Decizia nr. 8939/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a2
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 8939/2012
Ședința 02 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către SC V. I. S. PRIN LICHIDATOR J. P. O. I. împotriva sentinței civile nr. 2171/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a2, al T.ui S. C., privind și pe intimat SC V. I. S., intimat S. A., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată (...)/a2 act.in anulare dep.de P. O. .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de
26 octombrie 2012, când, datorită imposibilității legalei constituiri a completului de judecată, pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi.
C.EA
Prin sentința civilă nr. 2171 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr.
(...)/a2 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în anularea transferului patrimonial formulată de lichidatorul judiciar S. P. O. I. în contradictoriu cu debitoarea SC V. I. S. și pârâtul S. A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.79 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau după caz lichidatorul poate introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, dispozițiile art.80 din același act normativ reglementând actele considerate frauduloase pentru care pot fi formulate acțiuni în anulare.
Astfel, în cuprinsul alineatului 1 lit. d sunt reglementate actele de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, acte efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, cu condiția ca suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment să fie mai mică decât valoarea actului de transfer.
Potrivit înscrisului Registrul de casă- contul 5311 dividentele în cuantum de 139.441 lei au fost plătite pârâtului S. A. la data de 20 ianuarie 2011, iar procedura insolvenței debitoarei a fost deschisă la data de 11 mai 2011.
Deși lichidatorul judiciar avea obligația de a face dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, acesta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției ca suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment să fie mai mică decât valoarea actului de transfer, deși avea această obligație potrivit art. 1169 Cod civil.
Față de cele de mai sus, nefiind dovedită îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii în anulare formulată în temeiul art. 80 alin. 1 lit. d din
Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată acțiunea în anularea transferului patrimonial formulată de lichidatorul judiciar S. P. O. I. în contradictoriu cu debitoarea SC V. I. S. și pârâtul S. A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. O. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC V. I. S. solicitând ca prin D. ce se va pronunța, să se dispună:
1. admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 2., pronunțată de T. S. C. în ședința publică din data de (...), în dos. nr. (...)/a2 și, pe cale de consecință, rejudecând cauza să se dispună anularea plăților efectuate de către SC V. I. S., constând în distribuirea de dividende către asociatul unic al SC V. I. S., respectiv către dl. S. A.,
2. obligarea pârâtului la restituirea sumei de 139.441 lei către SC V. I.
S.
În motivare s-a arătat că la data (...), societatea debitoare avea bani în casă în sumă de 253.282,30 lei (conform balanței sintetice de la data de (...)). În cursul lunii ianuarie 2011 societatea face plăți către furnizori în cuantum de 29.952 lei și către asociați constând în dividende în sumă de 139.441 lei, chiar dacă societatea mai avea datorii la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociate în cuantum de 105.979 lei (conform balanței sintetice de la data de (...)). De asemenea are cheltuieli cu materiale nestocate în cuantum de 79.0824,28 lei
Astfel, dacă la data intrării în faliment societatea ar fi avut în casă suma de
253.282, 30 lei, această sumă ar fi fost distribuită creditor în conformitate cu dispozițiile art. 123 din Legea 85/2006. Din suma de 253.282,30 s-ar fi plătit cu prioritate cheltuielile aferente procedurii insolvenței, creanțele garantate și cele bugetare (conform tabelului definitiv de creanțe acestea sunt în cuantum de
130.823 lei). Numai după efectuarea acestor plăți s-ar fi putut achita și creanțele chirografare. Așadar pentru plata creanțelor chirografare ar fi rămas suma de
122.459 lei. În grupa creanțelor chirografare au fost înscriși creditori ale căror creanțe însumează 33.158,08 lei.
Dacă d1. S. A., unic asociat al SC V. I. S. ar fi depus o declarație de creanță, acesta ar fi fost înscris în tabelul definitiv de creanțe, în categoria creanțelor chirografare, cu suma de 139.441 lei reprezentând dividende.
Având în vedere acestea aspecte, suma încasată de către dl. S. A., în caz de faliment, ar fi fost vădit mai mică decât cea încasată la data de (...), impunându- se admiterea cererii formulate în fața judecătorului sindic.
În apărare, pârâtul intimat S. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată - filele 12-14. În susținere s-a relevat, în esență, că lichidatorul nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de textul legal pe care s-a întemeiat cererea.
La data de (...) recurenta P. O. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei
SC V. I. S. a depus concluzii scrise solicitand admiterea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C.ea constată următoarele:
Prin acțiunea în anulare înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 13 martie 2012, precizată ulterior, lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC V. I. S., i-a chemat în judecată pe pârâții S. A. și SC V. I. S., solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea plăților efectuate de către debitoare constând în distribuirea de dividende către asociatul unic S. A.,precum și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 139.441 lei către debitoare.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că la data de (...) s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC V. I.
S. La data de (...) au fost depuse la A. DEJ bilanțul contabil prescurtat la data de
(...) și balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2010. Din balanța sintetică la data de (...) reiese că asociatul unic al debitoarei S. A. a încasat suma de 139.441 lei reprezentând dividende de plată, chiar dacă la data de (...), așa cum reiese din balanța de verificare, societatea avea de achitat către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale suma de 105.789,09 lei și credite la bănci în cuantum de
32.863,49 lei.
S-a arătat că potrivit prevederilor Legii nr.31/1990, pentru a putea fi repartizate dividendele trebuie să fie reale și utile. Prin beneficii reale susceptibile de a fi împărțite acționarilor se înțelege excedentul activului asupra pasivului, după deducerea cheltuielilor și a cotelor destinate fondului de rezervă și amortizare.
Având în vedere cele arătate, lichidatorul judiciar a considerat că în cauză sunt incidente prevederile art.79, respectiv 80 lit.d din Legea nr.85/2006, considerând că repartizarea dividendelor s-a făcut în dauna creditorilor, debitoarea neavând un profit real. Astfel, repartizarea dividendelor fictive a cauzat diminuarea masei active a debitoarei și prejudicierea creditorilor.
În drept, au fost invocate prevederile art.79, 80 și următoarele din Legea nr.85/2006.
T. S. C. a respins ca neîntemeiată actiunea, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii în anulare, respectiv că recurenta nu a făcut dovada că suma pe care creditorul ar putea să o obțină În caz de faliment ar fi mai mică decât valoarea actului de transfer.
C.ea constată însă că soluția dată nu poate fi validată, starea de fapt expusă de către lichidatorul judiciar, dovedită prin actele anexate cererii, relevând că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pe care le impune textul art. 80 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și, în subsidiar, al art. 79 din lege.
În acest context, trebuie subliniată natura juridică specială a acțiunii în anulare, prin raportare comparativă cu regulile care reglementează, pe de o parte, nulitatea actelor juridice iar, pe de altă parte, cu dispozițiile specifice acțiunii revocatorii pauliene.
Prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul sau lichidatorul judiciar a atribuției conferite pe seama acestora prin disp. art. 20 lit. h și art. 25 lit c din lege, a acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în perioada suspectă.
Textul normativ conduce prin forma sa la dispozițiile art. 975 C.civ., care permit creditorilor chirografari a exercita acțiunea reparatorie în vederea desființării actelor viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Spre deosebire însă de acțiunea pauliană, actul susceptibil de a fi anulat de temeiul art. 80 din lege nu este necesar să fi provocat ori agravat insolvabilitatea debitoarei, noțiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micșorării gajului general.
Acțiunea revocatorie este una personală, admiterea acesteia putând conduce la desființarea, fie totală, fie parțială a actului atacat, în măsura necesară asigurării realizării creanței de care creditorul petent se prevalează în susținerea demersului judiciar. Ea se fundamentează din perspectiva creditorului pe dreptul său de gaj general asupra patrimoniului debitoarei și pe săvârșirea de către debitoare a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu ce trebuie reparat.
De aceea, pentru admisibilitatea ei, este necesară îndeplinirea condiției fraudei debitorului și a complicității terțului dobânditor, în cazul actelor juridice cu titlu oneros.
În cazul acțiunii în anulare fundamentate pe art. 80 din lege, cea din urmă condiție privitoare la complicitatea terțului dobânditor, pentru situația actelor juridice cu titlu oneros, nu este necesară în toate situațiile.
Acțiunea în anulare nu va putea conduce decât la desființarea totală a actului atacat pe această cale, anularea constituind mijlocul juridic de reparare a prejudiciului cauzat creditorilor prin încheierea actului fraudulos.
Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură pârghiile menite să asigure și să dea eficiență principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor invocate asupra masei credale.
Art. 80 din lege nu face deosebire între actele încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, relevantă fiind doar împrejurarea că astfel au fost lezate drepturile creditorilor, a fost eludată legea sau a fost obținut un profit pentru debitor sau altă persoană.
Frauda poate fi săvârșită în două modalități, cu complicitatea terței persoane ori de însuși debitorul singur. Pentru prima ipoteză, când este îndeplinită și cerința complicității terțului dobânditor, actul juridic atacat pe această cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legată de caracterul ilicit al cauzei.
În astfel de cauze, se pornește de la prezumția de fraudă, prezumție care privește transferurile debitorului, acestuia revenindu-i sarcina răsturnării ei prin mijloace de probă specifice, astfel cum rezultă din prevederile textului art. 85 alin. 3 din lege.
Astfel, lichidatorul judiciar nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicită textul art. 80 din Legea 85/2006, acesta trebuie să probeze cumulativ încheierea contractului în perioada vizată și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care excedează activităților curente și care sunt individualizate chiar de către legiuitor, pentru ipotezele conținute în textul art. 80 din lege.
Aplicând aceste repere, în cazul specific reglementat de disp. art. 80 alin. 1 lit. d, condițiile necesare pentru a putea fi obținută anularea transferului, care nu privește, în lipsa unor circumstanțieri exprese, numai bunurile determinate individual, ci și pe cele determinate generic, sunt următoarele: să fie vizate acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschideriiprocedurii, cu condiția ca suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment să fie mai mică decât valoarea actului de transfer.
Plecând de la aceste premise, C.ea constată că au fost probate susținerile lichidatorului conform cărora la data (...), societatea debitoare avea bani în casă în sumă de 253.282,30 lei (conform balanței sintetice de la data de (...)). În cursul lunii ianuarie 2011 societatea face plăți către furnizori în cuantum de 29.952 lei și către asociați constând în dividende în sumă de 139.441 lei, chiar dacă societatea mai avea datorii la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale în cuantum de 105.979 lei (conform balanței sintetice de la data de (...)).
Astfel, dacă la data deschiderii procedurii, (...), societatea ar fi avut în casă suma de 253.282, 30 lei, această sumă ar fi fost distribuită creditorilor în conformitate cu dispozițiile art. 123 din Legea 85/2006. Din suma de 253.282,30 s-ar fi plătit cu prioritate cheltuielile aferente procedurii insolvenței, creanțele garantate și cele bugetare, conform tabelului definitiv de creanțe acestea fiind în cuantum de 130.823 lei. Numai după efectuarea acestor plăți s-ar fi putut achita
și creanțele chirografare. Așadar, pentru plata creanțelor chirografare ar fi rămassuma de 122.459 lei. În grupa creanțelor chirografare au fost înscriși creditori ale căror creanțe însumează 33.158,08 lei.
Dacă pârâtul S. A., în calitate de asociat unic al SC V. I. S. ar fi depus o declarație de creanță, sub rezerva verificării legitimității acesteia, ar fi fost înscris în tabelul definitiv de creanțe, în categoria creanțelor chirografare, cu suma de
139.441 lei reprezentând dividende.
Având în vedere acestea aspecte, suma încasată de către pârât, în caz de faliment, cu luarea în considerare a ordinii de prioritate stabilite conform art. 123, ar fi fost vădit mai mică decât cea încasată în perioada suspectă, impunându-se admiterea cererii formulate în fața judecătorului sindic.
Cu privire la apărarea paratului-intimat, formulata in întâmpinare, prin care invocă faptul ca nu s-a făcut dovata încasării dividendelor in perioada celor
120 de zile anterioare deschiderii procedurii insolventei, instanța de recurs constată că nici aceasta nu se poate retine, deoarece si aceasta conditie este indeplinita, astfel: potrivit registrului de casa-contul 5311, dividendele in cuantum de 139.441 lei au fost plătite paratului-intimat la data de 20 ianuarie
2011, iar procedura insolvenței a fost deschisa la data de 11 mai 2011, deschiderea procedurii insolvenței având loc la 111 zile de la data efectuării plății către paratul-intimat (f. 46, dosar fond).
Chiar dacă nu s-ar achiesa acestor considerente, putând fi discutată opțiunea lichidatorului de a încadra această operațiune în categoria celor reglementate de art. 80 alin. 1 lit. d, de remarcat este și că acesta a invocat ca temei de drept și prev. art. 79 din lege.
În acest context, o primă chestiune care trebuie rezolvată este cea privind corelația dintre cele două texte legale, opinia majoritară în doctrină fiind aceea conform căreia textul art. 79 constituie, în materie, „dreptul comun";, în sensul în care ori de câte ori un act anulabil nu poate fi inclus în tezele enumerate în textul încărcat, chiar redundant al art. 80, cererea va putea fi întemeiată, în drept, pe textul art. 79. Pentru o astfel de soluție pledează atât așezarea celor două articole, cât și interpretarea lor gramaticală și teleologică, statuându-se că administratorul sau lichidatorul pot introduce la tribunal acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, în articolul imediat următor legiuitorul enumerând o serie de acte prezumate a aduce atingere gajului general al creditorilor, ce pot fi anulate.
Problema prezintă relevanță în practică în ceea ce privește funcționalitatea celor două articole, respectiv o altă posibilă soluție ar fi aceea ca art. 80 să nu fie decât o exemplificare, o completare a art. 79. Plecând de la premisa că legiuitorul a vrut să dea semnificație fiecărui text de lege, C.ea consideră că cele două texte trebuie aplicate la situații juridice distincte.
Astfel, este necesar a se admite faptul că actele enumerate în art. 80 din lege sunt prezumate a fi încheiate în dauna gajului general al creditorilor, numai în acest mod justificându-se existența celor două texte legale, în cazurile legiferate de textul art. 79 fiind aplicabil principiul probandi incubit illi qui dicit non qui negat, titularul acțiunii trebuind să dovedească frauda, respectiv faptul că în momentul încheierii actului, comerciantul debitor a avut reprezentarea faptului că se află în stare de insolvență comercială, sau aceasta fiind iminentă, a acționat în vederea sustragerii de la executare silită a bunurilor ce fac obiectul actelor anulabile.
De altfel, legiuitorul folosește în cuprinsul celor două texte și alte noțiuni care sprijină teza expusă, respectiv art. 79 din lege face referire la acte frauduloase, în sens larg, înțelese ca orice manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, în timp ce art. 80 se referă doar laconstituiri sau transferuri de drepturi patrimoniale către terți, respectiv acte prin care își asumă obligația de a da.
Așa fiind, revenind la datele speței, C.ea constată că actul prin care s-au achitat dividende în sumă de 139.441 lei către asociatul unic, în același timp, administratorul debitoarei, cu 111 zile înainte de deschiderea procedurii, în condițiile în care evidențele contabile atestau că societatea avea de achitat către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale suma de 105.789,09 lei, figurând și credite la bănci în cuantum de 32.863,49 lei, este unul fraudulos.
Reclamantul a subliniat corect împrejurarea că potrivit prevederilor Legii nr.31/1990, pentru a putea fi repartizate dividende, acestea trebuie să fie reale și utile. Prin beneficii reale susceptibile de a fi împărțite asociaților se înțelege excedentul activului asupra pasivului, după deducerea cotelor destinate fondului de rezervă și amortizare.
Având în vedere cele arătate, repartizarea dividendelor s-a făcut în dauna creditorilor, debitoarea neavând un profit real, diminuându-se astfel masa activă a debitoarei și fiind prejudiciați creditorii, de a căror existență pârâtul avea deplină cunoștință.
Diminuarea activului cu aceste valori, fără existența unui fundament legal, se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justificăobligarea pârâtului la restituirea lor.
Pentru toate aceste considerente, în baza prev. art. 8 din Legea nr.
85/2006, art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ., se impune admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2. pronunțată de T. S. C., admiterea acțiunii formulate și anularea plăților efectuate de către SC V. I. S., constând în distribuirea de dividende către asociatul unic al acesteia, paratul-intimat S. A. D. consecință, în baza prev. art. 83 alin. 1 din lege, pârâtul S. A. va fi obligat să restituie averii debitorului suma de 139.441 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de P. O. I., împotriva sentinței civile nr. 2171/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a2, al T.ui S. C., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea, anulează plățile efectuate de SC V. I. S., constând în distribuirea de dividende către asociatul unic al SC V. I. S. și în consecință obligă pârâtul să restituie averii debitorului suma de 139.441 lei.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: C. G.
| ← Decizia nr. 1263/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3148/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
