Decizia nr. 6340/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 6340/2012

Ședința de la 04 S. 2012

C.pletul compus din:

PREȘEDINTE C. I.

Judecător D. P.

Judecător A.-I. A.

Grefier M. N. Țâr

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul G. M. împotriva sentinței civilă nr. 6433 din 29 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC G. C. S. PRIN LICHIDATOR J. C. R. A. D., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 8..

La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. C. M., cu împuternicire avocațială aflată la fila 11 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 1 leu.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar. În susținere se arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.138 din L. nr.8., au fost depuse înscrisuri din care reiese că valoarea mijloacelor fixe nu se poate imputa recurentului, deoarece acestea nu mai existau la data deschiderii procedurii . Se mai arată că au fost depuse extrase de cont din care reiese că au fost efectuate plăți după data deschiderii procedurii în interesul societății debitoare, respectiv dobânzile restante datorate creditoarei SC I. S. SA, iar sancțiunea aplicabilă fiind cea dispusă de art.46 din legea insolvenței și nu atragerea răspunderii. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

C.ea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 6433/(...) a T.ui Specializat C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar C. I. DE I. R. A. D. în contradictoriu cu pârâtul G. M.

P. G. M. a fost obligat la plata sumei de 219.744 lei reprezentând pasivul debitoarei SC G. C. S.

În considerentele acestei sentințe se reține că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 27 iunie 2011, lichidatorul judiciar C. I. DE I. R. A. D. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului G. M. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC G. C. S. în cuantum de 219.744 lei, în baza prev. art.138 alin.1 lit. a și d din L. nr.8..

Lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr.108/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a deschis procedura insolventei în forma generală prevazuta de L. 8. impotriva societatii SC G. C. S. Ca urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 8., lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la R. C. prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor mentionate de art. 28 din L. nr.8.. P. s-a prezentat și a predat bilanțurile contabile aferente anilor 2007 și 2008 și balanța contabilă întocmită la data de (...).

Ca urmare a analizei realizate asupra balanței contabile întocmită la data de (...) a rezultat că debitoarea deține în patrimoniu active imobilizate în sumă de

45.606 lei, mărfuri în sumă de 29.490 lei, creanțe în sumă de 400.080 lei și în casă suma de 10.045 lei, active care nu au fost predate lichidatorului judiciar. P. nu a predat bunurile reflectate ca fiind existente în patrimoniul debitoarei sau să justifice cu documente legitime modalitatea de valorificare a bunurilor sau sumele rezultate din valorificarea acestora nu au fost identificate în casierie sau conturile din bănci, deturnând utilizarea de la scopul lor legal și firesc, într-o utilizare frauduloasă în interes propriu, prin aceasta majorându-se pasivul societății debitoare prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, constituind cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți, fapte prevăzute la art.138 alin.1 lit.a din L. nr.8..

Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.8., judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.8., impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.

Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.

Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.8.. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.

Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.

Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 138 lit. a și d din L. nr. 8..

Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din L. nr.8., respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.

La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.

Lichidatorul judiciar a arătat că în patrimoniul debitoarei sunt evidențiate active imobilizate, activele nefiind predate lichidatorului judiciar în scopul inventarierii și lichidării acestora pentru acoperirea masei credale.

În legătură cu activele imobilizate în valoare de 45.606 lei, pârâtul a depus la dosar procesele verbale încheiate la data de (...) prin care se dovedește că au fost scoase din funcțiune mijloace fixe în valoare de 19.189,49 lei, respectiv 1.406 lei(f.17,18), însă pentru restul activelor înregistrate în evidențele contabile ale debitoarei conform balanței întocmite la data de (...) nu au fost depuse documente care să justifice modul în care au fost folosite. De asemenea, nici pentru stocul de marfă în valoare de 29.490 lei, deși pârâtul a invocat în apărare faptul că acesta a fost folosit în executarea lucrărilor de construcții, nu a depus documente care să dovedească aceste afirmații.

Astfel, judecătorul sindic a apreciat că administratorul statutar a folosit bunurile aparținând debitoarei în interes personal.

De asemenea, în evidențele contabile ale debitoarei este înregistrată suma de 400.080 lei în legătură cu care pârâtul a arătat că reprezintă avansuri de trezorerie care au fost folosite pentru a se achita creanța deținută de creditoarea SC B. I. S. R. SA. P. a înțeles să dovedească această afirmație prin extrasele de cont depuse la filele 19-41 din dosar din care rezultă că în perioada (...)-(...) s-a rambursat suma de 163.793,81 euro reprezentând credit acordat de creditoarea SC B. I. S. R. SA. Din foile de vărsământ aflate în copie la fila 57 din dosar rezultă că la data de (...) pârâtul G. M. a plătit suma de 57.666 euro, iar G. S. a plătit suma de 100.000 euro reprezentând rambursarea creditui acordat de B. I. S., aceste plăți fiind evidențiate în extrasul de cont de la filele 28-29 din dosar.

În legătură cu plata datoriilor pe care debitoarea le avea față de creditoarea

SC B. I. S. R. SA, judecătorul sindic a reținut că debitoarei i s-a ridicat dreptul de administrare la data de (...), dată la care s-a deschis procedura generală a insolvenței, astfel încât pârâtul, nu mai putea efectua nici un act de administrare al debitoarei, iar sumele pe care pârâtul le-a ridicat din contabilitate debitoarei cutitlu de avansuri de trezorerie și pentru care nu au fost făcute decontările anterior intrării debitoarei în procedura insolvenței trebuiau predate administratorului judiciar. De asemenea, se reține că plata sumei de 57.666 euro (echivalentul a 239.498,43 lei, la cursul valutar menționat pe extrasul de cont la data de (...)) de către pârâtul G. M. pentru a lichida datoria debitoarei, nu este de natură a înlătura incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. a din L. nr. 8.. Astfel, chiar dacă s-ar reține faptul că suma de 239.498,43 lei a fost folosită în beneficiul debitoarei, aceasta reprezintă numai o parte din suma ridicată de pârât din patrimoniul debitoarei cu titlu de avans de trezorerie, rămânând o diferență de 160.581,57 lei. În legătură cu plata sumei de 100.000 euro, judecătorul sindic a reținut că această plată a fost făcută de G. S. care nu a încheiat nici un raport juridic cu debitoarea, astfel încât, deși plata a fost făcută în folosul debitoarei, nu există nici o probă din care să rezulte că suma plătită a ieșit din patrimoniul debitoarei sau că face parte din suma ridicată de pârât din contabilitatea debitoarei cu titlu de avansuri de trezorerie.

Așadar, față de situația de fapt probată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri, respectiv active imobilizate, stocuri de marfă și sume de bani, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu au fost predate practicianului în insolvență, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din L. nr.8..

Dacă sumele ridicate de administratorul statutar din contabilitatea debitoarei cu titlu de avansuri de trezorerie, sume care de altfel sunt foarte mari, ar fi fost folosite pentru a plăti la scadență creanțele debitoarei, s-ar fi evitat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâtul se impune a fi obligat la plata pasivului debitoarei în cuantum de 219.744 lei, fiind admisă cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din L. nr.

8., judecătorul sindic a reținut că în cauză lichidatorul judiciar nu a dovedit faptul că pârâtul este vinovat de ținerea unei contabilități fictive sau de ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori de dispariția unor documente contabile și prin aceste fapte a fost cauzată starea de insolvență a debitoarei, astfel încât nu s-a reținut incidența în cauză și a acestei dispoziții legale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea cererii formulată de intimată C. R. A., lichidator judiciar al SC G. C. S. ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul arată că soluția pronunțată de judecătorul sindic este ne temeinică și nelegală, faptele reținute în sarcina recurentului nu atrag incidența dispozițiilor art.138, alin. 1, lit.a din legea insolvenței, în sensul că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

În speță, se pune problema răspunderii recurentului, în calitate de administrator statutar, față de creditorii sociali ai societății aflate în insolvență, avându-și cauza juridică în art. 138 din L. nr. 8., republicată, iar administratorul nu se află în raport contractual cu aceștia.

Caracterul special al răspunderii reglementate de art. 138 din L. nr. 8., republicată, constă în aceea că textul de lege delimitează, printr-o enumerare exhaustivă, categoria faptelor [lit. a) - g)] considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocării sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei în stareade insolvență - și cere o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu, subliniind uneori că acest element trebuie dublat de un scop, culpa persoanei chemată a răspunde fiind apreciabilă in concreto.

Prin urmare, în cauză nu a fost dovedita existența cumulativă a condițiilor privind antrenarea răspunderii patrimoniale a recurentului, astfel:

In ceea ce priveste primul element al răspunderii reglementată expres de art.138, alin. 1., lit al au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane din L. nr.8., respectiv savârsirea acestor fapte ilicite de către recurent, arătăm că judecătorul sindic a reținut că s- a constatat existența scriptică a unor active imobilizate, de natura sumelor de bani și a stocurilor de marfă, în evidența societății debitoare, se G. C. S. si care nu au fost predate lichidatorului judiciar .

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că valoarea reală a activelor imobilizate este de 26.416 lei, reprezentand mijloace fixe și obiecte de inventar, valoarea indicată de către lichidator fiind eronată, bunuri care au fost scoase din funcțiune conform proceselor verbale de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe din data de (...), astfel că, la data deschiderii procedurii de insolvență, recurentul a fost în imposibilitate de a le preda lichidatorului. In concluzie, considerăm că nu se poate imputa subsemnatului recurent valoarea acestor mijloace fixe în condițiile în care acestea nu mai existau la data deschiderii procedurii.

In ceea ce privește soldul contului 371 din balanța aferentă lunii decembrie

2009 privind înregistrarea mărfurilor în valoare de 26.814 lei, la data deschierii procedurii nu mai existau, întrucât au fost utilizate pentru lucrările executate în favoarea clienților pentru care au fost executate lucrări de construcții, valoare care se regăsește în lucrările facturate acestor clienti. Dintr-o eroare de înregistrare contabilă, valoarea mărfurilor utilizate la executarea lucrărilor nu a fost scăzută din contul 371, deși aceste materiale de construcții au fost facturate beneficiarilor lucrărilor odată cu lucrările executate de SC G. C. S.

Referitor la plățile efectuate de către recurent din soldul de casă în sumă de 10.045 lei, arătăm că nu se poate reține în sarcina recurentului fapta reglementată de prevederile art. 138, alin. 1, lit.a din legea insolventei, fapta de a utiliza bunurile societății în interes personal sau în interesul altei persoane, ci aceste plăți, deși efectuate după data deschiderii procedurii, au fost în interesul debitoarei SC G. C. S., respectiv plata dobânzilor restante față de creditorul I. S. R. SA conform extraselor de cont depuse în fața instanței de fond. Pe cale de consecință, apreciem că nu se poate imputa recurentului această sumă ca fiind folosită în interes personal și, pe cale de consecință, nu se poate stabili răspunderea sa.

Contrar celor reținute de către judecătorul sindic cu privire la plățile efectuate de către recurent în sumă de 163.793,81 euro conform extraselor cont aferente perioadei (...)-(...), considerăm că aceste plăți dovedesc modul în care a fost utilizată suma de 400.080 lei, înregistrată în 461 „debitori diverși";, sumă utilizată de către recurent pentru achitarea datoriilor debitoarei SC G. C. S. față de I. S. R. SA, iar nu în interes propriu sau în interesul altei persoane.

Corespunde adevărului că a fost ridicat dreptul de administrare al recurentului odată cu deschiderea procedurii de insolvență, situație în care recurentul nu mai avea dreptul de a efectua plăți în numele debitoarei, însă extrasele de cont dovedesc fără echivoc că recurentul a efectua aceste plăți în numele debitoarei, fiind stinse obligații proprii ale SC G. C. S. față de

I. S. R. SA, iar sancțiunea aplicabilă pentru aceste plăți efectuate după ridicarea dreptului de administrare fiind cea reglementată de dispozițiile art. 46 din legea insolventei, iar nu angajarea răspunderii recurentului.

Totodată, arată că și plata efectuată de numita G. S. este efectuată în contul SC G. C. S. din sume aparținând recurentului depunerea fiind efectuată de numita G. S.

In concluzie, recurentul a efectuat plăți care depășesc suma de 400.080 lei pentru stingerea obligațiilor SC G. C. S. pe care le avea față de banca menționată anterior, caz în care nu poate fi reținută în sarcina sa fapta că a utilizat suma de

400.080) lei în interes propriu sau in interesul altei persoane. Totodată, raportat la probatoriul administrat în cauză, consideră că nu s-a efectuat dovada existenței niciunui element al răspunderii civile delictuale.

Examinând recursul, instanța constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 108/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial

Cluj în dosar nr. (...) a fost admisă cererea formulată de creditoarea D. C. și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC G. C. S., fiind desemnat administrator judiciar C. I. de I. R. A. D. Prin aceeași hotărâre s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. Prin sentința comercială nr. 1645/(...) a fost definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, în tabel fiind inclusă creanța bugetară a D. C. în valoare de

206.653 lei, creanța bugetară a ITM C. în valoare de 2.967 lei și creanța chirografară a SC B. I. S. R. SA în valoare de 675.095,76 lei. Prin sentința comercială nr. 2571/(...) s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată.

P. G. M. a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei de la momentul înființării societății debitoare și până la momentul deschiderii procedurii generale a insolvenței, dată la care s-a dispus și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Potrivit art. 138 din L. nr. 8., în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. 1, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate la lit. a-g din același aliniat.

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a din L. nr. 8., poate fi antrenată răspunderea materială a persoanelor cărora le e imputabilă apariția stării de insolvență dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Fapta administratorului statutar de a nu preda bunurile care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței pentru a fi valorificate în procedura și sumele distribuite creditorilor crează prezumția că acestea au fost valorificate în interes personal de administratorul statutar al debitoarei.

Din actele contabile rezultă că valoarea activelor imobilizante a debitoarei era de 45.606 lei, iar prin procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe încheiat la data de (...) s-au casat bunuri în valoare de 19.189,49 lei pentru restul bunurilor până la valoarea activelor nefiind întocmit nici un act.

De asemenea, mărfurile aflate în stoc și despre care pârâtul susține că au fost folosite pentru executarea unor lucrări către diverși clienți trebuiau scoase din evidențele contabile prin întocmirea unor bonuri de consum, nefiind efectuate aceste demersuri stocul de marfă nefiind cuprins în situația de lucrări, ceea ce denotă intenția administratorului de a le ascunde.

Sumele pe care pârâtul arată că le-a plătit în contul creditului către creditorul I. S. nu poate fi reținută în apărare, deoarece pe de o parte datorităsituației juridice a debitoarei aflată în insolvență procedura prevăzută de legea specială a insolvenței distribuirea către creditori a sumei se face de către lichidator, urmare a aprobării tabelului de creanță și a planului de distribuire. C. două foi de vărsământ pe care le prezintă pârâtul în susținerea poziției sale că a plătit creanța către unitatea bancară datează din (...) și se arată că se achită contravaloarea creditului debitoarei de 2 persoane fizice, G. M. suma de 57.666

Euro și G. S. suma de 100.000 Euro.

Pe de o parte, plata făcută de G. M. nu poate fi considerată ca fiind făcută pentru debitoare, iar pe de altă parte, contravaloarea în lei a sumei achitate de pârât este de 240.023,19 lei (la un curs de 41623 lei/Euro) și nu de 400.080 lei.

Cu privire la plata făcută de G. S., este de reținut faptul că între aceasta și debitoare nu există nici un raport juridic.

Din actele de la dosar rezultă că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, pârâtul în exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri depline a încălcat dispoziții legale din L. nr. 31/1990 raportat la art. 138 alin. 1 lit. a din L. nr. 8. referitoare la gestionarea societății comerciale deturnând utilizarea bunurilor și a banilor din trezoreria debitoarei de la scopul lor firesc și legal într-o utilizare frauduloasă în interes propriu.

Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâtul G. M. împotriva sentinței civile nr.

6433 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR

Red. D.P. dact. GC

2 ex/(...)

Jud.primă instanță: S. Ivănescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 6340/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)