Decizia nr. 6792/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 6792/2012
Ședința din data de 17 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurenta SC A. P. S. împotriva sentinței civile nr. 223 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., în contradictoriu cu intimații SC N. P. S. și SC A. P. S. prin administrator judiciar F. I. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii.
În data de (...), s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise trimise prin fax, din partea recurentei SC A. P. S.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 223 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
Specializat C., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de debitoarea S. A. P. S., în contradictoriu cu creditoarea S. N. P. S., a fost admisă cererea formulată de creditoarea S. N. P. S., împotriva debitoarei S. A. P. S., s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S. A. P. S., J(...), a fost numit administrator judiciar F. I. S., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din L. nr. 85/2006, a fost stabilită în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din L. nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, a fost stabilită în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar, în termen de maxim 40 de zile de la data desemnării sale, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din L. nr. 85/2006, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, s-a dispus desemnarea administratorului special, s-a dispus comunicarea sentinței instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschideriiprocedurii, sub sancțiunea prevăzută la art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 2 lit. d) și e) Cod proc. civ., s-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul lichidatorului sub sancțiunea prevăzută de art. 48 din L. nr. 85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar, s-a dispus în sarcina administratorului judiciar efectuarea notificărilor prevăzute de art. 61 din L. nr. 85/2006, a fost fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei la data de 6 martie 2012, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 27 martie 2012 și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 13 aprilie 2012, s-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune lunar rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, potrivit art. 21 alin. 1 din L. nr. 85/2006, s-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune raportul prevăzut de art. 54 din L. nr. 85/2006, în termen de maxim 20 de zile de la data desemnării sale, cu obligația de a informa judecătorul sindic în ipoteza în care se formulează o propunere de trecere a debitoarei în faliment în procedura simplificată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit art. 3 pct. 1 din L. nr. 85/2006, „insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";. Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 12 din L. nr. 85/2006, „valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. A. este de 45.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat";.
Debitoarea a contestat existența stării de insolvență, formulând contestație conform prevederilor art. 33 alin. 2 din L. nr. 85/2006. Totodată, debitoarea a contestat și cuantumul și caracterul cert al creanței invocate de către creditoare.
Cerințele formale prevăzute de art. 31 alin. 1 din L. nr. 85/2006, precum
și cele de fond prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din același act normativ, trebuie să fie întrunite cumulativ de cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, neîntrunirea a uneia dintre aceste condiții făcând inutilă cercetarea întrunirii celorlalte.
Între creditoare și debitoare s-au desfășurat relații comerciale, având la bază contractul de vânzare-cumpărare nr. 3035/(...) încheiat între acestea și însușit de ambele părți prin semnătură necontestată și ștampilă. Potrivit art.12 din contractul încheiat între părți, debitoarei îi revenea obligația, în calitate de cumpărătoare, să achite contravaloarea facturilor emise de către creditoare, în termen de 120 de zile de la data emiterii acestora. În desfășurarea raporturilor contractuale dintre părți, creditoarea a emis debitoarei mai multe facturi fiscale depuse în copie la dosar în valoare totală de 689.575,93 lei, cu privire la care judecătorul sindic constată că au fost acceptate de către debitoare, majoritatea acestora fiind acceptate în mod expres prin semnătură de primire necontestată și ștampilă, iar facturile nesemnate fiind acceptate de către debitoare prin exprimarea acordului acesteia cu privire la modalitatea de facturare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3035/(...) cu creditoare, prin art. 12 din acestea părțile convenind că obligația de plată a contravalorii facturilor fiscale revine debitoarei la 120 de zile de la emiterea acestora, respectiv raportat la simpla emitere a facturilor fiscale și necondiționat de acceptarea lor expresă prin semnătură și ștampilă.
În urma procedurii concilierii directe desfășurate între părți, fiind notificată la (...), debitoarea a emis creditoarei un punct de vedere, în cuprinsul căruia a recunoscut existența unui debit față de aceasta în cuantum de
574.922,74 lei, pe care l-a indicat ca fiind aproximativ.
Față de debitul principal invocat de către creditoare, în cuantum total de
689.575,93 lei, reprezentând contravalori facturi fiscale, judecătorul sindic a reținut că aceasta a făcut dovada existenței acestei creanțe, a caracterului cert, lichid și exigibil a acesteia, rezultând din facturile fiscale și contractul încheiat între părți, depuse în copie la dosar, în schimb debitoarea, deși a contestat caracterul cert al debitului principal, nu a probat inexistența sau stingerea acestuia, deși sarcina probei sub acest aspect îi revenea, față de probele depuse de către creditoare.
În ce privește contestarea de către debitoare a stării sale de insolvență, judecătorul sindic a reținut că aceasta nu a făcut dovada deținerii unor disponibilități bănești în cuantum suficient pentru a achita debitul invocat de către creditoare, nici măcar în ce privește debitul principal, având în vedere contestarea modului de calcul a penalităților de întârziere.
Împrejurarea că anterior sau ulterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către creditoare, debitoarea a efectuat plăți către alți creditori ai săi, nu este în măsură să înlăture prezumția de insolvență în ce o privește, prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. a din L. nr. 85/2006. În acest sens, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că art. 3 pct. 1 din L. nr. 85/2006, insolvența este definită prin „. fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";, fiind necesară, prin urmare, pentru admiterea contestației formulate de către debitoare, dovedirea de către aceasta a deținerii unor disponibilități bănești suficiente pentru plata creanței cu privire la care se reține caracterul cert, lichid și exigibil. Nu este suficientă prin urmare invocarea sau dovedirea de către debitoare a deținerii unor creanțe față de debitorii săi, prin a căror realizare ar fi în măsură să achite debitul invocat de către creditoare, nefiind relevantă prin urmare deținerea de către debitoare a unei creanțe față de C. de asigurări de sănătate.
Judecătorul sindic a constatat că prin actele contabile și extrasele de cont depuse la dosar, debitoarea nu a făcut dovada deținerii disponibilităților bănești suficiente pentru achitarea debitului principal către creditoare în cuantum total de 689.575,93 lei, cuantumul acestuia fiind mult superior valorii prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din L. nr. 85/2006, împrejurare față de care nu se mai impune verificarea apărărilor debitoarei în ce privește caracterul cert al penalităților, față de invocarea de către aceasta a existenței unei perioade în care penalitățile nu ar fi trebuit să curgă întrucât plata debitului principal nu ar fi fost făcută din cauza solicitării creditoarei în acest sens, față de schimbarea de către aceasta a contului său bancar.
Pentru considerentele arătate, judecătorul sindic a constatat că cererea creditoarei întrunește condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv creanța solicitată este mai mare decât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din L. nr. 85/2006, este o creanță certă, lichidă și exigibilă al cărui cuantum rezultă din titlurile executorii aflate la dosarul cauzei, scadența acestora fiind împlinită cu mai mult de 90 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolvență potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a din L. nr. 85/2006.
Față de cuantumul acestui debit, față de împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deține lichidități care ar fi în măsură să acopere creanța, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află într-o stare deinsolvență prezumată ca fiind vădită, întrucât, după mai mult de 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditoare.
Ca atare, în temeiul art. 33 alin. 4 din L. nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de debitoarea S. A. P. S., în contradictoriu cu creditoarea S. N. P. S.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC A. P. S., solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, cu consecința admiterii contestației formulate de recurentă la cererea de deschidere a procedurii insolvenței și respingerea cererii principale ca neîntemeiată. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul menținerii dispozițiilor instanței de fond cu privire la deschiderea procedurii generale a insolvenței și înlăturarea dispozițiilor cu privire la ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
În motivarea recursului, arată că este dovedită implicarea recurentei într-un circuit economic în care este inclusă și C. N. de A. de S., ca instituție a
S. prin care se subvenționează, parțial sau total, unele medicamente incluse în programe speciale de sănătate. În practică, recurenta are situația similară unui consumator captiv. Diferența o face, în speță, situația de dependență față de lichiditățile bănești aflate la dispoziția C. de A. de S., precum și de graficul de plăți adoptat de CAS pentru decontarea medicamentelor compensate.
În speță, farmacia achiziționează de la distribuitorii specializați medicamente incluse în categoria medicamentelor compensate, urmând ca plata să se efectueze către aceștia la un interval cuprins Între 120 și chiar 240 de zile. F., în virtutea Contractului încheiat cu CAS, eliberează pe baza rețetelor compensate primite de la pacienți medicamentele solicitate, iar rețetele le trimite spre decontare către CAS, care are obligația legală și contractuală de a plăti către farmacie valoarea medicamentelor compensate.
Lichiditățile bănești angrenate în acest circuit economic al medicamentelor compensate au o singură sursă de proveniență, și anume C. de A. de S., de existența sau cuantumul acestor fonduri depinzând, în final, și plățile efectuate de către farmacii către distribuitorii de medicamente.
Este de notorietate faptul că până în cursul lunii august 2011 activitatea comercială a farmaciilor a fost grav afectată și perturbată de neplata de către C. N. de A. de S. a contravalorii rețetelor medicale compensate.
Creanța pretinsă de creditoare vizează o sumă totală de aproximativ l.000.000 RON, din care aproape jumătate reprezintă penalități calculate conform facturilor emise de creditoare recurentei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, pe calea negocierilor purtate, recurenta a susținut că a arătat creditoarei ca acestea au fost calculate cu rea- credință, cât timp pe parcursul derulării relațiilor comerciale, la solicitarea expresă a societății creditoare, a sistat pentru o perioadă de timp efectuarea plăților către aceasta în contul cunoscut, pe fondul unor modificări prin care a trecut societatea S. N. P. S., fostă RELAD (schimbare denumire, schimbare sediu, schimbare organe de conducere, schimbare conturi bancare, schimbare departament distribuitori).
Pentru perioada în care nu a efectuat plăți la cererea creditoarei, întrucât aceasta și-a modificat inclusiv contul bancar, era firesc să nu se calculeze penalități de întârziere, problemă pe care am și pus-o în discuție de nenumărate ori cu ocazia negocierilor amintite anterior.
Legiuitorul folosește sintagma "insuficiența fondurilor bănești disponibile", care îngustează excesiv de mult marja de apreciere cu privire ladisponibilitatea financiară reală a debitorului de a onora creanța pretinsă de un creditor.
Judecătorul - sindic ar fi trebuit să țină cont de realitatea economică în care a apărut situația de neplată a creanței pretinse de către creditoarea S. N. P. S. și să rețină că, în mod real, societatea noastră are fonduri bănești, sub forma creanțelor nerecuperate de la CAS, însă că acestea nu sunt, momentan, la dispoziția subscrisei.
În mod cert, un raționament juridic flexibil și în perfect acord cu dispozițiile art.129 alin. C.pr.civ. nu ar fi contrazis prevederile Legii nr.8S/2006 atunci când ar fi dispus admiterea contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Nu în ultimul rând, pasivul exigibil reprezintă totalitatea datoriilor bănești ale debitorului ajunse la scadență.
Pentru a fi primită cererea creditorului, creanța acestuia contra debitorului trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
Aspectele prezentate mai sus servesc drept temei în a invoca și lipsa de lichiditate a creanței deoarece "nu poate fi considerată lichidă și, deci nu poate fi pusă în executare o creanță care, este contestată sub raportul cuantumului ei".
Instanța de fond, în mod nejustificat, a respins cererea de obligare a creditoarei la plata unei cauțiuni, în acord cu dispozițiile art.33 alin.3 din L.
85/2006.
Până la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, recurenta se bucura de respectul și mai ales, încrederea partenerilor de afaceri. De la acel moment însă, a primit nenumărate solicitări prin care i s-a cerut punctul de vedere cu privire la continuarea relațiilor comerciale deja stabilite.
Cu privire la păstrarea dreptului de administrare, recurenta a arătat că aceasta se impune raportat la specificul activității desfășurate, precum și la faptul că administratorul judiciar desemnat are sediul la B.
Prin întâmpinarea formulată, SC N. P. S. a arătat că, din luna mai 2011 si pana in luna septembrie 2011, cand a depus cererea de deschidere a procedurii insolventei, a avut o serie de discutii, in cadrul carora debitoarea a incercat sa amane raspunsul privind o eventuala esalonare a debitului, a solicitat mai multe amanări ale intalnirilor, dar, in acest timp, desi creanta era scadenta de mai bine de un an de zile, nu a facut nici macar o plata in contul acesteia.
Avand in vedere informatiile privind indicatorii economici preluate de pe site-ul A., precum si inregistrarile din Arhiva Electronica de G. R. M., vazand si faptul ca debitoarea nu a mai raspuns mesajului, a apreciat ca aceasta se afla in incapacitate de plata si a depus cererea de deschidere a procedurii insolventei.
Între parti a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.3035/(...), prin care s-au stabilit printre altele termenele, modalitatile de plata, precum si penalitati in valoare de 0,15% pentru fiecare zi de inrarziere.
Toate facturile au fost semnate si stampilate de primire de catre debitoare, tara a exista obiectiuni asupra prestatiilor intimatei.
Daca prin corespondenta purtata inainte de introducerea prezentei cereri, debitoarea a sustinut ca are un debit de aproximativ 574.922,74 lei fata de intimată, prin contestatie nu se mai indica valoarea debitului restant.
Singurele sustineri ale debitoarei privind valoarea debitului sunt acelea ca in contabilitatea S. A. P. S. nu se regasesc unele dintre facturile neachitate.
Avand in vedere ca facturile neachitate au fost semnate si stampilate de catre debitoare, sustinerile acesteia ca aceste facturi nu se regasesc in contabilitatea sa nu pot fi primite intrucat ar insemna ca instanta sa ia in considerare o aparare prin care se invoca propria culpa, astfel ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica.
Nu s-a depus la dosar acte din care sa rezulte existenta unor fonduri suficiente pentru achitarea debitului restant, astfel ca nici aceste argumente nu au putut rasturna prezumtia instituita de L. nr.85/2006 cu privire la prezumtia incapacitatii de plata a debitorului care nu a mai efectuat plati de mai mult de 90 de zile.
Avand in vedere ca valoarea creantei datorata de catre debitoare este net superioara pragului minim instituit de L. nr. 8., vazand si inregistrarile din Arhiva Electronica de V. M. din care rezulta ca aceasta debitoare a cesionat creantele de la casa de sanatate catre alti furnizori, fata de probatoriul administrat in cauza, hotararea instantei de fond este temeinica si legala, astfel ca solicita respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304, art.3041C.proc.civ., instanța constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
Judecătorul sindic a reținut o situație de fapt întemeiată pe contractul de vânzare-cumpărare nr.3035/(...) coroborat cu facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că debitoarea datorează creditoarei suma de
689.575,93 lei, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă. Această situație de fapt a fost contestată parțial în recurs, în sensul că suma în litigiu nu este lichidă, întrucât este contestată sub raportul cuantumului său. Din acest punct de vedere, corect a argumentat judecătorul sindic faptul că, în cadrul concilierii, debitoarea a recunoscut, în mare parte, existența debitului probat, de altfel, cu înscrisuri purtând semnătura ambelor părți, și că recurenta nu a probat stingerea acestuia, deși sarcina probei îi revenea. Mai mult, curtea apreciază că o contestare formală a cuantumului datoriei, în condițiile existenței unor probe prezentate de partea adversă, nu este de natură a duce la concluzia inexistenței caracterului cert și/sau lichid al creanței.
Principalele critici aduse de recurentă soluției pronunțate de tribunal sunt în sensul că judecătorul sindic ar fi trebuit să aplice legea într-o modalitate mai flexibilă, ținând cont de realitatea economică în care a apărut situația de neplată și, astfel, să rețină că debitoarea nu se află în stare de incapacitate de plăți.
C. constată, însă, că judecătorul sindic a analizat temeinic circumstanțele în care debitoarea nu a achitat creanța deținută de creditoarea SC N. P. S.
Astfel, s-a reținut corect faptul că nu este suficientă invocarea sau dovedirea de către debitoare a deținerii unor creanțe față de debitorii săi (de exemplu, casa de asigurări de sănătate), ci debitoarea trebuia să facă dovada deținerii unor disponibilități bănești în cuantum suficient pentru a achita debitul invocat de către creditoare, potrivit art.3 pct.1 din L. 85/2006. Prin simpla interpretare gramaticală a acestui text de lege (disponibilități bănești - sume de bani aflate efectiv la dispoziția debitoarei, nu sume cu privire la care se invocă posibilitatea unei recuperări viitoare), curtea va înlătura susținerea recurentei în sensul că eventualele sume de bani pe care le-ar putea obține dela debitorii proprii ar fi suficiente pentru acoperirea creanței. Sub acest aspect, instanța reține și faptul că, de la data scadenței facturilor fiscale prezentate de creditoare, debitoarea nu a făcut nici măcar plăți parțiale, în măsura/limita unor încasări ulterioare, precum și faptul că nici din înscrisurile depuse în recurs nu rezultă că debitoarea ar deține suficiente disponibilități bănești.
De aceea, invocarea modalității specifice în care s-ar face decontarea plăților în sistemul farmaceutic nu poate înlătura constatarea incapacității actuale de plăți în care se regăsește debitoarea și cu privire la care legea nu prevede condiția că trebuie să-i fie imputabilă - și incapacitatea de plată datorată unor cauze care nu-i pot fi imputate debitoarei poate duce la deschiderea procedurii insolvenței acesteia.
Din această perspectivă, judecătorul sindic a stabilit o corectă stare de fapt și a realizat o temeinică aplicare a legii, contrar susținerilor recurentei.
Cu privire la ridicarea dreptului de administrare, curtea reține că recurenta a contestat starea de insolvență, neexprimându-și, așadar, intenția de reorganizare. Prin urmare, în temeiul art.47 alin.1 din L. 85/2006, judecătorul sindic a procedat legal dispunând ridicarea dreptului de administrare, aspect care face ca argumentele de oportunitate invocate de recurentă să fie lipsite de relevanță juridică.
Referitor la respingerea solicitării de obligare a creditoarei la consemnarea unei cauțiuni, aceasta este o posibilitate pe care legiuitorul a lăsat-o la aprecierea exclusivă a judecătorului sindic, care beneficiază de o largă marjă de apreciere ce nu poate face obiectul controlului judiciar. În consecință, întrucât judecătorul sindic a considerat că, raportat la circumstanțele speței, nu se impunea consemnarea unei cauțiuni, curtea va respinge și acest motiv de recurs ca neîntemeiat.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.8 din L. 85/2006 și art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate, astfel că cererea de suspendare a executării sentinței recurate rămâne fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurenta SC A. P. S. împotriva sentinței civile nr. 223 din (...) pronunțate în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER V. D.
Red.C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: V. Oros
| ← Decizia nr. 68/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 4047/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
