Decizia nr. 4988/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA C. NR.4988/2012
Ședința de 01 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de creditoarea SC R. AG împotriva sentinței civile nr.5148 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu intimații SC D. C. S., SC M. S. prin lichidator judiciar C. DE I. T., SC C. M. S. ȘI R. N. A., având ca obiect contestație - la licitație.
În data de 30 mai 2012 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii din partea recurentei SC R. AG.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 mai 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5148 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de către contestatoarea R. AG, în contradictoriu cu debitoarea SC M. SA, prin lichidatorul judiciar C. de I. transilvania S. și cu pârâții SC C. M. S., R. N. A., și
SC D. C. S.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că motivele invocate în susținerea așa-zisei excepții a inadmibilității introducerii contestației, așa cum a susținut adjudecatarul SC C. Miraje S. B. M., dacă ar fi acceptate, ar duce la respingerea pe fond a contestației. Prin urmare, această excepție a inadmibilității introducerii contestației, pentru motivele invocate, nu există, judecătorul sindic urmând să analizeze acele susțineri, pe fond.
În ședința adunării generale a creditorilor debitoarei, din data de 29 aprilie
2011 au fost aprobate un plan și o strategie de valorificare a bunurilor debitoarei, contestatoarea fiind descalificată de la participarea la licitațiile organizate pentru vânzarea bunurilor imobile din S. M. și B. M., ținute în data de 15 iulie 2011, pe motiv că nu a plătit garanția de participare la licitație de 10 % din prețul de strigare (fila 9)
Judecătorul sindic a respins contestația ca neîntemeiată, având în vedere că textele de lege invocate ca fiind ignorate de către lichidatorul judicicar al debitoarei nu sunt aplicabile în procedura insolvenței. Conform Legii nr. 8., executarea silită a bunurilor debitoarei se face conform hotărârilor adoptate de către adunarea creditorilor, în baza unei strategii de valorificare și a unui regulament de licitație, ce pot să conțină prevederi necuprinse în legislația civilă.
Textele de lege ce reglementează modul cum trebuie făcută executarea silită de către executorii judecătorești nu sunt aplicabile și în materia insolvenței, în această din urmă procedură specială creditorii având posibilitatea să voteze și să hotărască asupra unei metode de valorificare a bunurilor debitoarei, în așa fel încât interesele lor să fie protejate cât mai bine. Astfel, contestatoarea nedepunând garanția de participare la licitație, pe bună dreptate a fost îndepărtată de la posibilitatea de a putea cumpăra bunuri ale debitoarei. În art. III.1 din R. de licitație se prevede că garanția de participare la licitație se depune fie prin virament bancar cu ordin de paltă, fie prin scrisoare de garanție emisă de către o instituție de credit cu sediul în R., neexistând nicio excepție de la acest lucru. Niciunul dnul dintre creditori, dacă dorește să cumpere bunuri ale debitoarei, nu poate fi favorizat față de ceilalți participanți la licitație, ei acționând în această situație ca potențiali dobânditori ale unor bunuri aparținând debitoarei, banii obținuți urmând să fie împărțiți, din nou, conform celor hotărâte de către creditorii debitoarei și nu cum se prevede în C. de procedură civilă. Dispozițiile C. de procedură civilă le completează pe cele ale procedurii prevăzute în L. nr. 8., numai în măsura compatibilitățiii lor, conform art. 149 din acest ultim act normativ. Însăși procedura efectuării licitațiilor nu este una prevăzută în C. de procedură civilă.
Susținerea contestatoarei că bunurile imobile ar fi fost vândute la prețuri mai mici decât cele reale, nu este un motiv pentru admiterea contestației, licitațiile fiind ținute conform regulamentului de valorificare a bunurilor debitoarei, la prețurile mai mari pretinse până acum, neexistând cumpărători.
Referitor la aplicarea R. (CE) nr. 1., ce susține contestatoarea că dă drept creditorilor să cumpere, pe loc, oricând bunuri ale debitoarei, oferind mai mult decât suma oferită de către ceilalți participanți, fără a mai depune documentele de licitație-negociere, acest act nu este aplicabil în speță. Contestatoarea nu a oferit, pe loc, o sumă mai mare decât adjudecatari, pentru acele imobile oferite spre vânzare, astfel că nu se poate prevala de aplicabilitatea acestui Regulament. Ea s- a limitat la a contesta licitațile ținute, fără a avea intenția de a participa, în mod serios, la acestea. N. nu a împiedicat-o, până acum, pe contestatoare, să facă dovada posibilității plății, pe loc, a prețului imobilelor oferite spre vânzare, fiind evident că o astfel de situație i-ar mulțumi pe toți participanții în procedură.
Împotriva sentinței a formulat recurs SC R. A.G iar În fundamentarearecursului se sustine ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 304 pct. 9 si art. 312 pentru admiterea recursului in sensul solicitat, deoarece instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale care vor fi mentionate mai jos.
Sentinta civila nr. 5. a fost data cu aplicarea gresita a urmatoarelor dispozitii legale, din care rezulta posibilitatea participarii unui creditor la licitatie, fara plata cautiunii, si caracterul garantat al creantelor creditorului cu privre la care opereaza compensatia legala:
- cele cuprinse la pct. 26 din preambulul R. Consiliului Europei nr.
1. precum si cele de la art. 6 din acest regulament;
- prevederile art. 52, 64 alin.6, art. 2, art. 116 alin. 1 teza a II-a, art. 149 din L. nr. 8.;
- dispozitiile art. 506, 563 si 564 din C. de procedura civila.
La solutionarea recursului rugam sa aveti in vedere si dispozitiile art. 11, 20 alin.
2, 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei si sa retineti ca dispozitiile cuprinse la pct. nr. 26 si la art. 6 din R. C.E. nr. 1. au prioritate fata de legea interna si cu atat mai mult fata de regulamentul de organizare a licitatiilor intocmit de catre C. de I. T. S.
Faptul ca reglementarile comunitare au prioritate fata de dispozitiile din legea interna rezulta si din dispozitiile art. 4 din L. nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international in domeniul insolventei.
Coroborand dispozitiile mentionate mai sus, cu luarea in considerare a calitatii de creditor al S. R. AG., se poate concluziona ca, creditoarea R. AG avea dreptul sa participe la licitatii organizate in data de (...) fara plata unei cautiuni, deoarece: a) S. R. AG. are calitate de creditor al debitoarei, fapt care nu este contestat de catre aceasta ori de societatea care are calitatea de lichidator al debitoarei; b) Potrivit prevederilor cuprinse la punctul 26 din R. (CE) 1. creanta S.
R. AG. cu privire la sumele care pot face obiectul compensarii este o creanta garantata ce confera creditoarei un rang util, potrivit ordinei de preferinta prevazuta de art. 563 si art. 564 din C. de procedura civila.
R. intocmit de catre societatea care are calitatea de lichidator, chiar daca nu a prevazut expres posibilitatea participarii creditorilor la licitatie, fara plata unei cautiuni, nu exclude aceasta posibilitate, iar in conditiile in care nu exista vreo prevedere expresa acest regulament se completeaza cu dispozitiile legale la care a facut referire mai sus.
Recurenta nu a aprobat regulamentul de organizare a licitatiilor si nici nu a fost convocata pentru adunarea creditorilor cand s-a aprobat acest regulament. R. de organizare a licitatiilor nu poate conduce la concluzia caracterului nefondat a recursului fiindca, asa cum am aratat si la punctul nr. 1, intreaga procedura de lichidare trebuie realizata cu respectarea dispozitiilor legale si indeosebi ale R. C.E. nr. 1..
Cata vreme dispozitiile art. 149 din L. nr. 8. prevad completarea Legii nr.8. cu dispozitiile C. de procedura civila, ale C. civil si ale R. nr. 1., inseamna ca aceste prevederi nu pot fi inlaturate de la aplicare decat in situatia in care nu exista compatibilitate cu dispozitiile Legii nr. 8..
Din analiza prevederilor cuprinse la punctul 26 din Regulamtnul C.E. nr. 1., ale dispozitiilor art. 506, 563 si 564 din C. de procedura civila cu prevederile art. 52 si 116 din L. nr. 8. rezulta ca nu se constata incompatibilitati intre aceste prevederi legale.
Dreptul unui creditor de a participa la licitatie nu poate fi ingradit prin obligarea acestuia sa plateasca cautiune, in conditiile in care deja are o creanta impotriva debitoarei, iar creantele se compenseaza in virtutea dispozitiilor art. 1143 si 1144 din C. civil si art. 52 din L. nr. 8..
Dispozitiile Legii nr. 8. nu sunt derogatorii de la dreptul comun, chiar daca prevad posibilitatea intocmirii unui regulament de organizare a licitatiilor, fiindca si regulamentul trebuie intocmit pe baza dispozitiilor legale in vigoare, inclusiv a C. de procedura civila.
Faptul ca vanzarea la licitatie a bunurilor nu se face prin intermediul executorului judecatoresc, nu exclude posibilitatea pentru creditori de a participa la licitatie fara plata unei cautiuni, existand aceeasi ratiune a legiuitorului de a nu pune creditorul in situatia de achita cautiunea.
P. contestata de recurenta este contrara scopului definit la art. 2 si 116 din
L. nr. 8..
Este motivul pentru care creditoarea S. R. A. a dorit sa participe la licitatie si sa isi adjudece bunurile debitoarei la preturi mai mari decat cele la care au fost valorificate de catre lichidator.
C. de I. T. S. prin poziția scrisă cu privire la recursul declarat decătre creditoarea R. AC, prin R. S., împotriva hotărârii nr. 5148 din (...),pronunțată de către judecătorul sindic al cauzei în dosarul (...), sentință publicatăîn Buletinul Procedurilor de I. nr. 3312 din (...), solicită respingerea acestei căi de atac ca neîntemeiată.
În motivare se arată că prin sentința comercială nr. 7248/2009 pronunțată în ședința publică din data de (...), în dosarul nr. (...), aflat pe rolul T. C. (actualmente Specializat) C. s-a deschis procedura insolvenței împotriva societății M. SA, fiind desemnată subscris a în calitate de administrator judiciar.
În ceea ce privește problema aplicabilității prevederilor C. de procedură civilă În procedura falimentului, aceasta este tranșată chiar de către L. 8., care în art. 149 prevede faptul că "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitătii lor, cu cele ale C. de procedură civilă, C. civil, C. comercial și ale R. (CE) (...)".
Având în vedere acest text legal precum și principiul specialia generalibus derogant, nu rămâne decât să constate faptul că articolele din C. de procedură civilă invocate de către contestatoare nu se aplică în procedura specială a falimentului, nefiind necesară completarea legii insolvenței cu aceste prevederi legale, care nici nu sunt compatibile cu procedura prevăzută de L. 8. și cu strategia de valorificare aprobată de creditori.
Astfel, menționează faptul că textele invocate de către contestatoare fac parte din C. IV al C. de procedură civilă denumită "U. silită asupra bunurilor imobile". Secțiunea a III-a "Vânzarea la licitație" respectiv C. V "E. și distribuirea sumelor realizate prin executarea silită". Toate aceste prevederi legale se referă la procedura de executare silită realizată de către executorul judecătoresc, de la care derogă procedura colectivă prevăzută de către L. 8.. Arătă în acest sens faptul că modalitatea de lichidare (valorificare) a bunurilor din averea societăților aflate în faliment este reglementată de art. 116 și următoarele din L. 8. (secțiunea
"Efectuarea lichidării"), iar distribuirile de sume în această procedură nu se fac în temeiul art. 563 din C. de procedură civilă, ci conform art. 121 și următoarele din legea insolvenței (secțiunea denumită "D. sumelor realizate în urma lichidării").
Potrivit acestor dispoziții speciale, metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului, soluție care nu este posibilă în cadrul executării silite realizată de către executorul judecătoresc.
Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor și regulamentul de vânzare corespunzător modalității de vânzare pentru care optează. Așadar, în temeiul principiului specialia generalibus derogant, se aplică cu prioritate prevederile legii privind procedura insolvenței, precum și cele prevăzute în Strategia de valorificare a activelor debitoarei și în R. de licitație care au fost prezentate și aprobate de A. C., prevederile C. de procedură civilă invocate de către contestatoare fiind incompatibile cu procedura colectivă a falimentului.
Dacă s-ar accepta interpretarea oferită dispozițiilor legale de către contestatoare-recurentă, în sensul că sunt incidente dispozițiile din C. de procedură referitoare la organizarea licitațiilor și distribuirea sumelor, atunci nu ar fi fost necesară parcurgerea licitații lor aprobate de creditori în procedura de faliment privind M. SA, ci bunurile imobile ar fi fost vândute la a doua licitație, care trebuie începută de la prețul de 75% din cel care imobilul a fost evaluat, potrivit art. 509 alin. 5 din C. de procedură civilă. Conform aceluiași text legal, "dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit", astfel încât hotărârile creditorilor ar fi fost inutile. De asemenea, dacă ar fi aplicabile dispozițiile art. 503 din C.pr.civ., atunci garanția de participare nu ar mai trebui depusă în contul unic de lichidare, ci la
T. S. sau CEC, interpretare cu care nu putem fi de acord.
Prevederile codului de procedură civilă se aplică, în completarea Legii 8., doar în măsura compatibilitătii cu legea specială a insolventei și doar înmăsura în care este necesară o astfel de completare, în sensul că sunt anumite aspecte nereglementate. În cazul de față textele indicate de către contestatoare nu sunt compatibile cu strategia aprobată de creditori în procedura de faliment, în temeiul art. 116 din L. 8. și nici necesare a se aplica în completarea legii falimentului.
Strategia de valorificare și regulamentul de licitație aprobat în procedura de insolvență privind SC M. SA prevede faptul că se organizează mai multe licitații publice, pornind de la prețurile aprobate de creditori, respectiv faptul că (la art. III.l din Regulament) garanția de participare Ia licitație se poate depune (de orice ofertant, indiferent dacă are și calitatea de creditor, chiriași, etc.) doar în una din următoarele două forme: -fie prin virament bancar cu ordin de plată; -fie prin scrisoare de garanție emisă de o instituție de credit cu sediul în R.;
Este importat de reținut și faptul că în data de (...) R. AC a semnat acordul de acceptare a caietului de sarcini și a regulamentului de licitație, deci implicit a fost de acord cu modalitățile prin care se poate face plata garanției de participare la licitație, stabilite în mod expres în regulamentul de licitație.
Ipotetic vorbind, dacă ar fi aplicabile dispozițiile din C. de procedură civilă invocate de către contestatoare (în ciuda faptului că adunarea creditorilor a decis o altă strategie), aceasta tot nu era scutită să depună garanția de participare la licitație pentru simplul motiv că nu are o creanță de rang util împotriva societății debitoare M. SA.
În continuarea recursului, creditoarea invocă R. European de aplicare a procedurii de insolvență 1., în sensul că în temeiul acestuia nu era obligată să achite garanția de participare la licitație. S. este identică, în cazul acestui act normativ, cu cea privind aplicabilitatea prevederilor codului de procedură civilă, în sensul că potrivit art. 149 din L. 8., dispozițiile legii insolvenței se completează, dacă e cazul și în măsura compatibilității cu prevederile acestor texte legale.
Analizând recursul formulat raportat la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, C. reține următoarele:
Judecătorul sindic a procedat la analiza contestației formulate prin prisma prevalenței legii speciale în raport de norma generală statuând că dispozițiile legale clamate ca fiind invocate nu sunt incidente în procedura insolvenței.
Recurenta a susținut după o amplă descriere a stării de fapt că s-a procedat la greșita aplicare a dispozițiilor legale în raport de statuările cuprinse în preambulul R. Consiliului Europei nr.1..
Aserțiunea privind împrejurarea că reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile din legea internă așa cum rezultă și din disp. art.4 din L. nr.637/2002 sunt reale și sunt confirmate și de prevederile cuprinse în pct.26 din Regulament care statuează că : "Daca legea statului in care s-a deschis procedura nu admite compensarea, creditorul are totusi dreptul la o compensare daca aceasta este posibila in temeiul legii aplicabile creantei debitorului insolvent. In acest fel, compensarea va dobandi caracter de garantie reglementata de o lege de care creditorul respectiv se poate prevala in momentul nasterii creantei."
Potrivit art. 6 din R. C.E. nr. 1. în Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, daca o astfel de operatiune este permisa de legea aplicabila creantei debitorului insolvent. "
Dispozițiile legale enunțate nu sunt incongruente cu dispozițiile art.52 din
L. nr.8. însă interpretarea lor coroborată nu poate determina concluzia de care înțelege să se prevaleze recurenta respectiv aceea a aplicării simultane a dispozițiilor enunțate pentru a justifica dreptul său de a participa în calitate de creditor al debitoarei la licitația organizată fără plata unei cauțiuni.
Normele legale cuprind în general ipoteza cea mai frecventă fără a se putea susține că o persoană virtual poate în toate situațiile și în toate condițiile să se prevaleze de existența unui drept virtual cuprins într-o normă cu caracter general.
Contrar susținerilor recurentei cu privire la aplicarea normelor comunitare și a normelor de procedură concomitent cu cele ale legii speciale trebuie reținut că în chiar norma prev. de art.149 din L. nr.8. se statuează că dispozițiile legii se completează doar în măsura compatibilităților cu cele ale C. de procedură civilă și ale R. nr.1..
Aserțiunea recurentei potrivit căreia regulamentul intocmit de catre lichidator, chiar daca nu a prevazut expres posibilitatea participarii creditorilor la licitatie, fara plata unei cautiuni, nu exclude aceasta posibilitate, iar in conditiile in care nu exista vreo prevedere expresa acest regulament se completeaza cu dispozitiile legale la care s-a făcut referire mai sus nu poate fi admisă.
Trebuie subliniat că atât literatura de specialitate cât și practica au reținut în mod constant că în modalitatea prevăzută de art. 116 din lege, licitația nu este supusă regulilor cuprinse în C. de procedură civilă referitoare la executarea silită și nici regulilor specifice achizițiilor publice decât dacă R. de vânzare aprobat face trimitere la aceste dispoziții. Dispozițiile invocate nu se aplică prin analogie în cazul vânzării bunurilor prin licitație publică în faliment. Vânzarea se face conform regulamentului de vânzare aprobat de creditori."
Raportat la ceste aspecte lichidatorul judiciar și apoi judecătorul sindic au reținut în mod corect că R. AC trebuia să depună garanția de participare la licitație, în măsura în care avea intenția să adjudece imobilele respective.
Astfel C. apreciază ca fiind corecte susținerile lichidatorului care a relevat că textele invocate de către contestatoare fac parte din C. IV al C. de procedură civilă denumită "U. silită asupra bunurilor imobile". Secțiunea a III-a "Vânzarea la licitație" respectiv C. V "E. și distribuirea sumelor realizate prin executarea silită". Toate aceste prevederi legale se referă la procedura de executare silită realizată de către executorul judecătoresc, de la care derogă procedura colectivă prevăzută de către L. 8..
Valorificarea bunurilor din averea societăților aflate în faliment este reglementată de art. 116 și următoarele din L. 8., iar distribuirile de sume în această procedură nu se fac în temeiul art. 563 din C. de procedură civilă, ci conform art. 121 și următoarele din legea insolvenței.
Instituirea de către legiuitor a unei proceduri distincte de valorificare a bunurilor și de distribuire a sumelor rezultate în urma acestei proceduri trebuie corelată cu scopul procedurii și caracterul concursual al acesteia .
Nu se poate susține cu temei că dispozițiile legii speciale trebuie aplicate cu derogări din procedura generală de executare silită întrucât în această ipoteză așa cum corect s-a reținut și din dispozițiile referitoare la distribuirea sumelor s-ar putea invoca că sunt cele prevăzute de C. de P. C. și nu cele din legea specială.
Dispozițiile art.116 alin.2 teza a-III-a stabilesc că metoda de vânzare a bunurilor respectiv licitație publică, negociere directă sau combinația celor două va fi aprobată de adunarea creditorilor pe baza propunerii lichidatorului care prezintă și regulamentul de vânzare corespunzător modalității de vânzare pentru care optează.
Odată adoptată metoda de vânzare și regulamentul prin hotărârea adunării creditorilor acestea pot fi cenzurate doar pe calea contestației prevăzută de art.14 al.7 respectiv doar de către judecătorul sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și a putut să se consemneze aceasta ori recurenta în calitatea sa de creditor îndreptățit nu s-aprevalat de acest drept astfel că hotărârea respectivă nu mai poate fi cenzurată în maniera dorită de aceasta.
Dacă s-ar accepta interpretarea oferită dispozițiilor legale de către contestatoare-recurentă, în sensul că sunt incidente dispozițiile din C. de procedură referitoare la organizarea licitațiilor și distribuirea sumelor, atunci nu ar fi fost necesară parcurgerea licitațiilor aprobate de creditori în procedura de faliment privind M. SA, ci bunurile imobile ar fi fost vândute la a doua licitație, care trebuie începută de la prețul de 75% din cel care imobilul a fost evaluat, potrivit art. 509 alin. 5 din C. de procedură civilă. Conform aceluiași text legal, "dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit", astfel încât hotărârile creditorilor ar fi fost inutile. De asemenea, dacă ar fi aplicabile dispozițiile art. 503 din C.pr.civ., atunci garanția de participare nu ar mai trebui depusă în contul unic de lichidare, ci la
T. S. sau CEC, interpretare cu care nu poate fi admisă fiind în contradicție cu prevederile art 4 alin 1 și 2 din L. nr 8..
Principiul de interpretare consacrat prin adagiul ";. generalibus derogant";, confirmă că atunci când norme legale concurente guverneaza aceeasi materie urmeaza a se aplica legea specială.
Prevederile codului de procedură civilă se aplică, în completarea Legii 8., doar în măsura compatibilitătii cu legea specială a insolventei și doar în măsura în care este necesară o astfel de completare.
Textele indicate de către contestatoare, a căror interpretare dată de judecătorul sindic este contestată nu sunt compatibile cu strategia aprobată de creditori în procedură astfel că aplicarea lor în contradicție cu cele relevate de principiile procedurii nu poate fi admisă .
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că , executarea silită a bunurilor debitoarei în cadrul procedurii se face conform hotărârilor adoptate de către adunarea creditorilor, în baza unei strategii de valorificare și a unui regulament de licitație, ce pot să conțină prevederi necuprinse în legislația civilă.
De asemenea s-a subliniat în mod judicios că textele de lege ce reglementează modul cum trebuie făcută executarea silită de către executorii judecătorești nu sunt aplicabile și în materia insolvenței, în această din urmă procedură specială creditorii având posibilitatea să voteze și să hotărască asupra unei metode de valorificare a bunurilor debitoarei, în așa fel încât interesele lor să fie protejate cât mai bine.
Toate susținerile recurentei referitoare la creanțele deținute , născute anterior sau subsecvent deschiderii procedurii sunt apreciate ca fiind lipsite de efecte întrucât drepturile invocate în relație cu acestea ar fi putut fi valorificate doar în ipoteza în care teza recurentei referitoare la incidența normelor invocate ar fi fost admisă ori C. pentru toate considerentele expuse anterior a înlăturat susținerile referitoare la incidența textelor invocate .
Considerentele evidențiate au relevat că recursul formulat apare ca nefondat astfel că în baza art 312 C pr civ va fi respins reținându-se că judecătorul sindic a aplicat și interpretat în mod corect prevederile legale , nefiind în prezența motivului de recurs invocat sau a vreunui motiv de recurs de ordine publică .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta R. A. împotriva sentinței civile nr.5148 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. S. C. P. A. M. C.
L. S. F.
GREFIER
Red.A.M.C./S.M.D.2 ex./(...)
Jud fond Păcurar I.n
| ← Decizia nr. 4761/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2906/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
