Decizia nr. 9289/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 9289/2012
Ședința din data de 12 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C.
G. : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. G., împotriva sentinței civile nr. 1228 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. M., în contradictoriu cu intimata SC A & Y S. S. PRIN LICHIDATOR J. C. B. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă recurentul S.
G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, recurentul fiind citat cu mențiunea timbrării, fila 11 din dosar.
S-a făcut cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. Recurentul S. G. depune la dosar dovada ce atestă plata taxei judiciare de timbru datorate în sumă de 60 lei, plătită în contul Consiliului Local al Municipiului C.-Napoca și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și o mapă cu actele contabile ale firmei, iar la solicitarea instanței arată că, are domiciliul în V. de Sus, str. B. V. , nr. 27/A, județul M.. Curtea, în raport de împrejurarea că, recurentul are domiciliul în V.l de Sus, restituie acestuia chitanța depusă la dosar și pune în vedere să achite taxa judiciară de timbru în contul Consiliului Local în raza căruia își are domiciliul, sens în care stabilește ora 1100pentru reluarea dezbaterilor în cauză. De asemenea, restituie recurentului și mapa cu actele contabile ale firmei. F. de împrejurarea că, la acest moment, recursul nu este lega timbrat, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului. La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă recurentul S. G.. Recurentul S. G. depune la dosar dovada ce atestă plata taxei judiciare de timbru datorate în sumă de 60 lei. Curtea constată că, recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel că, respinge excepția nelegalei timbrării invocate din oficiu. Recurentul S. G. arată că, nu mai are de formulat alte cererii în probațiune. Curtea, în urma deliberării, reținând că, nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului. Recurentul S. G. arată că a adus toate actele contabile ale firmei, că nu le-a pus la dispoziția administratorului judiciar pentru că, nu le-a avut, că a fost plecat din țară. Susține că a vorbit cu administratorul judiciar însă nu a pus actele la dispoziția administratorului judiciar dintr-o neglijență și solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului la B. M. pentru rejudecare, casarea sentinței atacate, pentru administrarea de mai multe probe. C U R T E A Prin sentința civilă nr.1828 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...)/a1, a fost admisă acțiunea formulată de C. I. de I. B. I. S., în calitate de lichidator judiciar al SC A&Y S. S. în faliment, împotriva pârâtului S. G. și în consecință a fost obligat pârâtul să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei SC A&Y S. S., în cuantum de 45.930,30 lei. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art.138 alin.1 lit.a și c din Legea nr.85/2006 modificată, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au dispus, în interes personal, continuarea un ei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică în încetare de plăți. În aceste condiții, se poate conchide că în fapt, pârâtul nu a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea și nu a predat activele societății și că a dispus, în interes personal, continuarea un ei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică în încetare de plăți, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit.a și c din lege, pârâtul prin aceste fapte a cauzat starea de insolvență, astfel încât răspunde pentru pasivul societății în cuantum de 45.930,30 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. M. învederea administrării de probe cu cheltuieli de judecată. În motivare se arată că prin sentinta civila atacata T. M. a admis actiunea fonnulate de C. individual de insolventa B. I. S. in calitate de lichidator al SC A& Y S. S. - V. de Sus - societate in faliment si l-a obligat , in calitate de administrator al acestei societati la a suporta cu averea proprie pasivul acesteia in cuantum de 45.930 ,30 lei. Hotarirea este nelegala si netemeinica avind in vedere ca nu a refuzat niciodata depunerea actelor prevazute de art. 28 al 1 din lege, insa asa cum de multe ori a indicat lichidatorului judiciar actele societatii se gaseau la un contabil angajat de societate, contabil caruia i-a solicitat actele dar care din motive independente de vointa pârâtului nu i le-a restituit in timp util. Din spusele contabilului acesta a avut problem medicale grave care au necesitat internarea la un spital din C. Napoca motiv pentru care nu a putut sa-i restituie actele contabile ale societatii. De asemenea, in ceea ce priveste activele circulante in cuantum de 22.183 lei invederez instantei ca acestea reprezinta contravaloarea a doua autoturisme pe care s-a obligat sa le predea lichidatorului pentru a putea fi valorificate , insa acesta nu s-a prezentat sa le ridice. Pârâtul nu a putut sa le transport din V. de Sus la B. M. deoarece este vorba de autoturisme neinmatriculate si care ar fi trebuit transportate cu o platforma si nu a avut bani pentru a plati acest transport, însă consideră că a fost de bună credință când i-a indicat lichidatoruluijudiciar atât locul unde se afla autoturismele cât și posibilitatea valorificării acestora pentru acoperirea pasivului societății falite. Analizând recursul formulat de recurentul pârât în raport de motivele invocate, Curtea reține următoarele: Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului de a nu preda bunurile ce trebuia să existe , active circulante, precum și sumele de bani ce erau evidențiate ca fiind în casieria societății, conform ultimilor documente contabile identificate, din anul 2008, poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, presupunându-se că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu- și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Lichidatorul judiciar a evidențiat că ultimul bilanț contabil este cel aferent anului 2009 astfel că această împrejurare nu mai poate fi apreciată ca o simplă prezumție a omisiunii de a conduce contabilitate conform normelor legale . Nu poate fi primită nici apărarea recurentului că pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006 nu este suficientă, însă, o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare , care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs . Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței. Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditoarei recurente . Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul. Curtea apreciază că apărarea recurentului nu este confirmată de starea de fapt, înscrisurile aflate la dosarul cauzei, confirmând cu caracter de certitudine omisiunea respectării normelor legale. Practica a reținut în mod constant , contrar celor invocate de recurent , premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală . Curtea evidențiază că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat. Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. Judecătorul sindic a apreciat așadar în mod corect că faptele pârâtului pot fi încadrate în prev. art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Astfel, în bilanțul contabil încheiat la (...) sunt reflectate active în valoare de 22183 lei și datorii în valoare de 37484 lei, bunuri și sume care nu au fost predate lichidatorului judiciar, nefiind predate nici documente justificative cu privire la aceste bunuri. Susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că bunurile se află în posesia sa și la momentul de față confirmă starea de fapt reținută de judecătorul sindic . Așadar, față de situația relevată de actele depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic a apreciat , în mod corect, că atâta timp cât au existat bunuri și sume de bani în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006. Săvârșirea faptei reținute anterior , respectiv aceea de a fi folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane în condițiile evidențierii stării de insolvență în condițiile existenței obligațiilor evidențiate confirmă și prezența celeilalte fapte reținute de judecătorul sindic aceea că pârâtul a dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți, faptă ce se circumscrie sferei prevederilor art 138 lit.c din Legea nr.85/2006. Toate apărările recurentului vizând imposibilitatea predării documentelor vor fi înlăturate faptele reținute fiind dovedite raportat la documentele existente la dosarul cauzei și nefiind circumscrise prevederilor art 138 alin 1 lit.d din Legea nr.85/2006, astfel că motivele de recurs evidențiate apar ca nefondate . PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul S. G. împotriva sentinței civile nr. 1828 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T. M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. M. C. Red.A.M.C./S.M.D.2 ex./(...)Jud.fond.N. B. G. V. D.
| ← Decizia nr. 8304/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2297/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
