Decizia nr. 9047/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9047/2012
Ședința din data de 05 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. P.
JUDECĂTOR : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S.
G. : V. D.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de H. E. Z. și SC H. I. S., împotriva sentinței civile nr. 1432 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș, cauza privind și pe intimata SC H. S. PRIN LICHIDATOR J. C. I. DE I. B. L., având ca obiect acțiune în anulare contract de închiriere și de compensare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1432 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...), au fost respinse excepțiile invocate de pârâți și admisă acțiunea formulată și precizată de C. I. de I. B. L. în contradictoriu cu pârâta SC H. I. S. și administratorul special H. E. - Z. și, în consecință s-a constatat nulitatea contractelor de închiriere nr. 1 și 3 din (...), nr. 2 din 5 ianuarie 2005 și nr. 125 din (...), intervenite între pârâta SC H. I. S. B. M. în calitate de proprietară și SC H. S. B. M., în calitate de chiriașă.
S-a constatat nulitatea actelor subsecvente, respectiv a facturilor emise la
(...), precum și a operațiunii de compensare efectuată în lipsa unui act de compensare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin contractul nr.
001 din (...), SC H. I. S. a închiriat utilaje SC H. S. pentru o chirie luară de 1220 euro, durata contractului fiind de 14 luni.
Contractul 2/(...) prin care SC H. I. S. a închiriat către SC H. S. Hală producție termopane în suprafață de 1100 mp. situată în B. M., str. B. nr. 12A, jud. Maramureș este lovit de nulitate absolută deoarece societatea deține pe str. B., nr. 12, teren în suprafață totală de 1182 mp., din care 128 mp. este ocupat de construcții iar 1054 mp. este liber de construcții. I. deținute la adresa de mai sus au fost dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.
525/(...) și acestea constau în natură casă P+1 și teren în suprafață de 1.182 mp. Așadar societatea nu are imobilul închiriat și nici suprafața de teren menționate în contractul de închiriere.
Din contractul nr. 2 reiese că există neconcordanțe cu privire la suprafața construcțiilor închiriate și cele evidențiate în cartea funciară, respectiv în evidențele Direcției de venituri din cadrul Primăriei B. M..
Din contractul nr. 3 din (...) rezultă că pârâta SC H. I. S. B. M. a închiriat debitoarei SC H. S. B. M. mijloacele de transport D. 1310 TX nr. de înmatriculare
(...), D. 1300 nr. de înmatriculare (...), D. 1305 nr. de înmatriculare (...) și D. 1304 nr. de îmmatriculare (...) pentru o durată de 12 luni, chiria lunară fiind 750 euro, proprietatea acestora fiind dobândită ulterior încheierii contractului.
Potrivit contactului de închiriere nr. 125 din (...), pârâta SC H. I. S. a închiriat pe o durată de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii de drept și în aceleași condiții, chiria lunară fiind de 1400 euro (f.4,5).
Trebuie precizat faptul că nu s-au emis facturi pentru chirie decât după 4 ani și jumătate, respectiv la (...) când pârâta SC H. I. S. B. M. e emis factura nr.
9945321 pentru suma de 39.180 lei reprezentând chirie auto pentru perioada (...)
- 21.XII.2008 și 1.01. - (...) (f.16).
În aceeași zi, pârâta a emis și factura nr. 9945320 pentru chiria spațiu aferentă perioadei (...) - (...) ctr. (...) - 2008 și 1.01. - (...) ctr. 12 din (...), valoarea acesteia fiind de 238.185 lei (f.17).
Tot în aceeași zi, pârâta a emis și factura nr. 9945322 din (...) pentru suma de 105.786,00 lei reprezentând chirie utilaje producție în perioada (...) - (...) ct
2/2005, 1l.07.2006 - (...) și (...) - (...) ctr. 125/(...) (f.18).
La data arătată, SC H. S. B. M. a emis factura nr. 774.951 pentru suma de
267.967,29 lei reprezentând amenajări la spații birouri str. B. nr. 12 închiriate în perioada 2005 - 2009.
În perioada iulie și august 2009 SC H. S. B. M. a operat în evidențele contabile compensarea celor două creanțe pe care societățile și le-ar datora reciproc, fără a exista proces verbal sau vreun act de compensare, fiind încălcate dispozițiile art. 6 din L.82/1991 modificată, raportat la art. 3 din HG nr.
685/1999.
Prin încheierea nr. 266 din (...) pronunțată în dosar nr. (...), Tribunalul Maramureș a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC H. S. B. M., la cererea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
Din economia textului de lege enunțat reiese că invocarea compensației trebuie făcută în cadrul procedurii, dacă sunt întrunite condițiile compensării legale prevăzute de art. 1144 Cod civil, condiții ce nu sunt îndeplinite în cauză având în vedere că se contestă atât valabilitatea contractelor de închiriere cât și a cheltuielilor cu lucrările de amenajare a spațiului pe care le-ar fi executat debitoarea, neexistând contract în acest sens, în condițiile în care a achiziționat un spațiu comercial în care și-a desfășurate activitatea din anul 2007.
Cu alte cuvinte, lichidatorul contestă însăși calitatea de creditor a pârâtei
SC H. I. S. B. M., respectiv pe cea de debitor a SC H. S. B. M. aflată în procedură și implicit existența creanțelor cuprinse în facturile menționate.
Pe de altă parte, compensarea trebuie invocată în cadrul procedurii, lichidatorul fiind cel care verifică existența condițiilor necesare pentru compensarea legală a datoriilor reciproce ale debitorului, cu cele ale unui sau unor creditori, ori în prezenta speță lichidatorul contestă întrunirea cerințelor, cu atât mai mult cu cât nu există un act de compensare.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse și având în vedere dispozițiile art. 80 al. 1 lit. f și al. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, acțiunea formulată și precizată ulterior este întemeiată și a fost admisă în consecință, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta S. H. I. S. solicitând casarea hotărârii atacate potrivit disp. art.304 alin.3 C.pr.civ. și a disp. art.312 alin.3 și 5 C.pr.civ. iar în subsidiar în baza prev. art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ. modificarea sentinței atacate și respingerea ca nefondată a acțiunii.
Recurenta învederează o greșită soluționare a excepțiilor invocate arătând că în cauză nu s-a solicitat și nu s-a dispus anularea contractelor potrivit disp. art.80 din Legea nr.85/2006 ci s-a constatat nulitatea contractelor de închiriere ce nu poate fi dispusă decât în condițiile Codului civil.
Prescripția dreptului de a formula acțiunea a fost analizată în mod eronat de câtre prima instanță întrucât în raport de cele dispuse de prima instanță în fapt era vorba de o acțiune în constarea nulității astfel că se impune casarea și trimiterea spre competentă soluționare instanței de drept comun.
Referitor la motivul de casare privind omisiunea instanței de analizarea probelor administrate de către pârâți se evidențiază că în lipsa referirilor cu privire la acestea apare că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și nu a înlăturat motivat susținerile părților devenind astfel incidente și prevederile art.304 pct.7 C.pr.civ.
Motivul de recurs vizând aplicarea greșită a disp. art.80 alin.1 lit.f din
Legea nr.85/2006 a fost fundamentat prin raportare al împrejurarea că acestea nu erau incidente în cauză întrucât nu se poate constata că s-ar fi făcut plăți anticipate ale datoriilor deoarece scadența plății chiriei nu fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii, în fapt având loc o compensare și nu o plată.
Aplicarea greșită a disp. art.80 alin.2 nu este relevată prin nici un argument de către judecătorul sindic astfel că nu poate fi formulată o critică.
Probele administrate susține recurenta conduc la concluzia că bunurile imobile și mobile ce au făcut obiectul contractelor de închiriere au existat și au fost folosite de către S. H. S. iar operațiunea de compensare este legală raportat la prev. art.52 din Legea nr.85/2006.
Neconcordanța dintre înscrierile din evidențele și publicitate și realitatea efectivă nu pot atrage nulitatea.
Aceeași hotărâre a fost atacată cu recurs și de către S. H. S. prinadministratorul său special H. E. Z. care de asemenea a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare respectiv modificarea hotărârii arătând că starea de fapt relevată de probatoriul administrat este contrară celei reținute de către prima instanță.
Apreciază hotărârea pronunțată ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii fiind în același timp insuficient motivată și sprijinindu-se pe motive contradictorii și străine naturii pricinii.
Recurentul învederează că în raport de disp. art.79-85 din LPI acțiunile în anulare vizează actele frauduloase încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Nu poate fi aplicată sancțiunea nulității pentru actele încheiate întrucât compensarea realizată între cele două datorii reciproce evidențiază că cea a pârâtei H. I. față de societatea aflată în faliment era net superioară.
De asemenea sunt invocate aspectele legate de nelegalitatea investirii primei instanțe precum și de nesoluționarea a cauzei respectiv de necercetarea fondului acesteia fiind reluată teza privind necesitatea casării și trimiterii cauzei instanței competente.
Cu privire la prezumția de fraudă reținută reiterează că actele pretins frauduloase au fost încheiate anterior perioadei incluse de disp. art.79 și 80 din
LPI astfel că în concluzie soluția pronunțată de judecătorul sindic este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea legii.
Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
Prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2006 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul sau lichidatorul judiciar respectiv a comitetului creditorilor în condițiile art.81 alin.2 din LPI a acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul normativ la care am făcut referire conduce prin f orma sa la dispozițiile art. 975 C.civ., care permit creditorilor chirografari a exercita acțiunea reparatorie în vederea desființării actelor viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Spre deosebire însă de acțiunea pauliană, actul fraudulos susceptibil de a fi anulat pe temeiul art. 80 din lege nu este necesar să fie provocat ori agravat insolvabilitatea debitoarei, noțiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micșorării gajului general.
În cazul acțiunii în anulare fundamentate pe art. 80 din lege, cea din urmă condiție privitoare la complicitatea terțului dobânditor, pentru situația actelor juridice cu titlu oneros, nu este necesară în toate situațiile.
Acțiunea în anulare nu va putea conduce decât la desființarea totală a actului atacat pe această cale, anularea constituind mijlocul juridic de reparare a prejudiciului cauzat creditorilor prin încheierea actului fraudulos.
Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a pune la dispoziția participanților la procedură pârghiile menite să asigure și să dea eficiență principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor invocate asupra masei credale.
Art. 80 din lege nu face deosebire între actele frauduloase încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, actele vizate de aceste prevederi fiind acte săvârșite cu rea credință în dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor ori a eluda legea și pentru obținerea unui profit pentru debitor sau altă persoană.
Frauda poate fi săvârșită în două modalități, cu complicitatea terței persoane ori de însuși debitorul singur.
Pentru prima ipoteză, când este îndeplinită și cerința complicității terțului dobânditor actul juridic atacat pe această cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legată de caracterul ilicit al cauzei.
Scopul mediat, adică motivul determinant al perfectării actului juridic, se circumscrie intenției părților de a lipsi averea debitorului de o parte din activele sale, micșorând astfel gajul general al creditorilor. C. lezării drepturilor creditorilor în această situație este evident împlinită.
O astfel de nulitate absolută nu va fi susceptibilă de confirmare și ea va conduce sub aspectul restabilirii situației anterioare la regulile aplicabile în materia plății nedatorate.
În astfel de cauze, se pornește de la prezumția de fraudă, prezumție care privește transferurile debitorului, acestuia și co-contractantului său revenindu-le sarcina răsturnării ei prin mijloace de probă specifice.
Titularul acțiunii nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicită textul art. 80 din Legea 85/2006, acesta trebuie să dovedească cumulativ încheierea actului în perioada suspectă și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care exced activităților curente.
În plus, condițiile suspecte în care a fost încheiat actul, contrar susținerilor recurentei, sunt deduse și din faptul că nu s-a dovedit efectuareacontraprestației de către pârâtă, că valoarea bunului a fost stabilită la nivelul sumei pretins datorate de debitoare în condițiile în care existența contraprestației nu a putut fi reținută.
Așa fiind, contrar susținerilor din recurs, este important de subliniat faptul că pârâta a cunoscut tot timpul starea financiară a debitoarei, așa cum se recunoaște chiar prin recursul declarat , astfel că în mod corect a reținut judecătorul sindic având în vedere obiectul convenției ce a determinat plata supusă verificării în prezenta că orice apărare contrară apare ca fiind lipsită de acoperire atâta timp cât se presupune că derularea acestei obligații presupunea, existența pretinselor obligații și înaintea intervenirii insolvenței iminente .
Susținerea recurentei că actele nu au un caracter fraudulos, deoarece nu au fost încheiate în frauda creditorilor întrucât nu exista un interes în acest sens având în vedere împrejurarea că existau creanțe nevalorificate nu poate fi reținută argumentele nefiind unele logice în măsură a valida o astfel de susținere.
Aserțiunile referitoare la nedeterminarea obiectului cererii respectiv la împrejurarea că instanța s-a pronunțat asupra unei alte cereri decât cea cu care a fost investită nu pot fi primite întrucât acțiunea introductivă de instanță a fost fundamentată pe art. 80 alin 1 lit.f și alin 2 lit a,c,d,e din Legea nr. 85/2006,iar ulterior s-a procedat la modificarea cadrului procesual astfel determinat instanța fiind investită cu soluționarea cererii în raport de prev. art. 80 alin 1 lit.f și alin 2 lit a,c,d,e din Legea nr. 85/2006, în acest sens fiind și concluziile formulate în fața instanței de fond, astfel că nu pot fi primite criticile recurentelor formulate în acest sens .
Critica recurentei privind incidența prevederilor art 304 pct 3 C pr civ nu este pertinentă și va fi înlăturată întrucât legiuitorul a determinat în mod clar competențele judecătorului sindic iar prin prevederile art 79 LPI și următoarele a determinat cazurile și condițiile în care administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Toate aserțiunile referitoare la aplicarea altor prevederi legale care ar atrage competența unei alte instanțe decât judecătorul sindic vor fi înlăturate întrucât prin chiar cererea introductivă de instanță cadrul procesual a fost corect determinat în raport de prevederile art 79-85 L .P. I . , astfel că doar în raport de evidențierea unor aspecte de nulitate absolută nu poate fi schimbat temeiul acțiunii sau instanța competentă .
Analiza susținerilor recurentelor referitoare la aplicarea greșită a prevederilor referitoare la prescripție relevă că aceste sunt lipsite de fundament .
Contractul supus analizei judecătorului sindic este unul cu executare succesivă iar plata prestațiilor se face distinct pentru fiecare perioada stabilită prin clauzele convenite astfel ca sunt incidente dispozițiilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958 în sensul că în cazul obligațiilor cu executare succesivă dreptul la acțiune cu privire la fiecare plată se stinge printr-o prescripție deosebită.
In cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita.
Contrar susținerilor recurentei termenul special de prescripție invocat nu se raportează la data încheierii convențiilor supuse analizei ci în raport de executarea convenției frauduloase, care o perioadă nu a fost executată tocmai pentru evitarea circumscrierii sale perioadei suspecte .
Pretinsele obligații au fost opuse la data de (...), aceasta fiind data de la care se verifică termenul de prescripție și cel al încheierii convenției, doar la acestmoment executarea devenind efectivă și producând efectele a căror contracarare a urmărit-o legiuitorul prin instituirea normelor art. 79-85 LPI .
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea în anulare pe dispozițiile 80 alin 1 lit.f și alin 2 lit a,c,d,e din Legea nr. 85/2006, dispoziții care sancționează tocmai reaua-credință în exercitarea de către debitor a drepturilor sale, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor.
Dacă scopul părților contractante sau cel puțin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea niciun efect.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
În cauză motivarea hotărârii recurate răspunde tuturor exigențelor legale deoarece examinează efectiv apărările și susținerile părților, explicând în termeni accesibili situația de fapt și dezlegarea în drept statuată de instanță.
Cu alte cuvinte, concluzia instanței este precedată de o examinare a chestiunilor de fapt și de drept ridicate care vizau actele încheiate fraudulos, astfel că nu este prezent nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C pr civ invocat de recurenți .
În ceea ce privește aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu privire la dispozițiile 80 alin. 1 lit. f și alin 2 lit a,c,d,e din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că judecătorul-sindic a făcut o justă aplicare a dispozițiilor precitate, dată fiind ipoteza legală, așa cum aceasta a fost instituită de legiuitor.
Astfel, deși se susține că în cauză nu ar fi fost făcută dovada complicității terților și a debitoarei, la fraudarea creditorilor, acest lucru este dovedit deplin, în primul rând datorită relațiilor dintre părți, respectiv existența identității de persoană între administratori, așa cum a reținut și judecătorul sindic și a faptului că actele s-au emis în perioada contemporană introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Așadar, complicitatea pârâților, în fraudarea creditorilor falitei, nu poate fi pusă la îndoială, de altfel, operațiunile a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză impunându-se a fi analizate din acest punct de vedere împreună.
Curtea constată că în ambele cazuri aplicarea ipotezei legale cuprinsă în articolul invocat asupra stării de fapt este corectă.
Din analiza amănunțită a actelor ce fac obiectul litigiului, rezultă că părțile contractante au încheiat cu rea-credință aceste acte, în dauna intereselor creditorilor, cu finalitatea diminuării masei active a debitoarei și a obținerii unui avantaj injust de către acestea.
Invocarea efectelor prevederilor art. 52 LPI nu poate fi realizată decât cu respectarea exigențelor instituite prin chiar textul legal ceea ce presupune legala investire a judecătorului sindic și nu încheierea de operații cu care să fie paralizat dreptul altor creditori, care în fapt evidențiază săvârșirea faptei reținute de judecătorul sindic .
Considerentele evidențiate au relevat că motivele de recurs invocate apar ca fiind nefondate astfel că în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat astfel că îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de SC H. I. S. și administratorul special H. E. Z. împotriva sentinței civile nr.1432 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G. V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.V. I.
| ← Decizia nr. 9038/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9589/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
