Decizia nr. 8162/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR.8162/2012
Ședința din data de 15 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. H. R. PRIN D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 2142 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S. C., cauza privind și pe intimații SC V. S. PRIN LICHIDATOR R. L. S. și B. V., având ca obiect antrenare răspunderii organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata B. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se reține că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 pct. 2 C.pr.civ. prin memoriul de recurs.
C.ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Intimata B. V. depune la dosar întâmpinare prin care arată că evidența contabilă a societății a fost organizată și condusă cu respectarea prevederilor legale și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
C.ea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Intimata B. V. solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, arată că nu este de acord cu hotărârea dată și că nu este vinovată pentru că societatea a ajuns la insolvență.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2142 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. S. C. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea D. C., în contradictoriu cu pârâta B. V.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin încheierea civilă nr. 220/(...) pronunțată de T. S. C. în dosarul nr. (...) a fost deschisă procedura insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei SC V. S., fiind desemnat lichidator judiciar R. L. S. În tabelul definitiv de creanțe a fost înscrisă creanța bugetară a AFP H. în cuantum de 30.895 lei.
Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006 rezultă că nu au fost identificate elemente care să condusă la necesitatea formulării unei cereri în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Conform art. 138 lit d din Legea nr.85/2006 o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pârâta B. V. a avut calitatea de administrator al debitoarei SC V. S. de la momentul înființării societății și până la momentul intrării debitoarei în procedura insolvenței.
Creditoarea D. C. a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a preda documentele contabile ale debitoarei, împrejurare față de care se prezumă că acesta se află în culpă, că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale și dând dovadă de dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Însă creditoarea nu a dovedit care este raportul de cauzalitate între fapta pârâtei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea și apariția stării de insolvență, motiv pentru care nu se poate reține că pârâta a săvârșit fapte de natură a determinata apariția stării de insolvență a debitoarei. De altfel, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea a ajuns în stare de insolvență deoarece a încetat desfășurarea activității comerciale, iar ca urmare a neachitării datoriilor bugetare, acestea s-au majorat prin calculul accesoriilor. Susținerea creditoarei că starea de insolvență a debitoarei a fost determinată de faptul că nu a fost ținută conform legii contabilitatea este nedovedită.
A., în cauză nu s-a făcut dovada faptului că pârâta a săvârșit fapte care să atragă răspunderea pentru pasivul societății debitoare în condițiile art. 138 lit d din Legea 85/2006, motiv pentru care instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. H., solicitând modificarea sentinței in sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Numita B. V. a detinut calitatea de administrator statutar al debitoarei SC V. S. de la momentul infiintarii societatii si pana la momentul intrarii debitoarei in procedura insolventei asa cum rezulta din Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei SC V. S. publicat in BPI nr.4614/(...).
In raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, publicat in BPI NR.4614/(...), s-a mentionat de catre lichidatorul judiciar, faptul ca administratorul statutar al debitoarei nu a luat legatura cu lichidatorul judiciar iar documentatia contabila nu a fost comunicata practicianului in insolventa asa cum impun, in mod obligatoriu, dispozitiile art.34 din Legea nr.85/2006 si asa cum a fost solicitata in mod expres de catre administratorul judiciar prin notificarea nr.201 din data de (...).
Faptul ca nu a fost tinuta contabilitatea conform legilor contabile atrage raspunderea organelor de conducere potrivit art.138 litera (d) din Legea nr.85/2006 deoarece nu exista posibilitatea de analiza asupra modului de inventariere si administrare a patrimoniului de catre administratorul societatii.
In privinta documentelor contabile, este de retinut faptul ca actele contabile sustrase verificarii de catre parata (prin nepredarea acestora lichidatorului judiciar) corespund tocmai perioadei in care au fost acumulate datoriile la bugetul de stat, respectiv incepand cu luna aprilie a anului 2008 si pana la data deschiderii procedurii de insolventa. A., datoriile au fost acumulate incepand cu luna aprilie a anului 2008 (pana la data deschiderii procedurii insolventei), iar paratul nu a predat actele contabile desi notificarea transmisa a fost confirmata in data de (...) de catre destinatar, asa cum a aratat lichidatorul judiciar prin raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa publicat in BPI nr.4614/(...).
Dovada stau titlurile executorii (in cuprinsul careia sunt mentionate titlurile de creanta, respectiv declaratiile depuse de societate la organul fiscal si deciziile de calcul accesorii aferente), titluri depuse in sustinerea declaratiei de creanta la dosarul de insolventa cu numar unic (...). Paratul ar fi dat proba bunei sale credinte, predand lichidatorului actele contabile, cel putin cele aferente perioadei pentru care s-au nascut obligatiile fiscale principale si accesorii, respectiv anii 2008 - 2012.
Contrar celor retinute de judecatorul sindic debitoarea nu si-a incetat activitatea, aceasta desfasurand activitate si dupa anul 2003. Asa cum rezulta din actele justificative ale creantei fiscale (titluri si somatii necontestate de debitoare) depuse de recurentă la dosarul cauzei de insolventa cu nr.(...) al T. C., creanta fiscala se compune din debite si accesorii. In titlurile executorii sunt evidentiate titlurile de creanta in baza caruia s-au stabilit creantele fiscale. Asa cum rezulta din titlurile executorii necontestate de debitoare, titlurile de creanta constau in declaratii depuse la organul fiscal (pentru debite) si decizii de calcul accesorii (pentru accesoriile aferente). Declaratiile sunt notate cu simbolul Dec. iar deciziile de calcul a acesoriilor sunt notate cu simbolul Dec.acc. Totodata, in anul
2011 debitoarea depune in continuare declaratii la organul fiscal.
Instanta nu a observat ca datoriile societatii debitoare sunt aferente anilor 2008-2012 iar prin raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la insolventa publicat in BPI NR.4614/(...) s-a analizat situatia financiara a debitoarei in baza bilantului contabil pe anul 2003 (ultimul bilant contabil inregistrat de debitoare la organele financiare competente existent pe site-ul MFP). A., concluziile raportului privind cauzele si imprejurarile care au dus la insolventa publicat in BPI nr.4614/(...) nu trebuiau retinute de instanta de fond intrucat lichidatorul a analizat situatia financiara pe anul 2003 fara sa ia in considerare faptul ca obligatiile fiscale datorate si neachitate de catre debitoare. D. a desfasurat activitate ulterior anului 2003, fapt ce rezulta din depunerea declaratiilor la organul fiscal pe perioada 2008-2012. Deci pasivul din cadrul procedurii de insolventa al debitoarei (30.895 lei) reprezinta creante fiscale datorate si neachitate incepand cu anul 2008 si nicidecum pentru anul 2003.
In acest sens, retinerea judecatorului sindic cum ca debitoarea nu a desfasurat activitate comerciala este criticabila mai ales ca in raportul de cauze intocmit de lichidatorul judiciar (in baza bilantului pentru anul 2003) nu se arata de cand ar fi incetat activitatea debitoarei si, in lipsadocumentelor contabile ulterioare anului 2003 nici nu se poate concluziona ca debitoarea nu ar fi desfasurat activitate, lichidatorul neavand nici o dovada in acest sens.
Conform practicii deja stabilite, prin neprezentarea documentatiei financiar-contabile (nici macar pentru perioada in care s-au acumulat obligatiile fiscale) catre organul care aplica procedura - administratorul/lichidatorul judiciar, s-a demonstrat faptul ca astfel de actiuni intra sub incidenta dispozitiilor art.138 litera d), intrucat se incearca evitarea unui control asupra modului in care au fost valorificate activele falitei si destinatia efectiva a sumelor de bani rezultate in urma acestor operatiuni.
In opinia acesteia, in sarcina paratei trebuia retinuta fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, in conditiile in care aceasta nu a predat lichidatorului documentele contabile astfel cum sunt ele prevazute in art.28 din Legea nr.85/2006. Atata timp cat legiuitorul a inteles sa sanctioneze netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, cu atata mai mult sanctioneaza netinerea contabilitatii. Or, in cauza parata se face vinovata de netinerea contabilitatii anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor si contul de profit si pierdere sunt determinate de lipsa acestora, intrucat nu s-a tinut evidenta contabila la zi. In speta de fata, debitoarea SC V. S. a depus la organul fiscal in perioada
2008-2012 declaratii fiscale din care rezulta ca aceasta avea angajati si obtinea profit (motiv pentru care aceasta datoreaza impozite, taxe, contributii).
Conduita procesuala a paratei adoptata si dupa data deschiderii procedurii insolventei (nepredarea documentelor contabile) nu face decat sa exprime consecventa sa in a se sustrage raspunderii stabilite potrivit dispozitiilor legale pe care le-a invocat in cererea de atragere a raspunderii. Netinerea contabilitatii precum ori tinerea incorecta sau incompleta a acesteia, nu face posibila sesizarea dificultatilor cu care aceasta se confrunta la un moment dat si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat, aspecte care ar fi putut fi inlaturate in conditiile unei contabilitati tinute corect care ar permite administratorilor sa ia masurile necesare pentru preintampinarea unor astfel de situatii iar lichidatorului i-ar permite sa analizeze corect modul in care a fost gestionata intreaga activitate a falitei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că evidența contabilă a fost organizată și condusă cu respectarea legii, întocmirea și depunerea declarațiilor către A. F. P. H. bazându-se pe date din evidența contabilă a societății.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și prin prisma dispozițiilor art.304 și art.3041C.proc.civ., instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Demersul creditoarei A. F. P. H. împotriva administratorului statutar al debitoarei SC V. S., pârâta B. V., a fost întemeiat pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea 85/2006.
A. cum rezultă din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stări ide insolvență publicat în BPI nr.4614/(...), practicianul în insolvență a notificat-o pe debitoare, prin pârâtă, să predea documentele financiar - contabile; notificarea s-a realizat prin scrisoarerecomandată confirmată de primire la data de (...) de către destinatar. Administratorul statutar, respectiv pârâta, nu a predat lichidatorului niciunul din actele prevăzute de lege, astfel că acesta din urmă a menționat în cuprinsul raportului faptul că nu se află în posesia niciunui astfel de document contabil.
Potrivit art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în insolvență să fie suportat de către administratorul societății, dacă se dovedește că acesta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
C.ea observă că judecătorul sindic și-a argumentat soluția de respingere a cererii de antrenare a răspunderii pârâtei în temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 pe faptul că nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între fapta pârâtei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea și apariția stării de insolvență. De asemenea, s-a reținut că debitoarea și-a încetat activitatea și datoriile bugetare s-au majorat prin calculul accesoriilor.
Dimpotrivă, recurenta a susținut că debitoarea a desfășurat activitate și ulterior anului 2003, probând această împrejurare cu titlurile de creanță
(printre care și declarații depuse la organul fiscal) aferente perioadei aprilie
2008 și până la data deschiderii procedurii, necontestate, constând atât în debite principale, cât și în accesorii aferente, sume care reprezintă creanța cu care recurenta este înscrisă în tabelul creditorilor. Prin urmare, chiar această împrejurare, coroborată cu lipsa oricăror documente contabile aferente perioadei ulterioare anului 2003, precum și cu faptul că, potrivit bilanțului pentru anul 2003, debitoarea dispunea, la acel moment, de fonduri suficiente pentru plata datoriilor, conduc la concluzia că activitatea ulterioară celei în care s-au identificat ultimele documente contabile a condus la starea de insolvență. Tocmai pentru această perioadă pârâta nu a prezentat, nici în fața judecătorului sindic și nici în recurs, actele contabile și documentele justificative care ar fi stat la baza întocmirii acestora, care ar fi permis lichidatorului judiciar să identifice potențiale creanțe de recuperat și care, eventual, să constituie probe în cadrul unor demersuri inițiate în temeiul art.20 alin.1 lit.l din Legea 85/2006 acoperind, astfel, cel puțin parțial, creanțele înscrise în tabel.
Într-adevăr, dacă pârâta ar fi ținut contabilitatea la zi, astfel cum are obligația potrivit art.10 din Legea 82/1991, ar fi putut prezenta aceste documente, și, mai mult, ar fi putut să sesizeze dificultățile cu care se confrunta debitoarea și să ia măsurile necesare pentru redresare, fiind eliminate astfel premisele intrării în incapacitate de plată. Ținerea unei contabilități corecte și complete constituie, de altfel, și o garanție pentru creditori în sensul că aceștia ar avea posibilitatea de a verifica modul în care activitatea debitoarei a fost gestionată, dacă operațiunile efectuate au fost legale și dacă și-ar putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate, având astfel control și asupra modului in care au fost valorificate activele debitoarei și asupra destinației efective a sumelor de bani rezultate. Nepredarea documentelor contabile constituie un fapt conex pe baza căruia se poate prezuma relativ că pârâta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind astfel întrunite condițiile atragerii răspunderii sale patrimoniale personale în temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea
85/2006. Mai departe, se prezumă, relativ, și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul de creanțe și născut în perioada pentru care nu s-auprezentat acte contabile. Prezumția putea fi răsturnată de către pârâtă cu orice mijloc de probă, însă aceasta nu a făcut dovada contrară în niciun stadiu procesual, rezumându-se la afirma, în cuprinsul întâmpinării depuse în recurs, că declarațiile depuse la AFP H. au la bază date din evidența contabilă, fără însă a depune vreun înscris doveditor în sensul existenței efective a acestei evidențe.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304¹ și art.312
C.proc.civ. raportat la art.8 din Legea 85/2006, instanța va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea formulată de către creditoarea AFP H. și va obliga pârâta la plata pasivului înregistrat în tabelul creanțelor împotriva debitoarei SC V. S. în cuantum de 30.895 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de creditoarea A. F. P. H. prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.2142 din (...) pronunțate în dosarul nr.(...)/a1 al T. S. C., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea creditoarei A. F. P. H. prin D. G. a F. P. C. și obligă pârâta B. V. la plata pasivului debitoarei SC V. S. în cuantum de 30.895 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
V. D.
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: S. Ivănescu
GREFIER
| ← Decizia nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8685/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
