Decizia nr. 7135/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7135/2012
Ședința publică de la 28 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M. B.
G. A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de către recurent SC E. E. E. S. PRIN LICHIDATOR LG I. S. împotriva sentinței civile nr. 343 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., privind și pe creditor SC N. L. S., creditor SC P. E. S., intimat SC E. E. E. S., intimat B. E. L., având ca obiect A. raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către învederează} faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
{ F. | }
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.343 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins acțiunea promovată de lichidatorul judiciar LG I. S., în contradictoriu cu pârâtul B. E. L.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că este necesar să se dovedească în mod ferm raportul de cauzalitate dintre fapta imputată și prejudiciul invocat. Simpla împrejurare în ultimul bilanț publicat aferent anului 2008 există evidențiate active a căror valoare care ar fi putut acoperi parțial datoriile societății nu conduce la concluzia că administratorul statutar ar fi dispus de bunurile persoanei juridice în interes personal nefăcându-se nici dovada existenței legăturii de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Astfel, s-a apreciat că pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din lege este necesar să se facă dovada certă că membrii organelor de conducere au utilizat bunurile sau creditele debitorului persoană juridică în interesul propriu sau al unei alte persoane, cerință neîndeplinită în speță.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul LG I. S. solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât pârâtul, în calitate de administrator statutar alsocietății debitoare nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț și nici nu a justificat ce destinație a dat disponibilităților bănești. Așa fiind, în temeiul art. 1203 cod civil, se naște prezumția că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu, determinând societatea să ajungă în faliment. Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile specifice ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea trebuia admisă.
Deliberând asupra cererii de recurs Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1318/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul 5., s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului a debitorului SC E. E. E. S.
La masa credală s-au înscris creditorii: D. G. a F. P. M., SC P. E. S.,
SC N. L. S., creanțele acestora fiind în sumă de 107.779,35 lei.
Conform ultimului bilanț publicat aferent anului 2008, debitoarea înregistra active imobilizate 143.893 lei, active circulante 23.927 lei, din care creanțe 23.416 lei și disponibilități bănești de 511 lei, datoriile societății conform bilanțului fiind în cuantum de 309.069 lei.
Administratorul statutar nu s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar iar activele înregistrate în ultimul bilanț publicat nu au putut fi identificate în patrimoniul debitoarei.
Prin Rezoluția dată în dosar nr. 236/P/2010 a fost confirmată propunerea de NUP față de administratorul statutar B. E.,, organul de cercetare penală reținând că acesta nu a putut fi găsit nici la adresa de domiciliu și nici la sediul social al societății comerciale.
Prin adresa nr. 385/(...) lichidatorul a solicitat administratorului statutar să predea documentele prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006. Recomandata trimisă la adresa de domiciliu a acestuia a fost returnată cu mențiunea „destinatar mutat ".
Din anexele declarațiilor de creanță rezultă faptul că debitoarea a achiziționat bunuri specifice obiectului său de activitate (lucrări de instalații electrice), bunuri care însă nu au putut fi identificate de lichidatorul judiciar
, nefiind predate averii debitoarei conform prevederilor Legii nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 343/(...) judecătorul sindic a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 13 8 alin. (1) lit. a din Legea
85/2006, legătura de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu nefiind dovedită.
Pe cale jurisprudențială s-a statuat că în lipsa totală a evidentelor contabile care să permită o determinare concretă a împrejurărilor în care s-a intrat în încetare de plăti, nu se poate pretinde reclamantului să facă dovada unei legături de la cauză la efect între săvârșirea faptei imputate și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, atâta timp cât, din culpa pârâtului, aceste cauze concrete nu au putut fi determinate.
Pârâtul, în calitate de administrator statutar al societății debitoare, în temeiul art. 72 și art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990, nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în bilanț și nici nu a justificat ce destinație a dat disponibilităților bănești.
Nefurnizarea de către administratorii statutari a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ - bunuri, valori și elemente de patrimoniu fiind utilizate în detrimentul interesului social - , starea de insolvență fiind consecința directă a acestui ilicit. Nepredarea documentelor contabile după repetate somații, nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare lasituația patrimoniului debitoarei sunt, în speță, indicii semnificativ pe care Curtea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă în scopul ascunderii unor active și că între manoperele frauduloase privind activul și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans , nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept.
A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtului și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se „reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii/lichidatorul ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
Reflectarea în contabilitate a unei eventuale înstrăinării a activului patrimonial ar fi permis stingerea în parte a obligațiilor care au rezultat din activitatea economică desfășurată de debitoare, deoarece, conform ultimului bilanț publicat aferent anului 2008, debitoarea înregistra active imobilizate
143.893 lei, active circulante 23.927 lei, din care creanțe 23.416 lei și disponibilități bănești în sumă de 511 lei .
În prezent pasivul atestat de tabelul definitiv se ridică la suma de
107.779,35 lei iar activele evidențiate în ultimul bilanț contabil au o valoare net superioară.
Valorificarea acestor elemente de activ ar fi făcut posibilă stingerea datoriilor.
Pârâtul nu a predat aceste bunuri și nici nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț nejustificând ce destinație a dat disponibilităților bănești. Așa fiind, există suficiente indicii care pot fundamenta prezumția că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu, determinând societatea să ajungă în stare de insolvență. Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile specifice ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 138 alin
1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea trebuia admisă.
În raport de aceste considerente întemeiat pe dispozițiile art. 312
C.proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de LG I. S. împotriva sentinței civile nr. 343 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul LGI S. în contradictoriu cu pârâtul B. E. L. și în consecință va obliga pârâtul la suportarea pasivului în sumă de 107.779,35 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de LG I. S. împotriva sentinței civile nr. 343 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul LG I S. în contradictoriu cupârâtul B. E. L. și în consecință obligă pârâtul la suportarea pasivului în sumă de 107.779,35 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
G. A. N. S. AL H. M. B. A. B.red.S.Al H./A.C.
2 ex. -(...)jud.fond.P. M.
| ← Decizia nr. 2994/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 659/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
