Decizia nr. 2994/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2994/2012
Ședința de la 10 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent B. I.-R. S. împotriva încheierii civile nr. 4673 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimata SC C. S. S. PRIN ADMINISTRATOR J. S. I., având ca obiect contestație la tabel preliminar.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. V. Scheulean în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei .
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind alte cereri de formulat C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea tabelului preliminar. În susținere se arată că dispozițiile art.41 fac nu fac referire la existența acestui titlu. La solicitarea instanței arată că nu are cunoștință dacă a avut loc evaluarea bunului grevat, relevând de asemenea că în opinia sa trecerea valorii reprezentând bunul grevat trebuie să se facă și în absența unei evaluări a acestuia. C.ea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin încheierea comercială nr. 4.673 din 20 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., s-a respins contestația formulată de creditoarea B. I.-R. S. împotriva tabelului preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC C. S. S. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în primul rând a constatat faptul că administratorul judiciar a înscris creanța creditoarei în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei, ca fiind o creanță garantată, însa având un cuantum provizoriu pana la data evaluării bunurilor supuse garanției, conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Deci, a apreciat judecătorul sindic, se impune sublinierea ca nu garanția este provizorie, ci cuantumul creantei, iar caracterul garantat al acesteia este indiscutabil. Judecătorul sindic a respins ca nefondata această contestație având în vedere alineatului 2 al art.41 din Legea nr.85/2006 care menționează că toate creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. per a contrario, până la evaluare cuantumul creanțelor garantate este unul provizoriu, chiar dacă textul citat nu maicompletează explicit. Nu este relevant ca textul face referire la tabelul definitiv , pentru că definitivarea vizează tabelul preliminar. Nu exista nici o culpa a administratorul judiciar referitor la faptul ca nu a dispus, la un moment anterior întocmirii tabelului preliminar, efectuarea unei evaluări asupra bunurilor supuse garanțiilor, deoarece evaluarea bunurilor nu poate fi dispusă de administratorul judiciar la momentul deschiderii procedurii, iar angajarea unui evaluator, potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006, se supune aprobării Adunării Creditorilor, fiind obligatorie mai întâi convocarea primei Adunări a Creditorilor, desemnarea Comitetului Creditorilor și abia în acest moment se poate angaja un evaluator și se poate proceda la evaluarea bunurilor. Contestatoarea nu este prejudiciată în nici un fel prin faptul că s-a reținut un cuantum provizoriu al creanței sale garantate, deoarece chiar legea condiționează cuantumul creanțelor garantate de valoarea rezultata în urma evaluării, astfel că drepturile sale nu sunt și nici nu pot fi vătămate de o consolidare ulterioara a cuantumului creanței sale garantate în raport de valoarea stabilita prin evaluare. Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea B. I.-R. S. ITALIA a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea contestației sale, cu consecința modificării tabelului preliminar al debitoarei S. C. S. S., în sensul înscrierii creanței pe care o deține în cuantum de 23.308.736,49 lei, doar ca „. și nu „. provizoriu";. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C., rap. la art. 3041C., contestatoarea a susținut că instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător hotărârea recurată, neindicând toate temeiurile de drept pentru care a respins susținerile contestatoarei. În aceste condiții, având în vedere că instanța de fond nu a supus cercetării judecătorești susținerile recurentei prin care a învederat ca S. I. ar fi trebuit sa dispună efectuarea unei evaluări asupra bunurilor supuse garanțiilor societății și nu sa se prevaleze de propria culpa pentru a justifica o pretinsa stare de provizorat, consideră ca actul de justiție a capătă caracter pur formal. În raport de aceasta împrejurare, este evident faptul ca hotărârea pronunțata de către instanța de fond încalcă exigentele instituite în mod imperativ de dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. care impun cu necesitate ca orice hotărâre judecătoreasca sa fie motivata în fapt și în drept pentru a da instanțelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar, ca o consecința a exercitării cailor de atac. Prin urmare, a opinat recurenta, modalitatea în care instanța de fond a înțeles să-și argumenteze soluția pronunțată nu se înscrie în rigorile legii, practica și doctrina judiciara fiind unitara în a statua ca o astfel de argumentare a soluției pronunțate echivalează cu nemotivarea hotărârii în înțelesul art. 261 C.proc.civ. Un alt motiv de recurs este dat de faptul că prima instanța a considerat în mod eronat ca înscrierea creanței recurentei în tabel ca "garantata provizoriu" este fundamentata și ca, prin urmare, hotărârea din fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, deoarece în mod greșit s-a considerat de către tribunal că temeinicia înscrierii creanței ca garantată provizoriu rezultă din interpretarea dispozițiilor alin. 2 al art. 41 din Legea nr. 85/2006. Or, în cuprinsul acestor dispoziții nu se menționează posibilitatea înscrierii creanțelor ca garantate provizoriu, ci doar cerința efectuării evaluării de către administratorul judiciar anterior întocmirii tabel ului de creanțe. Mai mult, în nici un articol din cuprinsul Legii nr. 85/2006 nu se arată posibilitatea efectuării înscrierii mențiunii ,,creanța garantata provizoriu" si, mai mult decât atât, prin art. 72 legiuitorul a prevăzut în mod clar aspectele pe care administratorul judiciar trebuie sa le respecte în momentul întocmirii tabelului preliminar. Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea 85/2006, administratorul judiciar, în urma verificărilor efectuate, are obligația de a întocmi tabelul preliminar al creanțelor, în cadrul căruia va preciza care dintre acestea sunt chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente. A. în vedere aspectele mai sus prezentate, din care rezulta stricto sensu modalitatea în care trebuie sa fie înscrise creanțele întabelul preliminar, consideră ca se impune desființarea noțiunii "provizoriu" ca fiind indicată în mod nelegal de către administratorul judiciar. În caz contrar, ar însemna sa se acorde instanțelor posibilitatea de a adaugă la lege, fapt nepermis în raport de principiul de drept „. lex non distinguit, nec nos distinguare debemus";. O altă critică formulată de contestatoare se referă la faptul că tribunalul a interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr. 85/2006, preluând afirmațiile administratorului judiciar în sensul ca evaluarea bunurilor poate fi dispusă doar după ce se obține aprobarea Adunării Creditorilor. Or, în cuprinsul Legii nr. 85/2006, nu este prevăzuta obligativitatea obținerii acordului Adunării Creditorilor/Comitetului Creditorilor în vederea angajării unei persoane de specialitate care sa evalueze bunurile, ci este suficienta aprobarea judecătorului-sindic în cazul în care remunerarea este făcuta din fondul unic constituit conform art. 4 din Legea 85/2006. Așadar, legiuitorul a indicat prin art. 23 ca administratorul judiciar este cel care desemnează persoanele de specialitate, iar aprobarea remunerațiilor acestora poate fi făcuta prin doua modalități alternative, în funcție de speța. A. în vedere aspectele din cauza de față, în condițiile în care nu existau disponibilități bănești în averea debitoarei, recurenta consideră că remunerația persoanei de specialitate nu putea fi achitata decât din fondul de lichidare, aspect ce reiese implicit chiar actele efectuate în dosar de către S. I. Din altă perspectivă, administratorul judiciar avea depline atribuții în a desemna un evaluator, doar cuantumul remunerației trebuind sa fie aprobat de către judecătorul-sindic. Fata de cele mai sus prezentate, recurenta apreciază că suma pretinsă de societate ar fi trebuit înscrisă doar cu mențiunea "creanța garantata", orice alte adăugiri nefiind fundamentate din punct de vedere legal, abia ulterior, după ce va fi efectuata evaluarea asupra bunurilor supuse garanțiilor recurentei, va rezulta în ce măsura acestea pot acoperi întreaga suma solicitată. Intimata S. S. S., prin administrator judiciar S. I. C.-N., deși legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele: În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea de către judecătorul sindic a hotărârii judecătorești recurate, instanța de recurs reține faptul că încheierea analizată cuprinde argumentele esențiale atât de fapt cât și de drept care au format convingerea judecătorului sindic pentru a pronunța soluția enunțată. În consecință, nu se poate vorbi despre o nemotivare a hotărârii judecătorești și de o nerespectare a normelor procedurale interne sau a garanțiilor unui proces echitabil astfel cum sunt instituite de art. 6 din CEDO. Dimpotrivă, hotărârea cuprinde într-o manieră succintă argumentele pe care se sprijină, permițând astfel recurentei o critică a acestora așa cum prezentul recurs dovedește pe deplin. Cu privire la aspectul de fond care vizează maniera de înscriere a creanței creditoarei contestatoare în tabelul de creanțe al debitoarei S. C. S. S. argumentele reținute de către judecătorul sindic sunt legale și temeinice, iar textele legale incidente converg înspre această soluție. Astfel, potrivit art. 41 alin. 2 din Legea 85/2006 ,,Prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator,,. În lipsa acestei evaluări, sau până la momentul realizării acestei evaluări nu se poate cunoaște valoare bunului care garantează recuperarea creanței prin valorificarea acestuia și în consecință nici cuantumul exact al părții din creanță protejată de valoarea bunului garantat din valoarea totală a creanței. Până la efectuarea evaluării, înscrierea întregii creanțe cu mențiunea ,,garantat provizoriu,, este singura variantă posibilă. Măsura nu prejudiciază în nici un fel interesele recurentei deoarece nu contestă caracterul garantat al creanței acesteia, însă pe de altă parte nici nu înscrie întreagacreanță ca fiind garantată deoarece evaluarea ulterioară ar putea contrazice această măsură cu consecința modificării tabelului de creanțe într-o etapă ulterioară a procedurii. Mai mult, valorificarea bunului care face obiectul garanției nu se poate efectua în lipsa acestei evaluări, așa încât la momentul valorificării, cuantumul exact al părții garantate din creanța totală a recurentei va fi cu precizie determinat. Contrar celor susținute de către recurentă, evaluarea bunului nu trebuie în mod imperativ realizată de către administratorul judiciar anterior întocmirii tabelului de creanțe. A. în vedere termenele scurte de declarare a creanțelor și de întocmire a acestui tabel, în cele mai multe cazuri efectuarea prealabilă a unui raport de expertiză este și obiectiv imposibilă. Pe de altă parte, susținerile recurentei contrazic texte de lege lipsite de echivoc ale Legii 85/2006. Astfel, potrivit art. 23 din Legea 85/2006 ,,în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar/. va putea desemna persoane de specialitate. N. și n ivelu l re mu n e rațiilo r a ce sto r p e rsoa n e vo r fi su p u se ap rob ă rii co mite tu lui creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei sau se vor supune aprobării judecătorului-sindic în cazul în care se vor remunera din fondul unic constituit conform art. 4,,. Rezultă că indiferent de modalitatea de achitarea a onorariului, comitetul creditorilor este cel care aprobă numirea evaluatorului, administratorul judiciar are doar competența de a face o nominalizare în acest sens. Or existența unui comitet al creditorilor presupune în prealabil existența unui tabel de creanțe. Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursul declarat de către contestatoarea recurentă B. I.-R. S. ITALIA împotriva încheierii comerciale nr. 4.673 din 20 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Comercial C., pe care o va menține în întregime potrivit dispozitivului prezentei sentințe. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de contestatoarea B. I.-R. S. ITALIA împotriva încheierii comerciale nr. 4.673 din 20 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Comercial C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: G. Gliga
| ← Decizia nr. 5232/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 7135/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
