Decizia nr. 9841/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA C. NR. 9841/2012
Ședința de 26 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC T. G. I. E. S., împotriva sentinței civile nr. 1528 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., cauza privind și pe intimații C. SA -PRIN D. R. DE D. ȘI P., SC R. S. și SC R. S. PRIN LICHIDATOR J. J. I., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată recurs.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se reține că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin memoriul ce cuprinde motivele de recurs.
În data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitorei prin care, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
De asemenea, în data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea recurentei un înscris la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 26 -27).
C. în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.1528 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de repunere în termenul de declarare a creanței, formulate de creditoarele SC T. G. I. E. S. și C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. SA. Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea formulată la data de 24 ianuarie 2012 creditoarea SC T. G. I. E. S. a solicitat repunerea în termenul de declarare a creanței și înscrierea sa în tabelul creanțelor debitoarei cu suma de 1.865,23 lei. În motivarea cererii creditoarea a arătat că a aflat despre intrarea debitoarei în insolvență doar la data de (...), întrucât nu a fost notificatăpentru depunerea în termen a cererii de creanță, astfel încât, înțelege să se prevaleze de disp. art. 103 C. Analizând cererile de repunere în termenul de depunere a declarațiilor de creanță, judecătorul sindic le-a apreciat ca fiind neîntemeiate. Astfel, prin sentința comercială nr. 5398/(...) s-a dispus deschiderea procedurii debitoarei, fiind stabilit și termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei, în vederea întocmirii tabelului preliminar al creanțelor pentru data de 25 noiembrie 2011, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor la data de 2 decembrie 2011 și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 15 decembrie 2011. Potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin B. procedurilor de insolvență, iar potrivit alin.3 a aceluiași articol, prin excepție de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prev. la art. 28 alin.1 lit.c, procedura notificării prev. la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin B.procedurilor de insolvență. Din textele legale mai sus citate, a rezultat fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin B. procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați, ipoteză în care, potrivit alin.3 al art.7 procedura notificării, va fi considerată îndeplinită, dacă a fost publicată în B. procedurilor de insolvență. În acest sens, administratorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a notificat creditorii publicând notificarea în B. procedurilor de insolvență nr.12105/(...), dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare fiind depusă la filele 134-135, notificarea fiind publicată și într-un ziar de largă circulație. Clarificate fiind aspectele legate de disp. art.7 din Legea nr.85/2006, în cauză se mai pune problema incidenței dispozițiilor art.76 din lege coroborate cu dispozițiile art.103 C. Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, a rezultat cu evidență din dispozițiile art.76, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței. A rezultat astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care, dispozițiile art.103 C. sunt pe deplin aplicabile. Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art.76 din Legea nr.85/2006 și art.103 C.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii. În acest context, referitor la cererile de repunere în termen, deși de principiu astfel de cereri sunt admisibile, în lipsa oricăror probe care să facădovada că partea a fost împiedicată să-și exercite dreptul său printr-o împrejurare mai presus de voința sa, ipoteză în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, apare ca fiind neîntemeiate. Așadar, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, sancțiunea expres prevăzută de lege pentru depunerea declarațiilor de creanță peste termen, este aceea a decăderii, iar raportat la posibilitatea părții de a solicita repunerea în termen, cu consecința dovedirii prin orice mijloc de probă a unei împrejurări mai presus de voința sa care l-a împiedicat să-și exercite dreptul, în condițiile prev. de art.103 C., judecătorul sindic apreciază că liberul acces la justiție al creditorului în speță nu este încălcat. Împrejurarea că creditorul nu a propus nici un fel de probe în sensul arătat, nu poate conduce la concluzia că i s-a negat în substanță acest drept. Sub acest din urmă aspect, cu privire la disp. art.6 din C., este relevantă cauza Dias Ochoa c. Spania, în considerentele căreia instanța de contencios european a reținut că obligația reclamantului de a citi jurnalul oficial pentru a vedea dacă a fost parte într-un proces civil, conduce la negarea substanței dreptului de acces la justiție și, implicit, încălcarea dispozițiilor anterior menționate. Este de observat că în cauza invocată, C. Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art.6, pornind de la premisa că reclamantul avea obligația de a citi „jurnalul oficial";, adică o publicație asemănătoare monitorului oficial din țara noastră, într-o procedură similară cu cea reglementată de disp. art.95 din Codul de procedură civilă, o procedură de excepție, de altfel, aplicabilă doar în anumite condiții. În prezenta cauză, însă, buletinul procedurilor de insolvență nu poate fi asimilat jurnalului oficial invocat de C.e, întrucât această publicație este una specializată, care se referă exclusiv la comunicarea actelor de procedură în cadrul procedurilor de insolvență și reprezintă regula în materia citării și comunicării actelor deprocedură în ceea ce privește procedura insolvenței. Astfel, stabilirea de către legiuitor a unui termen care începe să curgă de la publicarea unui anumit act într-o publicație specializată în materia în discuție și care reprezintă, în același timp, regula în derularea procedurilor de insolvență, este pe deplin justificată atât pentru rigurozitatea procedurii, cât și pentru buna desfășurare a acesteia într-un anumit cadru stabilit de legiuitor, nu încalcă dispozițiile art.6 din C.. În aceeași ordine de idei, instanța a constatat că o încălcare în sensul celor arătate, ar exista doar în situația în care termenul de depunere a declarațiilor de creanță ar fi început să curgă, în mod excepțional, de la publicarea unui anumit act într-o publicație nespecializată în materia insolvenței, ceea ce nu este cazul în speță. Față de considerentele de fapt și de drept reținute și în temeiul disp. art. 76 alin.1 coroborat cu art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de repunere în termenul de declarare al creanțelor formulate de creditoarele SC T. G. I. E. S. și C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC T. G. I. E. S. solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de declarare a creanței formulate de recurenta și cheltuieli de judecată. În motivele de recurs se arată că nelegal atât lichidatorul judiciar în concluziile sale cât si judecătorul sindic în considerentele sentinței atacate au reținut ca fata de cererea de admitere a creanțeiformulate ar fi aplicabile prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispozițiile art. 103 Cod P. C. Învederează faptul ca potrivit dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006, sancțiunea decăderii din drepturile prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol nu operează in situația în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din lege, care impune în același timp notificarea creditorilor atât in buletinul procedurilor de insolventa, cât si potrivit codului de procedura civila. Învederează, de asemenea, că in conformitate cu practica judiciara, sancțiunea decăderii nu poate fi invocata fata de creditorul care înregistrează declarație de creanță după expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b din lege, in cazul neidentificării actelor contabile ale debitoarei si a imposibilității emiterii notificărilor pentru fiecare creditor. A. in considerarea faptului ca potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 notificarea deschiderii procedurii se va realiza si potrivit dispozițiilor Codului de I P. C. In condițiile neemiterii unei notificări potrivit dispozițiilor Codului de P. C., notificarea creditorului s-a realizat evident cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din lege. Se impune in acest sens, a se lua in considerare si faptul ca, legea trebuie sa acorde același tratament tuturor creditorilor sub aspectul drepturilor lor procesuale, ori, nu se poate sancționa creditorul care nu a fost notificat din cauza lipsei evidentelor contabile ale debitoarei, cu decăderea din drepturile prevăzute de art. 76 din lege, in raport cu creditorul care este înscris in aceste evidente si căruia să i se asigure posibilitatea depunerii declarației de creanță si prin înștiințarea acestuia potrivit Codului de P. C. . O astfel de interpretare ar echivala cu lăsarea la discreția debitoarei, stabilirea creditorilor care vor fi îndreptățiți să participe la procedura, prin simpla omisiune a acestora din evidentele contabile, cu buna sau rea credința. (Sentința C. nr. 2146/(...) a T.ui Sălaj). Arată că judecătorul sindic a pus în discuția părților si cererea formulata prin care am solicitat lichidatorului judiciar obligarea acestuia la restituirea bunurilor, respectiv un dozator fix si o butelie C02, iar in considerentele sentinței atacate se retine faptul ca " reprezentanta lichidatorului judiciar arata ca la data de (...) a solicitat prin fax acestei creditare sa ridice aceste bunuri de la locația unde au fost lăsate, insa acest din urma lucru nu se cunoaște. Apreciază că cele reținute de instanța în considerentele sentinței atacate impune anumite lămuriri si anume daca aceste au fost găsite de către lichidatorul judiciar la debitoare, daca recurentei i s-a solicitat sa le ridice si ce anume s-a întâmplat cu ele, unde sunt în prezent. Menționează ca pentru termenul din data de (...) au fost citați cu mențiunea de a lamuri instanța cu privire la cererea de restituire a bunurilor, respectiv, cu ce fel de cerere înțelege sa investească judecătorul sindic, sa precizeze motivele de fapt si de drept, precum si valoarea bunurilor pretinse, si a arătat prin precizarea depusa ca aceste aspecte au fost pe larg expuse in cuprinsul cereri de admitere a creanței. Prin întâmpinarea depusă la dosar, SP J. I. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în întregime sentința atacată. Analizând recursul declarat de către recurenta SC T. G. I. E. S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C., C. l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Lichidatorul judiciar a publicat notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC R. S. la data de 10 noiembrie 2011. Deși data limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor a fost stabilită pentru (...), recurenta a depus cererea sa de admitere a creanței cu încălcarea acestei limite procedurale, la data de (...), fapt care, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, atrage incidența excepției tardivității efectuării acestui act de procedura insolvenței și decăderea acestei creditoare din drepturile prevăzute de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006: dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și de a dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură, dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase. Întrucât din probele administrate în cauză rezultă împrejurarea că recurenta nu a respectat termenul stabilit de către judecătorul sindic pentru depunerea cererii sale, în mod corect a respins contestația formulată. C. observă că recurenta a formulat o cerere de repunere în termen susținând că nu a putut formula cererea de admitere a creanței întrucât nu a fost notificată în condițiile art.61 alin.1 din LPI. Potrivit art.7 alin.3 teza II- a din Legea nr.85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin B. procedurilor de insolvență. În consecință, în speță operează prezumția legală relativă potrivit căreia de la data publicării în BPI toți creditorii debitoarei au luat cunoștință de termenele stabilite conform art. 61-62 din Legea nr. 85/2006 de judecătorul sindic. O eventuală distincție între creditorul nenotificat care nu se regăsește pe lista predată de debitoare și creditorul nenotificat ca urmare a nepredării vreunei liste de către debitoare, nu poate fi reținută ca întemeiată deoarece, pe de o parte, în speță se aplică principiul conform căruia acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face iar pe de altă parte notificarea conform Codului de procedură civilă este un act unilateral întocmit de lichidatorul judiciar care produce efecte doar în ceea ce privește destinatarul său. Efectuarea sau neefectuarea de către lichidatorul judiciar a actului juridic al notificării celorlalți creditori (potențial înscriși în lista prezumtiv predată de debitor) conform Codului de procedură civilă nu profită și nu dăunează creditorului notificat în niciun fel. Prin urmare, întrucât data limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor a fost nesocotită, ipoteza normei legale din art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este întrunită, iar excepția tardivității efectuării acestui act de procedura și decăderea acestei creditoare din drepturile prevăzute de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/sunt întemeiate. Este adevărat că prezumția legală instituită prin dispozițiile art. 7 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 este una relativă, creditoarea având posibilitatea de a solicita repunerea în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, în conformitate cu dispozițiile art. 103 C.proc.civ. Dar, întrucât cerere de repunere în termen, are drept unic motiv absența unei notificări individuale în condițiile Codului de procedură civilă, C. reține că simpla absență a unei notificări din partea administratorului/ lichidatorului judiciar în condițiile C.proc.civ. nu justifică, prin sine însăși, repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței, deoarece această absență este suplinită de formalitatea publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare. În aceste cereri este necesar ca creditoarea, conform art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., să dovedească existența unei împrejurări mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în mod obiectiv să ia cunoștință despre notificarea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei publicată electronic și disponibilă gratuit prin simpla accesare a paginii web a B.ui Procedurilor de I. { H. "http://www.buletinulinsolventei.ro/" . Desigur, o astfel de împrejurare trebuie analizată în condițiile concrete ale speței, deoarece drepturile procesuale ale părților sunt supuse criteriului efectivității stabilit de C. prin decizia A. c/a I., nefiind admisibilă statuarea unor condiții ale cererii de repunere în termen care nu ar putea fi îndeplinite de nicio persoană la dispoziția căreia se află acest remediu procesual. Mai mult, decăderea prevăzută de art. 76 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o sancțiune a creditorului inactiv care nu înțelege să își exercite drepturile care îi sunt recunoscute în cadrul procedurii insolvenței. Pentru toate aceste considerente, C. va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta SC T. G. I. E. S. împotriva sentinței civile nr.1528 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. M. C. M. S. C. P. GREFIER V. D.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...), jud.fond.Koșa N.
| ← Decizia nr. 8685/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3120/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
