Decizia nr. 6253/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 6253/2012
Ședința din data de 03 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea U. L. C. I. SA B. împotriva sentinței civile nr. 2035 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui B.-N., în contradictoriu cu intimata SC L. S. B. DE S. și SC L. S. B. DE S. PRIN LICHIDATOR J. CII T. G., având ca obiect contestație la tabelul preliminar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, avocat
Bob A., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei la care a anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat, precum și o serie de înscrisuri în susținerea poziției procesuale (f. 6 -42).
De asemenea, în data de (...) s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea lichidatorului judiciar al debitoarei (f. 46 - 52).
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că, fundamentat pe dispozițiile art. 8 din L. nr. 8., este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurentei în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, admiterea contestației și înscrierea recurentei în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei SC L. S. cu suma de 88.794,75 lei, fără cheltuieli de judecată. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2035 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui B.-N. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de creditoarea U. L. C. I. SA, privind pe debitoarea SC L. S. B. de S. reprezentată de administrator judiciar C. I. de I. T. G. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința comercială nr.841/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), a fost deschisă procedura generală a insolvenței față de debitoarei SC L. S. B. de S., la cererea creditoarei SC Oil E l5 S. S., iar ulterior la datade 9.l2.20ll, prin sentința civilă nr. 1. s-a dispus deschiderea procedurii falimentului prin procedura simplificată. Creditoarea U. L. C. I. SA B. a depus în termen o declarație de creanță pentru suma totală de 86.69l,56 lei și 400 euro plus TVA, însă administratorul judiciar, după verificările impuse de art.66 și urm.din L.8., a acceptat și a înscris în tabelul preliminar de creanțe, doar suma de 8.489,66 lei reprezentând c/v a 6 facturi neachitate de debitoare până la data rezilierii contractului de leasing. Contestatoarea a invocat ca temei al cererii sale prevederile art.4.2. pct.4 din C. generale la contractul de leasing încheiat cu debitoarea, prin care părțile au convenit ca, în cazul în care debitorul nu își execută la scadență ratele de leasing, locatorul va putea rezilia contractul de leasing, utilizatorul fiind obligat atâta la restituirea bunului care a făcut obiectul leasingului, cât și la plata restului ratelor de leasing până la sfârșitul contractului, cu titlu de daune interese. Deși creditoarea-contestatoare invocă faptul că, potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997, „contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii"; și deci creanța pretinsă de aceasta nu ar fi supusă procedurii de verificare prevăzută de L. nr. 8., tribunalul constată că, așa cum prevede art. 66 din L. insolvenței, „toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii";, creanța pretinsă de creditoarea recurentă nefiind constatată prin contractul de leasing. Este de menționat că, potrivit 10 din O.G. nr. 51/1997, printre obligațiile expres prevăzute de lege în sarcina utilizatorului unui contract de leasing se numără la lit. d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul și la termenele menționate în contract, iar la lit. j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing, neexistând nici o normă legală care să prevadă obligația acestuia ca, la încetarea contractului de leasing, deși bunul este restituit finanțatorului, utilizatorul să plătească în continuare ratele de leasing până la expirarea duratei contractuale stabilite inițial. În acest sens este și norma prevăzută în art. 15 din O.G. nr. 51/1997, potrivit căreia „în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing";. Este adevărat că în C. generale la contractul de leasing încheiat între părți s-a înscris la art. 4.2 pct.4 , clauza penală invocată de creditoarea recurentă și că potrivit art. 969 al. 1 C. civ. „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";, însă trebuie avute în vedere și prevederile art. 970 al. 2 C. civ., conform cu care convențiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa";. Având în vedere că această clauză nu a fost negociată de către părți, contractul fiind unul de adeziune, și că, prin primirea bunului și a sumelor restante până la data încetării contractului, la care se pot calcula penalități de întârziere sau dobânzi, creditoarea este despăgubită integral, tribunalul a constatat că nu ar fi echitabil ca debitoarea să fie obligată și la platacontravalorii bunului deja restituit - valoare recuperată de creditoare prin vânzarea bunului, cu titlu de daune interese, o asemenea sarcină fiind excesivă și provocând un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților din contractul de leasing. Astfel, s-ar ajunge în situația nefirească, inechitabilă, ca îndeplinirea obligației asumate prin art. 4.2. pct. 4 din C. generale la contractul de leasing să fie excesiv de oneroasă pentru debitoare, având în vedere și situația sa juridică actuală, respectiv de aflare în procedura insolvenței. Față de aceste considerente, având în vedere că finanțatorul a recuperat autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing la data rezilierii contractului, judecătorul sindic a apreciat că creditoarea contestatoare nu mai este îndreptățită să solicite și daune interese după data încetării contractului prin reziliere, astfel că în temeiul art.73 alin.2 rap.la art.11 alin.l lit.i din L.8., privind procedura insolvenței, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de creditoare. De asemenea, creditoarea nu este îndreptățită să fie înscrisă pe tabelul definitiv de creanțe nici cu suma de 2.103,l9 lei echivalentul sumei de 400 euro plus TVA, reprezentând onorariu avocațial, întrucât din actele depuse de creditoare rezultă că această creanță s-a născut după data deschiderii procedurii, iar potrivit disp.art.64 alin.6 din L.8., pentru creanțele născute în perioada de observație nu este necesară înscrierea la masa credală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. L. C. I.F.N. S. B., solicitând desfiintarea Sentintei civile nr. 2. pronuntata de T. B. N. prin J. sindic, in data de (...) in dosarul nr.(...)/al. Pe fond, solicită admiterea contestatiei si pe cale de consecinta înscrierea creditorului U. L. C. I. S. in T. definitiv al creantelor debitoarei S. L. S. cu intreaga creanta declarata in suma de 88.794,75 lei, compusa din 8.489,66 lei reprezentand cval unui numar de 6 facturi neachitate de debitoare, 78.201,90 lei cu titlu de daune- interese (echivalentul a 18.936 EURO la cursul oficial din data deschiderii procedurii) reprezentand contravaloarea ratelor de leasing ramase de achitat si 2.103,19 lei echivalentul sumei de 400 eur plus TVA (calculata la cursul de 1 eur=4,2403 lei) reprezentand onorariu avocatial, cu cheltuieli de judecata. În motivarea recursului se arată că, urmare a nerespectarii de catre societatea debitoare a obligatiilor asumate prin contract, recurenta a fost nevoita sa rezilieze in data de (...) Contractul de leasing financiar aplicand astfel Pactul comisoriu de gradul IV inserat la art4.l pct.ii din C. generale ale contractului mentionat. Consecinta rezilierii contractului a constat in faptul ca a devenit aplicabila clauza penala inserata la art.4.2. lit.B din conditiile generale si toata suma reprezentand ratele de leasing ramase de achitat din momentul rezilierii contractului, a devenit scadenta. Clauza penala inserata de parti in C. G., la art.4.2., este in total acord cu prevederile legale si oglindeste vointa partilor in momentul incheierii contractului de leasing, parti care prin aceasta clauza au inteles sa stabileasca anticipat modalitatea de dezdaunare a partii care este obligata sa suporte neexecutarea culpabila a contractului de catre cealalta parte. In consecinta, J. sindic prin respingerea contestatiei recurentei, a incalcat prevederile art.969 si 970 C.civil, care obliga la executarea intocmai a obligatiilor asumate, atat timp cat acestea rezulta dintr-un contract incheiat in mod legal, asa cum este Contractul de leasing financiar nr. 68917/LEODUMIT-1-00l din data de (...). In acest fel, hotarareajudecatorului sindic, nesocotind aceste dispozitii legale, lipseste de eficienta clauza penala convenita de parti, ceea ce contravine legii. J. nu are dreptul sa inlature clauza penala si nici sa ii micsoreze dimensiunea, atata timp cat obligatia a carei neexecutare este sanctionata prin vointa partilor, nu a fost ndeplinita. Nu poate fi de acord nici cu considerentul potrivit caruia suma solicitata cu titlu de daune interese nu ar fi constatata prin contractul de leasing. V. daunelor interese a fost stabilita inca de la data incheierii contractului de leasing (prin clauza inserata la art.4.2. lit.B din C. generale), acestea avand un caracter cert si lichid, iar consecinta directa si imediata a neexecutarii obligatiei de plata asumata de societatea debitoare este aceea a activarii clauzei penale, ceea ce a facut ca sumele solicitate cu titlu de daune interese sa devina scadente. In consecinta, avand in vedere ca potrivit art.8 din OG nr.51/1997 contractul de leasing constituie titlu executoriu, apreciem ca intreaga creanta a recurentei intra sub incidenta prevederilor art.66 din L. nr.8., iar judecatorul sindic prin respingerea contestatiei fonnulate, a incalcat la randul sau prevederile acestui text de lege. In ce priveste creanta reprezentand onorariul de avocat în cuantum de 2.1 03,19 lei reprezentand echivalentul sumei de 400 eur plus TVA, arată următoarele: Codul de procedura civila instituie prin dispozitiile art.274, obligatia partii care a cazut in pretentii de a achita cheltuielile de judecata ce includ si onorariul de avocat. De asemenea, potrivit art.3 pct.18 din L. nr.8. in tabelul suplimentar de creante se inscriu toate creantele nascute dupa data deschiderii procedurii generale si pana la data inceperii procedurii falimentului, iar potrivit Sentintei civile nr.1. din data de (...), judecatorul sindic a dispus deschiderea procedurii falimentului Societatii comerciale L. S.. Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.304 și art.3041 C.proc.civ., instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoareleconsiderente: Având în vedere că, în speța de față, situația de fapt (existența contractului de leasing financiar încheiat între părți, precum și rezilierea ulterioară a acestuia din culpa debitoarei) nu este contestată, problema care se impune a fi analizată este în ce măsură creditoarea poate obține de la debitoare toate ratele de leasing până la finalizarea contractului, cu titlu de daune interese compensatorii, în cazul rezilierii contractului de leasing și în ce măsură creanța este supusă procedurii verificării prevăzute de art.66 din L. 8.. Potrivit art.4.2 din condițiile generale ale contractului de leasing în discuție, însușite de către debitoare prin semnătura reprezentantului legal și ștampilă (filele 28 - 46 dosar fond), în cazul în care finanțatorul optează pentru rezilierea, respectiv denunțarea unilaterală a contractului ca urmare a apariției unui caz conform secțiunii 4.1, contractul încetează de drept de la data manifestării de voință a finanțatorului, fără a mai fi necesară punerea utilizatorului în întârziere sau notificarea rezilierii sau vreo altă formalitate (pact comisoriu de gradul IV), cu plata de daune interese și cu predarea obiectului contractului către finanțator. În acest caz, utilizatorul va plăti finanțatorului cu titlu de daune interese toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul ar fi fost executat în totalitate, precum și altetoate cheltuielile (inclusiv dar fără să se limiteze la costurile judiciare și nejudiciare), împreună cu orice sumă cerută de către finanțator pentru reintrarea în posesie bunurilor ce formează obiectul leasingului, sumă pe care finanțatorul o va fi suportat ca o consecință directă sau indirectă a oricărui caz de încetare a contractului. Această prevedere contractuală reprezintă o evaluare convențională a daunelor interese pe care creditoarea trebuie să le primească în urma neexecutării culpabile a contractului din partea debitoarei. P. au determinat, prin acordul lor de voință, întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care-l vor acoperi, înainte ca acesta să se fi produs, sub forma acestei clauze penale, convenție obligatorie, potrivit art.969 din Codul civil din 1864 și asupra cuantumului căreia instanța nu poate interveni. Singura intervenție permisă judecătorului este cea prevăzută de art.1070 din vechiul Cod civil, respectiv posibilitatea (și nu obligația) de a reduce cuantumul clauzei penale proporțional cu ceea ce s-a executat, în caz de neexecutare parțială. Instanța nu poate, însă, aprecia asupra echivalenței dintre clauza penală convenită și prejudiciul efectiv suferit, pe care să-l și evalueze. În speță, nu este vorba despre o dublă reparație, restituirea obiectului leasingului neputând fi considerată o reparație a prejudiciului adus creditoarei prin neplata ratelor de leasing, ci un efect specific rezilierii. Astfel, până la împlinirea termenului convenit, contractul de leasing este un contract cu executare succesivă netranslativ de proprietate (o specie a locațiunii de bunuri), unul din efectele specifice ale rezilierii pentru neexecutarea culpabilă fiind restituirea bunului (sau a contravalorii acestuia). J. sindic și-a argumentat soluția invocând și faptul că nu există nicio normă legală care să prevadă obligația de plată a ratelor până la expirarea duratei contractuale convenite inițial, deși bunul este restituit, însă acest argument nu subzistă, raportat la efectele specifice ale clauzei penale asupra căreia părțile au convenit, fapt permis de dispozițiile art.6 alin.3 din OG 51/1997. De asemenea, faptul că o asemenea clauză nu a fost negociată nu prezintă o relevanță deosebită în speță, întrucât nu ar putea fi înlăturată de judecător decât în condițiile prevăzute de L. 1., act normativ inaplicabil situației de față, întrucât debitoarea nu este un consumator în sensul art.2 alin.1 din această lege. Mai departe, curtea apreciază că o astfel de creanță rezultată din aplicarea clauzei penale din contractul de leasing în discuție nu este supusă procedurii prevăzute de art.66 din L. insolvenței, întrucât îi sunt aplicabile prevederile art.8 din OG 51/1997, potrivit cărora contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii, iar contravaloarea ratelor solicitate în speță reprezintă o creanță născută dintr- un contract de leasing - titlu executoriu, potrivit legii. Referitor la onorariul avocațial solicitat, din înscrisurile depuse de către contestatoare curtea observă că acesta este aferent activității prestate de B. și asociații SPRL în temeiul contractului de asistență juridică încheiat la data de (...) în vederea recuperării creanței ce face obiectul prezentei cauze, astfel că se încadrează în prevederile art.4.2 din condițiile generale ale contractului de leasing și urmând același regim juridic ca al ratelor de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul ar fi fost executat în totalitate. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 și 3 C.proc.civ., curtea va admite recursul declarat de U. L. C. I. SA B. și va modifica hotărârea recurată în sensul că admite contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de creditoare și dispune înscrierea acesteia cu creanța în sumă de 88.794,756 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de creditoarea U. L. C. I. SA B. împotriva sentinței civile nr.2035 din (...) pronunțate în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui B.- N., pe care o modifică în sensul că admite contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de creditoare și dispune înscrierea acesteia cu creanța în sumă de 88.794,756 lei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. M. C. V. D. GREFIER Red.C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: I.U.
| ← Decizia nr. 5476/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10470/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
