Decizia nr. 2208/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2208/2012
Ședința de la 20 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Judecător D. P.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul P. M. S. împotriva sentinței civile nr. 4669 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș în contradictoriu cu intimata SC W. & EST I. S. PRIN LICHIDATOR C. I. S., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L.
85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
La data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 4669 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș s-a admis acțiunea promovată de lichidatorul judiciar C. I. S., în contradictoriu cu pârâta pârâtul P. M. S., domiciliat în comuna C., și în consecință: A fost obligat pârâtul, să suporte cu averea proprie, pasivul societății insolvente SC W. & EST I. S., până la concurența sumei de 20.269,54 lei. În considerente se reține că prin sentința civilă nr.1961 din (...) a T.ui Maramureș pronunțată în dosarul nr.(...), s-a admis acțiunea promovată de lichidatorul judiciar C. I. S., în contradictoriu cu pârâtul P. M. S. și, în consecință, pârâtul a fost obligat să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente, până la concurența sumei de 20.269,54 lei. Prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub dosar nr.(...) lichidatorul judiciar C. I. S., în reprezentarea debitoarei SC W. & EST I. S. - în faliment a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispunăobligarea pârâtului P. M. S. de a suporta cu averea proprie pasivul societății insolvente, până la concurența sumei de 20.269,54 lei. În motivarea acțiunii s-a arătat că nu s-au predat actele prevăzute de art. 35 din L. 85/2006, considerându-se că administratorul statutar nu s-a conformat dispozitivului sentinței civile nr. 4380/(...), pronunțate în Dosar nr. (...) al T.ui Maramureș, prin care s-a dispus ca debitoarea să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 35 din L. nr. 85/2006. Astfel, nedepunerea de către administratorul debitoarei a actelor contabile creează prezumția potrivit căreia contabilitatea nu a fost ținută potrivit legii atrăgând răspunderea administratorului potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 și săvârșirii faptelor sancționate de L. contabilității nr. 82/1001, republicată. În drept s-au invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. „d"; din L. 85/2006. Examinând cererea, judecătorul sindic a reținut că în urma demersurilor făcute de lichidatorul judiciar, în vederea punerii la dispoziția lichidatorului a actelor cerute de art.28 alin1. din L. nr.85/2006, nu s-au depus la dosarul de faliment. Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit. „d"; din L. 85/2006. Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități. Prin decizia civilă nr.3148/(...), Curtea de A. C. a admis recursul pârâtului, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât pârâtul nu a fost legal citat nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub dosarul nr.(...). Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. În susținerea întâmpinării, a arătat că lichidatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din L. nr.85/2006-modificată, fără să facă dovada săvârșirii de către pârât a faptei respective și legătura de cauzalitate dintre încălcarea acestor norme dintr-o lege specială și starea de insolvență a debitoarei. La data de (...), lichidatorul judiciar a precizat acțiunea, în sensul obligării pârâtului la plata pasivului în cuantum de 20.269,54 lei, invocând ca temei legal dispozițiile art.138 alin.1 lit.a și d din lege. În motivarea precizării, arată că în urma analizei documentelor, a rezultat că debitoarea la (...), deținea bunuri în patrimoniu (aparate de instalații de măsură, obiecte de inventar, mărfuri, disponibil în casă și bancă). Bunurile ce figurează în ultima balanță, nu au fost prezentate lichidatorului judiciar, în vederea evaluării și îndestulării creditorilor. Examinând acțiunea în raport de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a și d din L. 85/2006 privind procedura insolvenției și actele dosarului, judecătorul-sindic a reținut următoarele: Potrivit art.138 alin.1 lit.a și d din L. nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte apasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În speță, prin sentința civilă nr. 4380 din (...) pronunțată în dosarul de faliment nr. (...) privind pe debitoarea SC W. & EST I. S. s-a dispus deschiderea procedurii, a fost numit administrator judiciar, iar prin încheierea nr. 688 din (...) s-a dispus intrarea în faliment, a fost numit lichidator judiciar. În dosarul de faliment și-au înregistrat declarație de creanță creditorii: A. F. P. B. M. și Primăria Baia Mare, creanțele fiind în sumă de 20.269,54 lei. În urma demersurilor făcute de lichidatorul judiciar administratorului statutar al societății insolvente în vederea punerii la dispoziția lichidatorului a actelor cerute de art. 28 alin. 1 din L. 85/2006, nu a depus la dosarul de faliment actele contabile. Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 lit. „d"; din L. 85/2006. Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități. Din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar, rezultă că pârâtul P. M. S., în calitate de administrator al debitoarei, nu a predat bunurile și sumele de bani (16.968.834 ROL)reprezentând disponibil în casă și bancă 26.000.000 ROL, reprezentând avansuri ridicate și nedecontate. Fapta pârâtului de a nu prezenta toate actele și documentele contabile prevăzute de art.28 alin.1 din lege, precum și inventarul bunurilor care există în evidențele contabile, se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din lege. Prin faptele de mai sus, pârâtul a cauzat prejudicii societății, care au condus la starea de insolvență a acesteia, astfel încât răspunde pentru pasivul debitoarei în cuantum de 20.269,54 lei. Împotriva sentinței a declarat recurs P. M. S., solicitând în principal admiterea recursului,casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât aceasta a soluționat cauza cu o insuficientă cercetare a fondului acesteia și a omis să se pronunțe asupra tuturor temeiurilor de drept invocate de lichidatorul judiciar prin cererea de chemare în judecată. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea ca nefondată și nedovedită a cererii de obligare a pârâtului recurent la suportarea pasivului societății insolvente și până la concurența sumei de 20.269,54 lei. În motivarea recursului se arată că cererea lichldatorului se impunea fără nici un dubiu a fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt și de drept ce vor fi expuse după cum urmează: - pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.l din L. nr.85/2006 în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu, o faptă ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate intre fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). - pe lângă asemenea condiții generale mai sunt necesare a exista și alte conditii speciale pe care nu le mai reiterăm referitor la calitatea celui în persoana căruia se solicită stabilirea răspunderii . Fiind vorba de o răspundere civilă delictuală înseamnă că trebuie intrunite condițiile generale care reies din dispozițiile art.998-999 C.civ. condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Apoi, faptele ilicite presupus săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit.a-g ale art.138 din lege. Din formularea textului alin.l al acestui articol rezultă că sunt răspunzători civil doar membrii organelor de conducere care au cauzat stare de insolvență prin una din faptele enumerate. În speta dedusă judecății, reclamantul, în persoana lichidatorului judiciar, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit."d" din lege fără însă să facă dovada săvârșirii de către pârât a faptei respective. Din informațiile furnizate de către ORC și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administrator al societății comerciale ajunse în stare de insolvență. Dar în conformitate cu prevederile art.1169 din Codul civil reclamantul trebuia să facă dovada că pârâtul ar fi săvârșit fapta menționată mai sus și întemeiată pe art.138 lit."d". Mai mult din conținutul cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul rezultă că reclamantul s-a rezumat în general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții. Apoi, reclamantul, nu numai că nu face dovada faptei invocate, dar nici nu arată care ar fi legătura de cauzalitate dintre Încălcarea unei norme dintr-o lege specială și starea de insolvență a debitoarei. Împrejurarea că debitorul nu ar fi depus la dosar actele prev. de lege adică cele contabile nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe și cu condiția impusă de legiuitor ca această activitate să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. În speță, societatea a ajuns în stare de faliment ca și în alte cazuri similare, din motive independente acesteia, insolvența fiind efectul unor cauze obiective. Legiuitorul nu a înțeles așadar să instituie o prezumție legală de vinovație și de răspundere în sarcina administratorului prevăzând această posibilitate exclusiv după și numai în condițiile administrării de dovezi din care să rezulte cu certitudine legătura dintre activitatea culpabilă și ajungerea societății în situația de încetare de plăți. Dacă nu există probe care să demonstreze efectiv întrunirea condițiilor legale nu se poate în nici un fel concluziona că împrejurările ce ar rezultadin ultima balanță verificată și anume a anului 2004 au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. In condițiile în care prin nici un înscris sau din nici o probă nu s-a stabilit în mod expres existenta unor activităti defectuoase personale ale pârâtului, vinovătia acestuia și implicit raportul de cauzalitate, cerințe absolut necesare pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii în baza art.138 din L.. nr.8S/2006, actiunea se impunea a fi respinsă. În ceea ce privește fapta prev. de dispozițiile art.I38 alin.1 lit. "a" în sensul că pârâtul ar fi folosit bunurile ... persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane solicită a reține următoarele aspecte ce impuneau adoptarea unei soluții de respingere, astfel: - prin cererea dedusă judecății nu s-a indicat în ce mod pârâtul s-ar fi folosit de bunurile societății în interesul propriu, care sunt aceste bunuri și în ce mod ar fi determinat acesta apariția stării de incapacitate de plată a debitoarei ; - atâta timp cât motivarea cererii reclamantului se raportează la nivelul generalități lor, respectiv al unor afirmații gratuite aceasta nu poate conduce la antrenarea răspunderii conform textului de lege invocat. Analizând recursul pârâtului, curtea reține următoarele: Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din L. nr. 85/2006. ea putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin faptele săvârșite, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Răspunderea administratorilor se apreciază după tipul abstract culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-ne în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i. Conform art. 138 lit. a din L. nr. 85/2006, o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că ar fi folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau al altor persoane, iar potrivit art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006, o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă,au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Pârâtului recurent îi revenea obligația în calitate de administrator statutar de a aduce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat administratorului, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 79 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 3., precum și dispozițiile art. 11 alin. 4 din L. nr. 3.. Totodată, conform prevederilor art. 10 alin. 1 din L. nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidențele contabile nu au fost ținute sau nu au fost ținute în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, ținerea registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3., care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru evidența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea deficiențelor cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar putea fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorului să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Debitoarea deținea bunuri care nu au fost prezentate lichidatorului, ceea ce creează prezumția că au fost folosite în interes propriu sau al altei persoane. Astfel, la data de (...) debitoarea deținea aparate și instalații de măsură, obiecte de inventar, mărfuri, disponibil în casă și bancă, avansuri ridicate și nedecontate, documente care nu au fost predate lichidatorului. Din actele de la dosar rezultă că pârâtul se face vinovat de faptele prevăzute la art. 138 lit. a și d din L. nr. 85/2006, astfel că în baza art. 312 Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de pârâtul P. M. S. împotriva sentinței civile nr.4669 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâtul P. M. S. împotriva sentinței civile nr.4669 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. I. A. C. I. D. P. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: N. B.
| ← Decizia nr. 6692/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8683/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
