Decizia nr. 3127/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR.3127/2012
Ședința ata de 23 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea A. F. P. A M. C.- N. reprezentată prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr.1805 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., în contradictoriu cu intimații SC G. E. I. S. prin administrator special M. A. C. și C. G. M. L. - administrator judiciar al debitoarei SC G. E. I. S., având ca obiect contestație la tabelul definitiv al creanțelor.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care C.ea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr.85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.1805 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Comercial C. s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de creditoarea D. a jud. C. împotriva neînscrierii creanței sale în cuantum de 23.054 lei în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC G. E. I. S., alături de creanța deja declarată, în cuantum de 2.446 lei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: V. aspectele de fapt și de drept invocate de creditoare, de administratorul special și de administratorul judiciar din perspectiva dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că o astfel de contestație se poate formula după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, și până la închiderea procedurii, împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute. Din textul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 a rezultat în mod neechivoc că se poate contesta trecerea unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel, nu și neînscrierea vreunei creanțe sau drept de preferință. În consecință, din perspectiva admisibilității contestației, soluția pe care o va da judecătorul sindic va fi cea de respingere. V. pe fond contestația, judecătorul sindic reține că titlul de creanță - decizia de impunere nr. 1348 a fost emisă la 26 octombrie 2010 (f.4-6), însă perioada verificată este atât anterioară, cât și ulterioară deschiderii procedurii (7 octombrie 2009). Oricum, creditoarea fiscală nu a invocat vreun dol, vreo eroare esențială, vreun fals sau descoperirea unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute care să determine înscrierea vreunei creanțe în tabelul definitiv. Creditoarea fiscală nu se poate prevala așa zisele acte noi invocate prin cele contestație, deoarece culpa neverificării raportărilor debitoarei înainte de luna iunie 2010 îi aparține. Creditoarea fiscală a fost notificată conform Codului de procedură civilă despre deschiderea procedurii insolvenței debitoarei și a avut posibilitatea declarării tuturor creanțelor sale față de debitoare în același termen cu ceilalți creditori. F. că a demarat inspecția fiscală abia în anul 2010 reprezintă o conduită determinată exclusiv de propria sa voință, această inspecție putând fi inițiată la orice moment anterior. Mai mult, în ipoteza în care creditoarea fiscală ar fi considerat că raportările debitoarei nu sunt conforme cu realitatea, avea posibilitatea de a declara o creanță sub condiție, determinând cuantumul concret al acestei creanțe la momentul finalizării inspecției fiscale. Un alt aspect pe care l-a reținut judecătorul sindic este faptul că creditoarea fiscală nu a precizat dacă creanța declarată este anterioară deschiderii procedurii sau s-a născut în timpul procedurii. Din cuprinsul deciziei de impunere este imposibilă determinarea momentului nașterii creanței fiscale, perioadele verificate de inspecția fiscală fiind atât anterioare cât și ulterioare deschiderii procedurii. Cât privește calificarea cererii creditoarei fiscale drept cerere de admitere a creanței, însoțită și de o cerere de repunere în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor născute anterior deschiderii procedurii insolvenței, judecătorul reține faptul că creditoarea D. a jud. C. a emis la 26 octombrie 2010 decizia de impunere nr. 1348, însă nu a făcut dovada datei la care i-a fost comunicat raportul de inspecție fiscală, pentru a se putea determina când a luat cunoștință de existența creanței. Oricum, creditoarea nu poate invoca necunoașterea creanței ca efect al neefectuării inspecției fiscale, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, creditoarea fiscală își invocă, practic, propria culpă, deoarece putea efectua această inspecție imediat după deschiderea procedurii insolvenței debitoarei. Subsecvent, judecătorul sindic a reținut că în speță nu sunt întrunite nici condițiile repunerii creditoarei fiscale în termenul de declarare a creanței cu consecința tardivității depunerii cererii de admitere a creanței, care atrage incidența dispozițiilor art. 76 cu privire la creanța de 83720 lei. În consecință, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de creditoarea D. a jud. C. împotriva neînscrierii creanței sale în cuantum de 23.054 lei în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC G. E. I. S., alături de creanța deja declarată, în cuantum de 2.446 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. a municipiului C.- N. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii contestației si/sau a cererii de repunerein termen formulate de A. F. P. a M. C.-N. prin D., cu consecința înscrierii creanței bugetare in cuantum de 22.120 lei în tabelul definitiv de creanțe. În motivele de recurs se arată că sentința comerciala nr.1805/(...) este netemeinica si nelegala întrucât în mod greșit a reținut judecătorul sindic faptul ca nu s-a făcut dovada datei comunicării creanței către debitoare. Potrivit art.110 alin. 3 din O.G.nr.92/2003 "titlul de creanța este actul prin care se stabilește si se individualizează creanța fiscala întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii" . In conformitate cu prevederile art.85 alin.l lit.b din O.G.nr.92/2003 în situația controlului fiscal stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidate se face prin decizie emisă de organul fiscal. Asa cum rezulta din D. de impunere nr.1348/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala (titlu de creanța - actul prin care s-au stabilit obligațiile fiscale), aceasta a fost comunicata debitoarei la data de (...) prin reprezentantul sau S. O. D. (director) care a semnat de primire, acesta având si stampila societății. Așa cum rezulta si din tabelul definitiv de creanțe acesta avea raporturi de munca cu societatea debitoare. Prin urmare, debitoarea nu poate invoca necunoașterea creanței. Menționează că legea nu prevede obligativitatea comunicării rapoartelor de inspecție fiscala întrucât in conformitate cu prevederile art.l09 din O.G. nr.92/2003 raportul de inspecție fiscala sta la baza emiterii deciziei de impunere. In acest sens, legea prevede comunicării deciziei de impunere (titlu de creanța - actul prin care s-au stabilit obligații fiscale) către contribuabil. Cu toate aceste raportul de inspecție fiscala a fost comunicat debitoarei odată de D. de impunere nr.1348/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala. Raportul de inspecție fiscala este documentul martor in care s-au constatat constatările inspecției din punct de vedere faptic si legal. Așa cum rezulta din Raportul de inspecție fiscala întocmit in data de (...), si inregistrat la institutia sub nr.2036/(...), contribuabilul a fost instiintat despre efectuarea inspectiei fiscale prin A. de inspectie fiscala nr. 1 743/(...) (comunicat debitoarei in data de (...)) si nr.2036/l(...) (comunicat debitoarei in data de (...)). Din același raport de inspecție fiscala (la Capitolul V) rezulta ca prin adresa nr.2036/(...) a fost înștiințat administratorul cu privire la ora si locul discuției finale. Reprezentantul debitoarei a participat la discuția finala si nu a avut nimic de obiectat. Mai mult, așa cum se prevede la pagina 3 din D. de impunere nr.1348/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala, aceasta putea fi contestata in termen de 30 de zile in conformitate cu prevederile art.205 si art.207 din O.G.nr.92/2003. Învederează faptul ca pana la aceasta data D. de impunere nr.1348/(...) prin care s-au stabilit obligații fiscale in cuantum de 23.054 lei nu a fost contestata potrivit prevederilor mai sus arătate. Prin urmare, D. de impunere nr.13..1 0.20 1 O este irevocabila prin neatacare. 2. Sentința comerciala nr.1805/(...) este netemeinica si nelegala întrucât instanța de fond in mod greșit a reținut ca nu s-a invocat vreun dol, eroare sau descoperirea unor titluri hotărâtoare. In mod greșit, a reținut judecătorul sindic ca recurenta este in culpa. De asemenea, in mod gresit judecatorul sindic a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006, cele privind repunerea in termenul de declarare a creantei si cele prevazute de prevederile art.103 Cod proc.civ. Susține că creanța in suma de 23.054 lei nu a fost evidențiată în contabilitatea debitoarei, așa cum prevede art.2 lit.a) din Legea contabilității nr.82/1991, fiind aplicabile in speta prevederile art.75 alin.l din Legea nr.85/2006 si/sau cerere de repunere in termen fundamentata pe dispozitiile art.103 Cod. proc.civila. Considera ca judecatorul sindic nu putea ignora faptul ca debitoarea nu a tinut evidenta contabila in conformitate cu legislatia in materie mai ales ca debitoarea nu a contestat creanta fiscala stabilita in conformitate cu prevederile art.205 si urm.din O.G.nr.92/2003. Având in vedere faptul ca in cazul neacoperirii pasivului debitoarei se poate atrage răspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere/supraveghere în situația prevăzuta la art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 (nu au ținut o contabilitatea in conformitate cu legea), apreciază ca in mod netemeinic judecătorul sindic a ignorat dovezile existente pana la acest moment privind existenta acestei fapte. Invederează instanței ca administratorul judiciar este obligat in conformitate cu prevederile Legii 85/2006 sa corecteze evidenta contabila a debitoarei aflata in insolventa întrucât, în speța, nu s-a atacat titlul de creanta - D. de impunere nr. 1 348/(...) privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala. 3. In ceea ce priveste creanta fiscala in cuantum de 23.054 lei aceasta este compusa din: - majorari intarziei la profit 914 lei, - TVA in suma de 22.140 lei. In concluzie suma stabilita suplimentar de plata prin D. de impunere nr.1348/(...) si datorata bugetului de stat pana la data deschiderii procedurii insolventei este in cuantum de 22.120 lei este compusa din: 914 lei majorări profit pentru perioada (...)-(...), -21.206 lei TVA pentru perioada (...)-(...), Apreciază ca, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.75 alin. 1 din Legea nr.85/2006 coroborat cu prevederile art.103 Cod proc.civ întrucât debitoarea avea obligația de a tine contabilitatea în conformitate cu prevederile legale si obligația de a-si depune declarațiile conform prevederilor legale. Analizând recursul declarat de contestatoarea AFP C.-N. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C.ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Probele existente la dosar evidențiază împrejurarea că creditoarea AFP C.-N. a solicitat înscrierea acesteia în tabelul definitiv al creditorilor și cu suma de 23.054 lei, justificându-și cererea prin decizia de impunere nr.1348 din (...). Potrivit art.75 din Legea nr.85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. C.ea va achiesa statuărilor judecătorului sindic potrivit cărora ipoteza normei legale enunțate nu este întrunită întrucât creditorul fiscal nu a făcut dovada existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, și nici nu a depus titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute care să justifice modificarea creanței admise. C.ea reiterează, însă, că potrivit practicii sale constante apreciază că pot fi supuse analizei de legalitate a judecătorului sindic potrivit art.14, 21 sau 75 din Legea nr.85/2006 nu doar operațiunile comisive ci și a celor omisive, astfel că din această perspectivă aprecierea judecătorului sindic asupra admisibilității contestației apare ca nefondată. Creditoarea a înțeles să se prevaleze de existența deciziei de impunere nr. 1348 din (...); acest înscris evidențiază rezultatele controlului efectuat pentru o perioadă anterioară deschiderii procedurii dar și ulterior acestui moment ((...)), însă, nu identifică vreun fals, dol sau erori esențiale care să justifice admiterea contestației și modificarea creanței, cu atât mai mult cu cât, decizia de impunere face imposibilă determinarea momentului nașterii creanței fiscale. Cât privește repunerea în termenul de declarare a creanței, C.ea reține că în speță nu sunt întrunite condițiile legale cu privire la repunerea în termen întrucât nu s-a făcut dovada incidenței prevederilor art.103 C.pr.civ., sistemul fiscal declarativ invocat neputând constitui un astfel de motiv. De altfel, creditoarea nu poate invoca necunoașterea creanței ca efect al neefectuării inspecției fiscale, deoarece și-ar invoca practic, propria culpă, întrucât putea efectua această inspecție imediat după deschiderea procedurii insolvenței debitoarei. Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr.1805 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Comercial C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C., 2 ex. - (...)jud.fond.Moțu F.
| ← Decizia nr. 3344/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 4781/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
