Decizia civilă nr. 10835/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10835/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător C. I.
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G. I. împotriva sentinței civile nr. 1656 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata H&B I. S. ÎN C. DE LICHIDATOR J. AL SC A. I. S. având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - poziție procesuală prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Un exemplar se comunică cu recurentul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în
scris.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1656 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea H & B I. S. împotriva pârâului G. I. și, în consecință: a fost obligat pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC A. I.
S., în cuantum de 75.665 lei.
Pentru a hotărî astfel,tribunalul a reținut că, asociat al societății debitoare a fost, potrivit actului constitutiv aflat la filele 10-12, pârâtul G. I. .
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
De asemenea, fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Având in vedere aceste raționamente, judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului se încadrează în prev. art.138 lit. a și d) din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile societății în interes personal sau în interesul altei persoane și nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar (f.8-39), pârâtul, prin modul de gestionare a patrimoniului debitoarei, a contribuit in mod nemijlocit la crearea prejudiciului ce consta in insuficienta activului patrimoniului debitoarei falite in vederea acoperirii creanțelor, pasivul neacoperit al debitoarei fiind de 75.665 lei
De asemenea, judecătorul sindic a reținut și faptul că, în lipsa unei evidențe contabile, lichidatorul judiciar nu a putut identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu a putut lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri și recuperarea creanțelor debitoarei, pentru obținerea de surse bănești în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. Mai mult, paratul, in calitate de administrator statutar nu a dat dovadă de transparență față de creditorii societății care nu au fost în măsură a cunoaște situația debitoarei și a desfășura relații comerciale cu aceasta în cunoștință de cauză. Mai mult, nu a fost posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă debitoarea și luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea acestora în detrimentul creditorilor.
Activitatea delictuală a paratului constă în omisiunea de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea contabilității, iar faptul că situația prezentată în balanța de verificare la_ nu corespunde realității, cum susține pârâtul, a condus în final la un grad de îndatorare foarte ridicat în raport cu capacitatea societății debitoare de achitare a obligațiilor, acest fapt constituind una dintre cauzele care a generat starea de insolvență. In plus, neținerea contabilității SC A.
I. S. în conformitate cu dispozițiile legale, a dus la pierderea acestei garanții de către creditori, aflați în imposibilitatea de a-și recupera creanțele la scadență, fapt care a dus totodată la curgerea de dobânzi și penalități favorizând starea de insolvență, rezultând astfel raportul de cauzalitate între fapta pârâtului și ajungerea societății în starea de insolvență. Pe de altă parte, inexistența faptică a bunurilor care, potrivit susținerilor pârâtului au fost înstrăinate, conduce la aceeași concluzie și anume aceea că debitoarea nu a condus contabilitatea în conformitate cu legea întrucât nu a evidențiat ieșirea acestora din patrimoniul debitoarei, desigur, pe baza actelor justificative care ar fi trebuit să stea la baza tranzacției.
De altfel, cele două fapte reținute în sarcina pârâtului sunt în strânsă legătură întrucât neevidențierea operațiunilor efectuate în contabilitatea debitoarei ulterior anului 2008, a facilitat folosirea bunurilor debitoarei în alte scopuri decât în acela al debitoarei, activitatea societății fiind practic deturnată de la scopul pentru care aceasta a fost înființată.
De asemenea, judecătorul sindic a constatat că probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză se completează recunoasterile paratului, făcând dovada deplină asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic a obligat pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC A. I. S. în cuantum de 75.665 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G. I. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței primei instanțe și rejudecând cauza pe fond, respingerea cererii formulată de reclamantă ca fiind nelegală și netemeinică
.
În motivele de recurs se arată că soluția data este cel puțin criticabila deoarece in urma soluției date, îl obliga să plătească pasivul debitoarei SC. A. I. S.R.L, in cutantum de 75.665 lei.
Menționează că la data de_, în momentul cand a suspendat activitatea firmei SC.A. I. S., aceasta avea o datorie la DGFP C. -N., in valoare totala de 36,385 lei-datorie compusa in mare parte din amenzi si accesorii. DGFP C. -N., avea o datorie de 28,188 lei către firma SC A. I. S., ce reprezenta taxa de prima înmatriculare auto in România, taxa returnabila pe baza art. 9 si 12 din Legea 9/2012 si dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d din Codul de Procedura Fiscala.
Desi, a propus, in acel moment DGFP C. -N., sa se compenseze aceste datorii, având in vedere faptul ca la taxa auto se imputau accesorii si dobânzi, astfel incat suma datorata era acoperita de creanța pe care o aveam la ei, aceștia nu au fost de acord.
Ulterior, la data de_, a depus o cerere de restituire a taxelor auto, la care dupa termenul legal, nu am primit niciun răspuns. In urma, acestui fapt, la data de_ am acționat in instanța DGFP C. -N., pentru restituirea taxei, pentru a putea efectua plata datoriei in efectiv. Intre timp, din cauza faptului ca prin Sentința Civila nr. 3922/2012 din data de_, comunicata lui la data de_, i s-au luat drepturile legale de administrator statutar, mi-am pierdut calitatea procesuala, nemaiputandu-mi susține cererea de chemare in judecata pentru restituirea taxei auto.
Cu ocazia predării documentelor solicitate, la sediu H&B I. S., le-am adus la cunoștința acestora cele arătate mai sus, si, desi le-am pus la dispoziție documentele prin care se dovedea faptul ca DGFP C. -N. imi datora suma respectiva, aceștia nu au făcut niciun demers in acest sens si nici măcar nu au continuat acțiunea intentata de mine. La data de 19 aprile 2013, cand era termenul de judecata pentru restituirea taxei, lichidatorul judiciar nu au susținut cererea de dare in judecata, incalcandu-si obligațiile ce rezulta din art. 25 lit. h si urm. din Legea 85/2006.
Din aceste motive, consideră ca H&B I. S., nu si-a făcut datoria de lichidator judiciar, acesta facand doar presiuni asupra sa pentru a plați datoria, fara sa îi recupereze creanța conform Legii 85/2006. Totodată, faptul ca
lichidatorul judiciar a intentat o acțiune impotriva sa si nu si-a îndeplinit obligațiile consideră că îl calomniază.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041din C.pr.civ.de la 1864, C. ea reține următoarele:
Prin recursul formulat, recurentul nu a criticat hotărârea judecătorului- sindic sub niciun aspect în ceea ce privește faptele prevăzute la art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006 imputate în sarcina sa, ci doar s-a mărginit să conteste pasivul stabilit, apreciind că acesta ar fi trebuit compensat cu o pretinsă creanță pe care o avea debitoarea SC A. I. S. împotriva creditorului fiscal.
Aceste aspecte au fost de altfel invocate în apărare de către recurent și în fața primei instanțe, fără însă a arăta în vreun fel că nu îi sunt imputabile faptele prev.de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 ce constituie temei juridic al cererii de antrenare a răspunderii formulate de lichidatorul judiciar.
Din această perspectivă contestarea pasivului în cadrul procesual dedus judecății de cererea de antrenare a răspunderii nu este admisibilă, câtă vreme recurentul avea la îndemână posibilitatea contestării acestui pasiv prin modalitățile prevăzute de Legea nr.85/2006, respectiv în termenele și condițiile stabilite de art.73 și respectiv art.75 din actul normativ sus menționat, fără însă să uzeze de aceste drepturi, așa încât apărarea formulată în prezenta cauză urmează a fi înlăturată.
Prima instanță a apreciat în mod corect faptul că nu se poate realiza o compensare câtă vreme ea nu are legătură cu prezenta cauză, iar în 3 ani dreptul de a recupera taxa s-a prescris, motiv pentru care lichidatorului judiciar nu îi revenea obligația legală de a efectua demersuri în acest sens, cu atât mai puțin în această etapă când, taxa era prescrisă.
Din analiza criticilor formulate în recurs, C. ea constată că în fapt acesta își invocă propria culpă asupra modului în care a înțeles să conducă activitatea debitoarei și mai exact, asupra faptului că nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele contabile ale societății debitoare și toate actele privind litigiile aflate pe rolul instanțelor. Acest aspect, rezultă din procesul verbal depus de către pârâtul-recurent în probațiune și în care sunt descrise actele puse la dispoziția lichidatorului judiciar în cadrul procedurii.
Din analiza acestor acte, a rezultat faptul că în ceea ce privește dosarul nr._ al Tribunalului C., recurentul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar, acțiunea formulată pentru ca acesta să aibă efectiv cunoștință de dosar și pentru a putea aprecia dacă se impune susținerea acțiunii formulate anterior.
În concluzie, hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoz.art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, apreciind că pârâtul-recurent a folosit bunurile societății în interes personal și nu a condus contabilitatea în conformitate cu legea, criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.312
alin.1 C.pr.civ.de la 1864, raportat la art.8 din Legea nr.85/2006, recursul declarat de pârâtul G. I. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G. | I. împotriva sentinței civile nr. 1656 din | |
_ | , pronunțată în dosarul nr. _ | /a2 al Tribunalului Specializat C. pe |
care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
D. | P. C. I. | A. | I. | A. M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Koșa N.
| ← Sentința civilă nr. 2743/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1617/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
