Decizia nr. 9865/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9865/2012
Ședința de la 27 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței 1496 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC A. C. A. S. , SC A. C. A. S. PRIN LICHIDATOR J. C. M.-L. G., având ca obiect procedura insolvenței închiderea procedurii.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C., din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 1496 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. s-au respins, ca neîntemeiate, obiecțiunile formulate de creditoarea A. B. împotriva raportului final al lichidatorului judiciar al debitoarei SC A. C. A. S., C. G. M. L. A fost aprobat raportul lichidatorului judiciar C. G. M. L., întocmit în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC A. C. A. S., și, în consecință: A fost dispusă închiderea procedurii falimentului debitoarei SC A. C. A. S. A fost dispusă radierea debitoarei SC A. C. A. S. din evidențele O.ui R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj. A fost dispusă notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a F. P. a județului C. și O.ui R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj. A fost încuviințată diferența de onorariu a lichidatorului judiciar C. G. M. L., în sumă de 3000 lei, care urmează a fi achitată din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din L. nr. 8.. A fost descărcat lichidatorul judiciar de îndatoriri și responsabilități. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei la data de 1 martie 2012, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței în temeiul disp. art. 131 din L. nr. 8., având învedere lipsa de disponibilitate a creditorilor pentru a avansa cheltuielile pentru continuarea procedurii insolvenței, creditorii fiind convocați, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Analizând disp. art. 131 din L. nr. 8. invocate în cauză de către lichidator, judecătorul sindic a reținut că incidența acestora poate interveni în orice stadiu a procedurii, în ipoteza în care nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Spre deosebire de disp. art. 129 din L. nr. 8. care reglementează posibilitatea depunerii obiecțiunilor la raportul final, în ipoteza în care închiderea procedurii insolvenței intervine după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, legiuitorul reglementând așadar o altă situație în procedura insolvenței, disp. art. 131 nu reglementează vreun drept al creditorilor de a se opune închiderii procedurii, în condițiile în care aceasta este întemeiată pe dispozițiile din urmă. Mai mult decât atât, prin L. nr. 2., legiuitorul a exclus în mod expres aplicabilitatea în cauză a prev. art. 129 din L. nr. 8.. Așadar, față de aceste aspecte, judecătorul sindic a apreciat că nici anterior modificării intervenite prin L. nr. 2. și cu atât mai puțin ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, creditorii nu aveau deschisă calea obiecțiunilor, decât în ipoteza închiderii procedurii, după lichidarea bunurilor din averea debitoarei și a întocmirii raportului final și a situațiilor financiare finale, situație reglementată de disp. art. 129 din L. nr. 8.. Astfel, din această perspectivă obiecțiunile formulate de către creditoarea A. împotriva cererii de închidere a procedurii întemeiate pe disp. art. 131 din L. nr. 8., au apărut ca fiind inadmisibile. În subsidiar, judecătorul sindic a reținut că pretinsele obiecțiuni ale creditoarei, au ca și premisa, neexercitarea de către lichidatorul judiciar a cererii reglementate de disp. art. 138 alin.1 din L. nr.8., creditoarea expunând de fapt motivele unei cereri de antrenare a răspunderii, întemeiată pe disp. art. 138 lit. d din lege. Așadar, toate susținerile invocate de creditoarea A., au vizat aspecte legate de antrenarea răspunderii administratorilor, creditoarea susținând că procedura nu poate fi închisă fără atragerea răspunderii acestora. În mod evident o atare apreciere nu a putut fi primită, fiind lipsită de temei juridic, întrucât prin procedura reglementată de L. nr. 8., legiuitorul nu a instituit obligativitatea, nici măcar a exercitării acțiunii în răspunderea patrimonială, și cu atât mai puțin a atragerii efective a răspunderii, decât în condiții bine determinate și reglementate prin disp. art. 138 din L. nr. 8., scopul legiuitorului nefiind acela de a institui răspunderea patrimonială a vreunei persoane prin doar simpla deschidere a procedurii insolvenței, așa cum a încercat creditoarea să susțină prin obiecțiunile formulate. Pe de altă parte, disp. art. 138 alin.1 și 3 din L. nr. 8. conferă în primul rând calitate procesuală pentru promovarea unei cereri de antrenare a răspunderii, administratorului judiciar sau lichidatorului, iar în subsidiar, comitetului creditorilor sau creditorului care deține cel puțin jumătate din valoarea tuturor creanțelor, cei din urmă fiind obligați ca în prealabil promovării cererii, să solicite autorizarea formulării unei astfel de cereri. Or, atâta timp cât în cauză, creditoarea A. B. nu a îndeplinit condițiile reglementate de dispozițiile anterior citate, nu a avut deschisă calea formulării nici unei astfel de cereri. Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut următoarele: Derularea procedurii insolvenței a avut loc sub supravegherea administratorului judiciar, ulterior lichidator judiciar și sub controlul judecătoresc al judecătorului sindic. În cadrul procedurii, au îndeplinite operațiunile specifice fiecărei etape, iar urmare a analizei documentelor financiar contabile și a întocmirii raportului întemeiat pe disp. art. 59 din L. nr. 8., lichidatorul a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 138 din L. nr. 8.. Față de aceste împrejurări, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței, întocmind în acest sens raportul final pe care l-a supus aprobării judecătorului sindic, urmându-se și procedura prev. de art. 129 din L. nr. 8.. Astfel, raportul final privind propunerea de închidere a procedurii a fost depus la dosarul cauzei la data de 1 martie 2012, fiind anexate dovezile de efectuare a tuturor cheltuielilor de procedură, precum și dovezile de comunicare și notificare referitoare la raportul final și propunerea de închidere a procedurii insolvenței debitoarei. În considerarea disp. art. 129 din L. nr. 8., s-a procedat la comunicarea raportului final și a situațiilor financiare tuturor creditorilor și debitoarei, prin B. procedurilor de insolvență, precum și prin comunicare cu creditoarea, fiind și afișat la ușa instanței. De asemenea, s-a procedat la convocarea adunării creditorilor debitoarei, în vederea discutării raportului final, aducându-li-se la cunoștință că pot formula obiecțiuni cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării. Analizând cele învederate de lichidatorul judiciar cu privire la situația averii debitoarei, prin prisma dispozițiilor sus evocate, judecătorul sindic a constatat că debitoarea nu deține nici un bun în patrimoniu care să poată fi valorificat, astfel că, continuarea procedurii insolvenței nemaifiind ca atare justificată. Ca atare cererea lichidatorului a fost încuviințată, s-a dispus închiderea procedurii, iar în temeiul disp. art. 135 și 136 din același act normativ, s-a dispus și notificarea prezentei hotărâri D.G.F.P. C. și O.R.C de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități. În temeiul disp. art. 4 alin.4 din L. nr. 8. judecătorul sindic a încuviințat diferența de onorariu a lichidatorului judiciar în sumă de 3.000 lei ce urmează a fi achitată din fondul de lichidare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate și pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei cu respectarea etapelor procedurale prevăzute de lege. În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, instanța de fond a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de instituția sa împotriva raportului final prin care s-a solicitat închiderea procedurii de lichidare judiciara declanșata împotriva debitoarei si a dispus închiderea procedurii debitoarei SC A. C. A. S. in temeiul art.131 din L. 8., deoarece in patrimoniul debitoarei nu mai exista bunuri care ar putea fi valorificate iar creditorii nu si-au manifestat disponibilitatea de a avansa sumele de bani necesare pentru continuarea procedurii. Totodată instanța a apreciat ca dispozițiile art. 131 din L. nr. 8. nu reglementează vreun drept al creditorilor de a se opune închiderii procedurii iar prin L. 2. legiuitorul a exclus in mod expres aplicabilitatea in cauza a prevederilor art.129 din L. 8.. Consideră hotărârea pronunțata netemenică si nelegala din următoarele considerente: Dispozițiile art. 131 din L. nr. 8. nu trebuie interpretate in sensul interzicerii creditorilor de a se opune închiderii procedurii insolventei. Sensul dispozițiilor alin 2 al art.131 privește exclusiv obligația lichidatorului judiciar de a mai întocmi un raport final însoțit de situațiile financiare finale precum si de respectarea termenelor prevăzute pentru convocarea adunării creditorilor si nicidecum dreptul creditorilor de a se opune închiderii procedurii. Astfel, a afirma ca nu se pot formula obiecțiuni la raportul prezentat de lichidatorul judiciar echivalează cu eludarea dreptului la apărare, drept constituțional cu putere de principiu de drept procesual. Mai mult, închiderea procedurii pe motiv ca "nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii" consideră ca este deosebit de neproductiva cel puțin din prisma creditorilor care nu își pot permite aceasta cerința. Desigur, dacă ar da curs unei astfel de solicitări de a fi avansate sume de către A. in vederea acoperirii cheltuielilor de procedură, creanța noastră ar suferi modificări in sensul majorării cuantumului acesteia, ceea ce este contrar spiritului și literei L. nr. 8. care are ca scop recuperarea creanțelor nu majorarea cuantumului acestora. Astfel că, A. nu înțelege să își însușească aceste cheltuieli în măsură a majora nejustificat creanța deținută asupra falitei si considera necesar să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art.4 aliniat 4 din L. 8.. In subsidiar, continuând considerentele legate de dispozițiile art. 131 din L. nr. 8., măsura propusa de către legiuitor nu reprezintă o amendare a creditorilor care nu avansează sumele necesare cheltuielilor, si nici o obligație de închidere a procedurii insolentei, in condițiile in care nu mai sunt bunuri evidențiate in patrimoniul societății debitoare. A. text de lege se aplica când nu mai exista nicio alta modalitate de a procura sumele necesare acoperirii creanțelor datorate creditorilor. Prin obiecțiuni a susținut ca măsura prevăzuta de dispozițiile art.131 poate fi amânata si in schimb, sa se procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 138 din L. nr. 8.. Din punctul de vedere al recurentei, pornind de la însăși izvorul solicitate de A., respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C. o aplicare a dispozițiilor art. 138 din L. nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat si folosite in alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagranta si constanta a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificata, conform cărora utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454 C. pen.). Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul roman, reprezentat in cauza de fata prin A. a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plăti ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului ." - (Ion T. - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului in procedura insolventei). Având in vedere contextul prezentat anterior, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm. din L. 8.. Este evident ca aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății in încetare de plăti. Prin aceste fapte debitoarea afost lipsita de lichidități tocmai pentru ca, probabil, a fost administrata cu rea- credința sau cu neglijenta, creditorii nemaiputându-si recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la indemna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată sa-si acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cât si în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate in averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din L. nr. 8., prima dintre atribuțiile lichidatorului consta in "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt si întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, aceasta analiza realizata de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni in baza art. 138 din L. nr. 8.. În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul de procedura civila cu privire la recurs, precum si pe dispozițiile L. nr. 8.. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere prevederile art.3041C. proc. civ. constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivele de nelegalitate a hotărârii judecătorului sindic prin care acesta a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei în considerarea prevederilor art.131 din L. nr.8., acestea sunt neîntemeiate iar recursul urmează a fi respins. Așa cum rezultă din prevederile art.131 ale L. insolvenței urmare a modificărilor survenite prin L. nr. 2., aceasta stabilește cu caracter imperativ obligația de închidere a procedurii în acele situații stabilite clar și explicit de lege respectiv atunci când în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli. Ori tocmai ipoteza normei legale descrisă anterior este întrunită în speță atâta timp cât lichidatorul judiciar a solicitat creditorilor implicați în procedura falimentului să avanseze sumele necesare continuării procedurii deoarece în patrimoniul debitoarei nu există bunuri nici măcar pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării acesteia, creditorii exprimându-și poziția fermă în sensul că nu înțeleg să avanseze aceste sume. Drept urmare în mod întemeiat judecătorul sindic a arătat că spre deosebire de vechea reglementare când legiuitorul lăsa la latitudinea judecătorului sindic, închiderea procedurii în această ipoteză, în prezent aceasta nu mai constituie o facultate ci dimpotrivă o obligație. Din această perspectivă obiecțiunile formulate de creditoarea recurentă împotriva cererii de închidere a procedurii întemeiate pe dispozițiile art. 131 din L. nr. 8. în mod corect au fost respinse ca inadmisibile de către judecătorul sindic. La fel de neîntemeiate sunt și susținerile privind aplicarea prevederilor art.138 în L. nr.8. de vreme ce creditorul avea posibilitatea formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii administratorului debitoarei însă nu a uzat de această posibilitate. Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de creditorul A. B. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE : Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.1496 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-I. A. C. I. D. P. GREFIER M. N. ȚÂR Red.CI Dact.V.R./2ex. (...)
| ← Decizia nr. 2989/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 1688/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
