Decizia civilă nr. 10573/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10573/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de | D. | G. | R. | A F. | P. | |
C. | N. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. | J. | A F. | P. | S. |
împotriva sentinței civile nr. 3560 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații SC R. T. SRL Z., SC R.
T. SRL Z. PRIN LICHIDATOR J. C. C. I., R. I., R. E., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
La data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3560 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată DS, pentru obligarea pârâților R. I. și R. E., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 55.423 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea civilă nr. 36/C/_, s-a admis cererea debitoarei R. T. SRL Z. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar CI C. I. .
In procedură a depus declarație de creanță un singur creditor: DGFP S. pentru suma de 55.423 lei, care a fost înscris în tabelul creanțelor debitoarei ca și creanță bugetară (f.43).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtelor instanța a reținut că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele
culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Instanța a reținut că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârâți a faptelor prev. de art.138 lit. "a";,pretențiile reclamantei bazate pe acest temei juridic având la bază susținerea nepredării către lichidatorul desemnat a autospecialei autobasculantă marca Roman tip 10215 cu nr. de înmatriculare _
.
Ori așa cum a rezultat din actele depuse acest autovehicul nu a fost proprietatea societății debitoare ci a persoanei fizice R. I. (f.65) care l-a predat ca deșeu fier la_ (f.67) fiind radiat ulterior (f.68).
Reclamanta se prevalează de bilanțul contabil depus de societate la_ (f.14) imputând lichidatorului faptul că nu fac referire la eventualele diferențe dintre valoarea bunurilor existente în sold la_ și valoarea de vânzare a acestora.
Instanța a reținut că prin primul raport întocmit de lichidator în procedură depus la dosarul de insolvență la_ și necontestat de creditoarea reclamantă acesta a precizat că din balanța contabila încheiata la 31.12.20! 2. reiese următoarea situație: active imobilizate - 0 lei, stocuri - 0 lei, creanțe - 11.218,16 lei, datorii - 245.311 lei,
La_ societatea a înregistrat o pierdere de 20.235 lei.
Din totalul datoriilor existente in balanța contabila încheiată la_ ,
57.393 lei reprezintă datorii către bugetul de stat, 3.800 lei sunt datorii către asociat, 184.117,63 lei - creditori diverși reprezintă un împrumut de la persoane fizice.
Din analiza documentelor societății și din declarația administratorului societății a constatat începând cu anul 2009, societatea nu a mai făcut față datoriilor către creditorii societății, persoane fizice si nici către bugetul de stat, datorita scăderii volumului de activitate datorat instalării crizei economice.
Veniturile societății, preconizat a fi realizate din transporturi de mărfuri, a scăzut simțitor datorită lipsei comenzilor precum si costurile mari cu întreținerea mijloacelor de transport, combustibili și reparații, a condus la încetarea totala a activității.
În aceste condiții s-a văzut nevoit sa concedieze angajații să vândă bunurile societății, bunuri cumpărate din împrumuturi de la persoane fizice si din sumele obținute sa achite o parte din datorii.
Astfel au fost achitate către bugetul de stat debitele aferente salariilor dar nu s-a reușit plata TVA- ului in suma de 34.100 lei, TVA rezultat din vânzarea activelor care a generat dobânzi și penalități până la deschiderea procedurii de faliment in suma de 12.022 lei, impozit pe profit in suma de 1.820 lei, diferența de 7.481 lei reprezentând dobânzi si penalități calculate de fisc asupra fondului de obligații salariale. Acest lucru rezulta si din declarația de creanța depusa la dosarul cauzei de către DGFP S. in suma de 55.423 lei.
În ceea ce privește faptele prev. de lit. "d"; ale aceluiași text, instanța a reținut că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâții au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel încât acțiunea reclamantei este neîntemeiată și sub acest aspect a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. R. a F.
P. C. -N., in nume propriu si în numele Administratei J. a F.
P. S. solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate si obligarea paraților R. I. si R. E. să suporte pasivul social al debitoarei in suma de 55.423 lei reprezentând creanța DGRFP C. -N. - AJFP S., in temeiul art. 138 alin. 1 lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond in mod nelegal a exonerat de răspundere materiala pe parați, motivând ca nu a fost dovedita săvârșirea nici unei din faptele ilicite prevăzute de legea insolventei.
Apreciază existența unor fapte imputabile administratorilor și a existenței raportului de cauzalitate între faptele acestora si starea de insolventa, respectiv: Administratorul/asociații debitoarei se fac vinovați pentru sustragerea bunului de sub sechestru - respectiv AUTOSPECIALA BASCULANTA, marca % Roman, tip 10215, având nr. de înmatriculare_, asupra căreia organul fiscal avea instituit sechestru asigurător si care nu a fost predat lichidatorului judiciar spre valorificare.
Arată că instanța de judecata a motivat sentința recurata doar pe baza susținerilor debitoarei, si fara a face referire la motivele invocate de organul fiscal in cererea de angajare a răspunderii administratorului, la stocul de marfa in suma de 39.279 lei, imobilizările corporale de 95.707 lei, creanțele de 11.218 lei, livrările de bunuri in valoare de 129.000 lei efectuate in anul 2012 si justificarea sumei incasate. la contractul de gaj, contractul de fidejusiune depuse de instituția noastră la dosarul cauzei, conform cărora paratul R. I. - in calitate de fidejusor qajist- s-a obligat sa plătească obligațiile fiscale ale SC R. T. SRL, garantând in acest sens cu autospeciala basculanta având cartea de identitate G591866.
Înstrăinarea totala sau parțiala a bunurilor, nerecuperarea creanțelor de incasat, urmate de declanșarea procedurii insolventei reprezintă element de angajarea răspunderii persoanelor vinovate.
Solicită instanței a se constata faptul ca insolventa debitoarei nu este una intamplatoare ci una premeditata întrucât evidenta contabila nu este condusa conform legii in sensul ca datele din bilanțul contabil la_ nu sunt corelate cu cele din deconturile de TVA depuse de debitoare pentru perioada aprilie-iunie 2012 din care rezulta ca agentul economic a valorificat bunuri in valoare de
129.000 lei iar in data de_ si-a cerut insolventa.
Societatea a beneficiat de amânarea la plata a obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului pe o perioada de 6 luni, in baza Deciziei de amânare la plata nr. 42936/_ .
Societatea a garantat executarea obligațiilor fiscale cu bunul mobil asupra căruia s-a instituit sechestru, respectiv Autospecializata basculanta, marca Roman, tip 10.215. nr. de înmatriculare_ .
Tot in acest sens a fost întocmit Contractul de Fidejusiune intre AFP Z. in calitate de creditor, SC R. T. SRL in calitate de debitor, R. loan in calitate de fidejusor, înregistrat sub nr. 49783/_ .
Prin acest contract s-a stabilit ca in caz de neexecutare a obligației principale, creditorul are dreptul sa urmărească direct pe fidejusor pentru executarea creanței.
De asemenea a fost incheiat si Contractul de gaj intre AFP Z. in calitate de creditor gajist si R. loan in calitate de fidejusor gajist, înregistrat sub nr. 49783/_ .
Prin acest contract s-a stabilit ca debitorul da in gaj creditorului autospecializata basculanta, marca Roman, tip 10215,_, in valoare de
24.000 lei, iar in caz de neexecutare a obligațiilor fiscale datorate de SC R. T. SRL, se va putea proceda la executarea silita a bunurilor proprietatea fidejusorului.
Având in vedere faptul ca societatea nu a respectat condițiile pentru menținerea amânării la plata, prevăzute in decizia de amânare la plata nr. 42936 din_, s-a constatat pierderea valabilității amânării la plata in data de _
, prin nota de constatare nr. 67790.
Sechestrul aplicat conferă creditorului fiscal un drept de gaj, în sensul prevederilor dreptului comun.
Potrivit art. 121 și urm. din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, a solicitat la distribuirea sumelor obținute în procedura insolventei creanțele garantate ale DGFP S. să fie distribuite cu prioritate față de ceilalți creditori.
In raportul intocmit de lichidatorul judiciar nu s-a făcut referire la bunul adus in garanție de către reprezentantul legal al societății si apreciem ca acest bun trebuia predat lichidatorului pentru valorificarea lui, conform contractelor încheiate de debitoare si reprezentantul societății.
Din sentința atacata rezulta ca bunul adus in garanție a fost predat ca deseu fier in data de_ si ulterior radiat.
Rezulta fara echivoc faptul ca administratorul societății debitoare a sustras bunul de sub sechestru, nu s-a preocupat de conservarea, si paza bunului si nu si-a îndeplinit obligația asumata împreuna cu debitoarea SC R. T. SRL . fiind astfel răspunzător pentru degradarea sau distrugerea bunului, asa cum este inserat in scris la art. IV din Contractul de gaj nr. 49783/_ .
De asemenea, instanța de fond nu a făcut nici o referire la susținerii noastre conform cărora exista neconcordante intre bilanțul contabil si decontW de TVA.
Potrivit bilanțului contabil depus de societate la data de_, debitoarea deține imobilizări corporale in valoare de 95.707 lei, stocuri in valoare de 39.279 lei si creanțe in valoare de 11.218 lei.
Din decontul de TVA depus de societate pentru perioada aprilie-iunie 2012 reiese faptul ca debitoarea a efectuat livrări de bunuri/prestari de servicii in valoare de 129.000 lei.
Administratorul societății nu au justificat diferentele dintre valoarea bunurilor existente in sold la data de_ si valoarea de vânzare a acestora, nu a prezentat dovezi cu privire la modul de incasare a contravalorii
bunurilor livrate/serviciilor prestate in perioada aprilie - iunie 2012.
Apreciază așadar, existența unor fapte imputabile administratorului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele administratorului.
Menționează faptul ca din evidentele organului fiscal rezulta ca administratorii debitoarei nu s-au preocupat sa respecte legislația fiscala, astfel ca evidenta contabila nu a fost condusa in conformitate cu legea iar documente contabile prezentate lichidatorului judiciar nu reflecta realitatea.
Nedepunerea la dispoziția lichidatorului judiciar de către administratorul statutar/asociați a bunurilor/sumelor deținute de societate conform evidentei contabile, înstrăinarea totala sau parțiala a mărfurilor existente in sold la_ sau neconducerea evidentei contabile conform prevederior legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorului conform art. 138 alin. (1) lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare.
Arată că natura juridica a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura aporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudiciul acestora.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Față de aceste aspecte consideră că se impune angajarea răspunderii administratorului statutar/asociaților și solicită admiterea acțiunii de angajare a răspunderii materiale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. a) și d) și să se dispună ca pasivul debitoarei S. R. T. S. in suma de 55.423 lei, să fie suportat de către parații R. I. si R. E. .
In temeiul HG nr 520/_ privind organizarea si funcționarea AN.AF, a dispozițiilor art 2 alin 3 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr 1500/_, a art. 11 alin. 3 din OUG nr 74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității ANAF precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, D. G.
R. a F. P. C. -N. s-a subrogat in drepturile si obligațiile direcțiilor generale ale finanțelor publice județene.
In temeiul prevederilor art 155 alin 2 din Codul de Procedura Civila, solicita a i se comunica toate actele de procedura in cauza la sediul procesual al A.
J. a F. P. S. din Z., P-ta luliu M., nr. 15, județul S. .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul judiciar C. I. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041 din C.pr.civ. de la 1864, Curtea reține următoarele
:
Demersul judiciar al creditorului-recurent D. G. a F. P. S. a fost inițiat în vederea antrenării răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al debitoarei pentru singura creanță declarată în procedura simplificată a insolvenței debitoarei R. T. SRL, creanța creditorului recurent D. G. a F. P. S. în sumă de 55.423 lei. Cererea a fost
întemeiată din punct de vedere legal pe dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Răspunderea întemeiată pe textul legal sus menționat, este o răspundere delictuală specială care presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de textul legal sus menționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditor a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției.
Prima instanță a reținut că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de art.138 lit.a, pretențiile creditorului bazate pe acest temei juridic având la bază susținerea nepredării către lichidatorul judiciar a
autospecialei-autobasculantă marca Roman Tip 10215 cu nr.de înmatriculare _
.
Conform declarației de creanță depusă de către creditoarea-recurentă, bunul asupra căruia s-a instituit sechestru reprezintă autospeciala-basculantă marca Roman Tip 10215 cu nr.de înmatriculare_, care însă nu a fost proprietatea debitoarei R. T. SRL ci, proprietatea administratorului statutar R.
I. .
Potrivit documentelor prezentate de către administratorii societății, lichidatorului judiciar, rezultă fără dubiu pe de o parte că acest bun constituie proprietatea administratorului R. I. și a fost predat ca fier vechi către SC Onesta Prod SRL cu factura nr.14 din_ fiind radiată din circulație conform certificatului de radiere prezentat.
În baza contractului de gaj încheiat între creditoarea-recurentă D. G. a F. P. S. și R. I. în calitate de fidejusor, cea dintâi a avut posibilitatea executării garanției în afara procedurii de lichidare a societății R. T. SRL, garanția constituită pentru executarea obligațiilor fiscale putând fi executată de către D. G. a F. P. S. înainte de deschiderea procedurii de faliment a debitoarei câtă vreme pierderea valabilității amânării la plată a datoriilor către D. G. a F. P. S. a fost constatată prin nota de constatare nr.67790 din_, iar deschiderea procedurii s-a realizat prin încheierea civilă nr.36 din_ .
Așa fiind, lichidatorul judiciar nu a inventariat în averea debitoarei, bunul mobil la care face referire creditoarea-recurentă și acesta nu a figurat înregistrat în contabilitatea societății, devreme ce constituia proprietatea administratorului statutar.
Pe de altă parte, administratorul statutar al societății R. I. a pus la dispoziția lichidatorului judiciar, actele de constituire a societății precum și bilanțurile contabile încheiate de debitor la data de_ ,_ și respectiv_ și ultima balanță încheiată de societate la data de_, așa cum reiese și din raportul întocmit de lichidator în baza art.25 lit.a din Legea nr.85/2006, înregistrat la Tribunalul Sălaj în data de_ .
În cuprinsul acestui raport se arată că din balanța contabilă încheiată la data de_ rezultă că debitoarea avea active imobilizante de 0 lei, stocuri de 0 lei, creanțe de recuperat în sumă de 11.218,16 lei și datorii în sumă de 245.311 lei, iar la data de_ societatea a înregistrat o pierdere de 20.235 lei.
Din totalul datoriilor existente în balanța contabilă încheiată la data de_ suma de 57.393 lei reprezintă datorii către bugetul de stat, suma de 3800 lei reprezintă datorii către asociat, iar suma de 184.117,63 lei creditori diverși reprezintă împrumut de la persoane fizice.
Din nota explicativă dată de administratorul statutar R. I. a rezultat că la data de_ societatea a împrumutat suma de 100.000 lei de la persoan fizică
M. Mircea în vederea achiziționării unui autovehicul marca Man, cu termen de restituire într-o perioadă de 3 ani și cu dobânda aplicată de bănci, sumă garantată prin același contract cu două autoturisme: un auto marca Man cu nr.de înmatriculare_ și respectiv marca Mercedes cu nr.de înmatriculare _
. La data de_ societatea împrumută suma de 200.000 lei de la numita C.
M. și la data de_ accesează un credit bancar de la Raiffaisen Bank în sumă de 85.000 lei. Sumele împrumutate precum și aportul asociaților în sumă de 144.077,63 lei au fost utilizate de societate în vederea cumpărării a două autovehicule și a unui imobil ce a fost utilizat ca sediu pentru societate în vederea susținerii activității.
Din aceleași documente contabile rezultă că începând cu anul 2009 societatea nu a mai acumulat datorii către creditori persoane fizice și nici către bugetul de stat, datorită scăderii volumului de activitate datorat instalării crizei economice. Veniturile societății preconizat a fi realizate din principala activitate - transporturi de mărfuri a scăzut, datorită lipsei comenzilor, precum și a costurilor mari cu întreținerea mijloacelor de transport, combustibil și reparații, conducând la încetarea totală a activității. Astfel, au fost achitate către bugetul de stat debitele aferente salariului, fără a se achita TVA în sumă de 34.100 lei rezultat din vânzarea activelor care a generat dobânzi și penalități până la deschiderea procedurii de faliment în sumă de 12.022 lei, impozit pe profit în sumă de 1820 lei, iar diferența de 7481 lei reprezintă dobânzi și penalități calculate de organul fiscal asupra fondului de salarii. Acest lucru rezultă de altfel și din declarația de creanță depusă de D. G. a F. P. S. în sumă de 55.423 lei.
La data deschiderii procedurii debitoarea nu deținea bunuri care să poată fi valorificate în procedură, iar pe de altă parte lichidatorul din analiza documentelor contabile nu a identificat fapte prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006 și nici persoane care să se facă vinovate de producerea stării de insolvență.
Prin urmare, din cele constatate și de către administratorul judiciar, Curtea reține că în speță nu s-a făcut dovada săvârșirii de către administratorul statutar al faptei prev.de art.138 lit.a și cu atât mai puțin a celei prevăzute la lit.d invocându-se de altfel fără temei legal, faptul că nu a fost pusă la dispoziția
lichidatorului judiciar, evidența contabilă a societății. Acest aspect a fost contrazis de actele depuse și înregistrate la lichidatorul judiciar, acte în vaza cărora acesta a întocmit raportul prev.la art.25 lit.a din Legea nr.85/2006.
Față de cele mai sus expuse, recursul declarat de creditoarea D. G.
R. a F. P. C. -N. în nume propriu și în numele A. F.
P. S. este neîntemeiat, urmând a fi respins în conformitate cu disp.art.312 alin.1 din C.pr.civ.de la 1864, raportat la art.8 din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de D. G. R. a F. P. C. -N. în nume propriu și în numele Administrația F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3560 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
A. | I. A. D. | P. | C. | I. | M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. M.
| ← Decizia civilă nr. 431/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1686/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
