Decizia nr. 4983/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)* R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 4983/2012
Ședința publică de la 01 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC A. R. S. PRIN LICHIDATOR J. H & B I. S. împotriva sentinței civile nr. 3956 din 17 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...)*, privind și pe intimații C. C. O. și B. C. R. SA, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă practician în insolvență P.a O. M. pentru recurentă și consilier juridic E. T. pentru intimata B.
SA.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare și practică judiciară, comunicând un exemplar și cu partea adversă.
Reprezentanta recurentei învederează instanței că nu solicită termen pentru studiul înscrisurilor comunicate.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris, pe care le reiterează succint. S. atacată a fost dată cu încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 8407/(...). În cazul în care se va aprecia că nu a fost încălcată puterea de lucru judecat, solicită în temeiul art. 3041C.pr.civ., examinarea cauzei sub toate aspectele, apreciind că cererea este admisibilă, întrucât prețul nu a fost niciodată achitat de către pârâtul C. C. S. modificarea sentinței atacate și sub aspectul radierii ipotecii și a interdicțiilor aferente. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. În subsidiar, în cazul admiterii recursului, este de acord doar cu modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul menținerii ipotecii și a contractului de ipotecă. Arată că sentința civilă nr. 8407/(...) față de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fond, recursul este nefondat, pentru motivele expuse prin întâmpinare, pe care le reiterează oral. Nu solicită cheltuieli de judecată. C.ea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.956 din data de 17 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...)*, s-a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. BCR S.. S-a respins acțiunea reclamantei SC A. R. S., prin lichidatorul judiciar H & B I. S. C.-N., împotriva pârâților C. C. O. și SC BCR SA B., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că SC BCR SA, în calitate de parte contractantă cu privire la cele două ipoteci puse pe imobilele pârâtului persoană fizică, are calitatea procesual pasivă necesară pentru a sta în cauză, în calitate de pârâtă. Fiind vorba de o acțiune în anulare a unor contracte, părți în cauză nu pot fi decât cei care au contractat, cu excepția situației în care cesiunea a fost comunicată debitorului. La dosar nu există o astfel de comunicare, astfel că în mod corect, lichidatorul judiciar nu i-a putut chema în judecată, în calitate de părți decât pe cei care figurau în contractele a căror anulare o cere. El, acționând în numele societății debitoare, nu a avut de unde să știe că pe parcursul desfășurării contractelor încheiate, creditor ar fi devenit altcineva. În plus, ceea ce s-a transmis prin acele contracte de cesiune succesive încheiate, a fost doar dreptul de creanță izvorât din contractul de împrumut. În cărțile funciare nu s-a făcut vreo mențiune cu privire la schimbarea celui în favoarea căruia au fost instituite cele două ipoteci, acolo figurând, ca și beneficiară a garanțiilor, tot pârâta SC BCR SA. Pentru a fi admisă cererea de anulare atât a celor două contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile, cât și a contractelor de ipotecă instituită ulterior asupra bunurilor, de către noul dobânditor, pârâtul C. C. O., conform prevederilor art. 80, al. 1, lit. c din Legea nr. 85/2006, trebuie dovedită intenția de prejudiciere a intereselor creditorilor, de către toate părțile implicate. În ceea ce privește intenția pârâtei SC BCR SA, aceasta nu a fost dovedită. Indiferent de afirmațiile pe care le-a făcut pârâtul persoană fizică, judecătorul nu poate trage concluzia doar pe baza acestora că pârâta bancă comercială ar fi acționat, împreună cu împrumutatul său în dauna intereselor celorlalți creditori. P. persoană juridică nu avea niciun motiv să-l "ajute"; pe clientul său, persoană fizică, să scoată de sub urmărirea creditorilor lui anumite bunuri, riscându-și astfel reputația profesională de care se bucură în mediul de afaceri, sau chiar mai mult riscând aplicarea unor sancțiuni. B. nu este nici asociat în cadrul societății reclamante, nu se află nici în vreo relație mai specială cu fostul său administrator statutar, orice încercare de a motiva intenția de fraudare a intereselor creditorilor a ei, neputând fi decât forțată. C. dacă s-ar presupune că banca ar fi știut de faptul că societatea ar avea dificultăți financiare și se apropie de starea de insolvență, în urma analizării actelor puse la dispoziția sa de către client, nimic nu o putea împiedica, nici moral și nici legal, să-și asigure, în primul rând, restituirea propriilor împrumuturi acordate, neavând de ce să se preocupe de situația celorlalți creditori. Desigur, în ceea ce privește intenția de fraudare a intereselor creditorilor, de către fostul administrator statutar, aceasta nu poate fi exclusă atât de ușor cum a fost în situația prezentată anterior. A. intenție poate fi dedusă din aceea că în acele contracte de vânzare-cumpărare încheiate, fostul administrator statutar a acționat atât în numele său, în calitate de cumpărător, cât și în "interesul"; societății pe care o administra, în calitate de vânzător. C. aplicând prezumția simplă ce poate fi trasă din ceea ce s-a întâmplat, de încercare de fraudare a intereselor creditorilor, se poate ridica întrebarea, dacă într-adevăr creditorilor le- ar folosi cu adevărat întoarcerea la masa credală a unor bunuri imobile ipotecate în favoarea unei bănci în vederea garantării restituirii unui împrumut în sumă de 190.570 euro, la care se adaugă toate dobânzile costurile și comisioanele aferente. Pentru cele două terenuri vândute în formă autentică, pârâtul persoană fizică s-a obligat să plătească sumele de 186.615 lei și respectiv 129.393 lei, contractele fiind încheiate în data de 27 martie 2008. Deci, nu ar profita nimănui dacă imobilele s-ar întoarce la masa credală, fiind evident că în primul rând artrebui îndestulată, din vânzarea lor, pârâta SC BCR SA, a cărei ipoteci nu pot fi radiate și bineînțeles, plătite costurile făcute cu procedura de scoatere a acestor bunuri la vânzare, inclusiv onorariul lichidatorului judiciar. Prin urmare, creditorilor din procedură nu le-ar mai rămâne nimic, ținând seama și de faptul că în mod automat, în cazul admiterii cererii de anulare a acelor transferuri patrimoniale și masa creanțelor s-ar mări cu o sumă însemnată de bani, societatea trebuind să restituie fostului administrator statutar sumele de bani plătite și reprezentând preț al imobilelor. A apreciat instanța de fond că un alt argument pentru respingerea cererii de anulare a vânzării celor două imobile este și acela al faptului că nu s-a dovedit prejudicierea creditorilor, nimeni nesusținând că prețul stabilit pentru cumpărarea acelor două imobile nu ar fi fost unul real și serios. Ținând seama de suprafețele terenurilor (1.885 mp și respectiv 1.307 mp) și locul situării lor (comuna F., județul C.), nu se poate presupune, în lipsa unei expertize de specialitate că prețul achitat pentru acestea ar fi cu mult inferior celui de piață sau disproporționat de mic față de cel cu cât s-ar fi vândut imobile similiare ca și întindere și poziționare, în anul 2008. La dosar există depuse copiile facturilor nr. 946 și 947, din data de 1 decembrie 2008, din care rezultă că societatea debitoare a încasat prețul vânzării (filele 20, 21 din dosarul inițial), astfel că nici sub acest aspect, nu se poate reține că ar fi fost fraudate interesele creditorilor debitoarei. D. în mod efectiv, banii au intrat în conturile societății, acesta nu mai este un argument în susținerea acțiunii, ce s-a întâmplat cu acei bani, dacă ei au fost însușiți de către administratorul statutar, ținând mai mult de intentarea și motivarea unei acțiuni pentru antrenarea răspunderii personale a acestuia. În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a art. 80, al. 2, lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a apreciat că acest text de lege nu poate fi invocat în prezenta cauză, el referindu-se la situația în care în acel transfer supus anulării este implicată o altă persoană sau o altă entitate care are o putere dominantă asupra debitorului sau controlează, într-un alt fel decât o fac acționarii, activitatea lui. Oricum, și în acest caz trebuie să existe o fraudare a intereselor creditorilor, argumentele arătate anterior, în sensul inexistenței acestei fraudări sau a inutilității admiterii acțiunii, în ceea ce privește anularea doar a contractelor de vânzare-cumpărare, rămânând valabile. Împotriva acestei hotărâri, S. A. R. S.R.L prin lichidator judiciar H & B I. S. C.- N. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentințeiatacate în sensul: - anulării contractelor de vânzare-cumpărare nr. 946 și 948, autentificate de notar R. I., încheiate la data de (...) între SC A. R. S. si C. C.-O.; - anulării contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1289/(...) de către BNP R. D., încheiat de către pârâtul C. C. O. cu B. C. R. SA, S. J. C., înscris în CF nr. 5083 Feleac provenită din conversia CF nr. 2936 CF respectiv în CF 50827 F. provenită din conversia CF nr. 2927; - radierii ipotecii instituite în favoarea paratei SC B. C. R. SA, S. J. C. asupra imobilului înscris în CF. nr. 50827 F. provenită din conversia CF nr. 2927 și a interdicțiilor aferente înscrise în cartea funciară; - radierii ipotecii instituite în favoarea paratei SC B. C. R. SA, S. J. C. asupra imobilului înscris în CF 50831 F. provenită din conversia CF nr. 2936 și a interdicțiilor aferente înscrise în cartea funciară. De asemenea, în temeiul art. 83 (1) din legea insolvenței, solicită restituirea bunurilor de către pârâtul C. C. O. către SC A. R. S. sau în eventualitatea în care bunurile nu mai există pe motiv că ar fi fost înstrăinate către un terț subdobânditor, a valorii acestora la data transferului respectiv suma de 186.615,00 lei pentru imobilul obiect al contractului de vânzare cumpărare nr. 946 și suma de 129.393,00 lei pentru imobilul obiect al contractului de vânzare cumpărare nr. 947. In motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 302 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., recurentul a arătat că prin sentința comerciala nr. 8. (...) pronunțată în dosarul nr. (...) a fost admisă atât cererea lichidatorului judiciar privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 946 și 948 cât și cererea privind anularea subsecventă, a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1289/(...) de către BNP A. R. și radierea ipotecilor din C.F. nr. 50827 și C.F. nr. 50831, cu interdicțiile aferente. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. C. R. SA (în continuare BCR), iar urmare a casării și trimiterii spre rejudecare, prin sentința comercială nr. 3956/2011 s-a respins acțiunea reclamantei A. R. S. împotriva pârâților C. C. O. Recurentul a apreciat sentința comercială nr. 3956/2011 ca fiind nelegală și neîntemeiată, pentru următoarele: 1. Lichidatorul judiciar în cauza dedusă judecății, a formulat propriu zis două cereri de chemare în judecată, fiecare având cauza, părți și obiect distincte, acțiuni care sub aspect formal urmau a fi judecate împreună în lipsa deducerii lor judecății pe cale separată. Prin sentința comercială nr. 8407/(...) instanța de fond a dezlegat pe de o parte problema anulării celor două contracte de vânzare - cumpărare, iar pe de altă parte problema anulării contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1289/(...). S. comercială nr. 8407/(...) a fost recurată doar de către BCR cât privește cererea lichidatorului judiciar relativ la anularea contractului de ipoteca și de radiere a ipotecii instituite, în condițiile în care prin întâmpinarea depusă BCR a solicitat respingerea cererii privitor la anularea contractului de ipotecă și radierea ipotecii instituite asupra imobilelor. Urmare a neformulării unui recurs de către pârâtul C. C. O., problema anulării celor două contracte de vânzare-cumpărare nu mai putea fi repusă în discuție în cauză decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a acesteia și a art. 1200 pct. 4 din Codul civil în vigoare la data pronunțării sentinței nr. 3956/2011. II. În situația aprecierii de către instanța de control că în cauză nu ar fi fost încălcată cu ocazia rejudecării, puterea de lucru judecat, recurentul solicită examinarea cauzei sub toate aspectele cât privește cererea de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 946 și 948. și totodată, examinarea cauzei cât privește cererea de anulare a contractului de ipotecă și de radiere a ipotecii. Lichidatorul judiciar a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 80 alin.l, lit.c) din Legea 85/2006 republicata în sensul că acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunurile cedentului de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile precum și dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. a și d din legea insolvenței. La data vânzării, SC A. R. S., conform balanței contabile aferentă lunii martie 2008, avea datorii în sumă de 214.468,74 lei față de creditori, reprezentantul legal al debitoarei care cumulează și calitatea de cumpărător în operațiunea de vânzare cumpărare a terenurilor, având reprezentarea acestor datorii și pe cale de consecință urmărind cu intenție deposedarea debitoarei de bunuri urmăribile, în frauda creditorilor prin înstrăinarea acestor bunuri către propria persoană. Referitor la existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor lichidatorul judiciar a arătat că prin înstrăinarea către pârâtul C. C. s-a renunțat la 2 imobile din patrimoniul debitoarei, cunoscându-se faptul că încasarea prețului nu va avea loc, în dauna creditorilor aflați în situația de a nu își vedea recuperatecreanțele pe care aceștia le dețineau împotriva societății A. R. S. ceea ce a condus la ajungerea societății în stare de insolvență. Prejudiciul creditorilor este reprezentat de pasivul SC A. R. S. declarat de către creditori la masa credală, în sumă de 336.469,21 lei astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor. Pârâtul C. C. deținea calitatea de asociat și administrator al S. A. R. S.R.L., în calitatea acestuia de asociat deținând un aport de 99 părți sociale la aceasta. Deși prin contractele de vânzare cumpărare nr. 946 și 947, autentificate la notar R. I., la data de (...), s-a transferat proprietatea asupra celor 2 imobile, societatea A. R. S. prin dl. C. C., a emis facturile aferente vânzării doar la data de (...) respectiv factura nr.946/(...) în valoare de 186.615 lei și factura nr. 947/(...) în valoare de 129.393 lei. Cele două facturi sunt înregistrate în evidența contabilă a societății în balanța lunară - cont 461 debitori diverși în luna decembrie 2008, suma totală a celor două facturi respectiv 316.008 lei, regăsindu-se în sold și la data formulării cererii, rezultând faptul că cele două facturi emise pentru vânzarea terenurilor nu au fost încasate. Urmare a unei analize comparative a balanței de verificare la decembrie 2008 cu balanța de verificare la februarie 2008, anterioară vânzării celor două terenuri, se poate concluziona faptul că în balanța la decembrie 2008 sunt reflectate operațiunile efectuate de către debitoare respectiv înstrăinarea terenurilor prin scăderea valorii contabile a acestora (cont 211.01-terenuri) fără a se opera și încasarea prețului celor două terenuri. La termenul din (...) reprezentanta pârâtului C. C. O. a afirmat că în ceea ce privește neachitarea prețului celor două imobile către societatea debitoare de către pârât, în fapt a operat o compensare urmare a creditării de către dl C. a societății A. R. S. Recurentul a apreciat aceste afirmații nefondate întrucât, astfel cum rezultă și din Registrul jurnal din data de (...) prin C. nr. 2 care apare înregistrată in acest registru jurnal, s-a procedat la compensarea creditărilor d-lui C. în cuantum de 203.098,80 lei cu sume de încasat de la clienți, și nu cu prețul bunurilor vândute. După cum se poate observa si din Balanța la D. 2007 în urma acestei compensări, cuantumul creditărilor dlui C. s-a redus la suma de 15.824,14 lei. A., la data perfectării contractelor de vânzare a căror anulare o solicită, a menționat recurentul, cuantumul creditărilor dlui C. (cont 455 din Balanța de verificare) este în sumă de 16.224,14 lei, astfel cum rezultă și din Balanțele de verificare aferente perioadei Februarie - Martie 2008, acestea fiind mult inferioare prețului celor două imobile înstrăinare către pârât, în cuantum de 186.615,00 lei respectiv 129.303,00 lei . Totodată, art. 85 (3) din legea insolvenței instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor, prezumție care poate fi răsturnată doar de către debitoarea SC A. R. S. Deși art. 85 (3) din Legea nr. 85/2006 dispune că prezumția nu se extinde la terțul dobanditor în speță nu poate fi pusă problema unei terțe persoane atât timp cât dobânditorul celor două terenuri este dl C. C. O. și intenția acestuia nu poate fi alta decât aceea a debitoarei reprezentată prin dl. C. C. O. Este evidentă încheierea acestor contracte în frauda creditorilor prin lezarea drepturilor acestora raportat la transferarea proprietății celor două bunuri în patrimoniul administratorului statutar dl C. C., cu câteva luni anterior deschiderii procedurii insolvenței și neachitarea de către acesta din urmă a prețului. Totodată transferarea unor bunuri ale societății către asociatul deținând atât un aport de 99 părți sociale la această societate cât și calitatea deadministrator nu se circumscrie tranzacțiilor ce au loc în cursul desfășurării normale a activității curente a societății. Cât privește cererea de anulare a contractul de ipotecă și de radiere a ipotecii și a interdicțiilor aferente, recurentul a apreciat că pentru valabilitatea ipotecii este necesar ca cel care o constituie să fie proprietarul actual al bunului ipotecat. Desființarea titlului acestuia, act inițial, atrage anularea ipotecii, ca act juridic subsecvent, datorită legăturii lor juridice și aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. S-a apreciat că nu pot fi reținute argumentele care au stat la baza respingerii cererii lichidatorului judiciar din considerentele hotărârii atacate reieșind faptul că instanța de fond a fost evident într-o eroare. A. s-a reținut că prețul imobilelor ar fi fost achitat de către pârât iar creditorilor nu le-ar folosi întoarcerea imobilelor în patrimoniul debitoarei în condițiile in care societatea A. R. S. ar trebui sa restituie fostului administrator statutar sumele plătite reprezentând preț al imobilelor iar din vânzarea imobilelor ar trebui îndestulată BCR ale cărei ipoteci nu pot fi. radiate. Or, pretul imobilelor nu a fost achitat de către pârât iar dezlegarea problemei anulării contractului de ipotecă era o chestiune subsecventă anulării transferurilor patrimoniale care ar fi trebuit analizată de către instanță și nu privită ca o chestiune imposibilă de natură a împiedica însăși anularea contractelor de vânzare - cumpărare. Un alt argument al instanței de fond cât privește lipsa unui prejudiciu sunt nesusținerile vreunei părți cu privire la lipsa caracterului real și serios al prețului, în opinia instanței încasarea prețului fiind dovedită prin copia facturilor nr. 946/0 (...) și nr. 947/(...). A. cum a mai arătat, recurentul precizează că prețul nu a fost achitat, dovada achitării prețului neputând fi efectuată prin facturi emise de către societatea debitoare. Î. pârâtul C. C. a arătat că în fapt a operat o compensare urmare a creditării de către acesta a societății A. R. S., fără a face dovada acestor afirmații, ideea compensării nefiind susținută de altfel de înscrisurile aflate la dosar. Intimata B. C. R. S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitatrespingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, argumentat de faptul că a încheiat contractul de garanție reală imobiliară cu un proprietar cu un drept de proprietate deplin și neviciat așa cum impun și dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 71/1996, iar potrivit art.1746 alin. 2 Cod civil, dreptul de ipotecă instituit asupra imobilului se conservă în orice mână ar trece bunul. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recursinvocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele: S. comercială nr. 3956 din 17 iunie 2011 a T.ui C. C. a fost pronunțată în dosarul nr. (...)* în etapa rejudecării cauzei ca urmare a casării dispuse prin D. civilă nr. 1671 din 2 mai 2011 a Curții de A. C. Prin această decizie s-a admis recursul declarat de pârâta SC BCR SA și s-a dispus casarea în întregime a sentinței civile nr. 8407 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) și trimiterea cauzei spre rejudecare. S. casată a statuat asupra anulării contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) si nr. 947/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A. și a contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1289/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A. încheiat intre pârâții C. C. O. si SC B. C. R. S.A și respectiv asupra radierii ipotecii instituite in favoarea paratei SC B. C. R. S. asupra imobilelor înscrise in CF nr. 50827 F. si CF nr. 50831 F. si a interdicțiilor notate in cele doua cărți funciare. Recurenta susține prin motivele de recurs că urmare a neexercitării căii de atac a recursului de către pârâtul C. C. O., prima sentință pronunțată în această cauză, respectiv sentința civilă nr. 8407 din (...) a T.ui C. C. a dobândit putere de lucru judecat în ce privește dispoziția de anulare a contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) si nr. 947/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A. În argumentarea acestui punct de vedere se evidențiază faptul că cealaltă parte litigantă, SC BCR SA, și-a limitat criticile la modalitatea de soluționare a cererii lichidatorului judiciar referitor la anularea contractului de ipotecă și la radierea ipotecilor constituite, fără a formula apărări distincte cu privire la cele două contracte de vânzare-cumpărare. În acest context factual, recurenta pretinde că repunerea în discuție cu ocazia rejudecării a valabilității contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) si nr. 947/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A. contravine puterii de lucru judecat. C.ea nu validează această critică a recurentei deoarece din dispozitivul Deciziei civile nr. 1671 din 2 mai 2011 a Curții de A. C. rezultă în mod clar că instanța de recurs a casat în întregime sentința civilă nr. 8407 din (...) a T.ui C. C., iar nu pro parte cum susține în mod greșit recurenta. Având în vedere că dispozițiile art. 311 alin. 1 din codul de procedură civilă stabilesc cu titlu de principiu că hotărârea casată nu are nicio putere, întreaga argumentație expusă de către recurentă referitoare la puterea de lucru judecat parțială a sentinței civile nr. 8407 din (...) a T.ui C. C. este lipsită de orice fundament juridic. D. în ipoteza unei casării parțiale putea fi acceptată teza recurentei, însă această situație nu se regăsește în cazul de față. Pe fondul cauzei, recurenta susține că în mod greșit s-a respins solicitarea de anularea a celor două contracte de vânzare-cumpărare și a contractului de ipotecă în condițiile în care erau îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c, art. 80 alin. 2 lit. a și d și art. 83 din Legea insolvenței, recurenta invocând în esență greșita aplicare a legii de către judecătorul sindic, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. În privința acestui aspect C.ea reține că lichidatorul judiciar al debitoarei SC A. R. S. și-a întemeiat cererea în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) si nr. 947/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A. pe dispozițiile 80 alin 1 lit. c) și art. 80 alin. 2 lit. a și d din Legea nr. 85/2006. Potrivit art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți si pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise si a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin actele încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. Legiuitorul a prevăzut pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii speciale reglementate de art. 80 alin. 1 lit. c următoarele condiții: 1) actul juridic a cărui anulare se solicită să fie unul fraudulos în sensul de a se urmări fraudarea intereselor creditorilor, 2) actul juridic să aibă ca efect prejudicierea creditorilor, 3) complicitatea terțului dobânditor la frauda, 4) actul sa fi fost încheiat în cei 3 anteriori deschiderii procedurii. Cu toate că judecătorului sindic îi revenea obligația de a stabili dacă cele patru condiții se verifică în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2008 între debitoarea SC A. R. S. și pârâtul C. C. O., acesta s-a lansat în speculații asupra utilității demersului inițiat de lichidatorul judiciar pentru creditorii înscriși la masa credală a debitoarei SC A. R. S., pornind de la teza bunei credințe a terțului subdobânditor de drepturi asupra celor două terenuricare au format obiectul contractelor în discuție, aspecte care nu prezintă nicio relevanță în evaluarea intenției de fraudare a creditorilor prin încheierea actelor contestate. Raționamentul judecătorului sindic contravine regulilor elementare de logică juridică și principiilor generale de drept întrucât nu se poate susține teza valabilității actului juridic principal pornind de la valabilitatea actului subsecvent, principiul operând doar în sens invers ca efect al regulii accesorium sequitur principale. Așadar, pretinsa intenție de fraudare a intereselor creditorilor, prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, se impune a fi analizată exclusiv prin raportare la poziția subiectivă a celor două părți contractante, a debitoarei SC A. R. S. și a pârâtului C. C. O., fără a avea vreo relevanță poziția terțului subdobânditor, SC BCR SA. Situația acestuia prezintă interes doar în analiza valabilității contractului de ipotecă, act subsecvent în care are calitate de parte contractantă. Contrar concluziei adoptate de judecătorul sindic, C.ea apreciază că în privința contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) si nr. 947/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A. sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, astfel încât se impune admiterea recursului și anularea acestora. Pentru a decide în acest sens, C.ea are în vedere faptul că față de pârâta SC A. R. S. a fost deschisa procedura insolvenței la data de (...) prin S. comercială nr. 2969/(...) pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr. (...). Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) și 947/(...) de către BNP R. D. A. și BNP R. I. au fost încheiate între debitoarea SC A. R. S., in calitate de vânzătoare, si pârâtul C. C.-O., in calitate de cumpărător. A. au avut ca obiect două imobile: curte si gradina situate in intravilanul com. Feleac, jud. C., in suprafață de 1885 mp înscris in CF nr. 2936 Feleac, nr. top. 848/1/1/1, 849/1/1/1/1 și terenul situat in intravilanul com. Feleac, jud. C., în suprafață de 1307 mp înscris in CF nr. 2927 Feleac, nr. top. 851/2/2/2. Ca atare cerința ca actele a căror anulare se solicită să fie încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii este îndeplinită. Prețul vânzării a fost stabilit în primul contract la suma de 186.615 lei, iar în cel de-al doilea la suma de 129.393 lei. În ambele contracte se specifică că prețul a fost achitat vânzătoarei anterior semnării contractului. La aceeași concluzie a ajuns și judecătorul sindic, însă statuările sale s-au fundamentat pe împrejurarea că debitoarea a emis două facturi fiscale, nr. 946 și 947, în data de 1 decembrie 2008, acte care în opinia sindicului atestă faptul că debitoarea a încasat prețul vânzării. În urma verificării înregistrărilor din contabilitatea debitoarei, lichidatorul judiciar a ajuns la o concluzie contrară și anume că suma totală de 316.008 lei nu a fost niciodată vărsată in conturile debitoarei, deși in cele doua contracte s-a menționat faptul ca suma ar fi fost achitată integral înaintea vânzării imobilelor. Cu toate că a existat o dispută asupra acestui element esențial în dezlegarea litigiului, pârâtul C. C.-O. nu a depus nici un înscris doveditor, ca de exemplu chitanță, extras de cont, prin care să probeze efectuarea plății. Pe de altă parte, judecătorul sindic a dat în mod greșit relevanță, sub aspectul plății efective a prețului, celor două facturi fiscale, nr. 946 și 947, emise în data de 1 decembrie 2008, cunoscut fiind faptul în practica comercială că aceste documente, în ipoteza în care sunt acceptate, atestă doar livrarea unui bun, iar nu și încasarea prețului, probă care se realizează prin prezentarea unei chitanțe sau a unui extras de cont. De asemenea, deși a fost avansată teza stingerii obligației de plată a prețului prin compensare nu a fost prezentat niciun mijloc de probă care să susțină această teorie. Totodată, verificările efectuate de lichidatorul judiciar aurelevat faptul că la data perfectării celor două contracte, totalul creditărilor pârâtului C. C.-O. la societatea debitoare nu depășea suma de 16.224,14 lei, sumă care nu permitea o compensare totală a prețului datorat de către pârât. Mai trebuie subliniat că pârâtul C. C.-O. deținea la momentul perfectării celor două contracte de vânzare-cumpărare calitatea de administrator și asociat al debitoarei SC A. R. S., fapt atestat de certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj. Prin urmare nu există nicio îndoială că pârâtul, care cumula atât calitatea de administrator al debitoarei cât și pe cea de cumpărător cunoștea situația economică și financiară precară a debitoarei de la momentul tranzacțiilor, care este evidențiată în balanța aferentă lunii martie 2008. Potrivit acestei balanțe, debitoarea SC A. R. S. înregistra datorii totale în sumă de 214.468,74 lei în luna martie 2008, debite care prevesteau o insolvență iminentă a societății pe care o administra. În acest context factual, nu se poate susține cu suficient temei că aceste transferuri patrimoniale, de o valoare relativ ridicată, neînsoțite de plata prețului, nu ar fi determinat un dezechilibru major în situația financiară a falitei. Neplata prețului stabilit în cele două contracte de vânzare-cumpărare coroborată cu împrejurarea că în calitatea de cumpărător figura tocmai asociatul-administrator al debitoarei este de natură a naște prezumția că aceste transferuri patrimoniale au fost efectuate cu intenția de fraudare a debitorului insolvent și de prejudiciere a intereselor creditorilor, prin diminuarea gajului general al creditorilor. Complicitatea pârâtului C. C.-O. este evidentă, derivând din poziția pe care acesta o deținea în societatea vânzătoare, respectiv cea de administrator care i-a permis să aibă reprezentarea datoriilor SC A. R. S. pe care aceasta le înregistra la momentul efectuării transferurilor patrimoniale. Neefectuarea niciunui vărsământ în conturile vânzătoarei cu titlu de preț confirmă complicitatea acestuia la fraudarea intereselor debitoarei și ale creditorilor înscriși la masa credală. Poziția pe care pârâtul o deținea în cadrul vânzătoarei naște prezumția că acesta avea cunoștință de starea de insolvență iminentă a debitoarei și de împrejurarea că, prin scoaterea imobilelor litigioase din proprietatea societății, datoriile către creditori nu vor mai fi achitate. Ca și concluzie, C.ea reține că analiza amănunțită a actelor depuse la dosarul cauzei relevă faptul că părțile contractante au încheiat cu rea-credință contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) și 947/(...) de către BNP R. D. A. și BNP R. I., în dauna intereselor creditorilor, cu finalitatea diminuării masei active a debitoarei și a obținerii unui avantaj injust de către pârâtul C. C.-O., fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006. Anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare se impune a fi dispusă și din perspectiva prevederilor art. 80 alin. 2 lit. a și d din Legea insolvenței în condițiile în care s-a dovedit că aceste operațiuni comerciale au fost efectuate în dauna creditorilor, iar realizarea acestora a fost posibilă prin participarea la perfectarea actelor contestate a asociatului care deținea mai mult de 20% din capitalul social al debitoarei și care deținea în același timp și o poziție dominantă asupra debitoarei, cea de administrator. În ce privește solicitarea de anulare a actului subsecvent încheiat cu privire la imobilele înscrise in CF nr. 2927 Feleac, nr. top. 851/2/2/2 si CF nr. 2936 Feleac, nr. top. 848/1/1/1, 849/1/1/1/1, respectiv a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1289/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A., C.ea reține următoarele: Acest contract a fost încheiat la data de 9 mai 2008 între pârâtul C. C.-O. și pârâta SC B. C. R. S., prin care se garanta restituirea unui împrumut de 190.570euro prin ipotecarea celor două imobile cumpărate in data de (...) de la debitoarea SC A. R. S. în favoarea pârâtei SC B. C. R. S. Cererea de anulare a contratului de ipotecă a fost fundamentată de lichidatorul judiciar pe împrejurarea că urmare a anulării celor două contracte de vânzare cumpărare și restituirii acestora în patrimoniul debitoarei SC A. R. S., ipoteca nu ar mai fi constituită de proprietarul imobilelor, cerință esențială în cazul acestui act de dispoziție. Teza lichidatorului judiciar este susținută de prevederile art. 1769 și urm din Codul civil, calitatea de proprietar asupra bunului în privința căruia se încheie contratul de ipotecă fiind o cerință esențială pentru valabilitatea unui astfel de contract. Urmare a statuărilor instanței de recurs referitoare la nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) si nr. 947/(...) de catre BNP R. I. si BNP R. D.-A., această cerință nu se mai verifică în persoana pârâtului C. C.-O., astfel că în temeiul principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis se impune și anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1289/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A. Pentru a paraliza demersul judiciar inițiat de lichidatorul judiciar, pârâta SC B. C. R. S.A s-a prevalat de principiul error communis facit ius, susținând că a încheiat contractul de ipotecă cu bună credință, încrezându-se în cuprinsul cărților funciare în care figura ca proprietar pârâtul C. C.-O. și în mențiunile cuprinse în cele două contracte de vânzare-cumpărare prin care acesta a dobândit cele două imobile, în cuprinsul cărora s-a stipulat că prețul a fost achitat în întregime de către pârât. C.ea apreciază că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile principiului aparenței în drept, pârâta nefăcând dovada erorii invincibile în care s-a aflat, respectiv a bunei sale-credințe mai presus de orice îndoială. În doctrina juridică s-a menționat faptul că persoana ce invocă acest principiu, trebuie să fi fost într-o "eroare legitimă" în care ar fi putut să se afle orice persoană rezonabilă. Aparența la care face trimitere acest principiu de drept presupune existența unor semne exterioare de natură să inducă terților credința în realitatea unor situații juridice, determinând, în condițiile legii, preeminența acelei situații față de realitate. În cadrul elementului material al ideii de aparență, este necesar să nu existe nicio îndoială în privința bunei-credințe a celui avantajat de ideea de aparență. Mai mult, aparența trebuie să fie în măsură, din punct de vedere psihologic, să creeze credința oricărui subiect de drept prudent că este vorba de legitimitatea dreptului celui cu care se dorește să se intre într-un raport juridic, credință formată în baza unui riguros examen al circumstanțelor situației juridice. Aplicând aceste rigori la situația dedusă judecății, C.ea constată că există indicii care nasc o suspiciune serioasă asupra bunei-credințe a pârâtei SC B. C. R. S. A. prin întâmpinarea depusă în fața judecătorului sindic în primul ciclu procesual ( f. 46-47), pârâtul C. C.-O. a informat judecătorul sindic că inițiativa transferării celor două active imobiliare ce constituie obiectul contractului de ipotecă din patrimoniul debitoarei SC A. R. S. în cel al patrimoniului pârâtului C. C.-O. a aparținut pârâtei SC B. C. R. S. A. afirmație este confirmată de actul adițional nr. 828A/(...) încheiat între cei doi pârâții care atestă faptul că pârâta SC B. C. R. S. i-a solicitat pârâtului C. C.-O. o garanție suplimentară pentru a garanta restituirea creditului bancar în valoare de 190.000 eur acordat de către bancă în anul 2006 pârâtului C. C.-O. Dat fiind că în practica bancară se pune problema suplimentării garanțiilor doar în ipoteza în care se înregistrează întârzieri în rambursarea creditului, fapt ce afectează bonitatea clientului, pârâta SC B. C. R. S. putea și trebuia să prevadăcă pârâtul nu își poate majora decât în mod fictiv patrimoniul în vederea suplimentării garanțiilor. Dificultatea financiară a pârâtului înregistrată încă din anul 2008 este confirmată de însuși faptul că la începutul anului 2009 pârâta SC B. C. R. S.A și-a cesionat drepturile de creanță derivând din contractul de credit încheiat cu acesta în favoarea SC Bucharest Financial Plazza S. În calitate de profesionist, pârâta SC B. C. R. S.A nu trebuia să se limiteze la o simplă verificare a împrejurării dacă s-a inserat în contractele de vânzare- cumpărare clauza referitoare la achitarea prealabilă a prețului, ci să solicite pârâtului să prezinte documentele care atestă virarea efectivă a sumei de 316.008 lei în conturile vânzătoarei SC A. R. S., ceea ce nu s-a întâmplat. Bineînțeles că o astfel de clauză a fost inserată în cele două contracte de vânzare-cumpărare deoarece în caz contrar se impunea a fi înscris în cartea funciară privilegiul vânzătorului pentru prețul neachitat, fapt ce ar fi contravenit intereselor pârâtei SC B. C. R. S. care dorea prin încheierea contractului de ipotecă să își asigure prioritate în urmărirea celor două imobile, iar privilegiul vânzătorului, dacă era înscris în CF, ar fi avut rang de preferință superior. Simplul fapt că cele două imobile erau înscrise în cartea funciară pe numele pârâtului C. C.-O. la momentul încheierii contractului de ipotecă nu este de natură prin el însuși a conduce la concluzia erorii invincibile în care s-a aflat pârâta, în condițiile în care autorul moral al acestor operațiuni de transfer realizate în favoarea unei persoane fizice care se dovedea a fi insolvabilă era chiar pârâta SC B. C. R. S. A. din urmă era pe deplin conștientă că prin efectuarea acestor operațiuni de transfer se diminua gajul general al creditorilor debitoarei SC A. R. S. și creștea patrimoniul propriului său debitor din care se putea îndestula cu prioritate. Toate aceste elemente conduc la concluzia că pârâta SC B. C. R. S. nu se afla într-o eroare invincibilă cu privire la adevăratul proprietar al imobilelor înscrise in CF nr. 2927 Feleac, nr. top. 851/2/2/2 si CF nr. 2936 Feleac, nr. top. 848/1/1/1, 849/1/1/1/1 de vreme ce deținea informații suficiente pentru a prezuma că operațiunile de transfer a celor două imobile sunt susceptibile de a fi expuse mai multor cauze de ineficacitate. Pentru aceste considerente, C.ea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va admite recursul declarat de H&B I. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A. R. S. împotriva sentinței civile nr. 3956 din 17 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...)* pe care o modifică după cum urmează: În temeiul art. 80 alin. 1 lit. c și art. 80 alin. 2 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 va admite acțiunea precizata formulată de către lichidatorul judiciar H & B I. S. desemnat in procedura insolventei SC A. R. S. in contradictoriu cu paratii C. C. O., SC A. R. S. si SC B. C. R. S. si in consecință: - va anula contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) si nr. 947/(...) de catre BNP R. I. si BNP R. D.-A., contracte încheiate intre pârâții C. C. O. si SC A. R. S. cu privire la imobilele înscrise in CF nr. 2927 Feleac, nr. top. 851/2/2/2 si CF nr. 2936 Feleac, nr. top. 848/1/1/1, 849/1/1/1/1 ; - va anula contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1289/(...) de către BNP R. I. si BNP R. D.-A. încheiat intre pârâții C. C. O. si SC B. C. R. S. - va dispune radierea ipotecii instituite in favoarea paratei SC B. C. R. S. asupra imobilelor înscrise in CF nr. 50827 F. provenita din conversia CF nr. 2927 F., nr. top. 851/2/2/2 si CF nr. 50831 F. provenita din conversia CF nr. 2936 F., nr. top. 848/1/1/1, 849/1/1/1/1, si a interdicțiilor notate in cele doua cărți funciare. În temeiul art. 83 din Legea nr. 85/2006 va obliga pârâtul C. C. O. să restituie averii debitoarei SC A. R. S. imobilele înscrise in CF nr. 2927 Feleac, nr. top. 851/2/2/2 si CF nr. 2936 Feleac, nr. top. 848/1/1/1, 849/1/1/1/1. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de H&B I. S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A. R. S. împotriva sentinței civile nr. 3956 din 17 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...)* pe care o modifică după cum urmează: Admite acțiunea precizata formulată de către lichidatorul judiciar H & B I. S. desemnat in procedura insolventei SC A. R. S. in contradictoriu cu paratii C. C. O., SC A. R. S. si SC B. C. R. S. si in consecință: - anulează contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 946/(...) si nr. 947/(...) de catre BNP R. I. si BNP R. D.-A., contracte încheiate intre pârâții C. C. O. si SC A. R. S. cu privire la imobilele înscrise in CF nr. 2927 Feleac, nr. top. 851/2/2/2 si CF nr. 2936 Feleac, nr. top. 848/1/1/1, 849/1/1/1/1 ; - anulează contractul de ipoteca autentificat sub nr. 1289/(...) de catre BNP R. I. si BNP R. D.-A. incheiat intre paratii C. C. O. si SC B. C. R. S. - dispune radierea ipotecii instituite in favoarea paratei SC B. C. R. S. asupra imobilelor inscrise in CF nr. 50827 F. provenita din conversia CF nr. 2927 F., nr. top. 851/2/2/2 si CF nr. 50831 F. provenita din conversia CF nr. 2936 F., nr. top. 848/1/1/1, 849/1/1/1/1, si a interdicțiilor notate in cele doua cărți funciare. Obligă pârâtul C. C. O. să restituie averii debitoarei SC A. R. S. bunurile imobile menționate mai sus. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2012. { F. | PREȘEDINTE, G.-A. N. JUDECĂTOR, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...). dact.H.C./3 ex. jud.fond: I. Păcurar.
| ← Decizia nr. 6561/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 38/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
