Decizia nr. 2990/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2990/2012
Ședința de la 10 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Judecător D. P. G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta N. M. V. împotriva sentinței civile nr. 4906 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M. în contradictoriu cu intimații SC E. M. S., SC E. M. S. PRIN LICHIDATOR J. LG I. S., G. R., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L.
85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență -întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C u r t e a , Prin sentința civilă nr. 4906 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M. s-a admis acțiunea promovată de lichidatorul judiciar LG I. S., în contradictoriu cu G. R. și N. M. V.. Au fost obligați pârâții să suporte în solidar cu averea proprie pasivul societății insolvente SC E. M. S., până la concurența sumei de 138.504,44 lei. În considerente se reține că lichidatorul judiciar LG I. S., în reprezentarea debitoarei SC E. M. S. - în faliment a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtelor G. R. și N. M. V. de a suporta cu averea proprie pasivul societății insolvente, până la concurența sumei de 138.504,44 lei. Prin sentința civilă nr. 4877 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitoarei. Notificarea privind deschiderea procedurii a fost comunicată creditorilor bugetari, debitoarei și publicată în Buletinul procedurilor de insolvență și presă. Notificarea trimisă la sediul debitoarei a fost primită de aceasta în data de (...). Unul dintre cei doi administratori statutari, N. M. s-a prezentat la sediul lichidatorului, predând o serie de documente aferente anului 2009 și perioadei ianuarie - octombrie 2010, lista creanțelor și datoriilor. Urmare primirii documentelor lichidatorul a notificat un număr de 3 creditori chirografari, 2 dintre aceștia depunând declarație de creanță. În tabelul definitiv al creanțelor societății au fost înscriși 2 creditori bugetari și 2 creditori chirografari, totalul obligațiilor însumând 214.360,49 lei. Din analiza documentelor s-au constatat următoarele: debitoarea a desfășurat activități de confecții încălțăminte; nu deține în patrimoniu bunuri, iar conform ultimei balanțe de verificare la (...) debitoarea înregistrează clienți de încasat în sumă de 71.641,20 lei, disponibilități în casierie 138.504,44 lei. Deși s-a solicitat doamnei N. M. să predea sau să justifice sumelor mari încasate în numerar și nedepuse în conturile bancare, aceasta a afirmat că disponibilitățile din casierie nu există, motiv pentru care lichidatorul a apreciat că acestea ar fi fost folosite în interes personal sau în cel al unei alte persoane, fiind una din cauzele care au determinat apariția stării de insolvență. În drept s-au invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din L. nr. 85/2006. Examinând cererea, judecătorul sindic a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 4877 din (...) pronunțată în dosarul de faliment nr. (...) privind pe debitoarea SC E. M. S. s-a deschis procedura simplificată și intrarea în faliment împotriva debitoarei SC E. M. S., a fost numit lichidator judiciar. În dosarul de faliment și-au înregistrat declarații de creanță creditorii: creditorii: A. F. P., A. F. P., I. T. de M. M., SC P. P. S. și SC V. M. S., valoarea totală a creanțelor fiind de 138.504,44 lei. Potrivit susținerilor lichidatorului judiciar, conform ultimei balanțe de verificare la (...) debitoarea înregistrează clienți de încasat în sumă de 71.641,20 lei, disponibilități în casierie 138.504,44 lei. Deși s-a pus în vedere administratorilor statutari de către lichidatorul judiciar de a preda sau de a justifica sumele mari încasate numerar și nedepuse în conturile bancare, aceștia nu au dat curs acestor solicitări, situație în care operează prezumția că acestea au fost folosite în interes personal sau în interesul unei alte persoane, fiind una dintre cauzele care au determinat apariția stării de insolvență a debitoarei. Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138, alin. 1, lit. a din L. 85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă potrivit dispozitivului. Împotriva sentinței a declarat recurs N. M. V., solicitând admiterea recursului si în principal, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei fondului, în temeiul art. 312 alin. 5 C.Proc.Civ., în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 si 3041 C.Proc.Civ. si respingerea actiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului arată că prin hotărârea atacată s-a dispus obligarea recurentei la a suporta în solidar cu pârâta G. R. pasivul societătii insolvente SC E. M. REGAL S.. Hotărârea este nelegală si netemeinică, nefiind întrunite cerintele art. 138 alin.1 lit a din L. nr. 85/2006. Natura juridică a răspunderii reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reiese din art. 998-999 C. Civ. Prima instanță nu a administrat probe si nu a analizat în cuprinsul considerentelor elementele răspunderii speciale, cauza fiind solutionată la primul termen de judecată. La acest unic termen recurenta s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta datorită unor probleme personale.Acest fapt, însă, nu înlătura obligatia instantei fondului de a verifica conditiile privind antrenarea răspunderii personale, respectiv existenta prejudiciului, fapta ilicită, culpa persoanei, raportul de cauzalitate precum si dacă aceasta a fost în realitate cauza stării de insolventă. Practica judiciară a arătat în mod constant că aceste elemente nu se prezumă ci trebuie dovedite. În conditiile în care prima instantă nu a analizat aceste elemente ale răspunderii, nu a existat o cercetare corespunzătoare a fondului cauzei si se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instantei fondului. În accepțiunea art. 261 pct. 5 C.pr.civ., motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă, în fapt și în drept, la toate pretențiile formulate de părți, să conducă, în mod logic și convingător, la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind, pentru părți, o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar, pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac. Nemotivarea hotărârii, echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii, nu poate determina modificarea hotărârii, conform soluției legislative consacrate de art. 312 alin. 3 C. pr. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., pentru ipoteza în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului, găsindu-și aplicarea soluția casării cu trimitere, consacrată de art. 312 alin. (5) C. pr. Civ. În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că modalitatea de solutionare a cauzei de către instanta fondului este legală, solicită să se constate că suma de 138.504,44 lei nu a fost însusită sau folosită în scopuri personale de recurentă. Recurenta a depus la lichidatorul judiciar documente contabile din care rezultă faptul că au fost achizitionate bonuri de masă pentru angajatii societătii, numărul acestora fiind de 30 în cele 12 luni anterioare deschiderii procedurii de insolventă. Totodată, angajatilor li s-au plătit drepturi salariale suplimentare, raportat la orele suplimentare efectuate de aceștia în beneficiul societății. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i. Notificată debitoarea a predat documentele contabile, astfel ă, conform ultimei balanțe de verificare la (...) debitoarea înregistra creanță de încasat în sumă de 71.641,20 lei și disponibilitățile în casierie de 138.504,44 lei. Deși s-a solicitat pârâtei să justifice sumele de bani nedepuse în contul bancar, aceasta nu a dat curs solicitării, astfel că se prezumă că sumele de bani au fost folosite în interes personal sau al altei persoane, fiind incidente prevederile de la art. 138(1) lit. a din L. nr. 85/2006. În condițiile în care recurenta nu a făcut dovada destinației legale a sumelor de bani prin prezentarea unor acte contabile în acest sens, instanța prezumă faptul că bunurile au fost folosite de pârâtă, fie în interes personal, fie în cel al altei persoane. Trebuie precizat că destinația sumelor de bani înscrise în contabilitate poate fi probată și urmărită exclusiv prin acte specifice activității comerciale, iar în lipsa oricăror probe utile în acest sens, singura concluzie plauzibilă este aceea că bunurile au fost folosite în interes personal sau în interesul altei persoane. Motivul de recurs referitor la soluționarea cauzei la primul termen de judecată este nefondată, neexistând nici un impediment în acest scop, cu atât mai mult cu cât nu a fost depusă o cerere de amânare. Hotărârea este motivată pe baza actelor și probelor de la dosar, astfel că nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304(7) Cod proc.civ. raportat la art. 261 Cod proc.civ. Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta N. M. V. împotriva sentinței civile nr.4906 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. A. I. C. I. D. P. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: M. P.
| ← Decizia nr. 7004/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9041/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
