Decizia nr. 3846/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3846/2012
Ședința 15 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul P. I. G. împotriva sentinței civile nr. 3135 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimații SC A. S. C. S., SC A. S. C. S. PRIN LICHIDATOR J. S. P. I. 2. I., I. F., B. J., B. J., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei .
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență -întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, invocă din oficiu și în temeiul art. 301 C.pr. civilă raportat la dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006 excepția tardivității declarării recursului cu depășirea termenului de 7 zile, respectiv sentința recurată a fost comunicată în data de (...) iar recursul a fost declarat în data de (...). Recurentul solicită respingerea acestei excepții relevând în susținere că a declarat recurs la momentul în care a aflat despre sentință, deoarece nu i-a fost comunicată, nici nu a știut că a fost antrenată răspunderea asupra sa, aceasta în condițiile în care nu a fost administrator ci numai asociat cu un procent de 1%. Mai arată că s-a deplasat la A. financiară unde a solicitat un cazier fiscal, și de abia la acel moment a aflat că are datorii. A avut cunoștință că societatea se află în insolvență. La solicitarea instanței arată că nu a primit citații în timpul procesului de fiind, și nu a știut de existența litigiului de la fond, deoarece și-a schimbat domiciliul. Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.135 din 09 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., în baza art.138 alin.1 lit. a, d, e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a admis cererea formulată de lichidatorului judiciar S. P. I. 2. I. și au fost obligați pârâții B. J. și B. J., în solidar, la 1.470.000 lei parte din pasivului social, iar pe pârâții P. I. G. și I. F. să suporte, în solidar, suma de 143.500 lei parte din pasivul social al debitoarei S. A. C. S., în sumă totală de 1.613.500 lei, ce se va plăti creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. a, cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor. În cauză, în adevăr, pârâții B. J. și B. J. au înstrăinat bunurile imobile, respectiv mobile, proprietatea debitoarei către SC A. Materiale de C. SA B., respectiv SC A. A. I. S., unde aceștia sunt, B. J. - director general la prima cumpărătoare și ambii asociați la ceea de a doua, astfel că dețineau o poziție dominantă față de debitoare, împrejurări constatate prin sentința civilă nr. 2925/(...) și sentința civilă nr. 3. (...) prin care aceste operațiuni au fost anulate. Prin aceste fapte ilicite pasivul social al debitoarei a crescut, realizându-se prejudiciu direct în patrimoniul acesteia în mod direct și indirect în cel al creditorilor. Pârâții P. G.-I. și I. F. au dispus încheierea contractului de garanție reală mobiliară nr.203/(...) încheiat cu B. C. Intensa Sanpaolo SA pentru garantarea unui împrumut contractat de o terță persoană, anume SC R&R D. S., cu două imobile proprietatea debitoarei. C. de garanție a fost semnat de către pârâtul I. F., în calitate de administrator statutar și pârâtul P. G., asociat, valoarea acestuia fiind de 143.500 lei, cu care B. s-a înscris în tabelul creditorilor, pe motiv că beneficiara creditorului SC R&R D. S. nu a rambursat împrumutul. Judecătorul sindic a apreciat că fapta ilicită a pârâților P. G. I. și I. F. constă în instituirea garanției asupra celor două imobile fără aprobarea adunării generale a societății și cu depășirea drepturilor și obligațiilor corelative care corespund scopului stabilit prin lege, act de înființare sau statut, conform dispozițiilor art.34 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice. O. act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul.. Esențial și determinant este că adunarea generală nu a aprobat gajarea imobilelor, situație în care pârâții au săvârșit o faptă ilicită, iar prejudiciul cauzat este de 143.500 lei. Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe. Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate. Apoi, a mai învederat judecătorul sindic, deși a fost somat în mod repetat, administratorul nu a predat documentele contabile, nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, sau că a ascuns bunurile societății, faptă ilicită ce se încadrează în disp. art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Administratorii societății au angajat persoane de specialitate pentru conducerea contabilității, însă documentele nu au fost predate lichidatorului tocmai pentru a nu fi identificate acte comerciale ilicite în legătură cu bunurile patrimoniale, stocul existente și modul în care acestea au ieșit din patrimoniul debitoarei. D., lichidatorul a solicitat și în scris și prin discuții directe cu pârâții și cu contabilul societății să predea documentele, pârâții au refuzat. Mai mult, au luat documentele de la sediul social fără să îl informeze pe lichidator unde le-au dus spre depozitare, ceea ce dovedește vinovăția administratorilor statutari și intenția acestora de a ascunde fapte grave generatoare de prejudiciu. Neținerea unei contabilități în conformitate cu legea conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei altei persoane. Apoi, deși stocul de marfă în valoare de 660.642 lei a fost înregistrat în contabilitate, bunurile nu au mai fost identificate de lichidator la punctele de lucru ale debitoarei. A. bunuri au fost scoase faptic din patrimoniul societății și o parte a fost transferată în beneficiul patrimonial al altor societăți ale părților, iar o altă parte vândută unor persoane fizice și juridice. Documentele contabile nu au fost predate lichidatorului tocmai pentru a ascunde destinația acestor bunuri. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorii societății și altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. Dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006 nu trebuie să fie interpretate în sensul că, persoanele care, prin faptele lor culpabile, au cauzat starea de insolvență a debitorului nu ar putea să suporte întregul pasiv rămas neacoperit, ci în sensul că fiecare dintre aceste persoane responsabile să poată fi obligată individual, atunci când contribuția acestor persoane este diferită și poate di precis determinată. În cauză, a constatat judecătorul sindic, prejudiciul a fost determinat separat pentru pârâții B. J. și B. J., pe de o parte, care vor răspunde solidar pentru suma de 1.470.000 lei și pentru pârâții P. G.-I. și I. F., pe de altă parte, care vor răspunde solidar pentru suma de 143.500 lei. Răspunderea este angajată pentru prejudiciul neacoperit în sumă de 1.613.500 lei. Atitudinea socială culpabilă a administratorului statutar asociată cu faptele ilicite concrete menționate denotă vinovăția acestuia și determinarea cauzală a pasivului social cu consecința directă asupra prejudicierii creditorilor. Față de cele ce preced și având în vedere dispozițiile art.138 alin.1 lit. a,d,e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, instanța de fond a admis cererea și i- a obligat pe administratorii statutari B. J. și B. J., P. I. G. și I. F. să suporte pasivul social, în cuantum de 1.613.500 lei ce se va plăti creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat în condițiile art. 142 din Legea nr.85/2006. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul P. I. G. a formulat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, rejudecarea cauzei, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul anulării acesteia referitor la partea din dispozitiv privind obligarea sa de a suporta din averea proprie pasivul debitoarei S. A. C. S., ca fiind ilegală și netemeinică. Curtea, din oficiu, a invocat la prima zi de înfățișare excepția tardivității introducerii recursului, raportat la data comunicării sentinței, respectiv data de 20 iunie 2011 și raportat la data introducerii căii de atac, respectiv data de 06 februarie 2012, ultima zi în care putea fi formulat recursul fiind data de 28 iunie 2011, întrucât termenul de recurs era de 7 zile de la comunicare. Analizând cu prioritate această excepție, în conformitate cu dispozițiile art. 316, 298 Cod procedură civilă coroborat cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: În cuprinsul art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se prevede că împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic, se poate declara recurs în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Sentința civilă nr. 3.135 din 09 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. a fost comunicată pârâtului la data de 20 iunie 2011, așa cum reiese din dovada de comunicare de la fila 112 din dosarul de fond, prin afișare, la domiciliul cu care figura înscris în registrul comerțului. Pe parcursul soluționării cererii de angajare a răspunderii, la data de (...), cu șase zile înainte de pronunțarea sentinței recurate pârâtul recurent și-a schimbat domiciliul în municipiul B. M. (f. 5). Chiar în această situație recurentul trebuia să procedeze potrivit dispozițiilor art. 98 C.p.c. :,,Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecații, trebuie sub pedeapsa neluării ei în seama, sa fie adusă la cunostiința instanței prin petiție la dosar; iar partii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisa de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințeazăinstanta despre schimbarea domiciliului,,. Textul citat este incident deoarece anterior schimbării de domiciliu pârâtul recurent a fost citat procedural la vechiul domiciliu (f. 50 dosar fond). Dovada de comunicare a sentinței recurate este astfel procedurală, iar pârâtul recurent își invocă propria culpă de a nu comunica judecătorului sindic schimbarea de domiciliu, fapt inadmisibil prin prisma principiului unanim admis ,,nemo auditur propriam turpitudinem allegans,,. Pârâtul-recurent avea posibilitatea să introducă calea de atac a recursului cel mai târziu la data de 28 iunie 2011, însă în concret recursul a fost declarat la 06 februarie 2012, cu depășirea termenului anterior enunțat. Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Cum niciuna din aceste situații nu este incidentă în speță, în baza considerentelor mai sus reținute și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, recursul pârâtului va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată. Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei. PENTRU A. MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite excepția tardivității formulării recursului. Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul P. I. G. împotriva sentinței civile nr. 3.135 din 09 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalul Sălaj, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D. P..
| ← Decizia nr. 82/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 6561/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
