Decizia civilă nr. 10426/2013. Contestație creanță. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1 R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 10426/2013
Ședința publică din data de 01 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. JUDECĂTOR: M. B.
G.: D. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de D. G. A F. P.
M. împotriva sentinței civile nr. 3.000 din 9 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M. privind pe intimat C. DE I. R. S. ÎN
C. DE A. J. AL SC C. C. S., intimat SC C. C. S. PRIN LICHIDATOR C. DE I. R. S., având ca obiect contestație creanță contestare modalitate de înscriere a creanței în tabelul preliminar al creanțelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților din litigiu, fiind solicitată judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art.242(2) C.pr.civ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, iar în data de_ D. ci Laurian D. în calitate de administrator statutar al SC C. C. S. a înregistrat la dosar trimisă prin fax, cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării de apărător.
În aceeași dată intimta C. DE I. R. S. în calitate de administrator judiciar al SC C. C. S. a înregistrat la dosar concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Verificând piesele dosarului, față de cererea de amânare formulată de administratorul statutar D. ci Laurian D., constată că acesta nu are calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel, urmează a respinge cererea de amânare și apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei va reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
:
Prin sentința civilă nr. 3.000 din 9 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui M., s-a respins contestația formulată de creditoarea D.
G. A F. P. M., în contradictoriu cu debitoarea SC C. C. S.
B., administrator judiciar C. DE I. R. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.
Creditoarea D. G. a F. P. M. nu a făcut dovada existenței unui drept de garanție reală mobiliară asupra bunurilor din
patrimoniul debitoarei, ci doar a anexat cererii de înscriere avize inițiale, în cuprinsul cărora au fost enumerate titlurile executorii și cuantumul creanțelor, iar nu bunurile afectate garanției.
Dat fiind că nici în Legea nr. 99/1999, nici în dispozițiile de procedură fiscală nu se prevede că înscrierea creanței în Arhiva Electronică de Garanții
Reale Mobiliare transformă o creanță bugetară într-una garantată, fără instituirea în prealabil a unui drept de gaj sau a unui sechestru asupra bunurilor debitorului, tribunalul a apreciat că înscrierea avizului de garanție reală la
A.E.G.R.M. nu conferă unei creanțe calitatea de creanță garantată, aceasta îndeplinind doar condiția de publicitate. În plus, înscrierea acordă prioritate creditoarei doar față de creanțele celorlalți creditori de același rang, presupunând necesitatea îndeplinirii condiției de publicitate (înscrierea în A.E.G.R.M.) înaintea înregistrării garanțiilor altor creditori.
Pentru motivele expuse, contestația a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea D. G. A F. P. M. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate conform art. 312 alin. 3 C.pr.civ.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art.304 alin.1 pct.7 si 9 și art.3041C.pr.civ., recurenta a arătat că în tabelul preliminar al obligațiilor societății debitoare, administratorul judiciar a înscris-o în mod greșit cu întreaga suma la categoria creanțe bugetare motivând ca față de creanțele garantate nu s- au indicat bunurile asupra cărora ar fi instituite eventuale garanții.
A învederat creditoarea faptul că la dosarul cauzei a depus Avize de Garanții Reale Mobiliare pentru creanțe fiscale în suma de 57.865 lei, fapt ce conferă un privilegiu - drept real ce se acordă creditorului garantat înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau drepturi de preferință au un grad de prioritate inferior. Mai mult, se va tine seama ca această creanță este compusă din impozite, taxe, contribuții ce reprezintă venituri publice datorate bugetului general consolidat, care conferă statului prin înscrierea în AEGRM un privilegiu.
În aceste condiții, recurenta solicită înscrierea la masa credală cu suma de
61.130 lei reprezentând obligații fiscale către bugetul general consolidat al statului, astfel: 57.865 lei cu rang de preferința conform art.121 alin.1 pct.2 din Legea nr.85/2006 cu modificările ulterioare - creanțe garantate și 3.265 lei cu rang de preferința conform art.123 alin.1 pct.4 din Legea nr.85/2006 cu modificările ulterioare - creanțe bugetare.
A învederat creditoarea faptul că, debitoarea a prejudiciat bugetul de stat prin neplata datoriilor fata de bugetul consolidat al statului, iar în susținerea caracterului garantat al creanței sale a invocat și dispozițiile art. 153 și art. 177 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, cu referire la art. 1720 C.civ. Cu alte cuvinte, chiar dacă dispozițiile titlului VI din Legea 99/199£ au fost abrogate, creanța sa nu își pierde privilegiul, ea rămâne o creanță garantată producându-și efectele potrivit dispozițiilor invocate.
Apoi, din chiar cuprinsul Legii nr.85/2006 rezulta intenția legiuitorului de a include în aceasta categorie a creditorilor garantați pe toți acei creditori care au un drept de preferința față de restul creditorilor asupra bunurilor debitoarei, în acest sens, la art.39 alin.1 sunt enumerate în categoria cranelor garantate cele garantate cu ipoteca, gaj sau alta garanție reala mobiliara ori drept de retenție de orice fel. La fel, la art.65 alin.1 se precizează ca cererea de admitere a creanțelor pe lângă alte mențiuni, creditorii vor indica si eventualele drepturi de preferința sau garanții.
Prin urmare, a concluzionat recurenta, în categoria creanțelor garantate, în sensul Legii nr.85/2006, se includ si creanțele privilegiate, așa cum este si
creanța statul provenită din impozite, taxe, amenzi si din alte sume ce reprezintă venituri publice pentru care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate indicate anterior.
Cum pentru creanța fiscala în suma de 57.865 lei au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prin înscrierea în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare conform avizelor de garanție inițiala existente la dosarul cauzei, creditoarea consideră această parte de creanță a creditorului contestator ca o creanță garantată.
Intimata C. DE I. R. S., administrator judiciar al S.C. C. C.
S.R.L. B., a depus concluzii scrise
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică (f.15).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Prin contestația înregistrată la data de_, creditoarea D. G. A
F. P. M. a solicitat înscrierea creanței sale în cuantum de 61.130 lei în tabelul preliminar al creanțelor al debitoarei SC C. C. S. după cum urmează: 57.865 lei în categoria creanțelor garantate, conform prevederilor art.
121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 și 3.265 lei în categoria creanțelor bugetare, conform prevederilor art. 123 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea contestației s-a susținut caracterul garantat al creanței de 57.865 lei în considerarea împrejurării că această creanță provine din impozite, taxe, amenzi și alte sume ce reprezintă venituri publice pentru care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate constând în înscrierea avizelor de garanții reale mobiliare în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a respins contestația formulată, reținând ca înscrierea creanței în AEGRM îndeplinește doar o condiție de publicitate, fără a transforma creanța bugetară într-una garantată, în condițiile în care nu s-a instituit în prealabil un drept de gaj sau un sechestru asupra bunurilor debitorului.
Curtea apreciază că statuările judecătorului sindic sunt corecte și se impun a fi validate.
Noțiunea de creanță garantată este definită de art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006. În sensul acestui act normativ sunt garantate creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.
În susținerea caracterului garantat al creanței de 57.865 lei, creditoarea s-a prevalat de 2 avize de garanție reală și anume: nr. 2010-0. -DJJ și nr. 2012-0. -WKW. În cuprinsul acestora s-au enumerat titlurile executorii și cuantumul creanțelor deținute de creditoare, fără a se individualiza bunurile ce fac obiectul gajului.
Problema care trebuie clarificată este aceea dacă creanța de care se prevalează creditoarea DGFP M. este una garantată sau nu.
Îndeplinirea cerințelor cu privire la existența și valabilitatea unei garanții nu este reglementată de Legea nr. 85/2006, ci în dreptul comun.
Deși articolul 149 din Legea nr. 85/2006 se referă la completarea normelor de insolvență, în măsura compatibilității, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial și ale Regulamentului (CE)_ referitor la procedurile de insolvență, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000, acesta nu exclude evaluarea și aprecierea unor noțiuni și instituții în baza altor coduri și legi, care constituie dreptul comun pentru acestea și care sunt singurele ce pot lămuri respectivele instituții, mai ales că legea-cadru se limitează să precizeze, în art. 3 pct. 9, că sunt creanțe garantate acele creanțe ale persoanelor, care beneficiază de o garanție reală
asupra bunurilor din patrimoniul debitorului. Dacă avem de a face sau nu cu o garanție reală în beneficiul unui creditor nu se poate desprinde din conținutul legii speciale a insolvenței, ci se impune aprecierea în raport de alte norme, cum este, în cazul de față, Codul de procedură fiscală, fiind vorba de o creanță bugetară.
Ca atare, pentru a verifica dacă creditorul bugetar deține asupra patrimoniului debitoarei o creanță garantată sunt elocvente normele Codului de procedură fiscală.
Potrivit prevederilor art. 151 alin. 8 din Codul de procedură fiscală creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun în ipoteza în care înființează un sechestru asupra bunurilor mobile ale debitorului, iar în conformitate cu art. 154 alin. 6 și 7 din același act normativ prin sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile se constituie ipotecă legală care conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun. Din interpretarea coroborată a celor două texte de lege rezultă că doar prin aplicarea unui sechestru asupra unui bun mobil sau imobil, strict determinat, aflat în patrimoniul debitoarei se naște un drept de preferință și de urmărire în favoarea creditorului ca urmare a constituirii ex lege a dreptului de gaj, respectiv a dreptului de ipotecă.
Simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a avizelor de garanție reală nu conferă creanței deținute de DGFP M. caracter garantat deoarece această înscriere are doar rol declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, scopul urmărit fiind acela de face publice creanțele fiscale ale unui anumit contribuabil. Dreptul de preferință în urmărirea bunurilor debitorului nu se naște din simpla înscrierea a creanțelor fiscului și a titlurilor executorii din care acestea decurg în Arhivă Electronică de Garanții Reale Mobiliare, ci acesta rezidă din procesele-verbale de aplicare a sechestrului asupra unor bunuri expres determinate, situație care nu se verifică în cazul de față.
Dispozițiile art. 153, 155 alin. 1-3 și 177 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, invocate de către recurentă, sunt irelevante în condițiile în care aceasta nu a reușit să probeze că deține asupra bunurilor debitoarei un drept de gaj, de ipotecă, de retenție sau un privilegiu, constituit în condițiile legii. Dreptul de gaj general asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitorului nu conferă niciun privilegiu statului pentru creanțe rezultând din impozite, taxe și amenzi.
Considerentele enunțate relevă că recursul promovat este nefondat astfel că în baza disp. art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 3000 din 9 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui M., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 3.000 din 9 mai 2013 pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, M. -I. I. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
G. , D. B. |
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: O. A.C. .
| ← Decizia civilă nr. 4508/2013. Contestație creanță. Faliment,... | Decizia civilă nr. 716/2013. Contestație creanță. Faliment,... → |
|---|
