Decizia nr. 3564/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.3564/2012
Ședința ta de 07 mai 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul F. F. împotriva sentinței civile nr.5844 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimata SC E. S. prin lichidator judiciar I & O I. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea
85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul F. F., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat, lipsind taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 04 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al SC E. S. - I & O I. S.
Recurentul F. F. depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea constatând că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în contul Consiliului Local în a cărei rază domiciliază, invocă, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997 invocă excepția nelegalei timbrări a recursului.
Recurentul F. F. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru în contul Consiliului
Local în a cărei rază domiciliază.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ora 11 și, restituie recurentului taxa judiciară de timbru depusă la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat recurentul F. F., lipsă fiind intimata.
Recurentul F. F. depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr.85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constată că recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Recurentul F. F. solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că în ultima perioadă a fost administrator de drept nu de fapt, că a garantat cu propria locuință. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.5844 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. s-a admis în parte acțiunea formulată de lichidatorul judiciar I&O I. S. și a obligat pârâtul F. F. să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei SC E. S. în sumă de 618.039 lei. Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele: În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 150.776 lei reprezentând prejudiciul cauzat creditorilor prin folosirea bunurilor societății debitoare rezultând din garantarea cu bunurilor debitoarei SC E. S. pentru un credit contractat de SC E. MOB S. instanța a reținut că pârâtul nu avea calitatea de administrator statutar la data acordării creditului bancar acordat în baza contractului 61/(...), din analiza acestui act rezultă că în calitatea de garant ipotecar a semnat administratorul statutar F. R. (f. 54). Totodată din informațiile furnizate de O. de pe lângă Tribunalul Sălaj a rezultat că pârâtul deține calitatea de administrator al societății debitoare SC E. S. doar de la data de (...) (f. 27). II. Cererea lichidatorului pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 1.334.223 lei se întemeiază pe dispozițiile lit. d) ale art. 138 din Legea insolvenței, motivat de faptul că neținerea contabilității este unul din motivele care au dus la declanșarea incapacității de plată, în aceste condiții nu se cunoaște soldul clienți de încasat în suma susmenționată, și imposibilitatea încasării debitelor și a plății creanțelor. Deși invocă în drept dispozițiile lit. „d"; se impută în fapt pârâtului săvârșirea unor fapte de natură să conducă la imposibilitatea urmăririi creanțelor. În acest context instanța a apreciat că pentru această faptă pârâtului este necesar să se aducă dovezi, în sensul ca în mod intenționat, prin fondarea unor dispoziții legale pârâtul a urmărit cuprioritate și un mod exclusiv săvârșirea faptelor imputate urmărind interese personale, prin aducerea societății în stare de insolvență, ceea ce în cauză nu s-a dovedit. III. Instanța a obligat pe pârât la plata sumei de 618.039 lei din averea proprie, apreciind că acesta a deturnat și a ascuns o parte din activul persoanei juridice, motivat de faptul că nu a predat lichidatorului bunurile mobile gajate în favoarea creditoarei B. I. S. R. în valoare de 126.376 lei, stocuri în valoare de 482.777 lei și disponibilul în sumă de 8.886 lei - active care figurează în evidența contabilă la (...) (f. 3). Pentru considerentele susmenționate cererea lichidatorului a fost admisă în parte și a fost obligat pârâtul să achite din averea proprie o parte a pasivului debitoarei, în sumă de 618.039 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul F. F. solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza, modificarea sentinței recurate în sensul anulării acesteia referitor la partea din dispozitiv privind obligarea pârâtului de suportare din averea proprie a pasivului debitoarei falite SC E. S., ca fiind ilegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că instanța de fond în mod eronat a reținut ca întemeiată cererea privind suportarea de către administratorul statutar a unei părți din pasivul debitoarei în sumă de 618.039 lei, suma care reprezintă în opinia instanței contravaloare active deturnate, ascunse. Arată că lichidatorul judiciar în invocarea acestor prevederi nu face dovada existenței elementelor premergătoare ale acestei încadrări juridice. Menționează că art.138 alin.1 lit.e din Legea 85/2006, presupune fără echivoc existența unora acțiuni premergătoare de a deturna, ascunde patrimoniul debitoarei, aspecte cu caracter volitiv, ceea ce în speță nu există, proba în acest sens neexistând. Legat de situația debitoarei, la (...), pe care lichidatorul judiciar o susține în acțiunea sa, consideră că în dosarul de insolvență cât și în cel de angajare a răspunderii nu are relevanță, deoarece este o situație de aproximativ 4 ani, ori în extindere față de prevederile art.79 din Legea nr.85/2006, care prevede competența practicianului în insolvența de a verifica debitoarea sub aspect patrimonial în perioada celor 3 ani anteriori declanșării procedurii, în speța nu are nicio relevanță juridică. Consideră faptul că dacă legiuitorul a considerat nerelevantă analizarea posibilității de anulare a transferurilor frauduloase, în materia antrenării răspunderii personale, situația este identică. Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 4 mai 2012, intimata SC E. S. prin lichidator judiciar I & O I. S. solicită respingerea recursuluica nefondat și menținerea sentinței recurate, invederând faptul că administratorul statutar nu a adus probe prin care să dovedească că bunurile care figurează în evidența debitoarei au fost utilizate în interesul societății sau au fost vândute, motiv pentru care apreciază că este evident că aceste bunuri au fost ascunse de către acesta. Consideră fapta cu atât mai gravă cu cât mijloacele fixe lipsă, sunt gajate în favoarea creditoarei BC I. S. R. SA A. În ceea ce privește raportarea recurentului la prevederile art.79 din Legea 85/2006, apreciază că nu se poate face o extindere a termenelor prevăzute în acest articol, la art.138 din aceeași lege. Dacă debitoarea nu a întocmit alt bilanț contabil după (...), este evident că situația patrimonială a acesteia, nu s-a schimbat până la data intrării în faliment și aceste bunuri trebuie să existe atât scriptic, cât și faptic și la acea dată deschiderii procedurii de faliment. Analizând recursul declarat de către pârâtul F. F. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC E. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari. Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță. După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C., pârâtul este administratorul debitoarei. Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe foștii administratori să predea registrele și actele societății. Din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunurile evidențiate în actele financiar contabile care au fost puse la dispoziția lichidatorului, stocurile de mărfuri, materialele, obiectele de inventar, etc. nefiind predate lichidatorului judiciar sau evidențiate în contabilitatea societății, astfel că în mod corect judecătorul sindic a conchis că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art.138 lit.e din Legea insolvenței. Curtea reține și împrejurarea că bunurile care nu se mai regăsesc în patrimoniul debitoarei constituie obiect al contractului de garanție reală imobiliară încheiat cu creditoarea BC I. S. R. astfel că se poate susține cu temei că ipoteza normei legale amintite anterior este întrunită, iar antrenarea răspunderii personale a administratorului debitoarei se impune. Apărările recurentului referitoare la înscrisurile supuse analizei în cererea de angajare a răspunderii administratorilor și a termenului aplicabil nu au fost reținute de instanță la soluționarea recursului. Astfel, Curtea reține că similitudinea pe care pârâtul o face cu prevederileart.79 din Legea nr.85/2006 nu este fondată întrucât nu se poate face o extindere a termenelor prevăzute în acest articol și la art.138 din același act normativ întrucât dispozițiile sunt de strictă interpretare iar extinderea aplicării lor și la alte situații nu este posibilă. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâți ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul F. F. împotriva sentinței civile nr.5844 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. M. C. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.L. M.
| ← Decizia nr. 3348/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9843/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
