA prin lichidator judiciar I. S., SC M. SA și SC N. C. S., având ca obiect ordonanță președințială - suspendare efecte contract de cesiune.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă din partea Societății Civile de avocați C. B. și A., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat nu este legal timbrat, lipsind taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

S-a făcut cauzei, după care reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

Curtea constatând că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în contul Consiliului Local în a cărei rază se află sediul recurentei, invocă, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 20 alin. 1 și 3 din L. nr. 146/1997 excepția nelegalei timbrări a recursului.

Reprezentantul recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru în contul

Consiliului Local în a cărei rază se află sediul recurentei, respectiv B.

Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ora 10.

La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru recurentă din partea Societății Civile de avocați C. B. și A., lipsă fiind celelalte părți.

Reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei dovada achitării prin mandat poștal a taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și solicită restituirea taxei depusă la dosarul cauzei la prima strigare.

Curtea restituie recurentului taxa judiciară de timbru depusă la dosarul cauzei la prima strigare a cauzei.

Procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., Curtea constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din L. nr.85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constată că recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0, 3 lei.

Reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei un extras de pe portalul instanței privind soluția pronunțată în dosarul de fond, sentință definitivă și executorie și, nemaiavând de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.

Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și pe cale de consecință suspendarea efectelor contractului 3569/2011 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.(...)/a1 și (...), pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței.

În susținere arată că în mod greșit s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, susținând că imobilul se află încă în posesia lichidatorului judiciar și că a expus pe larg motivele de nulitate a contractului care sunt suficiente pentru a dovedi că aparența dreptului este în favoarea recurentei.

C U R T E A

Deliberând reține că,

Prin sentința civilă nr.350 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a3 al

T. B.-N. s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. R. L. I. SA; s-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta M. R. L. I. SA, în contradictoriu cu pârâții U. S., I. S., și SC N. C. S.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut cu privire la fondul cauzei că, prin sentința comercială nr. 238/2009 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC M. SA.

După deschiderea procedurii prin sentința comercială nr. 529/2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. 101.(...) a fost admisă cererea administratorului judiciar numit în cauză, în consecință a fost anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică prin care SC M. SA a vândut reclamantei imobilele terenuri și construcții reprezentând spații de cazare și protocol situate în mun. B. str. Poligonului și în consecință acestea au revenit în patrimoniul debitoarei.

Prin decizia civilă nr. 7. pronunțată de Curtea de A. C. a fost respins recursul reclamantei SC M. R. L. I. SA și s-a menținut sentința comercială nr. 529/2010 a T. B.-N..

Drept urmare în ședința adunării generale a creditorilor din data de (...) a fost aprobată propunerea administratorului judiciar referitoare la vânzarea drepturilor litigioase asupra imobilelor menționate, propunere cu privire la care T. B.-N. a luat act prin sentința comercială nr. 50/2011 pronunțată în dosarul nr. (...).

Ulterior lichidatorul judiciar în calitate de reprezentant al debitoarei

SC M. SA a încheiat contractul de vânzare cumpărare (cesiune de drepturi litigioase) nr. 3569/(...) prin care a vândut drepturile litigioase privitoare la aceste imobile cumpărătoarei SC N. C. S., pentru prețul de 1. euro.

Reclamanta M. R. L. I. SA a formulat două acțiuni înregistrate pe rolul

T. B.-N. cu nr. (...)/a1 și cu nr. (...) având același obiect și anume constatarea nulității contractului menționat, una dintre acțiunii fiind adresată judecătorului sindic și una dintre acțiuni fiind apreciată ca introdusă pe calea dreptului comun.

Prin cererea de ordonanță președințială se solicită suspendarea efectelor contractului nr. 3569/(...) până la soluționarea irevocabilă a celor două dosare.

Instanța examinând prezenta cerere prin prisma actelor și lucrărilor dosarului constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de disp. art. 581 Cod procedură civilă în vederea emiterii unei ordonanțe președințiale referitoare la urgență, paguba iminentă și aparența de legalitate.

Astfel urgența invocată de reclamantă este infirmată de faptul că de la data încheierii contractului vizat 6 ianuarie 2011 și până la data introducerii prezentei cereri 2 februarie 2012, a trecut mai mult de un an, interval de timp care nu face admisibilă invocarea unei stări de urgență în acest moment.

În cauză nu se poate vorbi nici de o pagubă iminentă care nu s-ar putea repara deoarece o eventuală constatare a nulității contractului în litigiu ar duce și la nulitatea actelor de înstrăinare încheiate ulterior de pârâtă.

Având în vedere procesul verbal al adunării creditorilor din data de 30 noiembrie 2010 precum și sentința comercială nr. 341/2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. 101.(...), aparența de legalitate invocată în prezenta cerere operează în prezent în favoarea pârâtei și nu a reclamantei indiferent de cauzele de nulitate invocate de aceasta în acțiunile ce formează obiectul dosarelor nr. (...)/a1 și nr. 255/(...) aflate pe rolul acestei instanțe.

În aceste circumstanțe, numai condițiile neprejudecării fondului și a vremelniciei, nu sunt suficiente pentru emiterea unei ordonanțe președințiale.

Pentru considerentele menționate, văzând că în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de disp. art. 581 Cod procedură civilă instanța a respins cererea introductivă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea M. R. L. I. SA solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și pe cale de consecință, suspendarea efectelor contractului de cesiune de drepturi litigioasenr.3569/(...), încheiat între U. S. și N. C. S. până la judecarea irevocabilă a dosarului (...)/a1 și a dosarului nr.(...) ambele aflate pe rolul T. B.-N. și care au ca obiect constatarea nulității absolute a acestui contract, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivele de recurs se arată că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.304 pct. 7 ) Cod procedură civilă; este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru următoarele considerente:

1. Hotărârea instantei de fond nu cuprinde motivele ce au determinat instanța să constate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii.

Susține că instanța s-a limitat doar la a menționa în cuprinsul hotărârii faptul că aparența dreptului operează în favoarea pârâtei, fără a arăta în concret motivele pentru care aparența de legalitate nu operează în favoarea recurentei, astfel că apreciază că sentința atacată nu cuprinde motivele care au determinat instanța de judecată să considere neîndeplinită condiția aparenței dreptului, fapt ce atrage nulitatea hotărârii atacate.

Precizează că în conformitate cu art. 261 alin. (1) pct, 5 Cod procedură civilă hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților ".

2. Hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor 581 Cod procedură civilă, fapt pentru care aceasta este nelegală prin sentința criticată, în mod greșit judecătorul fondului a reținut că cererea de O. P. formulată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.

În speță a solicitat instanței de judecată să dispună, pe calea unei ordonanțe președințiale suspendarea efectelor contractului de cesiune de drepturi litigioase. adică suspendarea temporară a transferului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Momentul până la care a solicitat suspendarea acestor efecte este momentul judecării în mod irevocabil a celor două dosare care au ca obiect constatarea nulității contractului de cesiune de drepturi litigioase, în aceste dosare de fapt, judecându-se fondul pricinii.

Atât din punct de vedere al legii cât și potrivit doctrinei pentru admisibilitatea ordonanței președințiale este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții :

Urgența măsurii instanței este determinată de posibilitatea înstrăinării în orice moment a imobilelor în litigiu de către noul proprietar, respectiv NOV A. C. S. Prin atitudinea abuzivă și nelegală a lichidatorului de a vinde drepturile litigioase către societatea NOV A. C. S. patrimoniul debitoarei falite M. SA s-a diminuat cu aproximativ 2.000.000 euro, sumă ce reprezintă contravaloarea de piață a imobilelor înstrăinate.

În momentul de fată, deși transferul dreptului de proprietate asupra drepturilor litigioase a operat, imobilul încă se află în posesia lichidatorului

U. S., asa încât, în cazul admiterii neîntârziate a prezentei ordonanțepreședințiale s-ar putea opri, până la judecata pe fond, pierderea din patrimoniul M. SA a imobilului în litigiu.

Or, instanța de fond a reținut în mod greșit, cu privire la aspecte mai sus prezentate, faptul că "în speță nu se poate vorbi nici de o pagubă iminentă care nu s-ar putea repara, deoarece o eventuală constatare a nulității contractului în litigiu ar duce și la nulitatea actelor de înstrăinare încheiate ulterior de pârâtă"

Face precizarea că în situația în care imobilul ar fi înstrăinat unor terți de bună credință, o eventuală constatare a nulității contractului de cesiune drepturi litigioase nu va avea ca efect anularea actelor subsecvente de înstrăinare cum în mod greșit retine instanța de fond. Or, existând riscul unei înstrăinări succesive este justificată măsura urgentei.

Solicită suspendarea efectelor contractului de vânzare cumpărare

(cesiune de drepturi litigioase) nr. 3569/0(...) doar până la judecarea irevocabilă a Dosarelor nr. (...)/al și a Dosarului nr. (...) ambele având ca obiect constatarea nulității contractului de cesiune de drepturi litigioase ambele aflate pe rolul T. B. N., ambele cu termen de judecată la data de (...).

Solutia pronuntată de instantă, în cazul admiterii ordonantei presedintiale nu prejudecă fondul pricinii.

Astfel susține că pe rolul T. B. N. se află Dosarul nr. (...)/al și Dosarul nr. (...), ambele având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare (cesiune de drepturi litigioase) nr. 3569/0(...) și deci în aceste dosare se va judeca fondul dreptului.

Arată că în secțiunea A "Prezentarea situației de fapt" a ordonanței președințiale a arătat pe larg modalitatea nelegală, abuzivă și denotând totală rea credință prin care administratorul judiciar a înțeles să încheie contractul de vânzare cumpărare (cesiune de drepturi litigioase).

Consideră că doar enumerând câteva cauze de nulitate absolută a contractului, cauze ce au fost invocate pe larg în dosarele care judeca fondul dreptului, sunt create suficiente premise pentru a dovedi că aparența dreptului este în favoarea acesteia. Astfel au fost invocate, exemplificativ, următoarele cauze de nulitate absolută: a) Contractul de vânzare cumpărare (cesiune de drepturi litigioase) are o cauză ilicită și este încheiat cu fraudarea legii, fiind favorizați doi creditori în detrimentul restului de aprox. 180 b) Contractul de vânzare cumpărare (cesiune de drepturi litigioase) încalcă dispozițiile art. 2 din L. nr. 247/2005, în vigoare la data încheierii contractului, înstrăinarea imobilului realizându-se printr-un act sub semnătură privată, c) Contractul de cesiune de drepturi litigioase încalcă dispozițiile art. 1303 din vechiul C.civ. în sensul că prețul său nu este serios, dat fiind că deși imobilul valora peste 2.000.000 de E. prețul contractului a fost de

150.000 E. dar nici aceștia nu au fost plătiți. d) Contractului de vânzare cumpărare (cesiune de drepturi litigioase) a fost încheiat de către lichidatorul U. S. fără a avea un mandat special din partea Adunării creditorilor (art. 1536 din vechiul Codul Civil) șieste lovit de nulitate absolută urmare a erorii cu privire la identitatea obiectului actului juridic (error in corpore), dat fiind că creditorii nu au știut ce se vinde, etc.

Or, din prezentarea acestor motive de nulitate rezultă că există motive întemeiate pentru ca instanța investită cu soluționarea fondului dreptului să constate nulitatea contractului de cesiune drepturi litigioase.

Motivele de nulitate mai sus prezentate trebuiau avute în vedere de instanța de fond, aceasta fiind datoare să cerceteze aparenta dreptului, "să pipăie" fondul, tocmai pentru a nu pronunța o soluție arbitrară.

Analizând recursul declarat de către recurenta M. R. L. I. SA prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

1. Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei justiția a fost înfăptuită. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme confirmă că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții E.pene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina tribunalului, obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de H. c. Ț. de

Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România,hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie

2001).

Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. A. obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.

Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că instanța a ținut cont de argumentele pe care participanții la procedură le-au prezentat în susținerea cererii formulate fiind, de asemenea, analizate și apărările susținute, soluționarea cererii fiind rezultatul analizei textelor legale incidente cauzei.

În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate, față de conținutul înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca motivată astfel că o încălcare a dreptului la un proces echitabil din această perspectivă apare ca fiind nefondată.

2. Potrivit art. 581 C.pr.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; se poate constata, așadar că admiterea unei cereri de ordonanțe președințiale grefată pe dispozițiile art. 581 C.pr.civ. presupune întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor enunțate anterior: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului litigiului dintre părți.

Curtea va achiesa statuărilor instanței de fond conform cărora în speță condițiile cumulative de admisibilitate ale ordonanței președințiale nu sunt îndeplinite.

Chiar dacă am admite că este întrunită condiția vremelniciei întrucât adoptarea măsurii ar dura în timp până la soluționarea unor dosare aflatepe rolul instanțelor judecătorești, condiția urgenței și cea a neprejudecării fondului nu este îndeplinită.

Este cunoscut, de altfel, faptul că în procedura ordonanței președințiale, părțile au posibilități probatorii limitate de caracterul excepțional al acesteia și ca atare adoptarea unor măsuri care vizează o obligație de a face este admisibilă doar pentru ipoteza în care acestea ar duce la încetarea unor acte abuzive, instanța fiind chemată să cerceteze aparența dreptului, iar în speță, această aparență operează în favoarea pârâtelor.

Preliminar se impune a evidenția împrejurarea că în dosarul înregistrat sub nr.(...)/a1 la T. B. - N., judecătorul sindic a admis acțiunea formulată și a dispus anularea contractului a căror efecte se solicită a fi suspendate. Prin urmare, fiind o hotărâre pronunțată de către judecătorul sindic în procedura reglementată de L. nr.85/2006, aceasta este executorie astfel că finalitatea urmărită de către recurentă este asigurată prin soluția pronunțată.

Cât privește condiția neprejudecării fondului prin cererea formulată de către reclamantă, Curtea va constata că suspendarea efectelor unui contract încheiat între profesioniști, chiar temporară, presupune analizarea raporturilor comerciale ale părților litigante iar aprecierea asupra cauzelor de nulitate ale contractului, invocate drept temei al cererii nu poate fi realizată pe calea ordonanței președințiale.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de creditoarea M. R. L. I. SA împotriva sentinței civile nr.350 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a3 al T. B.-N., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C.

2 ex. - (...)jud.fond.C. V.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 3824/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)