Decizia nr. 2413/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)/a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2413/2012

Ședința publică de la 23 M. 2012

C.pletul compus din:

PREȘEDINTE G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Judecător M.-I. I.

G. A. B.

{ F. | }

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul F. M. G. împotriva sentinței civile nr.5473 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M., privind și pe creditor D. G. A F. P. M., intimat P. G. I. LICHIDATOR AL D. SC F. P. C. S., intimat SC F. P. C. S., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2

C.pr.civ.

Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 159^{1alin 4}

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.

După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.

{ F. | }

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr.5473 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al

T.ui M. s-a admis acțiunea formulată de . P. G. I. în calitate de lichidator judiciar al SC F. P. C. S. în contradictoriu cu pârâtul F. M. G. și în consecință, a fost obligat pârâtul, să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei S. P. C. S., în cuantum de 695.930 lei

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art.138 alin.1 lit. d și e din Legea nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

În speță, din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar și din procesul verbal de control întocmit de D. M. la (...), rezultă că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, motiv pentru care organele de inspecție fiscală au dispus măsuri pentru intrarea în legalitate.

Administratorul statutar, respectiv pârâtul nu a prezentat documentele justificative privind mijloacele de transport, înstrăinate anterior deschiderii procedurii și nici nu a predat lichidatorului mijloacele de transport și aparatele -instalații din patrimoniul societății.

În aceste condiții, se poate conchide că în fapt, nu a fost ținută evidența contabilă în conformitate cu legea și că a fost ascunsă o parte din activul debitoarei, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit. d și e din lege. Pârâtul, prin aceste fapte a cauzat starea de insolvență, astfel încât răspunde pentru pasivul societății în cuantum de 695.930 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul F. M. G.solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate însensul respingerii ca neîntemeiată a cererii lichidatorului judiciar P. G. I. de atragere a răspunderii pârâtului pe temeiul prev.art.138 alin.1 lit.d și e din Legea 85/2006.Judecătorul sindic a interpretat greșit actele juridice deduse judecății atunci când a apreciat că nepredarea documentelor justificative ale înstrăinării mijloacelor de transport precum și înregistrarea în contabilitate a stocului de marfă perisabilă la capitolul operațiuni în curs de clarificare se încadrează în disp. prev.de art.138 alin.1 lit.d și e din Legea insolvenței.

Apreciază că judecătorul sindic a aplicat greșit prevederile legale incidente în materia analizată. Î. în contabilitate la capitolul operatiuni în curs de clarificare a unui stoc de marfa nu poate fi asimilată noțiunii de neținere a contabilitatii în conformitate cu legea sau folosirii bunurilor debitoarei în folosul propriu ori ascunderii unei parti din activul debitoarei. O astfel de interpretare nu dovedeste decât ca s-a confundat notiunea de inventariere a patrimoniului cu notiunea de marfă perisabilă și aceasta pentru ca înregistrarea in contabilitate a unor perisabilitati nu are nicio legatura cu inventarierea patrimoniului chiar daca în notiunea de patrimoniu intra si marfurile perisabile care faceau obiectul de activitate al societatii. Apoi chiar lichidatorul a retinut si aratat ca marfurile perisabile au fost inregistrate in contabilitatea societatii si prin urmare nu se poate retine o culpa in ce priveste netinerea contabilitatii în conformitate cu legea.

In al doilea rând între faptele imputate si insuficiența activului trebuie să existe raport de cauzalitate fapt nedovedit în speță. Prin urmare, daca exista dovada ca în contabilitate au fost înregistrare marfurile perisabile inseamna ca contabilitatea a fost tinuta în conformitate cu legea ceea ce dovedeste lipsirea de temei a actiunii si inadmisibilitatea ei pe fond. I. in cotabilitate a unor marfuri perisabile nu justifica sustinerile lichidatorului ca recurentul a folosit bunurile debitoarei în folosul propriu sau că a ascuns o parte din activul debitoarei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 19 martie 2012 P. G. I. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

Deliberând Curtea reține următoarele:

I.Starea de fapt

Deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitorului a fost dispusă conform dispozitivului sentinței civile nr.725/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...). Prin această hotărâre instanța a dispus, în temeiul art.35 din Legea nr.85/2006, ca debitorul să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art.28 alin.1 din aceeași lege. Actele contabile au fost depuse în mai multe etape, până la data de (...).

În urma verificării acestor documente lichidatorul judiciar a constatat că administratorul statutar nu a efectuat operatiunile de inventariere și clarificare a patrimoniului, fiind menținute la rubrica "operatiuni în curs de clarificare" stocuri de marfă în valoare de 582.015,69 lei. Administratorul statutar a explicat că ele reprezintă perisabilități aferente perioadei de desfășurare a activității. Pentru existența acestui minus în gestiune organul fiscal a calculat TVA de plată suplimentară în sumă de 96.350 lei. Ulterior stabilirii acestei creanțe fiscale, în data de (...), administratorul statutar a predat lichidatorului judiciar procese verbale de perisabilitate și pentru marfă expirată, aferente perioadei 1999-2003. Întrucât acestea nu au fost puse la dispoziția organelor de control ale Gărzii Financiare și ale Direcției Generale a F. P. lichidatorul a considerat că înscrisurile au fost întocmite pro causa în scopul justificării lipsei din gestiune a mărfurilor.

Creanțe în sumă de 275.066,42 lei, pentru care dreptul la acțiune s-a prescris nu au fost încasate de administratorul statutar .

Situația descrisă mai sus a fost prezentată de lichidatorul judiciar în cadrul rapoartelor de activitate depuse la dosarul de faliment, care au fost publicate în Buletinul procedurilor de insolvență (raportul nr.135/(...) înregistrat la Tribunalul Maramureș în data de (...), raportul nr. 994/(...) înregistrat la Tribunalul Maramureș în data de (...).

Pârâtul nu a contestat concluziile prezentate de către lichidatorul judiciar în cadrul rapoartelor întocmite și nici tabelul cuprinzând creanțele împotriva averii debitorului S. F. P. C. S.

Prima instanță a apreciat că starea de insolvență este imputabilă administratorului statutar care, prin faptul că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a ascuns o parte din activul societății, a prejudiciat în mod direct patrimoniul S. F. P. C. S. și indirect patrimoniul creditorilor, fiind incidente dispozițiile art 138 alin.( 1) lit.d) și e) din Legea nr.85/2006.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Legea insolvenței a integrat însă acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăti;d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

Norma sancționează, în unele dintre ipotezele sale, abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.

Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.

Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru „cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.

În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .

Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .

Evidențele contabile trebuie să reflecte acel „true and fair view"; la care se referă jurisprudența engleză, și anume o imagine fidelă a patrimoniului.

Prin urmare, creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, sunt protejați față de datornicii, care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect.

Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale. În consecință, răspunderea administratorului^{1pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.}

În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității.

1 ăspunderea reglementată de acest articol poate fi stabilită și în sarcina persoanei care deține funcția de contabil șef, a se vedea C.A. Cluj, secția comercială și de contencio

Legea insolvenței are în vedere trei modalități alternative de săvârșire ale acestei faptei.

Într-o primă variantă, răspunderea pe acest temeiul art.138 lit. d operează, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ajungerea debitoarei în stare de insolvență și faptul tinerii contabilității în mod fictiv.

În al doilea rând, pronunțarea unei decizii de condamnare este posibilă, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între intrarea debitoarei în incapacitate de plată și dispariția unor documente contabile.

În cea de a treia modalitate intervine conceptul, aparent mai generos, al evidențelor contabile întocmite cu nerespectarea prescripțiilor legale, răspunderea putând fi antrenată dacă se dovedește că starea de insolvență a fost determinată de neconducerea evidențelor societății conform legii.

Caracterul fictiv derivă din întocmirea evidențelor contabile sau completarea lor, prin: 1) consemnarea de date nereale, 2) omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. Omisiunea inserării se referă la anumite date sau împrejurări care nu apar în conținutul înscrisului, deși acestea trebuiau să- și găsească locul în cuprinsul său. O astfel de inacțiune constituie o alterare a adevărului, ea reprezentând o lacună care se răsfrânge asupra întregului act, modificându-i conținutul, făcându-l să exprime o altă situație decât cea adevărată. De pildă, neînregistrarea unor mărfuri facturate. Atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului înseamnă consemnarea sau inserarea unor date sau împrejurări nereale. Atestarea trebuie să se refere la fapte sau împrejurări care au determinat întocmirea actului și care au avut un caracter mincinos, indiferent de numărul datelor sau împrejurărilor atestate. Evidența falsificată trebuie să fie una care are corespondent în realitate și să aibă aptitudinea de a fi utilizată în vederea producerii de efecte juridice, cum sunt denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț . Deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitorului a fost dispusă conform dispozitivului sentinței civile nr.725/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...). Prin această hotărâre instanța a dispus, în temeiul art.35 din Legea nr.85/2006, ca debitorul să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art.28 alin.1 din aceeași lege. Actele contabile au fost depuse în mai multe etape, până la data de (...).

În urma verificării acestor documente lichidatorul judiciar a constatat că administratorul statutar nu a efectuat operatiunile de inventariere și clarificare a patrimoniului, fiind menținute la rubrica "operatiuni în curs de clarificare" stocuri de marfă în valoare de 582.015,69 lei. Administratorul statutar a explicat că ele reprezintă perisabilități aferente perioadei de desfășurare a activității. Pentru existența acestui minus în gestiune organul fiscal a calculat TVA de plată suplimentară în sumă de 96.350 lei. Ulterior stabilirii acestei creanțe fiscale, în data de (...), administratorul statutar a predat lichidatorului judiciar procese verbale de perisabilitate și pentru marfă expirată, aferente perioadei 1999-2003. Întrucât acestea nu au fost puse la dispoziția organelor de control ale Gărzii Financiare și ale Direcției Generale a F. P. Curtea a considerat că înscrisurile au fost întocmite pro causa în scopul justificării lipsei din gestiune a mărfurilor. administrativ și fiscal, decizia comercială nr.3800 din 20 aprilie 2004, , Buletinul jurisprudenței 2004, culegere de practică judiciară 2004, Ed. Lumina Lex , București, 2005, p. 655.

Omisiunea voită de a înregistra operațiuni reale în contabilitate, alterarea în mod intențional a nu sunt decât expresia unei contabilități fictive. Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, în măsura în care întârzierea este generatoare de dobânzi sau penalități. Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei sunt semne în raport de care se poate deduce că evidența contabilă are caracter fictiv. Falsurile, sustragerile sau distrugerile evidențelor societății pot avea drept consecință diminuarea aparentă sau reală a activelor societății prin disimularea unor bunuri, valori ori alte elemente ale activului patrimonial, neavând relevanță dacă este vorba de un singur act sau mai multe, ori dacă acestea au fost afectate în tot sau numai parțial.

Existența unei contabilități fictive( neconforme cu legea) este semnul unei administrări frauduloase a averii debitoarei și constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor legii insolvenței în sensul obligării administratorului la suportarea unei părți din pasiv.

Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă conform legii constituie un indiciu obiectiv care poate fundamenta prezumția simplă de vinovăție în sarcina administratorului și prezumția simplă că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, deoarece alcătuirea incorectă a evidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor din acest patrimoniu precum și a operațiunilor efectuate în legătură cu activele.

Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un semn în raport de care se poate concluziona că această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență.

Fapta administratorului care nu a ținut evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale incidente în materie, se află în raport de cauzalitate cu prejudiciul suferit de societate și de creditori deoarece prin această conduită, organele de conducere au fost lipsite de informații esențiale referitoare la starea patrimonială a societății și, în consecință, nu au putut cere ele însele deschiderea procedurii insolvenței și evitarea majorării pasivului social.

Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. S. se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans , nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept. A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtului și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se „reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere derăspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.

Activul societății se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate

(imobilizări corporale, necorporale, financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie- activ), primele de rambursare a obligațiunilor. În doctrină, s-a relevat că noțiunea de activ al societății nu se reduce la activul din bilanțul contabil. Conform acestei orientări și elementele patrimoniale, care potrivit bilanțului contabil se înregistrează în conturile de pasiv, (cum ar fi capitalul social, primele de capital, provizioanele pentru risc și cheltuieli, fondurile de rezervă) fac parte integrantă din activ, iar ascunderea lor poate justifica antrenarea răspunderii administratorului, dacă relația de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență poate fi stabilită.

Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea mijloacelor fixe aparținând societății de către administrator până la care sunt inventarierea activelor a fost finalizată; transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. S. pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.

Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie, în egală măsură, și un abuz de bunuri sociale.

În cursul anului 2005 au ieșit din patrimoniu mijloace de transport învaloare de 28.000 lei (luna mai), iar în luna decembrie 2006 au ieșit din patrimoniu mijloace de transport în valoare de 40.100 lei (valoare contabilă) și aparate-instalații în valoare de 1.680,67 lei. Din actele depuse nu a rezultat care sunt mijloacele de transport și aparatele-instalații, către cine au fost înstrăinate și la ce valori. Absența unei contrapartide conforme interesului social este indiciul abuzului de bunuri sociale .Diminuarea activului net fără compensare se află în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtului la complinirea activului societar .

Pentru aceste motive , întemeiat pe art. 312 C. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul F. M. G. împotriva sentinței civile nr.5473 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M. pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul F. M. G. împotriva sentinței civile nr.5473 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.

G. A. N. S. AL H. M. I. I. A. B.red.S.Al H./A.C.

2 ex. - (...)jud.fond.B. N.

← Decizia nr. 7016/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Decizia nr. 2413/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 2413/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)