Decizia nr. 1688/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
D. CIVILĂ NR. 1688/2012
Ședința data de 05 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarele P. L. R. I. SA și P. B. DE A. S. împotriva sentinței comerciale nr.1489 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C., în contradictoriu cu intimata SC S. C. S. PRIN LICHIDATOR J. H & B I. S., având ca obiect procedura insolvenței contestație la creanță.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
S-a făcut cauzei, după care C. procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din L. nr.85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1489 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația conexată formulată de contestatoarele SC P. L. R. I. SA și SC B. DE A. S., înregistrată sub nr. (...). Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin sentința comercială nr. 2293/2009 pronunțată la data de 9 iunie 2009, a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei, judecătorul sindic stabilind termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță pentru data de 30 iulie 2009, iar prin sentința comercială nr. 6702 din 3 decembrie 2009, judecătorul sindic a dispus trecerea debitoarei în faliment în procedură generală, fiind stabilit termenul pentru depunerea cererilor suplimentare de creanță la data de 31 decembrie 2009, în vreme ce creditoarea a depus cererea de admitere a creanțelor sale născute anterior deschiderii proceduriila data de 8 decembrie 2010 și nu a formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a creanței. Potrivit art. 7 alin.1 din L. nr. 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin B. procedurilor de insolvență, iar potrivit alin.3 a aceluiași articol, prin excepție de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prev. la art. 28 alin.1 lit.c, procedura notificării prev. la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin B. procedurilor de insolvență. Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin B. procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din L. nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați, ipoteză în care, potrivit alin.3 al art.7 procedura notificării, va fi considerată îndeplinită, dacă a fost publicată în B. procedurilor de insolvență. În acest sens, lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a publicat notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței în B. procedurilor de insolvență nr.3049/2009, precum și într-un ziar de largă circulație, iar notificarea privind deschiderea procedurii falimentului a fost publicată în BPI nr. 6209/(...) și în ziarul R. Liberă din 11.12. Accesul la informații referitoare la starea de insolvență a unei persoane juridice este gratuit, putând fi obținute de pe site-ul buletinului procedurilor de insolvență, întrucât doar consultarea efectivă a unui anumit buletin al procedurilor de insolvență presupune existența unui abonament. Clarificate fiind aspectele legate de disp. art.7 din L. nr.85/2006, în cauză s-a mai pus pune problema incidenței dispozițiilor art.76 din lege coroborate cu dispozițiile art.103 C.pr.civ. Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art.76, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței. Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care, dispozițiile art.103 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile. Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art.76 din L. nr.85/2006 și art.103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii. Față de considerentele de fapt și de drept expuse în cele ce preced, și în lipsa unei cereri de repunere în termen a cărei formulare atrage obligativitatea dovedirii motivelor invocate, conform art.103 alin.1 C.pr.civ., soluția respingerii contestației, a fost impusă cu prisosință. În fine, împrejurarea că creditorul nu a formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a creanței, nu poate conduce la concluzia că i s-a negat în substanță acest drept. Sub acest din urmă aspect, cu privire la disp. art.6 din CEDO, este relevantă cauza Dias Ochoa c. Spania, în considerentele căreia instanța de contencios european a reținut că obligația reclamantului de a citi jurnalul oficial pentru a vedea dacă a fost parte într-un proces civil, conduce la negarea substanței dreptului de acces la justiție și, implicit, încălcarea dispozițiilor anterior menționate. Este de observat că în cauza invocată, C. Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art.6, pornind de la premisa că reclamantul avea obligația de a citi „jurnalul oficial";, adică o publicație asemănătoare monitorului oficial din țara noastră, într-o procedură similară cu cea reglementată de disp. art.95 din Codul de procedură civilă, o procedură de excepție, de altfel, aplicabilă doar în anumite condiții. În prezenta cauză, însă, buletinul procedurilor de insolvență nu poate fi asimilat jurnalului oficial invocat de C.e, întrucât această publicație este una specializată, care se referă exclusiv la comunicarea actelor de procedură în cadrul procedurilor de insolvență și reprezintă regula în materia citării și comunicării actelor deprocedură în ceea ce privește procedura insolvenței. A., stabilirea de către legiuitor a unui termen care începe să curgă de la publicarea unui anumit act într-o publicație specializată în materia în discuție și care reprezintă, în același timp, regula în derularea procedurilor de insolvență, este pe deplin justificată atât pentru rigurozitatea procedurii, cât și pentru buna desfășurare a acesteia într-un anumit cadru stabilit de legiuitor, nu încalcă dispozițiile art.6 din CEDO. În aceeași ordine de idei, instanța a constatat că o încălcare în sensul celor susținute de contestatoare, ar exista doar în situația în care termenul de depunere a declarațiilor de creanță ar fi început să curgă, în mod excepțional, de la publicarea unui anumit act într-o publicație nespecializată în materia insolvenței, ceea ce nu este cazul în speță. Judecătorul sindic a expus aceste considerente pentru a înlătura apărările cuprinse în contestația formulată de către contestatoare, deși acestea nu se circumscriu în nici un caz disp. art. 75 din L. nr. 85/2006, în temeiul cărora contestatoarele au înțeles să formuleze contestația dedusă judecății, acesta fiind motivul pentru care instanța a și pronunțat soluția de respingere ca inadmisibilă a contestației, în cauză nefiind întrunite condițiile de admisibilitate reglementate de acest text de lege. A., potrivit art. 75 din L. nr.85/2006 dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute. Din textul mai sus citat rezultă că o contestație întemeiată pe dispozițiile arătate, poate avea ca și obiect creanțe trecute, respectiv înscrise în tabelul definitiv al creanțelor și nu poate tinde la înscrierea unor noi creanțe, sintagma folosită de legiuitor, respectiv „. împotriva trecerii unei creanțe saudrept de preferință în tabelul definitiv"; fiind, în opinia instanței, suficient de clară. Contestația contestatoarelor nu numai că nu vizează o creanță trecută în tabelul creanțelor averii debitoarei, condiție reglementată de textul de lege mai sus citat, dar nici nu conține nici un fel de referiri cu privire la existența vreunui fals, dol sau erori esențiale, una dintre aceste ipoteze fiind de asemenea o condiție necesară pentru admisibilitatea contestației. Față de toate considerentele expuse, judecătorul sindic în temeiul disp. art. 75 din L. nr. 85/2006, a respins ca inadmisibilă contestația conexată formulată de contestatoarele SC P. L. R. I. SA ȘI SC B. DE A. S. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. L. R. I. SA și P. B. DE A. S., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul înscrierii creanței sale în valoare de 25.754,83 lei în tabelul definitiv consolidat de creanțe al debitoarei SC S. C. S. În motivarea recursului, se arată că sentinta este vadit nelegala si netemeinica si se bazeaza pe o apreciere gresita a situatiei de fapt, o interpretare gresita a probelor administrate precum si a dispozitiilor legale. Recurentele nu au fost notificate conform prevederilor Codului de procedură civila cu privire deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei, astfel că nu le sunt aplicabile prevederile art. 76 din L. 85/2006. Consideră ca nu este suficienta publicarea notificarii in B. I.entei, întrucât notificarea trebuie facută in conformitate cu dispozițiile Codului de procedura civila pentru a nu aduce atingere drepturilor creditorilor la recuperarea creantelor și pentru a fi asigurat in mod legal acest drept asa cum se prevede in art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Din coroborarea dispozițiilor alin 4) art. 107 din L. 85/2006, cu dispozițiile art. 62 reiese obligația lichidatorului judiciar de a trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusă de debitor ori, oficiului registrului comertului sau dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este inmatriculat/inregistrat, in care să fie mentionat și termenul limită de depunere a creantelor născute inainte si în timpul procedurii. A. consideră că administratorul judiciar desemnat nu a depus toate diligențele cu privire la obținerea tuturor informațiilor legate de posibilii creditori. A., printr-o simpla verificare in contabilitatea societatii debitoare S. S. C. S. se putea identifica P. L. R. I. S.A. in calitate de creditor. R. juridice dintre societatea debitoare si recurente sunt materializate printr-un contract comercial si prin documente financiar-contabile, intocmite conforme legislatiei in vigoare. Aceste documente trebuie sa fie cuprinse in contabilitatea si in raportarile financiar/fiscale ale societatii in insolventa. Totodata, administratorul/lichidatorul desemnat are obligatia prevazuta de lege sa verifice si sa corecteze lista creditorilor, asa cum se prevede in art. 20 alin. (1) lit. c. Nu se justifica obligatia tuturor persoanelor de a urmări B. procedurilor de insolvență pentru simplul motiv că au Încheiat un act juridic cu o persoană care poate fi supusă procedurii insolvenței, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin D. nr .1137/(...). În ceea ce priveste netemeinicia cererii arată că, potrivit art. 379 (3) C. pr. civ, existenta creentei rezulta din însuși actul de creanță, mai preciscontractul de leasing, precum si din alte acte, chiar neautentice-facturile emise si neachitate de către debitor. In ceea ce priveste temeiul de drept pe care și-au întemeiat contestatia la tabelul de creante si raportat la situatia de fapt si continutul acestei contestatii, arată că instanta de fond a apreciat in mod gresit faptul ca actiunea este inadmisibila. Potrivit aprecierilor instantei de fond temeiul de drept aratat in mod eronat in actiune poarta asupra creantelor inscrise in Tabelul definitiv al creantelor, or din situatia de fapt existenta si anume creanta inregistrata de recurente nu a fost inscrisa in Tabelul preliminar de creante al societatii debitoare si totodata a cerintelor subscrise in contestatia formulata se deducea implicit dispozitiile art 73 din L. 85/2006. Or, in virtutea rolului activ, instanta este obligata sa califice actiunea in drept daca actiunea a fost gresit intemeiata, respectand si principiul contradictorialitatii. Rezilierea este o cauza de incetare imediata a unui contract sinalagmatic cu executare succesiva, in cazul incalcarii esentiale de catre una din parti, a obligatiilor sale contractuale. Principala consecinta a rezilierii unilaterale a contractului de leasing consta in incetarea raporturilor juridice care leaga creditorul de utilizator, acesta din urma fiind obligat sa restituie bunul inchiriat, cu suportarea cheltuielilor aferente. Din dispozitiile Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing modificată prin L. nr. 2., se poate lesne observa ca leasing-ul financiar nu îl constituie numai folosinta bunului, ci si operatiunea de finantare a utilizatorului in vederea achizitionarii bunului respectiv. Arată că au fost emise rate de leasing ulterior deschiderii procedurii intrucat utilizatorul nu a predat bunul societății noastre desi această obligație îi revenea potrivit clauzelor contractului incheiat si legislației în vigoare. În lipsa notificării intrării în insolventa a societătii debitoare S. C. S., au fost în imposibilitatea declarării creantei lor născute în timpul procedurii, iar potrivit principiilor de drept, nimeni nu poate fi obligat la ceva imposibil. SC P. L. R. I. S.A. in calitate de proprietar al bunului a fost prejudiciată, prin neachitarea ratelor de leasing, întrucât bunul a fost achizitionat de catre recurente la solicitarea expresă a debitoarei fiind achitat integral și fiind ulterior pus la dispozitia S. S. C. S. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 și art.3041C.proc.civ., instanța constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat. C. constată neîntemeiate criticile aduse soluției judecătorului sindic, pornind de la împrejurarea că temeiul legal invocat de recurenți în susținerea contestației este art.75 din L. 85/2006, însă nu există vreo creanță înscrisă în tabel cu privire la care invocă falsul, dolul sau eroare esențială, de fapt recurenții urmărind înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv consolidat cu privire la care au solicitat înscrierea și în tabelul preliminar, deși au fost notificați cu privire la deschiderea procedurii Judecătorul sindic a motivat amplu și argumentat concluzia conform căreia publicarea în B. procedurilor de insolvență și într-un ziar de largă circulație a fost o măsură adecvată și suficientă, precum și faptul că un asemenea mijloc de publicitate în materia insolvenței respectă dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, citând și jurisprudență relevantă și conform căreia, de asemenea, contestația astfel cum a fost formulată și întemeiată în drept este inadmisibilă, recurenții urmărind de fapt eludarea procedurii prevăzute de lege pentru înscrierea creanței lor. Nu poate fi reținută critica referitoare la lipsa rolului activ al judecătorului sindic, în sensul că, deși au fost invocate expres dispozițiile art.75, instanța trebuia să califice în drept acțiunea dacă a fost greșit întemeiată, întrucât se deducea că este vorba de art.73 din lege. C. apreciază că, dimpotrivă, judecătorul sindic ar fi procedat nelegal făcând o astfel de calificare, astfel că s-a pronunțat asupra cauzei în limitele indicate de contestatori. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de P. L. R. I. SA și P. B. DE A. S. împotriva sentinței comerciale nr. 1489 din (...), pronunțate în dosarul nr. (...) al T.ui Comercial C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. sindic: N. Koșa
| ← Decizia nr. 9865/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3820/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
