Decizia nr. 8711/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8711/2012
Ședința de la 30 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător D. P.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții M. O. A. și P. L. C. împotriva sentinței civile nr. 671 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al
T.ui B. N. în contradictoriu cu intimații S. S. ÎN C. DE LICHIDATOR AL D.,
S. O. P. S., M. A. C., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L.
85/2006.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 671 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui B. N. a fost admisă ca întemeiată acțiunea lichidatorului judiciar S. S., împotriva pârâților P. L. C., M. O. A., și M. A. C., și în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC O. P. S. - în faliment, și în consecință:
- au fost obligați pârâții P. L. C., M. O. A. și M. A. C.,să suporte, în solidar, din averea proprie, pasivul debitoarei SC O. P. S. - în faliment, până la concurența sumei de l.8l0.04l,35 lei, reprezentând pasivul societății, sumă destinată acoperirii pasivului.
În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, lichidatorul judiciar S. S. din B. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea administratorilor statutari ai debitoarei, SC O. P. S. , pârâții M. A. C., M. O. A. și P. L. C. la suportarea pasivului societății în sumă de l.8l0.04l,35 lei .
Prin sentința comercială nr.975 din 29.09.20l0 pronunțată de T. B.- N. în dosarul nr.5784/ll2/20l0 s-a dispus deschiderea procedura insolvenței prev.de L.85/2006 împotriva debitoarei SC O. P. S. și a fost desemnat administrator judiciar S. S. B.
Potrivit art.l38 alin.l lit.a din Lege nr.85/2006, în cazul în care, în raportul întocmit în conf.cu disp.art.59 alin.l, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns înstare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate la lit.a - g din aceluiași aliniat.
Potrivit art.l38 alin.l lit.a din L.85/2006, poate fi antrenată răspunderea materială a persoanelor care le poate fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, în situația în care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, precum și în situația în care au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conf.cu legea.
Așa cum rezultă din acțiunea formulată de către lichidator și din actele cuprinse în dosarul nr.l(...)/al privind administrarea procedurii insolvenței debitoarei SC O. P. S., din raportul cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvență, se reține că acesta a fost întocmit pe baza indicatorilor economico-financiari din anii 2007-2009 în condițiile în care administratorii statutari au refuzat să predea lichidatorului judiciar documentele financiar contabile ale debitoarei. In această perioadă, societatea a funcționat și a fost administrată de către M. O. A. în perioada
02.l0.2008 - l(...), de pârâtul P. L. C. în per. (...) până la l.l0.2008, și de pârâtul M. A. C. în per. l(...) și până la deschiderea procedurii insolvenței.
In această perioadă, societatea debitoare înregistra bunuri în val.de l.433.450 lei și creanțe de încasat în cuantum de 88.880 lei. In ce privește bunurile în valoarea arătată, acesta reprezintă active imobilizate și stocuri a căror componență nu a fost adusă la cunoștința lichidatorului judiciar și nici dacă acestea mai există faptic în patrimoniu.
Privitor la creanțele de încasate în sumă de 88.880 lei, administratorii statutari nu au depus lista debitorilor la dosarul cauzei, nu au predat-o lichidatorului judiciar și nu au dat relații cu privire la acești debitori, la sumele de încasat și temeiurile ce au condus la aceste datorii.
Nu au putut fi reținute apărările formulate prin întâmpinare de către pârâții M. O. A. și P. L. C., potrivit cărora, au cedat pârâtului M. A. C. părțile sociale ale societății, au predat acestuia actele constitutive, documentele financiar contabile ale societății, întreg patrimoniu, deoarece constatările lichidatorului judiciar privitoare la activele imobilizate și stocurile societății sunt cele ce rezultă din raportările contabile efectuate la finalul anului 2008.
Pe de altă parte, din raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii societății în stare de insolvență, reiese că acestea au apărut în perioada în care pârâții M. O. A. și P. L. C. aveau funcția de asociat și administrator, perioadă în care intenționând să construiască un ansamblu de locuințe în loc.Florești,jud.C., au angajat mai multe creanțe, respectiv de la M. IFN SA și de la I. IFN SA credite ce totalizează 983.374,08 lei, despre a cărora utilizare pârâții nu au dat nici un fel de relație , generând presupunerea că o parte din aceste sume au fost folosite de către cei doi pârâți în interes propriu . In al treilea rând, acești pârâți au contractat vânzarea unor apartamente din ansamblul ce urma să-l construiască unor persoane fizice, de la care au încasat suma de 98.000 euro, fără să le predea apartamentele contractate.
Dimpotrivă în perioada în care acești doi pârâți au administrat societatea prin împrumuturi și vânzarea unor apartamente, au realizat o finanțare de
358.042 euro și singura dovadă concretă de utilizare a acestei sume este faptul că au turnat o fundației din beton pe terenul achiziționat, de unde concluzia că, refuzul de predare a actelor financiar contabile a societății, ascunde de fapt însușirea de către pârâți a sumelor atrase prin împrumuturi
și vânzări și nejustificate în nici un mod. De aceea procesul verbal invocat de pârâți în întâmpinare, în sensul că au predat întreaga gestiune a afacerilor derulate prin intermediul societății comerciale către pârâtul M. A. C., nu reprezintă o garanție a predării efective, cu atât mai mult cu cât în rezoluția din 3.ll.20ll pronunțată de P. de pe lângă T. BN, se reține că acesta deși a semnat actul, respectiv procesul verbal de predare primire nu a primit efectiv actele respective, iar în per.20.l2.2009 până la 29.03.20ll pârâtul M. A. C. s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.
Sunt considerente pentru care instanța, a respins ca neîntemeiate apărările formulate de pârâții M. O. A. și P. L. C. privind lipsa lor de responsabilitate în condițiile în care au cesionat părțile sociale pârâtului M. A. C., constatând că faptele săvârșite de către aceștia au condus la instalarea stării de insolvabilitate a debitoarei, fapte de natura celor prevăzute de disp.art.l38 alin.l lit.a și d din L.85/2006, text în baza căruia acțiunea urmează a fi admisă, iar pârâții obligați în solidar să suporte din averea proprie parte a pasivului societății comerciale debitoare.
Sunt considerente pentru care, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și în temeiul disp.art.l38 alin.l lit.a și d din L.85/2006, a obligat în solidar pe pârâții P. L. C., M. O. A. și M. A. C., în calitate de administratori statutari succesivi ai debitoarei să suporte din averea proprie pasivului acesteia, ajunsă în stare de insolvență, până la concurența sumei de l.8l0.04l,35 lei, sumă destinată acoperirii pasivului înregistrat de către societatea debitoarei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. O. A. și P. L.
C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacata si in principal trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, pentru a se pronunta in totalitate asupra cererii legal investite (nepronuntandu-se asupra exceptiei prev de art. 139 din legea 85/2006) si completarea probatoriului (din care sa reiasa efectiva predare a bunurilor si actelor catre paratul M. A. C.), iar in subsidiar solicită admiterea recursului, casarea in parte a sentintei atacata și rejudecand, respingerea cererii de chemare in judecata fata de recurenti ca neintemeiata.
În motivarea recursului se arată că nu s-au analizat corect textele legale aplicabile in cauza, nu s-au analizat si s-au interpretat gresit dispozitiile art. 138 din legea falimentului si s-a pronuntat astfel o sentinta lipsita de temei legal. Nu s-au avut in vedere, nici aspectele, ca in perioada in care cei doi recurenti au fost reprezentanti legali ai societatii nu au avut nici cum sa produca acest prejudiciu iar preluarea activitatii societatii de catre paratul M. A., care a deschis punct de lucru in T. nu poate atrage solidaritatea raspunderii. Analiza deficitara a admisibilitatii atragerii raspunderii solidare in ipoteza in care doi administratori au efectuat toate demersurile legale, au depus documentele contabile, s-au materializat bunurile in fapt si nedepunerea documentelor contabile de catre ultimul, iar perioada in care a fost liber, de la data primirii activelor, documentelor si arhiva societatii conform procesului verbal existent la dosarul cauzei din (...) si pana la arestarea lui efectiva in luna decembrie a aceluiasi an si imposibilitatea conservarii imobilelor si bunurilor societatii in perioada detentiei nu este de natura a atrage raspunderea si a recurentilor.
In lipsa unor acte contabile concrete, de existenta carora nu pot fi trasi la raspundere recurentii, care de altfel au fost predate, lipsa unor probe certe si utile in raport de dispozitiile art. 156 cod de proc civ. administrate in fata instantei de fond, converg spre unica solutie unanim admisa de practica instantelor de respingere a cererii fata de recurenti a actiunii lichidatoruluide atragere a raspunderii solidare. Nu este nici un act sau fapt personal probat in dosar din care sa reiasa coninventa dintre cele doua parti, recurentii si paratul M..
Actele contabile si declaratiile autentice, aflate la dosarul cauzei din parta intimatului M., converg spre unica idee, ca acesta, avand o firma cu activitate in crestere, a beneficiat de ea iar in momentul in care a fost retinut, fiind unicul asociat si administrator, totul a fost sortit pieirii, neputand face nici un fel act de administrare si conservare. In atare situatie, unde poate fi atrasa solidaritatea celor trei administratori, unde poate fi dovedita reau-credinta si proasta gestionare si unde sunt analizate si principiile de securitate ale actelor si faptelor de comert, precum si principiile de disciplina contractuala, astfel cum acestea au fost defenite prin legi speciale.
Analiza, instantei de fond, ca nu ar exista garantia reala de predare a bunurilor, nu subzista in cauza, incidenta art. 304 punc.9 cod de proc civ., fiind evidenta, deoarece aceasta remarca sau mai exact concluzie, a fost infirmata de rezolutia data de P. de pe langa T. BN din data de (...). si de propriile fapte ale intimatului.
Analizarea in cauza a art. 138 alin. 1 lit a si d din Legea nr. 85/2006 modif, fara a face o analiza aprofundata a raportului de cauzalitate intre prejudiciu si partea personala a organului de conducere, fara a nominaliza actele si faptele producatoare de prejudiciu in dauna creditorilor si fara o interdependenta a crizei financiare aparuta in anul 2008 la nivel european si acutizat in anii urmatori, prabusirea pietei imobiliare, care in elaborartea unui bussines plan de afaceri corecte, reprezinta un caz fortuit, neimputabil managerului sau altor organe de conducere duce la pronuntarea unei hotarari lipsite de temei legal. Presupunerile in baza careia a fost pronuntata aceasta sentinta si incercarea de a atrage solidaritatea raspunderii administratorilor, ca poate sunt mai solvabili, este una fortata, nefondata si netemeinica, lipsita de orice justete in aplicarea legii iar conduita acestora impecabila pana în prezent in balanata cu un fost condamnat recidivist, cred ca trebuia sa triumfe buna credinta si adevarul, nicidecum distrugerea relatiilor sociale si civile, si a drepturilor conferite de C., ratificat de R. prin ingradirea dreptului la viata personala, securitate, securitatea actelor personale si altele.
Iminenta unei sentinte netemeinice apare si sub aspectul nepronuntarii instantei de fond asupra solicitarii recurentilor din cererea de concluzii scrise in care s-a invocat si prescrierea dreptului la actiunii, aplicabil fiind art. 139 din legea nr. 85/2006.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Pârâții recurenți au avut calitatea de administrator statutar al debitoarei, astfel pârâtul P. L. în perioada (...) - (...), iar pârâtul M. O. în perioada 2(...) - 1(...).
Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, întimp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.3. sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din
L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din
L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 138 lit. a) din L. nr. 85/2006 respectiv dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și d) din L. nr. 85/2006, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Potrivit art. 138 din L. nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. 1, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate la lit. a-g din același aliniat.
Fapta administratorului statutar de a nu preda bunurile care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței pentru a fi valorificate în procedura și sumele distribuite creditorilor crează prezumția că acestea au fost valorificate în interes personal de administratorul statutar al debitoarei.
Cu ocazia inventarierii bunurilor la data de (...) SC O. P. S. înregistra în evidențele contabile bunuri în valoare de 1.433.450 lei și creanțe de încasat în valoare de 88.880 lei.
După deschiderea procedurii de faliment, în patrimoniul debitoarei a fost identificată suprafata teren de 2.000 mp situat în loc, Floresti, jud, C. achiziționat cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 3363/(...) la prețul de 1.318.913 lei, conform extrasului de C. F. nr.1. din data de (...).
După cum se poate observa, făcând diferența dintre soldul contului de imobilizări de la sfârșitul anului 2008 și valoarea bunului imobil identificat se constată că în patrimoniul debitoarei ar trebui să mai existe bunuri în valoare 114.537 lei, bunul identificat neputând fi valorificat la valoarea de achiziție.
După cum reiese din situația de mai sus, pârâtii nu justifică bunuri în valoare de 33.450 lei și nu au recuperat creanțe în valoare de 88.880 lei în total existând scriptic valori materiale și bănești în patrimoniul societătii debitoare de 1.522.330 lei nepredate lichidatorul judiciar.
In această situație lipsa bunurilor și a sumelor de bani constituie dovada însușirii și folosirii acestora în interesul personal sau al altei persoane, întrucât bunurile sunt evidențiate în contabilitatea societății debitoare, respectiv în balanța la data de (...) întocmită de către debitoare și care cuprinde însăși declarațiile SC O. P. S., bunuri care nu au fost identificate faptic, nu au fost predate lichidatorului judiciar spre inventariere și nici nu au fost prezentate documente din care să rezulte locația acestora sau care a fost destinația lor, după cum nu au fost predate documente din care să rezulte demersurile făcute pentru recuperarea creanțelor, împreună cu documentele justificative corespunzătoare.
Dacă actele contabile ar fi existat nu există nici un motiv justificat pentru care acestea să nu fie predate lichidatorului judiciar, mai ales în condițiile în care nepredarea actelor contabile îndeplinește și cerințele constitutive ale unei infracțiuni speciale reglementate de art. 147 din L. nr.
85/2006 și angajează în consecință răspunderea penală a fostului administrator statuar. Din faptul nepredării actelor contabile instanța prezumă într-o manieră legală că aceste acte nu sunt predate pentru că nu există, iar în final nu există pentru că nu au fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută în enumerarea limitativă de la art. 138 din L. nr. 85/2006.
Condiția ținerii evidenței contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr. 3. care în art. 79 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din L. nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea societății revine administratorilor.
Neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru prevenirea unei astfel de situații.
În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii, nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate.
Pârâții nu a răsturnat prezumția reținută de instanța de fond.
In aceste circumstanțe, faptele administratorilor statutari ai debitoarei cad sub incidența disp.art.l38 alin.l lit.a și d din L.85/2006, respectiv au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane, sau au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte care au cauzat intrarea debitoarei în procedura insolvenței.
Din actele de la dosar rezultă că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, pârâții în exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri depline a încălcat dispoziții legale din L. nr. 3. raportat la art. 138 alin. 1 lit. a și d din L. nr. 85/2006 referitoare la gestionarea societății comerciale deturnând utilizarea bunurilor și a banilor din trezoreria debitoarei de la scopul lor firesc și legal într-o utilizare frauduloasă în interes propriu.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art.138 alin.1 lit. a și d a fost admisă în mod legal.
Niciunul din motivele de recurs nu este fondat, nefiind circumscris prevederilor art. 304 Cod proc.civ.
Potrivit art. 139 din L. nr. 85/2006 „Acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.
În cauză procedura față de debitoare fost deschisă la data de (...), iar cererea de antrenare a fost formulată în data de (...), deci înăuntrul termenului prevăzut de articolul sus citat, astfel că excepția prescrierii acțiunii este nefondată.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat pârâții P. L. C. și M. O. A. împotriva sentinței civile nr. 671 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui B. N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
C. I. D. P. A. I. A. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: I. P.
| ← Decizia nr. 9301/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9046/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
