Decizia nr. 8812/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8812/2012
Ședința publică de la 01 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de C. T. - C. S. AL SC Ț. C. S. și pârâții S. A. C. și S. M., împotriva
6.11, pronunțată de T. S. C., în contradictoriu cu SC T. C. S. PRIN LICHIDATOR J. SP J. I., SC Ț. C. S. și pârâtul Ț. A., având ca obiect acțiune în anulare (...) actiune in anulare depus de J. I. in dos. (...).
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), curatorul special, C. T. a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
{ F. | }
C.EA
C. T. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.6780 din (...) pronunțată în dosarul (...) al T.ui S. C. atât în calitate de curator special al Ț. C., cât și de terț intervenient în interesul reclamantei în contradictoriu cu intimații S. A. C., S. M., Ț. A. și SC Ț. C. S. prin lichidator judiciar I. solicitând modificarea în parte a dispozițiilor sentinței civile nr.6780 din (...) a T.ui S. cluj în sensul admiterii cererii de anulare a încheierilor de carte funciară prin care S. A. constantin și S. M. s-au înscris în CF 3886 și CF
19754 a OCPI Constanța și repunerea părților în situația anterioară prin reînscrierea dreptului de proprietate a SC Ț. C. S., modificarea în sensul admiterii cererii d eintervenție în interesul judiciar I., precum și în sensul admiterii cererii de anulare a contractului de cesiune încheiat între Ț. A. și S. C. și S. M.. Totodată, recurentul a solicitat menținerea prevederilor sentinței privitor la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare
703 din (...) autentificat de BNP T. V. având ca obiect înstrăinarea imobilului teren și construcție situat în M.galia - S. sat V. D., înscris în CF 3886 a OCPI Constanța.
Se susține că intervenientul C. T. a justificat un interes legitim, iar acesta are un caracter accesoriu întrucât a urmărit să sprijine demersul lichidatorului J. I. În ceea ce privește reținerea instanței potrivit căreia se află în situația unei cereri de actualizare a datelor este greșită pentru că cererea este de rectificare a înscrierilor în cartea funciară potrivit efectelor hotărârii adică de repunere a părților în situația anterioară adoptării faptelor.
Hotărârea de admitere a acțiunii în anulare a transferului patrimonial este lăsată practic fără efect, întrucît aceasta trebuie să aibă ca efect repunerea de drept a părții în situația anterioară. Nulitatea actului juridic este determinată de faptul că prin actul anulat un bun imobil a părăsit cu titlu gratuit patrimoniu Ț. Comipex, societate în faliment, iar pentru reînscrierea dreptului său de proprietate, prima instanță susține în mod greșit că ar trebui urmată o procedură administrativă separată. Astfel, cu toate că, urmare a fraudării legii și a constatării nulității contractului de vânzare, cumpărătorii imobilului beneficiază de unul din efectele actului juridic și anume, de înscrierea dreptului de proprietate.
Interesul intervenientului este determinat de faptul că este atât asociat al acestei societăți cât și creditor chirografar, fiind înscris înt abelul definitiv al creanțelor și dorește să protejeze dreptul creditorilor asupra averii debitoare.
Recurentul mai susține și faptul că inadmisibilitatea contractuluid e cesiune de creanță a fost în mod nelegal admisă de către instanța de judecată, pentru că cesiunea de creanță a fost doar un mijloc prin care s-a încercat păstrarea unei aparențe de legalitate a transferului patrimonial. O dată cu creanța, intimații pârâții au dobândit prin cesiune și viciile acesteia, fiind evidentă scopul cesiunii a fost doar de încheiere a contractului de vânzare prin darea în plată, contractele au fost încheiate în aceeași zi, în fața aceluiași notar și fac parte din aceeași operațiune care a urmărit prejudicierea intereselor debitoare.
Pe de altă parte, actul a fost încheiat cu titlu gratuit în beneficiu unui creditor subordonat și cu fraudarea intereselor creditorilor bugetari, contractul de cesiune nu are caracter independent, iar potrivit art.80 lit.c din Legea 85/2006 trebuie să se aibă în vedere anularea tuturor actelor încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii având ca obiect sustragerea bunurilor de la urmărirea creditorilor. Prin aceasta sunt vizate nu doar actele de înstrăinare ci și orice act încheiat în vederea pregătirii și realizării actului de înstrăinare. De asemenea, contractul nu are un obiect real deoarece datoria care a făcut obiectul său nu a existat, fiind o operațiune simulată, cesiunea creanței poate fi făcută numai în schimbul titlului datoriei, iar cesionarului pot să-i fie opuse toate excepțiile pe care debitorul cedat le-ar fi putut opune cedentului.
Pârâții S. A. C. și S. M. au declarat recurs împotriva sentinței comerciale 6780/(...) solicitând în principal casarea hotărârii iar în subsidiar, modificarea în parte în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
Recursul este motivat pe faptul că hotărârea atacată a făcut o greșită interpretare a actului juridic obiect al litigiului care a fost calificat ca un contract de vânzare-cumpărare și nu unul de dare în plată. Aceasta deși urmând regulile de interpretare de la 977, 985 C., actul juridic este un contract de dare în plată pentru că părțile contractante au urmărit stingerea unei creanțe prin acest mijloc de plată.
De asemenea, trebuie observat că valoarea creanței stinse prin dare în plată raportat la valoarea obligației de plată asumată de pârâți, iar părțile au denumit astfel contractul ca fiind de dare în plată și nu de vânzare- cumpărare.
Fiind stabilită această natură juridică, susțin pârâții recurenți, ideea subsecventă a imposibilității cenzurării contractului de dare în plată în baza art.80 lit.c din Legea insolvenței. Un act juridic de dare în plată poate fi astfel supus unei acțiuni în anulare conform art.80 lit.d în măsura în care sunt încheiate în termen de 120 de zile anterior deschiderii procedurii. Ori, în acest caz actul s-a încheiat în (...) iar procedura insolvenței s-a deschis față de debitoare la data de (...).
Hotărârea este recurată și sub aspectul greșitei aplicări a legii deoarece s-au expus argumente și împrejurări care nu au făcut obiectul dezbaterilor în fața primei instanței încălcându-se principiul disponibilității și al dreptului la apărare.
Astfel, deși instanța a apreciat că nu poate face obiectul analizei, contractul de cesiune de creanță, sentința recurată se fundamentează pe inexistența creanței în condițiile în care există și nu a fost anulat sau declarat nul contractul de cesiune de creanță și în condițiile în care reclamanta nu a contestat existența creanței inițiale a creditorului cedent Ț. A. față de aceeași debitoare.
Totodată, încălcându-se aceleași principii s-a făcut referire la nerespectarea prev.Legii 31/1990 privind formarea voinței societare, iar aceste aserțiuni se impun a fi înlăturate, aspect față de care hotărârea judecătorului sindic rămâne nemotivată și susceptibilă de casare cu trimitere spre rejudecare. Se arată și faptul că are o existență certă, creanța ce a făcut obiectul contractului de cesiune, hotărârea nu cuprinde niciun fel de considerente cu privire la reaua credință a terților dobânditori și nici participarea la pretinsa fraudare a creditorilor debitoarei insolvente. Intenția de fraudare nu poate fi dedusă din împrejurarea că actul pretins nelegal s-a încheiat cu 45 de zile înaintea formulării cererii de deschidere a procedurii, întrucât debitoarea însăși a solicitat deschiderea acestei proceduri, iar împrejurarea că nu s-ar fi achitat diferența de preț de 61 lei este irelevantă fiind ulterioară încheierii contractului neputând constitui act de nulitate absolută relativă ci de rezoluțiune sau de executare silită.
SC Ț. C. S. a depus întâmpinare prin lichidator SP J. I. solicitând respingerea recursului declarat de pârâții recurenți S. A. C. și S. M. arătând că nu se opun admiterii recursului formulat împotriva aceleiași hotărâri de către recurentul Cristian T.. Intimata susține că instanța de fond a interpretat legal și corect actul juridic obiect a litigiului reținând voința reală a părților din convenția de dare în plată imobiliară, ca fiind acela de a transfera dreptul de proprietate întrucât finalitatea a fost transferul unui drept patrimonial.
Susținerile recurenților-pârâți în sensul că aplicabile ar fi dispozițiile art.80 lit.b din legea insolvenței inoperabile întrucât transferul s-a realizat în afara celor 120 zile anterioare deschiderii procedurii, nu pot fi luate în considerare pentru că art.80 lit.c din aceeași lege face referire la acte în sensul larg al cuvântului fără a face distincția în funcție de natura juridică, singura condiție ce primează fiind ca actele să fie încheiate în cei trei ani anterioari deschiderii procedurii, iar intenția de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori, sau de a le leza în orice mod interesele, fapt ce rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Nu se cere condiția ca aceste transferuri să conducă creditorul la starea de insolvență ci doar de a fi încheiate înd aune drepturilor creditorilor.
În ceea ce privește existența sau întinderea creanței pârâtului Ț. A., acesta nu are relevanță atât timp cât nu este unicul creditor, aspectele fiind analizate și expuse d einstanță în sublinierea caracterului transferului patrimonial, nefiind încălcat dreptul la apărare al recurenților.
Este semnificativ faptul că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată a restului de preț, situație ce demonstrează intenția părților implicate în lezarea intereselor celorlalți creditori. C. dacă lichidatorul judiciar are posibilitatea să recupereze această sumă, plata ei ar fi demonstrat buna credință a recurenților pârâți și ar fi îndestulat pretențiile celorlalți creditori.
Intimatul C. T. în calitate de curator special al Ț. C. a depus întâmpinare arătând că motivul de recurs formulat de pârâți privind greșita calificare a actului juridic dedus judecății, este neîntemeiat deoarece chiar părțile au calificat actul ca fiind o convenție de dare în plată și vânzare- cumpărare, calificarea fiind făcută și prin raportare la clauzele și voința comună a părților, a obiectului actului și ca urmare a faptului căd area în plată este o varietate a plății și produce aceleași efecte, iar în cazul în care creditorul acceptă în locul sumei de bani transferul dreptului de proprietate asupra unui bun, prin darea în plată se realizează o vânzare fiindu-i aplicabile reglementările specifice acesteia.
Referitor la motivul de recurs privitor la imposibilitatea cenzurării unui act de dare în plată în baza art.80 lit.c din Legea 75/2006, se susține că în baza acestor prevederi pot fi anulate orice fel de acte dacă se constată intenția părților implicate de a se sustrage bunuri dela urmărirea creditorilor. În ceea ce privește art.80 lit.d acesta se referă la un alt caz pe care acțiunea nu putea fi întemeiată. Referitor la greșita aplicare a legii, intimatul arată că nu li s-au încălcat pârâților recurenți drepturi procesuale, prima instanță a analizat cererea în limitele investirii și cu respectarea dreptului la apărare, exercitat printr-o apărare calificată pe tot parcursul procesului.
Astfel, reclamanta a solicitat nulitatea contractului de cesiune a actului de dare în plată și a actului de vânzare-cumpărare pentru lipsa consimțământului societar constând în lipsa unei hotărâri AGA legale de stingere a datoriei prin înstrăinarea imobilului și pentru lipsa cauzei la încheierea actului de dare în plată și vânzare-cumpărare. Anularea dreptului de proprietate dobândit prin contract ca urmare a cesiunii de creanță, ar fi trebuit să pună recurenții în situația de a-și proba legalitatea contractului de vânzare-cumpărar epentru a arăta că nu au urmărit fraudarea creditorilor. De altfel, intenția de fraudare a fost dovedită prin modalitatea de transfer care este una frauduloasă întrucât creanța lui Ț. A. asupra acesteia cesionată către S. A. este subordonată potrivit art.123 pct.9 lit.a din Legea
85/2006. Creanța era subordonată altor creanțe prioritare, respectiv A. sau
A. iar prin înstrăinarea efectuată s-a evitat vânzarea în procedura insolvenței și distribuirea sumei.
Asupra recursului declarat de intervenientul C. T. în calitate de terț intervenient în interesul reclamantei, C.ea de A. C. va observa că reclamanta SC Ț. C. S. prin lichidator J. SP J. I. nu a declarat recurs împotriva sentinței civile 6780 din (...) pronunțată în dos.(...).
Potrivit prevederilor art.56 C.proc.civ., recursul făcut de cel care intervine în cazul de față, intervenientul C. T., se socotește neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs. Partea pentru care a intervenit intervenientul C. T. este SC Ț. C. S. reprezentată prin lichidator judiciar SP J. I., astfel că recursul intervenientului se va socoti neavenit.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții S. A. C. și S. M., C.ea va aprecia că nu s-a încălcat principiul disponibilității părților și a dreptului la apărare pentru că judecătorul sindic nu a reținut alte motive decât cele expuse prin acțiunea formulată în numele SC Ț. C. S. de către lichidatorul judiciar I. A. motive de nulitate a actelor juridice și de repunere a părților în situația anterioară au fost dezbătute în contradictoriu cu toate părțile, iar pârâții au avut pe parcursul procesului o apărare calificată.
Referitor la motivul de recurs ce constă în încadrarea greșită a motivului de nulitate în art.80 lit.c din Legea 85/2006, C.ea va constata că în aceste prevederi se încadrează toate actele încheiate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii dacă se apreciază că intenția tuturor părților implicate a fost aceea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori în timp ce art.80 lit.d din aceeași lege, se referă la ipoteza în care actul ar fi fost încheiat cu mai puțin de 120 de zile înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
Acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar a fost întemeiată pe art.80 lit.c din Legea 85/2006 text care acoperă și contractul de vânzare- cumpărare cu dare în plată fiind îndeplinite condițiile în acest sens.
Astfel, contractul nr.703 din (...) intitulat convenție de dare în plată și contract de vânzare-cumpărare a avut ca obiect imobilul situat în localitatea S. către pârâții S. A. și S. M. în schimbul stingerii unei datorii asupra societății preluate de către aceștia de la pârâtul Ț. A. P. au stins creanța pârâților recurenți de 189.000 lei și creanța de 250.000 lei către vânzătoarea imobilului Ț. C. născută ca vânzare a bunului rămânând o diferență de
61.000 lei.
Darea în plată ca varietate a plății a stins obligația inițială fiind transferat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, fiind aplicabile și reglementările specifice contractului de vânzare-cumpărare.
Este de remarcat că atât contractul de cesiune de creanță, cât și contractul de dare în plată și vânzare-cumpărare au fost încheiate în aceeași zi la același notar vizând de fapt transmiterea imobilului în scopul stingerii unei pretinse creanțe.
Astfel, contractul de cesiune de creanță a fost încheiat cu titlu gratuit în beneficiu unui creditor subordonat deoarece potrivit art.123 pct.9 din legea insolvenței este creditor subordonat și cu fraudarea intereselor celorlalți creditori a căror creanță era prioritară și care, ca urmare a celor două acte nu pot fi îndestulați deoarece debitoarea nu le poate plăti datoriile pentru că nu are bunuri suficiente în patrimoniu. Scopul cesiunii a fost de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare prin dare în plată pentru că nu s-a făcut dovada titlului creanței lui Ț. A., asupra Ț. C.. C. dacă se susține că scopul acestui contract de cesiune este de a transmite o creanță asupra debitoarei atât timp cât aceasta nu a fost dovedită caracterul autonom al cesiunii de creanță nu poate fi justificat. Reținerea acestor aspecte judecătorului sindic este reală în sensul că nu există contracte de creditare a lui Ț. A. către debitoare, ci doar o convenție încheiată de acesta cu sine însuși care nu are la bază o hotărâre AGA care nu arată perioadele sau sumele succesiv creditate, ci doar recunoaște suma totală de 189.000 lei fără a face dovada realității creditării. Cum nu există niciun document contabil, nu se poate afirma că această creanță ar fi reală și ca atare, atât contractul de cesiune de creanță, cât și contractul de dare în plată și vânzare-cumpărare a urmărit transferul patrimonial în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii respectiv cu 45 zile înainte d eintroducerea cererii de deschidere a procedurii de faliment în formă simplificată, creanța inițială nu a fost dovedită sub aspectul realității, creditorul cumpărător nu a achitat diferența valorică de 61.000 lei și nici vreuna din cele 24 rate lunare în condițiile în care valoarea declarată a imobilelor înstrăinate și prețul de înstrăinare este sub prețul pieții. Pe de altă parte, prin aceste operațiuni s-a ajuns la fraudarea intereselor creditorilor, iar faptul că lichidatorul judiciar are posibilitatea să recupereze suma de 61.000 lei, nu are relevanță sub aspectul considerării intenției de fraudare a intereselor creditorilor.
În ceea ce privește recursul declarat de C. T. în calitate de curator special al Ț. C. acest recurs este justificat în baza aspectelor mai sus arătate, fiind necesară desemnarea unui curator dat fiind faptul că administratorul statutar al debitoarei la data deschiderii procedurii era Ț. A. care a încheiat actele a căror anulare s-a solicitat prin acțiune.
Având în vedere ambele acte atacate intră în sfera reglementată de art.80 lit.c din Legea 85/2006 în conformitate cu prev.art.312 rap.la 304 pct.8 și 9 C.proc.civ., C.ea va admite recursul declarat de recurentul C. T. în calitate de curator special al Ț. C. împotriva sentinței civile nr. 6780/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., pe care o va modifica în parte, în sensul că: va anula contractul de cesiune încheiat între pârâtul Ț.URE A. și pârâții S. A. C. și S. M., autentificat prin încheierea nr. 702/(...) de notar public T. V. din Brașov.
Ca o consecință a acestor anulări, va dispune în conformitate cu art.36 al. 1 pct.1 din Legea 7/1996, radierea încheierilor de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 3886 M.galia, nr. cad. 7/37/2 de sub A1 menționate sub B2+3 și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de sub A1, în favoarea SC Ț. C. S. C.-N.. De asemenea, va dispune radierea încheierilor de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 19754 M.galia, nr. cad. 7/47 de sub A1 menționate sub B2+3 și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de sub A1 în favoarea SC Ț. C. S. C.-N. și revenirea la situația anterioară de sub B1.
Totodată, vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Recursul declarat de pârâții S. A. C. și S. M., în contra aceleiași sentințe, urmează a fi respins.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
1. Respinge recursul declarat de intervenientul accesoriu C. T. ca neavenit.
2. Admite recursul declarat de debitoarea SC Ț. C. prin administrator special C. T., împotriva sentinȚei civile nr. 6780/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., pe care o modifică în parte, în sensul că: anulează contractul de cesiune încheiat între pârâtul Ț.URE A. și pârâții S. A. C. și S. M., autentificat prin încheierea nr. 702/(...) de notar public T. V. din Brașov.
Dispune radierea încheierilor de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 3886 M.galia, nr. cad. 7/37/2 de sub A1 menționate sub B2+3 și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de sub A1, în favoarea SC Ț. C. S. C.-N.. Dispune radierea încheierilor de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 19754 M.galia, nr. cad. 7/47 de sub A1 menționate sub B2+3 și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de sub A1 în favoarea SC Ț. C. S. C.-N. și revenirea la situația anterioară de sub B1.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
3. respinge recursul declarat de pârâții S. A. C. și S. M., în contra aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER R. R. D. L. U. M. D. M. T.red.RRD/AC
2 ex. - (...)
← Decizia nr. 8307/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9612/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
---|