Decizia nr. 7016/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7016/2012
Ședința 25 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul F. L. - P. împotriva sentinței civile nr. 161 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui B. N. în contradictoriu cu intimații SC S. H. S. V. M. PRIN LICHIDATOR J. I. S., SC S. H. S. V. M., P. M. având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. NOTĂ : La data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență - cerere de amânare a pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 161 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui B. N. a fost respinsă cererea de intervenție formulată de către creditoarea BRD G. S. G. SA. A fost admisă ca întemeiată acțiunea lichidatorului judiciar I. S., împotriva pârâților P. M. și F. L. P., în calitate de administratori statutari ai debitoarei S. S. H. S. Ș. - în faliment, și în consecință: - au fost obligați în solidar pârâții P. M. și F. L. P. să suporte din averea proprie parte a pasivului debitoarei SC S. H. S. Ș. - în faliment, până la concurența sumei de l.082.439 lei, reprezentând parte a pasivul societății, sumă destinată acoperirii parțiale a acestui pasiv. În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, lichidatorul judiciar I. S. B. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea administratorilor statutari aidebitoarei S. S. H. S. Ș., pârâții P. M. și F. L. P. la suportarea unei părți a pasivului societății în sumă de l.082.439 lei. Prin sentința comercială nr. 362 din 22.03.20ll pronunțată de T. B.- N. în dosarul nr.950/112/20l0 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței prev.de L.85/2006 împotriva debitoarei S. S. H. S. Ș. și a fost desemnat lichidator judiciar I. S. B. . S-a procedat la efectuarea notificărilor, a publicităților cerute de lege, debitoarea fiind notificată să depună actele și informațiile enumerate la art.28 din lege, precum și să predea gestiunea averii către lichidatorul desemnat. La termenul de l.02.20l2, creditorul BRD G. S. G. SA C. N. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând în contradictoriu cu aceeași pârâți din acțiunea introductivă admiterea cererii sale și obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 2.888.847,55 lei, reprez.întregul pasiv al societății, arătând că așa cum rezultă din rapoartele de activitate realizate de către lichidatorul judiciar, bunurile din patrimoniul debitoarei nu au fost identificate, iar contabilitatea debitoarei nu a fost ținută în conformitate cu legea. A arătat creditorul că deține calitatea de creditor garantat, deținând garanții materiale asupra unui utilaj de decojit bușteni și asupra 4 TAF-uri , bunuri ce nu au fost predate lichidatorului judiciar, iar în ceea ce privește celelalte bunuri, lichidatorul a reținut că nu este posibilă identificarea și evaluarea lor, apreciind că în cauză sunt incidente disp.art.l38 alin.l lit.a,b și e din L85/2006. Examinând cererea de intervenție formulată de către creditorul BRD G. S. G. SA C. N., tribunalul a respins-o, pentru lipsa calității procesual active, având în vedere dispozițiile art. l38 alin.l și 3 din L.85/2006. Potrivit acestor texte, calitatea procesual activă pentru formularea și promovarea acțiunilor în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere sau supraveghere ori a altor persoane, aparține administratorului judiciar sau lichidatorului, în situația în care, în raportul întocmit în cnf.cu disp.art.59 alin.l, a identificat persoane cărora le este imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului. Calitate procesual activă de a formula și a promova o asemenea acțiune are, potrivit alin.3 al aceluiași articol, comitetului creditorilor sau creditorului care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor înregistrate în tabelul definitiv al creanțelor, în condițiile în care, administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului, persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prev.în alin.l, și răspunderea persoanelor la care aceasta se referă, amenință să se prescrie. Sunt considerente care au condus la respingerea cererii de intervenție formulată de creditorul BRD G. S. G. SA C. N., pentru lipsa calității procesual active. Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că acțiunea lichidatorului judiciar este întemeiată și a fost admisă ca atare, fiind incidente în cauză disp.art.l38 alin.l lit.a și e din L.85/2006 modificată, privind procedura insolvenței. Potrivit art.l38 alin.l din Lege nr.85/2006, în cazul în care, în raportul întocmit în conf.cu disp.art.59 alin.l, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poatedispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate la lit.a - g din aceluiași aliniat. Potrivit art.l38 alin.l lit.a din L.85/2006, poate fi antrenată răspunderea materială a persoanelor care le poate fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, în situația în care acesta a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei altei persoane. Nu a putut fi primită critica formulată prin întâmpinare de către pârâtul F. L. P., în sensul că prin raportul întocmit de către lichidatorul judiciar în conf. cu prev.art.59 alin.l din L.85/2006, nu au fost identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, deoarece după raportul preliminar în care lichidatorul nu a identificat un raport de cauzalitate între managementul societății și ajungerea acesteia în stare de insolvență, prin rapoartele ulterioare a identificat săvârșirea de către administratorii statutari, pârâții din prezenta cauză, a unor fapte și acte de natura celor prev.de disp.art.l38 alin.l din lege, și care vizează lipsa din patrimoniul societății a unor bunuri și valori substanțiale, a unor disponibilități bănești care nu s-au regăsit faptic cu ocazia inventarierii patrimoniului urmare deschiderii procedurii falimentului debitoarei. Astfel, la data deschiderii procedurii insolvenței, potrivit evidenței contabile, respectiv a bilanțului consolidat la 8.02.20l0 pentru grupul de firme SC P. N. S. , SC P. Z. S., SC S. H. S., SC P. F. S., SC B. A. S. și SC E. C. S., acestea fiind societăți administrate de către aceeași pârâți, s-a procedat la inventarierea bunurilor și valorilor deținute de către debitoare, ocazie cu care s-a constatat că: - la data de 3..2008 debitoarea avea în evidența contabilă înregistrat în contul de trezorerie disponibilități bănești în sumă de 24.034 lei, sumă ce nu s-a regăsit cu ocazia inventarierii; - la 3..2009, în contul de trezorerie disponibilități bănești erau în sumă de 52.986 lei, dar nici această sumă nu a fost identificată cu ocazia inventarierii. - la 3..2009, erau înregistrate în evidența contabilă stocuri de materii prime în val.de ll0.250 lei, constând în 45 mc cherestea de fag, cantitate ce nu s-a regăsit cu ocazia inventarierii; - contul mărfuri înregistra un sold scriptic în val.de 766.052 lei, constând din:cherestea diversă ll0 mc, în val.de 336.000 lei; cherestea fag 85 mc în val.de l73.400 lei; lambriuri frasin l0 mc în val.de 35.000 lei, fâșii din beton 30 buc în val.de 2l.052 lei; bunuri ce nu s-au regăsit faptic cu ocazia inventarierii patrimoniului debitoarei. În evidența contabil sunt evidențiate mijloace fixe în val.de 263.40l lei, de natura un gater Muler, una bucată Ifron, 2 buc TAF, bunuri care de asemenea nu s-au regăsit la inventarierea patrimoniului. In aceste circumstanțe, faptele administratorilor statutari ai debitoarei cad sub incidența disp.art.l38 alin.l lit.a și e din L.85/2006, respectiv au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane, sau au deturnat și au ascuns o parte din activul persoanei juridice, fapte care au cauzat intrarea debitoarei în procedura insolvenței. Sunt considerente pentru care, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și în temeiul disp.art.l38 alin.l lit. a și e din L.85/2006, a obligatpârâții P. M. și F. L. P., în calitate de administratori statutari ai debitoarei să suporte din averea proprie parte a pasivului debitoarei, ajunsă în stare de insolvență, până la concurența sumei de l.082.439 lei, sumă destinată acoperirii parțiale a pasivului înregistrat de către societatea debitoarei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs F. L. P., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii. În motivarea recursului arată că sentinta civila nr. 1. din data de 01 februarie 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...)/al, a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv ale dispozițiilor art. 138 din L. nr. 85/2006, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură. In ceea ce priveste solicitarea de casare a hotararii si trimitere a cazuei spre rejudecare arată că o sustine prin prisma a doua motive: modul in care a fost solutionata cererea de intervetie in interes propriu a BRD GSG SA si necesitatea intocmirii in cazua a unei expertize tehnice contabile. Cererea de interventie a fost solutionata de catre prima instanta cu incalcarea prevederilor art. 52 Cod procedura civila, fara a se fi ascultat in prealabil partile, ceea ce presupunea comunicarea cererii cu toate partile din proces pentru a le da posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere cu privire la aceasta, iar ulterior instanta sa se pronunte cu privire la adminisibilitatea in principiu a acesteia. Instanta a nesocotit aceste prevederi procedurale trecand direct la judecarea cererii de interventie fapt in raport de care apreciem ca se impune casarea hotararii si trimiterea acesteia spre rejudecare primei instante. Totodata arată ca in fata primei instante nu au fost administrate nici un fel de probe, hotararea bazandu-se exclusiv pe rapoartele intocmite de catre lichidatorul judiciar, care este parte in litigiu si are un interes direct in cazu a neputand fi considerat un tert ale carui acte sa poate fi apreciate drept probe in favoarea propriilor pretentii. Toate aspectele retinute de catre prima instanta ca reprezentand temeiuri si totodata dovezi ale admiterii cererii sunt simple afirmatii ale lichidatorului judiciar fara a se fi depus documentele din care ar reiesi aceasta stare de fapt, documente care sa ne fie puse la dispozitie pentru a se putea pronunta cu privire la ele si a propune si produce probele in aparare. Astfel, fata de niste afirmatii nu a putut sa se apere decat cu alte afirmatii judecatorul sindic preferandu-le pe cale ale lichidatorului judiciar. P. cea mai pertinenta in cauza care se impune a fi administrata este realizarea unei expertize tehnice contabile care sa verifice realitatea sustinerilor lichidatorului. Prima instanta nu s-a pronuntat motivat cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii formulate de catre lichidatorul judiciar retinand doar faptul ca "nu poate fi primita critica formulata prin intampinare... in sensul ca prin raportul intocmit de catre lichidatorul judiciar in conf. cu prev. art. 59 alin. 1 din L. 85/2006, nu au fost identificate persoanele carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, deoarece dupa raportul preliminar in care lichidatorul nu a identificat un raport de cauzalitate inte managementul societatii si ajungerea acesteia in stare de insolventa, prin rapoartele ulterioare a identificat savarsirea de catre administratorii statutari...a unor fapte si acte de natura celor prev. de disp. art. 138 alin. 1 din lege ... " Exceptia a fost solutionata fara a fi motivata in mod real iar, in subsidiar, motivarea sumara este gresita. Potrivit prevederilor art. 138 alin. 1, legea confera raportului intocmit de catre lichidatorul judiciar in baza prevederilor art. 59 alin. 1 o anumita semnificatie juridica, semnificatie pe care nu o confera celorlalte rapoarte ale acestuia. Astfel, din modul de redactare a textului legal este o conditile de admisibilitate a cererii de angajare a raspunderii ca persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului sa fie identificate prin raportul intocmit de catre administratorul judiciar/. in conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 (" Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la data desemnării lichidatorului, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu mentionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabiIă"). Numai o asemenea interpretare ar fi de natura a conferi stabilitate raporturilor juridice civila si a responsabiliza pe lichidatorii judiciari in activitatea desfasurata. Aceasta teza o regasim si in manualul de bune practici in insolventa prin care se arata ca fundamentarea cererii de angajare a raspunerii administratorului se face avand la baza "datele și informațiile furnizate prin raportul administratorului judiciar/. privind cauzele și împrejurările care au condus la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, cu indicarea faptelor ilicite pentru care ar putea fi angajată răspunderea patrimonială a persoanelor care făceau parte din organele de conducere sau de supraveghere ale debitorului". In cuprinsul Raportului intocmit de administratorul judiciar privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa se arata in mod explicit ca nu au fost identificate motive din cele prevazute de dispozitiile art. 138 alin. 1 din L. 85/2006 de angajare a raspunderii vreunei persoane din conducerea si administrarea societatii pentru suportarea unei parti a pasivului, nefiind identificat un raport de cauzalitate intre managementul societatii si ajungerea acesteia in starea de insolventa. C. respectivului raport sunt retinute si de catre judecatorul sindic in considerentele Sentintei comerciale nr. 362/2010, prin care s-a aprobat respectivul raport al administratorului judiciar si s-a dispus deschiderea procedurii generale a falimentului fata de debitoare. Mai mult, respectivul raport nu a fost atacat ori criticat de catre nici unul dintre creditori pana in prezent desi legea le oferea aceasta posibilitate. Avand in vedere ca prin raportul intocmit de catre lichidatorul judiciar in cauza nu se face nicio referire la vre-o culpa a recurentului, ori a fostului administrator, in ajungerea societatii in stare de insolventa mai mult se retine contrariul, introducerea unei actiuni in angajarea raspunderii administratorului apare nu doar ca o dovada de inconsecventa dar si ca inadmisibila. In ceea ce priveste fondul cauzei, își mențin consideratiile generale formulate prin intampinare in fata primei instante reiterand faptul ca aspectele retinute de catre prima instanta in motivarea hotararii nu au fost invocate prin actiune de catre lichidator fiind preluate de catre judecatorul sindic din rapoartele ulterioare ale lichidatorului judiciar, rapoarte care nu au fost depuse in prezentul dosar fiind depuse doar in dosarul de insolventa, dosar in care nu avem calitatea de parte, nefiindu-ne comunicate si cu privire la care nu a avut posibilitatea sa se pronunțe si sa propună probe in aparare pentru a combate sustinerile lichidatorului. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora. Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i. Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 138 lit. a și e din L. nr. 85/2006. Potrivit art. 138 din L. nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. 1, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate la lit. a-g din același aliniat. Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a din L. nr. 85/2006, poate fi antrenată răspunderea materială a persoanelor cărora le e imputabilă apariția stării de insolvență dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, iar pentru lit. e, „dacă au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia";. Administratorul judiciar a arătat că urmare informațiilor, a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei și preluând documentele financiar contabile ale acesteia, a constatat că debitoarea având administrator statutar pe pârâții din prezenta acțiune se fac vinovați de o serie de fapte ce intră sub incidența disp.art.l38 alin.l lit.a din L.85/2006, respectiv au folosit bunurile sau banii societății în folos propriu sau al unei alte persoane, aspect ce a determinat insolvența societății. Fapta administratorului statutar de a nu preda bunurile care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței pentru a fi valorificate în procedura și sumele distribuite creditorilor crează prezumția că acestea au fost valorificate în interes personal de administratorul statutar al debitoarei. Cu ocazia inventarierii bunurilor debitoarei s-au constatat următoarele: - la data de 3..2008 debitoarea avea în evidența contabilă înregistrat în contul de trezorerie disponibilități bănești în sumă de 24.034 lei, sumă ce nu s-a regăsit cu ocazia inventarierii; - la 3..2009, în contul de trezorerie disponibilități bănești erau în sumă de 52.986 lei, dar nici această sumă nu a fost identificată cu ocazia inventarierii. - la 3..2009, erau înregistrate în evidența contabilă stocuri de materii prime în val.de ll0.250 lei, constând în 45 mc cherestea de fag, cantitate ce nu s-a regăsit cu ocazia inventarierii; - contul mărfuri înregistra un sold scriptic în val.de 766.052 lei, constând din:cherestea diversă ll0 mc, în val.de 336.000 lei; cherestea fag 85 mc în val.de l73.400 lei; lambriuri frasin l0 mc în val.de 35.000 lei, fâșii din beton 30 buc în val.de 2l.052 lei; bunuri ce nu s-au regăsit faptic cu ocazia inventarierii patrimoniului debitoarei. În evidența contabil sunt evidențiate mijloace fixe în val.de 263.40l lei, de natura un gater Muler, una bucată Ifron, 2 buc TAF, bunuri care de asemenea nu s-au regăsit la inventarierea patrimoniului. In aceste circumstanțe, faptele administratorilor statutari ai debitoarei cad sub incidența disp.art.l38 alin.l lit.a și e din L.85/2006, respectiv au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane, sau au deturnat și au ascuns o parte din activulpersoanei juridice, fapte care au cauzat intrarea debitoarei în procedura insolvenței. Din actele de la dosar rezultă că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, pârâtul în exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri depline a încălcat dispoziții legale din L. nr. 31/1990 raportat la art. 138 alin. 1 lit. a și e din L. nr. 85/2006 referitoare la gestionarea societății comerciale deturnând utilizarea bunurilor și a banilor din trezoreria debitoarei de la scopul lor firesc și legal într-o utilizare frauduloasă în interes propriu. Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art.138 alin.1 lit. a și e a fost admisă în mod legal. Niciunul din motivele de recurs nu este fondat, nefiind circumscris prevederilor art. 304 Cod proc.civ. Cu privire la modul de soluționare a cererii de intervenție formulată de B. R. de D., critica adusă de recurent este nefondată și neîntemeiată pe de o parte, el nejustificând nici un interes în formularea unor critici în acest sens de vreme ce nu a fost vătămat prin soluționarea respectivă a cererii, iar creditoarea B. R. de D. nu a formulat recurs. Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de F. L. - P. împotriva sentinței civile nr. 161 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui B. N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: I.P.
| ← Decizia nr. 1930/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2413/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
