Decizia nr. 9395/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9395/2012
Ședința ata de 14 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta S. V. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 3175 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu debitoarea S. E.-T.-A. S. Z. PRIN LICHIDATOR J. S. P. I. 2. I. - având ca obiect - acțiune în anulare transfer patrimonial.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-pârâtă prin administrator L. V. și asistat de avocat S. C., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 6 din dosar și intimata SC E. T. A. SRL prin lichidator judiciar C. S. I., lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin serviciul registratură, la data de (...) și ulterior la data de (...) lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării depusă la dosar.
Apărătorul recurentei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din L. nr.8. și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3175 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, casarea în totalitate a hotărârii atacate și în temeiul art. 304 al. 1 pct. 7 și art. 312 al. 3 C. pr.civ. trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin sentința atacată instanța de fond a admis acțiunea promovată de către lichidatorul judiciar al creditoarei SC E. A. SRL și a dispus anularea transferului patrimonial al debitoarei conform facturii nr. 499/(...) constând într-un autotractor Mercedez Benz și obligată recurenta la predarea bunului către lichidator sau la plata contravalorii acestuia de 68200 lei. Instanța de fond a reținut că este vorba despre un transfer patrimonial efectuat fără a se avea la bază o constatare de specialitate în sensul dacă bunul înstrăinat este sau nu defect. Hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât cuprinde motive străine de natura pricinii și nu a intrat în cercetarea fondului. Lichidatorul a sesizat prima instanță cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 80 al. lit. c din L. nr. 8.. Acest text legal enumeră limitativ cazurile în care pot fi promovate acțiunile în anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți, iar punctul c se referă la transferul efectuat cu trei ani anterior deschiderii procedurii și pune o condiție acea a existenței intenției tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditor sau de a le leza în orice fel drepturile. Pentru situația prevăzută de art. 80 al. 1 din L. nr. 8. se impune existența unei intenții frauduloase comune din partea debitorului cât și a terțului implicat în tranzacție. Față de dispozițiile art. 79 din L. nr. 8. care nu cere a se face dovada intenției terțului implicat în tranzacție, art. 80 al. 1 lit. c presupune intenția frauduloasă comună. Chiar dacă se instituie o prezumție relativă de fraudă a debitorului, raportat la actele enumerate, această prezumție nu poate fi extinsă automat asupra terțului contractant. De asemenea prezumția de fraudă a debitorului poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă. Era în sarcina lichidatorului judiciar de a face dovada existenței intenției comune de fraudă a părților implicate în tranzacție, însă în speță nu a fost administrată nicio probă în acest sens. Acțiunea introductivă este motivată de aceea că există o disproporție între valoare bunului înstrăinat și valoarea de vânzare, că prețul ar fi fost stabilit în mod aleatoriu, în lipsa unui raport de expertiză. Așa cum practica judiciară a statuat, asemenea afirmații trebuie dovedite prin efectuarea unui raport de expertiză. Instanța de fond aplică în mod automat prezumția de culpă, reținând doar susținerile din acțiunea introductivă și cu toate că inițial a fost încuviințat probatoriul solicitat de către intimată, la termenul din data de (...), cu toate că martorul a fost prezent în ședința publică de la acea dată, instanța a revenit fără motive asupra probei încuviințate, a închis faza probatorie și a dat cuvântul asupra fondului cauzei. Apreciază că instanța în mod evident nu a intrat în cercetarea fondului și a pronunțat hotărârea doar pe baza unei prezumții relative. De asemenea prima instanță s-a aflat în eroare în momentul în care a apreciat disproporția dintre prețul trecut în factură și valoarea de piață, raportându-se la avizul de garanție din 2008 emis de A. electronică de garanții reale mobiliare la momentul în care bunul a fost depus gaj în favoarea băncii. Ori prețul reținut de către instanță din avizul de garanție din 2008 vizează atât autoutilitara cât și semiremorca. Cu toate că avizul de garanție a fost emis în anul 2008 vânzarea a avut loc în 2010 la doi ani după stabilirea acelui preț. Ori este de notorietate că în decurs de doi ani piața auto, datorită crizei economice, a uzurii și a stării efective a mașinii, prețul a fost cu mul diminuat. Toate aceste elemente sunt de natură a concluziona că prețul stabilit de părți la momentul vânzării este unul corect. În plus defecțiunea existentă la motor este o împrejurare de fapt care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori. Față de cele evocate se susține că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului. Recurentul a fost de bună credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. La acel moment cumpărătorului i-a fost prezentată cartea de identitate a mașinii în original, element care nu creează suspiciuni asupra disponibilității pe piață a autovehiculului. În materie de probe L. nr. 8. nu stabilește un regim derogatoriu de la dreptul comun, astfel încât era în sarcina reclamantului să facă dovada intențieicomune a părților în încheierea tranzacției, precum și a dovedirii disproporției raportat la momentul vânzării între prețul stabilit de părți și prețul de piață al autovehiculului. De asemenea instanța, în virtutea rolului activ ar fi trebuit să pună în vedere reclamantului să propusă o atare probă. Prin raportare la principiul disponibilității, reclamantul este cel care sesizează instanța, indicând temeiul de drept al cererii și motivarea acțiunii. În speță apărările pe care le face pârâtul se referă strict la încadrarea juridică și susținerile din motivarea acțiunii. În acțiunea introductivă singurul aspect invocat este art. 80 al. 1 lit. c din L. nr. 8. și o eventuală disproporție între prețul facturii și prețul de piață al autovehiculului. Astfel fiind, pârâta nu a fost nevoită să facă alte apărări care să exceadă cadrului cu care instanța a fost sesizată. Chiar dacă în finalul cererii introductive se enumeră și dispozițiile art. 79, art. 80, art. 83 din L. nr. 8., pretențiile reclamantului au fost justificate din prisma prevederilor art. 80al. 1 lit. c din același act normativ. Față de cele evocate apreciază că sunt întrunite dispozițiile art. 304 al. 1 și 312 al. 3 C. pr.civ. pentru admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. De asemenea solicită acordarea cheltuielilor judiciare. Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj pentru motivele evocate detaliat în întâmpinare. Prevederile art. 80 al. 1 lit. c este cel care stă la baza acțiunii introductive și care se referă la complicitatea părților implicate în tranzacție. Complicitatea rezidă din modul în care bunul a fost sustras din patrimoniul societății, sens în care se face referire la două decizii pronunțate de Curtea de A. C. (...) și (...). S-a emis o factură prin care s-a trecut suma cu care a fost înstrăinat mijlocul de transport iar cumpărătorul a emis o factură de prestări servicii, pentru aceeași valoare, fără a exista o precizare în ce au constat prestările de servicii, devize sau situații de lucrări. În mod suspect intenția de sustragere a bunurilor din patrimoniul debitoarei rezidă tocmai din această factură, emisă cu câteva zile anterior întocmirii procesului-verbal de compensare. La fondul cauzei s-a insistat a se preciza în ce au constat prestările de servicii și pentru care s-a făcut compensarea între cele două societăți. Deși se precizează că dobânditorul bunului nu avea cunoștință de împrejurarea că bunul a fost garantat cumpărătorul nu este scutit de obligația de a consulta A. electronică de garanții reale mobiliare prin intermediul căreia se asigură opozabilitatea față de terți. În acest context apreciază că inclusiv renunțarea la audierea martorului propus de către recurentă, având în vedere noile probe depuse la dosar și împrejurarea că pârâta nu a putut lămuri anumite aspecte cu privire la lipsa de complicitate a cumpărătorului, a determinat ca această probă să nu mai fie utilă și pertinentă soluționării cauzei, renunțându-se la administrarea ei. Pentru aceste considerente solicită respingere recursului, fără acordarea cheltuielilor judiciare. Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3175 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar soc. prof. I. 2. I. desemnat la debitoarea SC E. T. A. SRL și s-a anulat transferul patrimonialoperat de debitoarea SC E. T. A. SRL Z. în favoarea pârâtei SC V. SRL Z. conform facturii nr. 499/(...) constând în autotractor Mercedes Benz serie sasiu WDB9540331K583767. A fost obligată pârâta SC V. SRL Z. să redea bunul mai sus individualizat lichidatorului soc. prof. I. 2. I. desemnat la debitoare, sau la plata contravalorii acestuia în cuantum de 68.200 lei, ca urmare a repunerii părților în situația anterioară. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin încheierea civilă nr.300/C din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. s-a deschis procedura insolvenței debitorului SC E. T. A. SRL Z., iar prin sentința civilă nr. 5364 din (...) s-a dispus intrarea în faliment a acestuia. În exercitarea atribuțiilor prev . de art. 20, apoi de art.25 din L. insolvenței, administratorul judiciar, devenit lichidator judiciar, a constatat că anterior deschiderii procedurii cu circa 6 luni, debitoarea a înstrăinat un autotractor Mercedes Benz serie sasiu WDB9540331K583767 pârâtei SC V. SRL Z. cu prețul de 68.200 lei, conform facturii nr. 499/(...), pe care s-a menționat că motorul este defect. Raportat la prevederile disp. art. 79, 80 alin. 1 lit. b și c, înstrăinarea a avut loc în perioada suspectă. Apoi bunul a fost gajat în favoarea creditorului BRD- G. S. G. și înscris în A. Electronică de G. reale Mobiliare la valoarea totală de 232.485 lei, la data de 4 august 2008. Părțile au înserat clauza conform căreia toate produsele obținute ca urmare a înstrăinării, inclusiv sumele încasată din asigurare sunt considerate garanții reale mobiliare constituite în favoarea creditorului. A. clauză, obligă pe debitoare la luarea măsurilor de conservare și întreținere a bunului și de garantare a restituirii creditorului garantat. Fără nici o constatare științifică, părțile au consemnat pe factură că autovehiculul a avut motorul defect. A. mențiune nu este sprijinită de nici o dovadă de la service sau vreun act care să adeverească cu certitudine că datorită defecțiunii bunul nu a fost întrebuințat conform obiectului de activitate. Or , simpla mențiune convenită de părți nu este de natură să determine existența sau dimensiunea defecțiunii, însă constituie în mod cert dovada faptului că prestația debitorului( valoarea de garanție a autovehiculului fiind de 232.485 lei) depășește cu mult prețul primit de 68.200 lei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, intenția părților implicate de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditori. Atitudinea părților unei convenții se analizează prin prisma diligențelor pe care un bun gospodar trebuie să le depună. Vânzătorul, în speță debitoarea, era obligat să vândă bunul la valoarea reală în vederea îndeplinirii obligației de garantare a restituirii creditului, iar cumpărătorul să dobândească un bun în stare tehnică bună pentru a-i fi utilă activității desfășurate. Având în vedere cele ce preced, instanța a admis acțiunea, a anulat transferul de proprietate operat prin factura nr.499/(...) și a obligat pe cumpărător să readucă bunul în patrimoniul debitorului sau a contravalorii acestuia de 68200 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC V. SRL solicitând admiterea recursului , casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, in temeiul art. 304 alin 1 pct 7 si art. 312 alin 3 C.p.c., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata. In fapt, prin sentinta civila nr. 3. pronuntata in dosar nr. (...) al T.ui S. , instanta de fond a admis actiunea promovata de lichidatorul judiciar al debitoarei SC. E. T. A. SRL si a dispus anularrea transferului patrimonial operat de debitoare conform facturii nr. 499/(...) constand in autotractor Mercedes-Benzserie sasiu WDB9540331K583767. Instanta obliga recurenta sa predea bunul lichidatorului sau la plata contravalorii acestuia in cuantum de 68.200 lei, ca urmare a repunerii partilor in situatia anterioara. Instanta retine in motivarea sentintei ca bunul a fost instrainat in perioada suspecta fara a se efectua o constatare stiintifica care sa stabileasca daca bunul era defect . Instanta apreciaza ca : "... simpla mentiune convenita de parti nu este de natura sa determine existenta sau dimensiunea defectiunii, insa constituie in mod cert dovada faptului ca prestatia debitorului (valoarea de garantie a autovehiculului fiind de 232.485 lei) depaseste cu mult pretul primit de 68.200 lei, pe de o parte, iar pe de alta pparte , intentia partilor implicate de a sustrage bunurile de la urmarirea de catre creditori." Apreciază solutia instantei ca fiind netemeinica , in conditiile art 304 alin 1 pct 7 si art. 312 alin 3 C.p.c intrucat hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii si instanta nu a intrat in cercetarea fondului cauzei. Actiunea promovata de lichidatorul judiciar I. V 2. I. este intemeiata pe dispozitiile art. 80 alin 1 lit c din L. 8. . Art. 80 din L. 8. enumera in mod limitativ situatiile in care pot fi promovate actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti. Litera c ) reglementeaza situatia actelor "incheiate in cei 3 ani anterior deschiderii procedurii , cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice fel drepturile ". Spre deosebire de situatiile reglementare la art. 79 si art. 80 alin 1 lit a) si b). situatia reglementata de art. 80 alin 1 lit c) prezinta unele particularitati . In cazul actelor la care se refera dispozitiile art.80 alin 1 lit.c) toate partile actului , atat debitorul cat si tertul contractant trebuie sa fie animati de intentia de a-i leza pe creditori prin sustragerea unui bun din sfera celor urmaribile . In cazul prevazut de art. 79 nu este necesare dovada complicitatii tertei persoane la frauda debitorului , pe cand in situatia prevazuta de art. 80 alin 1 lit c ) este necesara existenta unui intelegeri frauduloase . ( Ion. T. , "L. procedurii insolventei - comentariu pe articole", E. C., , B. 2.) . L. 8. in intentia de a proteja interesele creditorilor instituie prin art. 79 si 80 o prezumtie relativa de frauda in sarcina debitorului in ceea ce priveste actele incheiate in perioada suspecta pentru transferuri de drepturi patrimoniale . A. prezumtie relativa poate fi rasturnata prin mijloace de proba in cursul procesului. Este esential insa a retine ca prezumtia relativa de frauda nu se extinde si in sarcina tertului contractant .(A. B., "Anularea actelor frauduloase in procedura insolventei" , E. CHBeck , B. 2012 ) T.punad acest principiu pe planul dreptului procesual , intelege ca reclamantul nu este tinut sa dovedeasca intentia debitorului de a frauda creditorii , dar este obligat sa dovedeasca intentia frauduloasa a tertului contractant in actiunile in anulare . Cu atat mai mult, in situatia reglementata de art. 80 alin 1 lit c) reclamantul este obligat sa faca dovada intentiei comune frauduloase. In motivarea actiunii lichidatorul nu invoca o disproportie intre valoarea reala a bunului instrainat si valoarea vanzarii , ci considera ca in lipsa unui raport de expertiza pretul a fost stabilit in mod arbitrar , ceea ce ar prejudicia interesele creditorilor . Aceeasi sustinere este reiterata si la termenul de judecata din 24 mai 2012 , aspect consemnat in practicaua hotararii atacate. Instanta preia sustinerile reclamantului fara a administra nici o proba, aplicand in mod nejustificat o prezumtie de culpa in sarcina recurentei. Faptul ca nu s-a efectuat o expertiza pretuitoare la momentul vanzarii nu este de natura a schimba starea de fapt, existenta defectiunii la motorul masinii, fapt care poate fidovedit prin orice mijloc de proba. In aceste sens a solicitat a se incuviinta audierea a trei martori, teza probatorie fiind starea masinii din momentul vanzarii si faptul ca pretul stabilit de parti , raportat la momentul vanzarii , noiembrie 2010 a fost unul real , corespunzator preturilor practicate pe piata vanzarilor de masini. La termenul din 2 aprilie instanta a apreciat utila cauzei administrarea probei testimoniale si i-a incuviintat cererea. La termenul de judecata din 24 mai 2012 , cu toate ca martorul a fost prezent, instanta, fara a motiva in vreun fel, a revenit asupra probei incuviintate si a inchis faza probatorie . Apreciază asadar ca instanta nu a intrat in cercetarea fondului , intrucat nu a administrat probatoriul necesar solutionarii cauzei , intemeindu-si hotararea pe o prezumtie de culpa , care excede cadrului procesual stabilit de reclamanta pe principiul disponibilitatii, respectiv art. 80 alin 1 lit c din L. 8., fiind intrunite conditiile pentru casarea hotararii conform art. 312 alin 3 Cp civila. Hotararea data cuprinde si motive straine de natura pricinii , in sensul ca instanta retine o disproportie intre pretul vanzarii-68.200 lei si valoarea de garantie a autovehiculului, stabilita in anul 2008. Instanta retine ca valoarea de garantie ar fi fost in anul 2008 de 232.485 lei, dar nu exista nici un act care sa stabileasca aceasta valore. D. ne raportam la datele inscrise in avizul de de garantie emis de A. electronica de garantii reale mobiliare tinuta de C. de C. si I. M., in anul 2008 autoutilitara marca Mercedes-Benz tip Actros, nr. de inmatriculare (...), serie sasiu WDB9540331K583767 , an de fabricatie 2001 are o valoare de circulatie de 127.300 lei. Suma de 232.485 lei retinuta de instanta este valoarea totala a garantiei constituita in 2008 , care include si semiremorca , marca Kargomil, an de fabricatie 2008 , a carei valoare a fost de 105.185 lei. Semiremorca nu a fost instrainata catre recurenta, in factura este mentionat clar ca se vinde doar autotractor marca Mercedes-Benz , serie sasiu WDB9540331K583767. Faptul ca in anul 2008 autoutilitara instrainata avea o valoare de 127.300 lei nu este relevant in cauza , intrucat trebuie sa ne raportam la momentul vanzarii , noiembrie 2010 si la starea masinii , care prezenta defectiuni. Este de notorietate faptul ca fata de anul 2008 la sfarsitul anului 2010 piata de masini era in scadere datorata crizei economice . Raportat la vechime a masinii si la faptul ca motorul era defect pretul vanzarii a fost unul real . Dupa ce s-au facut reparatiile la defectiunile evidente , o saptamana mai tarziu , datorita starii de uzura avansata a motorului , camionul s-a defectat intr-o cursa in Polonia , a picat sistemul turbo. Ulterior camionul s-a defectat din nou, incat a fost nevoie sa-l aduca remorcat din Ungaria. Pretul la care s-au inteles partile este asadar un pret real, dat fiind vechimea masinii, de 10 ani si datorita faptului ca avea defectiuni la motor. In momentul in care SC. V. SRL a vazut camionul , debitoarea i-a prezentat cartea de identitate a masinii in original , astfel incat nu a putut banui ca masina este gajata . Cartea de identitate in original a fost predata cumparatoarei in momentul vanzarii. In situatia in care autovehiculele sunt gajate in favoarea bancilor, cartile de identitate in original raman la institutiile de credit, de aceea recurenta nu a banuit ca masina putea fi gajata , fiind de buna credinta la incheierea contractului. Toate aceste aspecte sunt cunoscute de martori propusi a fi audiati. Dispozitiile sectiunii a IV -a din L. 8. nu stabileste nici o prevedere in materia probelor ce pot fi administrate in cursul judecatii unei actiuni in anularea actelor frauduloase. Ca urmare si aceste actiuni sunt supuse regulilor de drept comun in materie de probe , admisibilitatea si sarcina probei. Revenireaasupra probei testimoniale incuviintate recurentei , fara nici o motivare, este pentru noi de neinteles. In ceea ce priveste valoarea reala a camionului vandut sarcina probei revine reclamantului , avand obligatia de a solicita efectuarea unei expertize pretuitoare care sa stabileasca valoarea de piata a bunului la momentul vanzarii. Apreciază ca in cauza nu s-a facut dovada in nici un fel ca fiind intrunite conditiile art. 80 alin 1 lit c) din L. 8. respectiv reaua credinta a recurentei la incheierea vanzarii si intelegerea frauduloasa cu debitoare a, hotararea instantei de fond fiind netemeinica . In drept s-au invocat prevederile art. 304 alin 1 pct 7, art 312 alin 3 C.p. civila. În cauză a formulat întâmpinare I. 2. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E. T. A. SRL solicitând respingerea recursului ca nefondat - filele 16-18. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ, Curtea reține următoarele: Potrivit art.80 alin.1 lit.c din L. nr.8., administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți si pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise si a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. Prin motivele de recurs, se arată că aceste texte legale nu ar fi incidente în cauză întrucât nu a fost probată intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor precum și frauda subdobânditorului și nici nu există o disproporție vădită de valoare între cele două prestații. În acest context, trebuie subliniată natura juridică specială a acțiunii în anulare, prin raportare comparativă cu regulile care reglementează, pe de o parte, nulitatea actelor juridice iar, pe de altă parte, cu dispozițiile specifice acțiunii revocatorii pauliene. Prevederile art. 80 din L. nr. 8. reglementează ipoteza exercitării de către administratorul sau lichidatorul judiciar a atribuției conferite pe seama acestora prin disp. art. 20 lit. h și art. 25 lit. c din lege, a acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Textul normativ la care am făcut referire conduce prin forma sa la dispozițiile art. 975 C.civ., care permit creditorilor chirografari a exercita acțiunea reparatorie în vederea desființării actelor viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Spre deosebire însă de acțiunea pauliană, actul fraudulos susceptibil de a fi anulat pe temeiul art. 80 din lege nu este necesar să fie provocat ori agravat insolvabilitatea debitoarei, noțiunea de act fraudulos circumscriindu-se sferei micșorării gajului general. Acțiunea revocatorie este una personală, admiterea acesteia putând conduce la desființarea, fie totală, fie parțială a actului atacat, în măsura necesară asigurării realizării creanței de care creditorul petent se prevalează în susținerea demersului judiciar. Ea se fundamentează din perspectiva creditorului pe dreptul său de gaj general asupra patrimoniului debitoarei și pe săvârșirea de către debitoare a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu ce trebuie reparat. De aceea, pentru admisibilitatea ei, este necesară îndeplinirea condiției fraudei debitorului și a complicității terțului dobânditor, în cazul actelor juridice cu titlu oneros. În cazul acțiunii în anulare fundamentate pe art. 80 din lege, cea din urmă condiție privitoare la complicitatea terțului dobânditor, pentru situația actelor juridice cu titlu oneros, nu este necesară în toate situațiile. Acțiunea în anulare nu va putea conduce decât la desființarea totală a actului atacat pe această cale, anularea constituind mijlocul juridic de reparare a prejudiciului cauzat creditorilor prin încheierea actului fraudulos. Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a pune la dispoziția participanților la procedură pârghiile menite să asigure și să dea eficiență principiului maximizării averii debitoarei destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor invocate asupra masei credale. Art. 80 din lege nu face deosebire între actele frauduloase încheiate de debitor cu titlu oneros sau gratuit, actele vizate de aceste prevederi fiind acte săvârșite cu rea credință în dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor ori a eluda legea și pentru obținerea unui profit pentru debitor sau altă persoană. Frauda poate fi săvârșită în două modalități, cu complicitatea terței persoane ori de însuși debitorul singur. Pentru prima ipoteză, când este îndeplinită și cerința complicității terțului dobânditor actul juridic atacat pe această cale va fi lovit de nulitate, cauza de ineficacitate a acestuia fiind legată de caracterul ilicit al cauzei. Scopul mediat, adică motivul determinant al perfectării actului juridic, se circumscrie intenției părților de a vida averea debitorului de o parte din activele sale, micșorând astfel gajul general al creditorilor. C. lezării drepturilor creditorilor în această situație este evident împlinită. O astfel de nulitate absolută nu va fi susceptibilă de confirmare și ea va conduce sub aspectul restabilirii situației anterioare la regulile aplicabile în materia plății nedatorate. În astfel de cauze, se pornește de la prezumția de fraudă, prezumție care privește transferurile debitorului, acestuia și co-contractantului său revenindu-le sarcina răsturnării ei prin mijloace de probă specifice. Astfel, lichidatorul judiciar nu trebuie să dovedească faptul ilicit, ci, așa cum o solicită textul art. 80 din L. 8., acesta trebuie să dovedească cumulativ încheierea actului în perioada suspectă și totodată faptul că actul a fost încheiat în condiții suspecte, care exced activităților curente. În mod corect relevă intimatul că numai prin elemente conexe, care se regăsesc în condițiile cumulative mai sus prezentate și enumerate de art. 80 se poate demonstra intenția de fraudare a debitorului. D. în cadrul unor relații comerciale care exced cadrului insolvenței astfel de tranzacții sunt perfect legale, din momentul în care se deschide procedura insolvenței, orice transferuri trebuie supuse unei verificări riguroase. Ar fi imposibilă de dovedit intenția frauduloasă în lipsa unor prezumții. În ceea ce privește condiția referitoare la momentul încheierii actelor, nu s- a contestat faptul că actul a fost încheiat în intervalul instituit de legiuitor. În plus, condițiile suspecte în care a fost încheiat actul, contrar susținerilor recurentei, sunt deduse și din faptul că nu s-a dovedit efectuarea contraprestației de către pârâtă, că valoarea bunului a fost stabilită la nivelul sumei pretins datorate de debitoare în condițiile în care bunul a fost gajat în favoarea unei societăți bancare. Împrejurarea că debitoarea se află în posesiaactelor bunului transmis nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere câtă vreme garanția asupra acestui bun a fost făcută publică prin înscrierea în A. Se mai arată de către recurentă că actele nu au un caracter fraudulos, deoarece nu au fost încheiate în frauda creditorilor. Pentru a avea caracter fraudulos, actele împotriva cărora s-a formulat acțiunea în anulare trebuie sa aibă o cauza ilicita. Cu privire la aceste apărări, Curtea va reține că este de notorietate faptul ca orice comerciant urmărește realizarea de profit, activitățile comerciale fiind prin esența lor activități speculative în sensul pozitiv, nu peiorativ al termenului. În esență, nu se poate susține că actul efectuat de către debitoare și contestat în prezenta cauză se circumscrie sferei activităților curente, chiar dacă recurenta afirmă că transferarea dreptului de proprietate asupra bunului a fost determinată de o contraprestație, nedovedită nici în recurs. Sunt întrunite astfel premisele anulării actului de transfer patrimonial efectuat, care se dovedește a fi lezionar din perspectiva dezechilibrului vădit între prestația debitorului și prestația corelativă a terțului dobânditor. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de SC V. SRL împotriva sentinței civile nr. 3175 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2012. Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: P. D.
| ← Decizia nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1699/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
