Decizia nr. 3346/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3346/2012
Ședința publică de la 27 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea A. F. P. A M. C.-N. R. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 5210 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., privind și pe intimat B. T., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 (...) dos.antr.rasp.- depus de D. in dos. (...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
C. I. T. în substituirea SCPA Lăpușan, Moscovits, Steopan și Asociații în reprezentarea intereselor intimatului, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de 23 aprilie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentanta intimatului depune la dosar delegația de substituirea și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform documentelor justificative pe care le depune la dosar. C.ea reține cauza în pronunțare. { F. | } INSTANȚA Prin sentința civilă nr.5210 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. s-a respins cererea formulată de creditoarea D. C., în contradictoriu cu pârâtul B. T. și a fost obligată creditoarea D. C. să plătească în favoarea pârâtului suma de 2.648,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în speță nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul a săvârșit fapte care să atragă răspunderea pentru pasivul societății debitoare în condițiile art. 138 lit. d din Legea 85/2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea A. F. P. C.-N. solicitând reformarea acesteia în sensul admiterii cererii de antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar B. T.. În motivarea cererii recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât din Raportul lichidatorului judiciar publicat in Buletinul Procedurilor de I. nr. 4.26112009 rezulta ca toate bunurile debitoarei sau cea mai mare parte a acestora (printre care si terenuri) au fost instrainate de catre S. TOP C. S. catre asociatul unic al acesteia S. M. C. I. S. Asa cum recunosc atat lichidatorul cat si prima instanta, nu toate documentele contabile ale debitoarei au fost predate lichidatorului de catre parat care, conform certificatului eliberat de O. R. C. de pe langa Tribunalul Cluj a avut calitatea de administrator al debitoarei pana la deschiderea procedurii de insolventa lipsind în mod special lista creditorilor și debitorilor sociali. Recurenta apreciază că lichidatorul nu a analizat prin rapoartele de activitate daca pretul terenurilor achizitionate de catre debitoare in cursul anului 2008 si revândute asociatului unic al debitoarei -S. M. C. I. S. a fost sau nu achitat efectiv de catre dobânditor debitoarei S. TOP C. S. Din declarațiile informative privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul R. pe semestrele I si II 2008 depuse la A. F. P. a mun. C.-N. de catre S. TOP C. S. si S. M. C. I. S. rezulta ca in semestrul I 2008 S. Top C. S. a livrat bunuri catre S. M. C. I. S.R.L in valoare de 1.540.942 lei RON, iar in semestrul II in valoare de 187.285 lei RON. Din fisa sintetica totala a contribuabilului S. Top C. S.R.l. rezulta ca, creantele fiscale in suma totala de 242.321 lei RON cu care recurenta a fost inscrisă in tabelul creditorilor debitoarei sunt aferente perioadei septembrie 2008 - mai 2009. In cazul in care S. M. C. lnvestments S. a achitat catre S. Top C. S. contravaloarea bunurilor achizitionate,( peste 1.700.000 lei RON), motivul pentru care S. Top C. S. nu si-a achitat creantele fiscale este inexplicabil deoarece este evident ca a dispus de lichiditati. Arată că, desi a vandut bunuri de peste 1.700.000 lei RON (in anul 2008, catre S. M. C. I. S.), valoarea impozitului pe profit stabilit prin declaratiie fiscale depuse de catre S. Top C. la este doar de 25.513 lei. Prin urmare, din actele anexate prezentei cereri de recurs si din rapoartele intocmite de catre lichidator rezulta in mod clar ca paratul se face vinovat de savarsirea faptei prevazute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, nepredarea tuturor documentelor contabile prevazute de lege catre lichidatorul judiciar, s-a creat astfel posibilitatea administratorului statutar de a ascunde adevaratele cauze ale intrarii debitoarei in insolventa. Obligatia administratorului (de drept sau de fapt) de a tine evidenta contabila conform legii si de a o prezenta lichidatorului reiese cu claritate din dispozitiile art.73 alin.1 lit.c si alin.2, ale art.134 alin. 1 si 2 si ale art.181 din Legea nr.3111990 rep. - legea societatilor comerciale, ale art.11 alin.4 din Legea nr.8211991 rep. - legea contabilitatii. Prin întâmpinarea formulată intimatul B. T. a solicitatrespingerea recursului ca nefondat . Deliberând asupra cererii de recurs C.ea reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 1848/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea formulată de creditoarea D. C. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC TOP C. SRL, fiind desemnat administrator judiciar RTZ & P. I. Prin sentința comercială nr. 5193/CC/(...) s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată, iar prin sentința comercială nr. 97/C/(...) a fost încuviințat tabelul definitiv de creanțe al debitoarei, valoarea masei credale fiind de 244.613 lei. Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăti; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Norma sancționează, în unele dintre ipotezele sale, abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia. Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese. Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare. Nu orice act contrar interesului social care a generat starea de insolvență poate justifica răspunderea pentru acoperirea pasivului. Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei. Oricare alte acte contrare interesului social săvârșite de administrator cu intenție sau nu, în interes personal sau nu, care nu pot fi plasate în perimetrul determinat de art.138 nu contează în mecanismul răspunderii pentru acoperirea pasivului. Până la urmă, chiar identificarea unor acte contrare interesului social care pot fi plasate în perimetrul determinat de art.138, dar care nu se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență, este lipsită de urmări în planul răspunderii pentru acoperirea pasivului. Mai mult, frauda poate căpăta expresie doar în cazul insuficienței activului. Această din urmă condiție privitoare la insuficiența activului surclasează oricare altă cerință. Judecătorului sindic îi revine sarcina de a controla regularitatea, oportunitatea unui act în raport cu interesul social, numai dacă insuficiența activului pentru plata întregului pasiv a fost constatată. Prin urmare, de lege lata , obligația de suportare a pasivului poate fi activată numai pentru anumite greșeli de gestiune săvârșite cu intenție, soarta celor comise din culpă fiind transferată jurisdicției de drept comun. Conform art. 138 lit d din Legea nr.85/2006 o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Evidențele contabile trebuie să reflecte acel „true and fair view"; la care se referă jurisprudența engleză, și anume o imagine fidelă a patrimoniului. Prin urmare, creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, sunt protejați față de datornicii, care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect. Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale. În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară. În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității. Legea insolvenței are în vedere trei modalități alternative de săvârșire ale acestei faptei. Într-o primă variantă, răspunderea pe acest temeiul art.138 lit. d operează, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ajungerea debitoarei în stare de insolvență și faptul tinerii contabilității în mod fictiv. În al doilea rând, pronunțarea unei decizii de condamnare este posibilă, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între intrarea debitoarei în incapacitate de plată și dispariția unor documente contabile. În cea de a treia modalitate intervine conceptul, aparent mai generos, al evidențelor contabile întocmite cu nerespectarea prescripțiilor legale, răspunderea putând fi antrenată dacă se dovedește că starea de insolvență a fost determinată de neconducerea evidențelor societății conform legii. Caracterul fictiv derivă din întocmirea evidențelor contabile sau completarea lor, prin: 1) consemnarea de date nereale, 2) omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. Omisiunea inserării se referă la anumite date sau împrejurări care nu apar în conținutul înscrisului, deși acestea trebuiau să- și găsească locul în cuprinsul său. O astfel de inacțiune constituie o alterare a adevărului, ea reprezentând o lacună care se răsfrânge asupra întregului act, modificându-i conținutul, făcându-l să exprime o altă situație decât cea adevărată. De pildă, neînregistrarea unor mărfuri facturate. Atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului înseamnă consemnarea sau inserarea unor date sau împrejurări nereale. Atestarea trebuie să se refere la fapte sau împrejurări care au determinat întocmirea actului și care au avut un caracter mincinos, indiferent de numărul datelor sau împrejurărilor atestate. Evidența falsificată trebuie să fie una care are corespondent în realitate și să aibă aptitudinea de a fi utilizată în vederea producerii de efecte juridice, cum sunt denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț . Din evidențele O.ui R. C. a rezultat că pârâtul B. T. a avut calitatea de administrator al debitoarei SC TOP C. SRL de la data de (...) și până la (...) când a demisionat din funcție . Din înscrisul aflat în copie la fila 25 din dosar a rezultat că pârâtul a demisionat din funcția de administrator începând cu data de (...), iar demisia a fost înregistrată sub nr. 141/(...) în registrul de corespondență comercială al asociatului unic al debitoarei (SC TOP C. SRL) respectiv SC M. C. I. SRL, . Din hotărârile adunării generale a asociatului unic al debitoarei rezultă că în anul 2008 pârâtul s-a aflat în concediu medical, fiind desemnate persoanele care să se ocupe de administrarea societății debitoare. Din înscrisurile de la filele 35-44 din dosar a rezultat că pârâtul a predat lichidatorului judiciar documentele contabile pe care le deținea în calitate de administrator anterior denunțării mandatului. Este cunoscut faptul că încetarea funcției de administrator poate să provină urmare a unei demisii, revocări, prin expirarea duratei pentru care a fost atribuit mandatul, ori prin deces, dar încetarea funcției nu constituie un impediment în angajarea răspunderii. Nici încetarea funcției ca urmare a decesului nu poate fi o cauză exoneratoare de răspundere, după cum nici încetarea funcției urmarea unei demisii nu reprezintă neapărat o cauză menită să paralizeze acțiunea în acoperirea pasivului. Este suficient ca situația care a dus la deschiderea procedurii insolvenței să fi fost creată sau să se fi agravat cât timp aceștia erau în funcție pentru ca răspunderea să poată fi angajată. Drept urmare, administratorul poate să fie condamnat să acopere pasivul dacă, deși demisionase înainte de încetarea plăților, acesta n-a adus la zi evidența contabilă, fapt care ar fi permis adoptarea unor măsuri de redresare și dacă legătura strânsă între greșeala de gestiune imputată și ajungerea entității în stare de insolvență a fost dovedită. În consecință, administratorii, ale căror funcții au încetat în momentul deschiderii procedurii colective, nu răspund decât dacă evenimentele care au cauzat insolvența nu erau prezente la data încetării prerogativelor, legislația actuală impunând demonstrarea unei legături de cauzalitate între fapta ilicită imputată și intrarea debitoarei în stare de insolvență. Neregularitățile comise de administrator înaintea încetării funcției, ce nu sunt cauza dezechilibrului financiar al societății, întrucât acesta a apărut ulterior pierderii prerogativelor, nu sunt relevante sub aspectul angajării răspunderii. D. neîndeplinirea formalităților de publicitate privitoare la desemnarea reprezentantului legal nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere, acțiunea în răspundere putând fi exercitată și în contra administratorului a cărui numire nu a fost publicată, alta este situația neîndeplinirii formalităților legate de încetarea funcției. Ceea ce interesează în acest ultim caz este data încetării mandatului și nu aceea a îndeplinirii formalităților de publicitate. D. funcția de administrator a încetat înaintea de apariția situației care a condus la încetarea plăților, răspunderea nu poate opera. În speță, intimatul nu a efectuat niciun act de administrare începând cu luna martie a anului 2008 :pe durata incapacității de muncă, până la data demisiei( (...)) și ulterior. De altfel, este lipsit de semnificație faptul neînregistrării demisiei pârâtului din funcția de administrator în registrul de corespondență comercială al SC M. C. I. SRL , atât timp cât această entitate avea și calitatea de asociat unic al debitoarei SC TOP C. S. Prin urmare, debitoarea nu ar putea susține în mod rezonabil că nu avea cunoștință de denunțarea mandatului, publicitatea față de mandant fiind în acest fel săvârșită . De asemenea, nu s-a dovedit de titularul acțiunii faptul că evenimentele care au cauzat insolvența erau prezente la data încetării prerogativelor, legislația actuală impunând demonstrarea unei legături de cauzalitate între fapta ilicită imputată și intrarea debitoarei în stare de insolvență, după cum nu s-a probat nici împrejurarea că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei ilicite prevăzute de art. 138 lit. d. În mod corect a statuat prima instanță că în speța dedusă judecății nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii pentru acoperirea pasivului, aplicarea art. 274 C.proc. civ fiind făcută corespunzător atât timp cât culpa procesuală a reclamantei a fost dovedită. Restul apărărilor recurentei nu pot fi primite, având în vedere faptul că instanța de recurs este ținută de cadrul procesual cu care a fost investită instanța de fond. P. art.294 C.proc.civ. „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi";, iar potrivit art.292 C.proc.civ., „părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță";. Aceste articole se coroborează cu art.316 C.proc.civ., potrivit căruia „dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol";. Din aceste prevederi rezultă fără dubiu faptul că apărările recurentei care se circumscriu prevederilor art. 138 lit.e nu pot fi analizate în acest stadiu procesual, în condițiile în care nu au făcut obiectul cererii judecate de către instanța de fond. Pentru aceste considerente întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.proc. civ. C.ea va respinge recursul declarat de creditoarea A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5210 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o va menține în întregime. Cupla procesuală a recurentei fiind dovedită în baza art. 274 C.proc. civ aceasta va fi obligată să plătească intimatului B. T. suma de 2697 lei, cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5210 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatului B. T. suma de 2697 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. AL H. M. I. I. G. A. N. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.Ivănescu S.
| ← Decizia nr. 10100/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 5688/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
