Decizia nr. 2882/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2882/2012
Ședința publică de la 06 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător M.-I. I.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat SC E. S. PRIN LICHIDATOR J. S. I., creditor U. T. B. SA, creditor B. SA, având ca obiect contestație (...) dos. contest.la p.v.adun.cred./16.05.11. - depus de D. in dos. (...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data prezentului termen de judecată s-a înregistrat la dosar întâmpinare.
C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C.ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 5. din 03 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) Tribunalului Specializat C., s-a respins contestația formulată de creditoarea A. F. P. A M. C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva punctului 4 al hotărârii adoptate de adunarea creditorilor debitoarei SC E. SRL la data de (...). Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut faptul că astfel cum rezultă din procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 16 mai 2011, la pct.4 a fost aprobată remunerația lichidatorului sub condiția suspensivă a existenței resurselor financiare în contul unic al averii debitoarei. Temeiul de drept al contestației îl reprezintă disp. art.14 alin.7 și 8 din Legea nr.85/2006. Conform acestor dispoziții legale, hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor. Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosarul de insolvență nr. (...) la data de 17 iunie 2011, rezultă faptul că a fost supusă spre aprobare propunerea ce figura la pct.4 aflat pe ordinea de zi, respectiv oferta financiară a lichidatorului judiciar de 1.500 RON + TVA lunar și 8% + TVA din încasări. Totodată, lichidatorul a propus ca oferta sa financiară să fie acceptată sub condiția suspensivă ca dreptul la retribuție să se nască la data la care vor exista resurse bănești în contul debitoarei pentru acoperirea onorariului cuvenit. Propunerea a fost adoptată de singurul creditor prezent la ședința adunării creditorilor SC U. T. B. SA ce deține 76,54% din totalul pasivului debitoarei, fiind transmise poziții scrise cu privire la ordinea de zi și din partea creditoarei B. SA deținând 15,36% din totalul pasivului și A. F. P. A M. C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C. deținând 2,36% din totalul pasivului. Conform pozițiilor scrise trimise lichidatorului judiciar de cei doi creditori a fost confirmat lichidatorul judiciar însă cu un onorariu de 1.000 lei + TVA pe lună și un procent de 6% din sumele distribuite creditorilor de către B. SA, creditorul fiscal susținând în poziția sa comunicată în scris că problema este ilegal supusă aprobării creditorilor, nefiind de competența sa, fiind un fapt lipsit de interes atât pentru creditori cât și față de procedura insolvenței însăși. Pe cale de consecință, propunerea ce figura pe ordinea de zi la pct.4 a fost adoptată de către U. T. B. SA cu un procent de 76,54% din totalul creanțelor, judecătorul sindic considerând că au fost respectate în cauză disp. art.15 alin.1 din Legea nr.85/2006, în ceea ce privește prezența titularilor de creanțe la vot și majoritatea cu care se impunea a fi adoptată hotărârea adunării creditorilor. Așa fiind, analizând hotărârea adunării creditorilor sub aspectul legalității, judecătorul sindic a considerat că nu se impune admiterea contestației formulată de creditoare, întrucât au fost respectate dispozițiile prevăzute de legea insolvenței atât în ceea ce privește modul de adoptare a hotărârii, cât și cele referitoare la convocarea creditorilor, deliberarea făcându-se asupra unor chestiuni cuprinse pe ordinea de zi, fiind respectate atât disp. art.13, cât și disp. art.14 alin.1-6 și 15 din Legea nr.85/2006. Împrejurarea contestată de creditoarea A. F. P. A M. C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C., împrejurare care în concret constă în confirmarea onorariului lichidatorului sub condiția suspensivă a existenței disponibilităților bănești în patrimoniul debitoarei, nu se încadrează în motivele de nelegalitate pe care le prevăd disp. art.14 alin. 7 din Legea nr.85/2006. Susținerile contestatoarei în sensul că era lipsită de interes supunerea spre aprobarea creditorilor a acestei condiții întrucât aceste aspecte vizează doar obligațiile pe care practicianul în insolvență le avea față de bugetul de stat, obligații ce vizau plata TVA și a impozitului, sunt în parte reale, întrucât într- adevăr scadența obligațiilor de plată pe care practicianul le are față de bugetul de stat sunt aspecte care privesc doar raporturile dintre persoana în cauză și stat, însă, pe de altă parte, judecătorul sindic reține faptul că legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului sindic, în conformitate cu disp. art.38 alin.4 din OUG nr.86/2006, stabilirea doar a onorariului provizoriu odată cu desemnarea practicianului în insolvență să administreze procedura într-o anumită cauză. Totodată, judecătorului sindic i-a revenit, în conformitate cu disp. art.11 lit.d din Legea nr.85/2006, atribuția de a confirma prin încheiere administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor, precum și a onorariului negociat. Din cuprinsul acestor norme legale coroborate reiese faptul că adunarea creditorilor este cea care stabilește onorariul, acest atribuit nefiind dat în competența comitetului creditorilor, ale cărui atribuții sunt reglementate în mod limitativ de prev. art.17 din Legea nr.85/2006. Astfel, comitetul are doar atribuția de a negocia cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul condițiile numirii și să recomande adunării creditorilor astfel de numiri, nefiind stabilit în mod clar și explicit în favoarea comitetului și atributul de a negocia onorariul. Practica judiciară confirmă faptul că adunării creditorilor îi revine obligația de a stabili onorariul lichidatorului judiciar, neexistând nici o reglementare expresă care să statueze asupra împrejurării dacă acest onorariu pornește de la o ofertă pe care lichidatorul judiciar o face sau, dimpotrivă, de la o ofertă pe care creditorii o fac practicianului în insolvență împreună cu celelalte condiții ale numirii, ofertă urmată sau nu de acceptare din partea practicianului. Atâta timp cât nu există o dispoziție legală în cuprinsul legii insolvenței care să interzică adoptarea remunerației sau a onorariului practicianului sub condiție suspensivă, judecătorul sindic a considerat că hotărârea atacată de creditorul bugetar nu poate fi considerată ca fiind nelegală. În plus, invocarea de către contestatoarea a dispozițiilor C.ui de procedură fiscală și ale C.ui fiscal a căror eludare se pretinde că a avut loc odată cu adoptarea onorariului sub condiție suspensivă, sunt aspecte de nelegalitate care nu sunt reglementate însă de disp. art.14 alin.7 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic considerând că în măsura în care hotărârea adoptată la pct.4 ar încălca norma legală invocată de contestatoare, această pretinsă încălcare ar trebui cenzurată de o instanță competentă să soluționeze litigiul de natură fiscală. Altfel spus, nimic nu împiedică organul fiscal să pretindă în condițiile prevăzute de lege plata de către practicianul în insolvență a TVA-ului și a impozitului în conformitate cu normele legale se reglementează statutul acestuia, urmând ca eventualele decizii sau titluri executorii emise de organul fiscal să fie supuse controlului de legalitate în condițiile reglementate de legea fiscală. În măsura în care contestatoarea a apreciat că aprobarea onorariului sub condiție suspensivă este „un fapt lipsit de interes atât pentru creditori cât și față de procedura insolvenței însăși";, aceeași lipsă de interes poate fi reținută și în ceea ce o privește pe contestatoare la momentul formulării contestației împotriva procesului-verbal adoptat de adunarea creditorilor în ședința din data de 16 mai 2011 și, implicit, de hotărârea adoptată la pct.4 din procesul-verbal. Aceasta întrucât lipsa interesului creditorilor în aprobarea remunerației sub condiția suspensivă atrage, implicit, și lipsa interesului contestatoarei de formulare a contestației, întrucât această condiție aprobată nu vizează creditorii și, de altfel, nici nu o vizează pe creditoarea implicată în procedura insolvenței debitoarei SC E. SRL, ci vizează interesul pretins de către instituția bugetară în calitate de organ care percepe TVA și impozit de la persoanele obligate să le achite, însă în cadrul altor raporturi decât cele reglementate de legea insolvenței. Împotriva aceste sentințe creditoarea D. G. A F. P. C. a declarat recurs,solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacata în sensul admiterii contestatiei formulate. În motivarea recursului, creditoarea a arătat că propunerea lichidatorului judiciar adresată adunării creditorilor de a-i aproba un onorariu sub condiția suspensivă a nașterii acestui drept la momentul existenței unor sume de bani în contul de lichidare excede competențelor adunării creditorilor, iar judecătorul sindic avea obligația să cenzureze această nelegalitate cu ocazia exercitării atribuției de confirmare a onorariului lichidatorului. Se susține în continuare că stabilirea momentului la care practicianului în insolvență îi revine obligația să își factureze remunerația este reglementată de C. fiscal, iar creditorii nu pot acorda derogări de la aceste norme imperative, astfel că această chestiune este străină de procedura colectivă a insolvență și nu putea forma obiectul negocierii între creditori. In ce privește posibilitatea conferita de lege de a se efectua controale fiscale, creditoarea susține că aceasta nu scutește judecătorul sindic să cenzureze aspectele ce nu privesc procedura insolventei cum este cazul în speță, in virtutea atribuțiilor controlului judecătoresc conferite de legea insolventei. Intimata S. SPRL C.-N. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, argumentat de faptul că prin condiția suspensivă nu este încălcată nicio normă legală, fiscală sau de altă natură, deci hotărârea creditorilor atacată de către creditorul bugetar este pe deplin legală. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele: Prin hotărârea adunării creditorilor debitoarei SC E. SRL din (...) s-a decis cu un procent de 76,54% confirmarea lichidatorului judiciar S. I. și a unui onorariu de 1000 lei+TVA pe lună și un procent de 6% din sumele distribuite creditorilor. La propunerea lichidatorului judiciar, creditorul majoritar SC U. T. BANC SA a confirmat onorariul sub condiția suspensivă ca dreptul la retribuție să se nască la data la care vor exista resurse bănești în contul debitoarei pentru acoperirea onorariului cuvenit. Recurenta D. G. A F. P. C. pretinde că exprimarea unui vot din partea adunării creditorilor cu privire la momentul nașterii dreptului de încasare a onorariului lichidatorului excede atribuțiilor legale conferite de legea insolvenței adunării creditorilor. Dispozițiile legale pertinente cu privire la această chestiune se regăsesc la art. 11 alin. 1 lit. d și art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Sub aspectul stabilirii remunerației sunt relevante prevederile art. 19 alin. 2 din legea insolvenței care statuează „La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totala a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/., stabilindu-i si remunerația. In cazul in care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician in insolvență."; Acest text de lege deferă în competența adunării generale a creditorilor atribuția de a stabili remunerația administratorului/.ului judiciar, care urmează a fi confirmată de către judecătorul sindic. Cele două prevederi legale nu instituie nicio restricție în ce privința cuantumului sau a modalității de plată a onorariului pentru ipoteza în care acesta se suportă din averea debitoarei. A. stabilirea remunerației lichidatorului judiciar S. I. pentru gestionarea procedurii falimentului debitoarei SC E. SRL, sub condiția suspensivă a nașterii dreptului de a o încasa la data la care vor exista resurse bănești în fondul de lichidare nu contravine în nici un caz prevederilor art. 19 alin. 2 din legea insolvenței. Stabilirea remunerației practicianului în insolvență presupune atât fixarea cuantumului acesteia cât și modalitatea de plată, aspect ce nu exclude de plano inserarea unui termen de plată sau a unei condiții suspensive. Recurenta mai pretinde că decizia adoptată de adunarea creditorilor ar contraveni unor norme de drept fiscal, fără a le indica în concret. Având în vedere că judecătorul sindic este abilitat să cenzureze hotărârile adunării creditorilor doar sub aspectul legalității, C.ea constată că acest control nu poate fi exercitat în cazul de față deoarece creditoarea D. G. A F. P. C. nu a adus critici punctuale de nelegalitate la adresa hotărârii adoptate în data de 16 mai 2011. În mod greșit pretinde recurenta că adunarea creditorilor ar fi acordat derogări lichidatorului judiciar de la normele de drept fiscal care reglementează stabilirea și plata impozitelor și a taxelor datorate de către practicianul în insolvență de vreme ce decizia adoptată de către adunarea creditorilor nu are nicio înrâurire asupra raporturilor de drept fiscal în care este implicat practicianul în insolvență, adunarea creditorilor limitându-se doar la stabilirea momentului la care se naște dreptul lichidatorului de a-și încasa remunerația. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. C.ea va respinge recursul declarat de D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 5. din 03 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 5. din 03 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.-A. N. M. I. I. S. AL H. A. B. GREFIER, Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C.C..
| ← Decizia nr. 8183/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 215/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
