Decizia nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ din 3 decembrie 2012
Ședința data de 03 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta D. G. A F. P. S., împotriva sentinței civile nr. 2920 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al
T.ui S., în contradictoriu cu intimații S. S. C. S. prin lichidator judiciar S. P. I.
2007 I., C. T. I. și C. A. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimații C. T. I. și C. A. I. avocat M. G. și din partea lichidatorului judiciar domnul Cosma S. I. în calitate de practician în insolvență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) și respectiv (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare, trimisă prin fax și prin poștă, din partea intimaților C. T. I. și C. A. I., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, din care un exemplar s-a comunicat reprezentantului lichidatorului judiciar.
De asemenea, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, din care un exemplar s-a comunicat reprezentantei intimaților pârâți.
În data de (...), reprezentanta intimaților pârâți a trimis la dosarul cauzei prin fax o cerere de strigare a cauzei la ora 930. Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune. Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Reprezentanta intimaților C. T. I. și C. A. I. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinare depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. La data declanșării procedurii insolvenței, activele societății depășeau cu mult datoriile societății, neputând fi imputat intimaților faptul că, bunurile imobile și mobile nu au putut fi valorificate de către lichidator la valoarea lor de piață de la data intrării societății în insolvență. Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din L. nr. 85/2006, nu există fapta ilicită. S-a invocat cănu s-au găsit anumite bunuri fixe, există înscrisuri care atestă că au fost înstrăinate de către lichidator în timpul procedurii. După intrarea societății în insolvență au fost puse la dispoziția administratorului judiciar toate actele contabile, motiv pentru care nu se poate invoca că s-ar fi ținut o cantabilitate fictivă, din 1.000 de facturi s-au găsit 12 facturi cu câteva nereguli. Nu s-a făcut dovada în concret care este suma ce trebuie să o plătească societății și nici legătura de cauzalitate directă între eventualele nereguli ce au fost constate cu ocazia controlului fiscal și intrarea societății în incapacitate de plată Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, prin care de altfel s-a respins cererea de antrenare a răspunderii administratorilor, pentru motivele arătate prin întâmpinare. În replică, reprezentanta intimaților pârâți arată că, în raport de inspecția fiscală nu a fost sancționat nimeni pentru neregulile constatate. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2920 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S., a fost respinsă ca nefondată cererea de atragere a răspunderii administratorilor statutari C. T. I. și C. A. I. formulată de creditorul D. S. Reclamantul creditor a fost obligat la 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâții C. T. I. și C. A. I. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 304/(...) a T.ui S. s-a deschis procedura insolvenței debitorului SC S. C. SRL Z., iar prin sentința civilă nr. 2. (...) s-a dispus intrarea în faliment a societății debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar soc. prof. I. 2007 I., care a procedat la inventarierea și lichidarea judiciară a bunurilor din patrimoniul debitoarei. Creditorul D. S. deține peste 50% din valoarea creanțelor, deci are calitatea procesuală activă pentru promovarea prezentei acțiuni. Cu ocazia inventarierii bunurilor, lichidatorul a identificat o mașină de frezat și alezat, unica existentă în patrimoniul debitoarei. C. dacă societatea a înstrăinat un asemenea bun, conform listei bunurilor anexate facturii, în cauză a operat subrogația reală cu titlu particular în sensul că, în locul acestuia a intrat prețul încasat, astfel că valoarea patrimoniului nu a scăzut, prin urmare această operațiune nu constituie faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu. Împrejurarea că în contabilitatea societății s-au înregistrat cheltuieli cu privire la achiziționarea unor bunuri, fără a exista note de recepție, bonuri de consum, poate constitui o abatere de la L. contabilității, în nici un caz vreo faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, în condițiile în care, conform facturilor emise de furnizor, nu de debitoarea-cumpărătoare, aceste bunuri au intrat în patrimoniul societății, care a cunoscut, astfel, o creștere cu efect asupra gajului general al creditorilor. Este adevărat că societatea debitoare a întocmit documentația de deducere a T.- ului, dar această activitate în sine nu a produs efecte, deoarece nu a fost aprobată deducerea de TVA, iar societatea a fost obligată la plata acestor sume împreună cu accesoriile către bugetul consolidat al statului. Practic, bugetul statului nu a fost diminuat prin această faptă - este adevărat nelegală - a societății. Tot astfel, societatea în mod nelegal nu a calculat și înregistrat impozitul pe dividende aferent sumei de 399.538 lei și nu a plătit acest impozit. Neplata impozitului pe dividende se datorează deteriorării activității societății în contextul crizei generale economice, prin reducerea drastică a cererii de pe piață. Or, diminuarea cererii pieței și scăderea prețurilor, în general nu sunt imputabile administratorilor societății și nu pot constitui elemente ale răspunderii delictuale speciale, prevăzute de disp. art. 138 din L. insolvenței. Faptul că nu a plătit impozitul pe dividende nu s-a reflectat negativ asupra derulării activității societății. Pentru operarea răspunderii delictuale speciale în condițiile art. 138 alin. 1 din L. insolvenței, trebuie întrunite condițiile acesteia: existența faptei ilicite dintre cele limitativ enumerate, vinovăția autorilor faptei ilicite, crearea unui prejudiciu și legătura cauzală dintre faptele ilicite expres prevăzute și asigurarea debitorului persoană juridică în stare de insolvență. Or, din cele ce preced rezultă că aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel că cererea creditorului D. S. de atragere a răspunderii administratorilor statutari de a suporta pasivul social, instanța a apreciat că nu este fondată și a respins-o. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs D. G. a F. P. a județului S., solicitând admiterea recursului, modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de A. R. administratorilor debitoarei S. S. C. SRL, respectiv C. T. si C. A. I. În motivarea recursului se arată că prin sentinta civila nr. 2. (...), instanta de fond a dispus respingerea ca nefondata a cererii de atragere a raspunderii administratorilor statutari C. T. I. si C. A. I. Consideră criticabilă hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că instanța a luat în considerare în pronuntarea hotărârii atacate concluziile lichidatorului, fara ca acestea sa fie dovedite cu documente contabile, si fara ca acesta sa poata combate motivele cererii de atrgere a raspunderii administratorilor formulata de catre creditorul D. S. Instanta de fond ignorand temeiul legal si fara a interpreta strict prevederile legale incidente cauzei, si temeiul de drept in baza caruia a formulat cererea de atragere a raspunderii administratorilor, constata: „imprejurarea ca in contabilitatea societatii s-au inregistrat cheltuieli cu privire la achizitionarea unor bunuri, fara a exista note de receptie, bonuri de consum, poate constitui o abatere de la legea contabilitatii, nici un caz vreo fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu ... ", " societatea in mod nelegal nu a calculat si inregistrat impozitul pe dividende aferent sumei de 399.538 lei si nu a platit acest impozit". In acest context, instanta de fond in mod superficial a concluzionat astfel, deoarece suma de 399.538 lei reprezinta dividende aferente anului 2007, aceasta actiune de repartizare a dividendelor a continuat si in anii 2008 - suma de 69.514 lei si in anul 2009 - suma de 210.525 lei fara a calcula, inregistra si declara la organul fiscal impozitul pe dividende. . contabilitatii in conformitate cu dispozitiile legale atesta incalcarea dispozitiilor art.138 lit.d din legea nr.85/2006, in conditiile in care corecta calculare, inregistrare, declarare a impozitelor si taxelor este o obligatie stabilita in sarcina administratorilor societatii de legea nr.31/1990, care in art.10 prevede ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorilor. Recurenta arată că netinerea contabilitatii in conformitate cu legea rezulta din actul de control. A. in trimestrul II 2007 societatea a vandut un mijloc fix cu factura 7/(...). Organul de control a verificat in inventar la (...) daca mijlocul fix a fost inventariat, valoarea de inventar si registrul jurnal, notacontabila de descarcare, si s-a constatat ca societatea nu are in patrimoniu acest mijloc fix( masina de frezat si alezat). Se pune intrebarea retorica, daca prin factura 7/(...) societatea a vandut un mijloc fix, cum a fost inventariat ulterior de catre lichidator. In contabuilitatea societatii se inregistreaza cheltuieli, fara a exista note de receptie, bonuri de consum, etc. Pe facturile verificate nu se specifica denumirea, cantitatea produselor, etc., societatea nu poate justifica destinatia acestor produse cu documente. Pentru anul 2008 deduce TVA in baza unor facturi fiscale pentru care nu a putut prezenta in timpul controlului justificarea deducerii TVA -ului. S. nu detine contracte de prestari servicii, devize, situatii de lucrări si nici natura materialelor facturate si nu au putut prezenta locul unde acestea au fost folosite. Mai mult arată că administratorii se fac raspunzatori de starea de insolventa a societatii avand in vedere faptul ca acestia in anul 2007 au repartizat la dividende si au repartizat actionarilor suma d 399.538 lei, fara a calcula, inregistra si declara la organul fiscal impozitul pe dividende. In anul 2008 au repartizat la dividende si au repartizat actionarilor suma de 69.514 lei, fara a calcula, inregistra si declara la organul fiscal impozitul pe dividende. In anul 2009 au repartizat la dividende si au repartizat actionarilor suma de 210.525 lei, fara a calcula, inregistra si declara la organul fiscal impozitul pe dividende. Fata de cele ce preced rezulta ca starea de insolventa a socitatii se datoreaza nerespectarii de catre administratori a Legii 82/1991, in sensul ca acestia nu au tinut o contabilitate in conformitate cu legea. Prin întâmpinare, intimații C. A. I. și C. I. solicită respingerea recursului ca nefondat, mentinerea în întregime a sentintei recurate, cu obligarea recurenteila plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial. În motivare, arată că prin sentința civilă nr.304/(...), ca urmare a cererii depuse în acest sens de către debitoare, S. S. C. S. a intrat în procedura insolvenței prevăzută de L. nr.85/2006. Motivul pentru care au solicitat declanșarea procedurii insolvenței a fost faptul că societatea nu mai făcea față datoriilor exigibile, aflându-se în stare iminentă de încetare a plăților. Este important de sesizat și faptul că, din creanța declarată de D. S., peste 50% reprezintă dobânzi, penalități și majorări de întârziere. Cât priveste cererea creditoarei D. S. de angajare a răspunderii intimaților pentru creanta acesteia în sumă de 1.194.976 lei, invocând în cauză prevederile art.138 alin.1 lit.d din L. nr.85/2006, aceasta se impune a fi respinsă ca netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente: În primul rând, suma de 1.194.976 lei pe care o menționează creditoarea în cerere este mai mare decât creanța totală a D. S. din Tabelul definitiv consolidat reactualizat al creanțelor, respectiv suma totală de 1.190.400 lei, compusă din 46.303,00 lei - creanță garantată și 1.144.097,00 lei - creanță bugetară. În al doilea rând, nu sunt întrunite elementele pentru angajarea răspunderii administratorilor. În situația de față nu ne aflăm în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 lit.d, respectiv: "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea." După intrarea societății în insolvență, au pus la dispoziția administratorului judiciar toate actele prevăzute de L. nr.85/2006, inclusiv actele contabile, motiv pentru care nu se poate susține că ar fi ținut o contabilitate fictivă sau ar fi făcut să dispară unele documente contabile. Cât privește susținerea creditoarei că nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, arată următoarele: În ce privește mijlocul fix pe care creditoarea susține că l-au vândut cu factura nr.7/(...), acesta, în fapt, se regăsea la data controlului în patrimoniul societății, dovadă stând în acest sens procesul verbal de inventariere a bunurilor societății întocmit în data de (...) și, respectiv, lista de inventariere a bunurilor societății, fapt pentru care eventuala omisiune de a menționa mijlocul fix în documentele contabile nu poate contrazice situația faptică, masina de frezat si alezat a fost înstrăinată în fapt de lichidator în data de (...), împreună cu alte bunuri prin factura fiscală seria fal nr.017. Faptul că, pe facturile verificate cu ocazia inspecției fiscale, nu sunt specificate detaliat denumirea și cantitatea produselor nu poate fi imputat cumpărătorului, deoarece nu el este emitentul facturii. Totodată, lipsa bonurilor de consum și a notelor de recepție cu privire la bunurile achiziționate nu este de natură să arunce nicio umbră de îndoială asupra achiziției în sine, factura făcând dovada că bunurile au fost cumpărate, de altfel, organul de control nu a făcut dovada utilizării bunurilor, achiziționate prin facturile respective, în alt scop decât cel pentru care societatea a fost autorizată, singurul aspect invocat de către organul de control fiind neutilizarea documentelor contabile specifice recepției și consumurilor. Facturile la care s- a făcut referire în Raportul de inspecție fiscală, sunt doar 12 facturi din cele peste 1000 de facturi înregistrate în evidențele contabile ale societății în perioada supusă controlului, respectiv 2006 - 2009, fapt pentru care nu poate fi generalizată la nivelul întregii evidențe contabile, eventuala neconformitate a câtorva facturi. Față de susținerea că în anul 2008 s-a dedus TVA-ul în baza unor facturi fiscale, pentru care nu s-ar fi prezentat în timpul controlului, justificarea deducerii TVA-ului, singura consecință a fost aceea a refuzului D.S. a dreptului de deducere a TVA-ului pe care îl avea societatea cu privire la facturile respective. Faptul că societatea nu ar deține contracte de prestări servicii, devize, situații de lucrări a atras deja "sancționarea" societății prin faptul că nu i s-a permis să își deducă TVA-ul, impozitul pe profit, neputându-se reține sub nici o formă o prejudiciere a bugetului general consolidat, dimpotrivă, societatea fiind obligată să plătească impozite mai mari ca urmare a acestor așa-zise deficiențe. Este important, însă, de reținut faptul că, cu ocazia controlului, nu au fost prezentate contractele de prestări servicii doar pentru 4 facturi emise de furnizori, în timp ce pentru restul facturilor înregistrate în contabilitate, au fost încheiate și înregistrate contractele de prestări servicii cu furnizorii. Aceste 4 contracte au fost încheiate cu furnizorii dar, din păcate, la momentul controlului, nu au putut fi puse la dispoziția organului de control, datorită volumului mare de acte contabile ce au fost verificate. Cât privește repartizarea dividendelor în anul 2006, acestea au fost plătite din profitul net realizat de societate la data de (...), în sumă de 50.071 lei, așa cum precizează și organul de control în raportul de inspecție fiscală, fapt permis de legislația în vigoare, respectiv art.67 din L. nr.31/1990 a societăților comerciale, singura limitare pe care legea o aduce acordării dividendelor o reprezintă interdicția de a se plăti dividende din profituri fictive, or atâta timp cât societatea a realizat profituri, era justificată acordarea dividendelor. Dividendele acordate la data de (...) se raportează la profitul net realizat la (...) în sumă de 399.538 lei. De asemenea, în data de (...) s-au acordatdividende raportate la profitul net realizat la data de (...) în sumă 69.514 lei. În data de (...), s-au acordat dividende raportat la profitul net realizat la (...) în sumă de 210.525 lei. C. admițând că organul de control ar fi descoperit unele neconformități în contabilitatea societății, pentru a putea fi antrenată răspunderea administratorilor societătii, trebuia dovedit că aceste neconformităti au dus la intrarea societătii în insolventă, ceea ce nu este cazul în situatia de fată. De asemenea, trebuia dovedit că eventuala faptă ilicită săvârsită de administratorii societătii a dus la producerea în concret a prejudiciului invocat de creditoare, fiind esential a se stabili/dovedi cât din suma pretinsă de creditoare reprezintă prejudiciu cauzat prin fapta ilicită. Totodată, creditoarea trebuia să dovedească că ar fi avut reprezentarea mentală a producerii acestui prejudiciu pe care l-ar fi dorit si/sau acceptat astfel. Nu s-a făcut dovada vinovătiei intimaților cu privire la faptele prevăzute în art.138 alin.1 lit.d, or așa cum sunt acestea stabilite de către legiuitor, săvârșirea lor presupune intenția ca formă de vinovăție, și nu doar culpa, nici codul civil și nici legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului și, cu atât mai mult, atunci când săvârșirea faptei ilicite se sancționează doar dacă s-a făcut cu intenție, această intenție trebuie dovedită de către cel care o invocă, în speța de față, creditoarea nu a făcut dovada că ar fi săvârșit vreuna din faptele enumerate în art.138 alin.1 lit.d cu intenția de a aduce societatea în incapacitate de plată. Prin întâmpinarea formulată, intimata S. P. I. 2007 I. Z. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica a sentintei civile nr.2.(...) prin care s-a respins cererea de atragere a raspunderii administratorilor statutari C. T. I. si C. A. I. În motivare arată că prin hotărârea pronuntata, instanta de fond a dispus respingerea cererii de atragere a raspunderii celor doi administratori, retinand ca in cauza nu sunt incidente prevederile art.138 alin.1 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv fostii administratori nu se fac vinovati de fapta de netinere a contabilitatii in conformitate cu legea. Punctul de vedere al intimatei fata de cererea de atragere a raspunderii formulate de catre D. S. a fost exprimat pe larg in intampinarea depusa la instanta de fond la termenul din data de (...), punct de vedere pe care înțelege sa il mentină si in fata instantei de recurs. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și prin prisma dispozițiilor art.304 și art.3041C.proc.civ., instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Demersul creditoarei D. G. a F. P. a județului S. împotriva administratorilor statutari ai debitoarei SC S. C. SRL, pârâții C. T. I. și C. A. I., a fost întemeiat pe dispozițiile art.138 lit.d din L. 85/2006. Potrivit art.138 alin.1 lit.d din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în insolvență să fie suportat de către administratorul societății, dacă se dovedește că acesta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Curtea observă că judecătorul sindic și-a argumentat soluția de respingere a cererii de antrenare a răspunderii pârâtei în temeiul art.138 alin.1lit.d din L. 85/2006 pe faptul că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale speciale prevăzute de acest text legal. Din motivarea judecătorului sindic, curtea reține, în special, faptul că acesta a arătat că, în cursul anului 2006 și 2008, în contabilitatea societății s- au înregistrat cheltuieli cu achiziționarea unor bunuri fără a exista note de recepție, bonuri de consum, fapt care poate constitui o abatere de la L. contabilității, și nu vreo faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu. Or, dimpotrivă, faptul că s-au operat înregistrări în contabilitate fără ca acestea să fie întemeiate pe documente justificative înseamnă că administratorii debitoarei au ținut o contabilitate neconformă cu legea. Similar, în cursul anului 2007 și 2008 au fost înregistrate cheltuieli reprezentând prestări servicii, fără ca pârâții să le poată justifica cu documente (de exemplu, devize de lucrări) și fără a justifica necesitatea lor în cadrul activității debitoarei. Mai mult, în cadrul controlului fiscal realizat pentru perioada (...) - (...), s-a reținut că în cuprinsul unora din facturile verificate de organul de control nu există elemente esențiale (denumirea produsului achiziționat, cantitatea), fapt care face imposibilă verificarea ulterioară a corespondenței achizițiilor cu înregistrările făcute în contabilitate tocmai în lipsa acestor elemente. Curtea nu poate reține apărarea conform căreia cuprinsul facturii este exclusiv imputabil vânzătorului, întrucât cumpărătorul este, la rândul său, parte a contractului sinalagmatic a cărui existență poate fi probată cu factura acceptată și este deopotrivă răspunzător de conținutul acestuia. Suplimentar este de reținut că, referitor la aceste bunuri achiziționate, pârâții nu au putut justifica cu documente destinația ulterioară a acestora - au fost sau nu înregistrate în contabilitate, au fost folosite în procesul de producție sau au fost înstrăinate ca atare. Referitor la înstrăinarea mijlocului fix la data de (...) cu privire la care reclamanta a invocat lipsa unor documente de descărcare din gestiune ca urmare a înstrăinării, curtea observă că susținerile pârâților confirmă, de fapt, faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.d, aceștia arătând că mijlocul fix se regăsea, în fapt, la data controlului în patrimoniul societății (deci ulterior pretinsei vânzări din data de (...)) și că a fost efectiv înstrăinat abia în data de (...). Or, înregistrarea unei facturi de vânzare - cumpărare a unui bun despre care pârâții confirmă că nu a fost, de fapt, înstrăinat la acel moment este o faptă neechivocă de ținere a unei contabilități în conformitate cu legea. Relevanța în speță a acestor constatări este că toate cheltuielile înregistrate în contabilitate fără a deține documente justificative nu erau deductibile și, deci, debitoarea datora un impozit pe profit mai mare decât cel declarat (și, oricum, neplătit pentru anii 2006 și 2008). S-a mai reținut, în cadrul aceluiași controlul fiscal efectuat, că societatea nu depune în termen declarații lunare privind obligațiile către bugetul de stat consolidat și către bugetul asigurărilor sociale, fapt care a dus la acumularea de majorări și penalități față de creditorul bugetar. Mai mult, s-au constatat neregularități și cu privire la modul de deducere a TVA-ului aferent achizițiilor, organul fiscal detaliind în ce anume constau acestea, fapt care a condus la stabilirea de TVA suplimentar de plată (deci TVA dedus nelegal și care l-a prejudiciat pe creditorul bugetar și nu TVA care nu afost admis la deducere la acel moment, așa cum susțin pârâții și cum eronat a reținut judecătorul sindic). Apoi, cu privire la neplata impozitului pe dividende, curtea va reține chiar susținerile pârâților din întâmpinarea depusă la fondul cauzei, conform cărora s-a reținut impozitul pe dividende în fiecare an, a fost înregistrat în evidențele contabile, dar nu s-a declarat și, respectiv, virat la organul fiscal la momentul ridicării dividendelor - prin urmare, înregistrarea fictivă în contabilitate a unui impozit pe care debitoarea, de fapt, nu l-a virat la bugetul de stat constituie o faptă prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din lege. Contrar apărărilor pârâților, sumele stabilite suplimentar de plată în sarcina debitoarei nu sunt unicele prejudicii aduse acesteia, faptele lor fiind, astfel, sancționate de organul fiscal, întrucât controlul fiscal a evidențiat o activitate contabilă defectuoasă sub mai multe aspecte și care a condus la ajungerea societății în incapacitate de plată. Ținerea unei contabilități corecte și complete constituie, de altfel, și o garanție pentru creditori în sensul că aceștia ar avea posibilitatea de a verifica modul în care activitatea debitoarei a fost gestionată, dacă operațiunile efectuate au fost legale și dacă și-ar putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate, având astfel control și asupra modului in care au fost valorificate activele debitoarei și asupra destinației efective a sumelor de bani rezultate. În speță, acest lucru nu s-a putut realiza, datorită lipsei unor documente care să justifice operațiunile înregistrate în contabilitatea debitoarei. Curtea observă că deschiderea procedurii insolvenței debitoarei s-a dispus la începutul anului 2009, deci în perioada următoare neregularităților constatate în activitatea contabilă de care erau răspunzători, potrivit art.10 din L. 82/1991, ambii pârâți, în calitate de administratori. A., cu știință, au permis acumularea de debite în perioada 2006 - 2008 (impozit pe profit neachitat, declarații fiscale depuse cu depășirea termenelor legale, impozit pe dividende neachitat), precum și nașterea altor debite prin deducerea nelegală a TVA și înregistrarea unor cheltuieli care erau, de fapt, nedeductibile și care au generat impozit pe profit suplimentar, astfel că unica soluție la care pârâții au putut recurge a fost solicitarea de deschidere voluntară a procedurii insolvenței, datorită faptului că societatea nu mai făcea față datoriilor exigibile și se afla în stare iminentă de încetare a plăților, conform propriilor lor susțineri. Mai departe, se prezumă, relativ, și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul de creanțe și născut în perioada pentru care nu s-a ținut contabilitatea conform cu legea, astfel cum s-a argumentat în considerentele ce preced. În consecință, în temeiul art.304¹ și art.312 C.proc.civ. raportat la art.8 din L. 85/2006, instanța va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea formulată de către creditoarea D. S. și va obliga, în solidar, pârâții - administratori ai debitoarei SC S. C. SRL - la plata pasivului înregistrat în tabelul creanțelor împotriva debitoarei în cuantum de 1.194.976 lei - în limitele învestirii instanței. Curtea va dispune ca această sumă să fie plătită în contul unic al debitoarei, solicitarea reclamantei ca această sumă să fie alocată exclusiv plății creanței sale încălcând dispozițiile art.123 din L. 85/2006, deoarece fie ignoră, fie intenționează să încalce ordinea de prioritate a creanțelor în cadrul procedurii falimentului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de creditoarea D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.2920 din (...) pronunțate în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta D. G. a F. P. S. și în consecință obligă pârâții C. T. I. și C. A. I. la plata sumei de 1.194.976 lei în contul unic al debitoarei SC S. C. S. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. M. C. GREFIER V. D. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: D. P.
| ← Decizia nr. 2413/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3581/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
