Sentința civilă nr. 33/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 33/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - S. I. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar J. I. împotriva pârâtului H. M., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei, d-na practician în insolvență Nuna Corina și reprezentanta pârâtului, d-na avocat Cristina Boncaciu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtului depune în probațiune la dosar, dovada corespondenței purtate între pârât și lichidatorul judiciar pentru predarea unor bunuri aparținând debitoarei și solicită acordarea unui termen pentru a pune la dispoziția lichidatorului judiciar aceste bunuri.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că așa cum reiese din balanța contabilă anexată precizării cererii, valoarea contabilă a bunurilor pe care pârâtul dorește să le predea este de 500 lei și raportat la aceste aspecte chiar dacă s-ar preda aceste bunuri nu ar schimba aproape cu nimic datele problemei.
Judecătorul sindic respinge cererea de amânare formulată de către reprezentanta pârâtului având în vedere faptul că pârâtul a avut suficient timp pentru a preda eventualele bunuri lichidatorului judiciar, în acest scop fiind acordate de altfel și alte termen de judecată.
Reprezentantele părților arată că nu au alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Judecătorul sindic nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cererii pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată și pe cale de consecință în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei în sumă de 154.533,24 lei, apreciind că una dintre cauzele intrării societății în încetare de plăți este starea de pasivitate a pârâtului referitor la recuperarea creanțelor de încasat iar nepredarea bunurilor debitoarei, instituie prezumția că aceste bunuri au fost folosite în interes personal.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului, starea de insolvență a debitoarei fiind determinată de cauze obiective. Menționează că cererea lichidatorului judiciar conține simple afirmații nedovedite și contradictorii și nu probează în nici un fel împrejurarea și nici modalitatea în care, pârâtul ar fi utilizat de bunurile sau creditele debitoarei în interes propriu sau al unei alte persoane juridice și nu dovedește existența legăturii de cauzalitate între presupusa faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Precizează de asemenea că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru recuperarea creanțelor debitoarei.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 27 octombrie 2011, lichidatorul judiciar J. I. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului H. M. S. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC N. I. S. în cuantum de 154.533,24 lei, în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr. 2007/_, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei SC N. I. S., iar prin incheierea comercială nr. 2820/_, s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, în procedură simplificată.
In exercitarea atributiilor care revin administratorului judiciar s-a procedat la notificarea debitoarei atât la sediul declarat cât si la domiciliul administratorului statutar caruia i s-a adus la cunostinta faptul ca impotriva societatii pe care o reprezinta s-a declansat procedura insolventei in forma generala motiv pentru care are obligatia de a pune la dispozitia administratorului judiciar actele prevazute in art. 28 al legii, in conditiile prevazute in art. 35 al aceluiasi act normativ.
In cuprinsul notificarii s-a invederat ca fapta de a nu pune la dispozitia administratorului judiciar actele solicitate constituie infractiune si se pedepsete cu inchisoare sau cu amenda.
Ulterior, pârâtul s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar și a predat actele contabile ale debitoarei.
In urma analizării documentelor contabile lichidatorul judiciar a constatat că ajungerea societatii in incetare de plati se datorează înregistrării unor cheltuieli din exploatare ridicate, aflate peste nivelul veniturilor obtinute din activitatea desfasurata, determinind incheierea ultimelor doua exercitii financiare cu pierdere, acumularii de datorii semnificative fata de partenerii de afaceri, ca principal efect al dezechilibrului financiar, încasării greoaie a creantelor, iar in unele cazuri chiar neincasarea acestora, dupa cum rezulta si din cuantumul insemnat al acestora, reflectata in contabilitate. Principalii indicatori economico-financiari ai debitoarei prezinta o evolutie nefavorabila in special in ultimele doua perioade analizate, atât la nivel de lichiditate generala, cit si din perspectiva gradului de indatorare.
Cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a-g, lichidatorul judiciar a concluzionat ca exista premisele ca, in lipsa punerii la dispozitie a tuturor documentelor financiar contabile, precum si a neprezentarii bunurilor detinute in patrimoniul in vederea inventarierii, pentru o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie incidente dispozitiile legale mai sus indicate.
Pe de alta parte conform bilantului contabil aferent anului 2010, societatea detinea creante de recuperat în sumă de 260.472 lei, stocuri în sumă de 223.547 lei, disponibil in casierie si conturi la banci în sumă de 108 lei.
In aceste conditii, lichidatorul judiciar a intocmit o noua adresa prin care a solicitat, sa se procedeze de urgenta, la predarea intregii evidente contabile a societatii, inclusiv a contractelor comerciale si facturile fiscale intocmite, precum si la predarea bunurilor din patrimoniul societatii care sunt evidentiate in bilnatul contabil aferent anului 2010.
In cuprinsul notificarii s-a invederat ca in temeiul dispozitiilor cuprinse in art. 44 ind. 2 al Legii 85/2006, privind insolventa comerciala, "debitorul prin reprezentantul sau legal are obligatia de a pune la dispozitia lichidatorului judiciar toate informatiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea si averea sa, sub sanctiunea prevazuta la art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 2 lit. d,e din c.p.c.";.
De asemenea s-a indicat ca in cazul in care nu va intelege sa dea curs solicitarilor, lichidatorul judiciar urmeaza sa formuleze impotriva membrilor organelor de conducere o cerere intemeiata pe dispozitiile cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a, d.
Cu toate ca aceasta notificare a fost confirmata de primire la sediul societatii debitoare la data de 17 octombrie 2011, pana la aceasta data administratorul statutar nu a inteles sa se conformeze solicitarilor lichidatorului judiciar.
In ce priveste pasivul societatii debitoare, acesta este evidentiat in tabelul definitiv de creanțe, cuantumul acestuia fiind 154.533,24 lei.
In conformitate cu prevederile cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a, d al legii 85/2006, privind insolventa comerciala, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în încetare de plăți să fie suportată de membrii organelor de conducere, care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: au folosit bunurile persoanei juridice în interesul propriu sau cel al unei alte persoane; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Avînd în vedere toate aceste aspecte invederate pe larg, lichidatorul judiciar consideră că în speță sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 138 alin. 1 lit. a, d al Legii 85/2006, privind insolventa comerciala, fiind întrunite cumulativ cele patru condiții. Faptele au fost săvârșite de o persoana care a avut calitatea de membru al organelor de conducere: în sensul că dl. H. M. S. a avut calitatea de administrator statutar potrivit datelor existente la ORC. Faptele care au fost săvârșite sunt expres prevăzute de lege, fiind vorba de fapte prevăzute în art. 138 alin. 1 lit. a, d al legii 85/2006, privind insolvența comercială. În aceste condiții, lipsa documentelor contabile, nepredarea acestora și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 138 al legii, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea 31/1990, care în art. 73 stabilește că administratorii sunt
solidari răspunzători față de societate pentru corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea 82/1991, legea contabilității, stabilește că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. De altfel neținerea contabilității în mod corect, face imposibilă sesizarea dificultăților financiare pe care societatea le întâmpină, precum și a apariției stării de insolvență. Neținerea contabilității în conformitate cu legea denaturează rezultatele economico- financiare ale debitoarei și nu respectă cel puțin unul dintre principiile de bază ale Legii Contabilității, respectiv imaginea fidelă a patrimoniului, adică a activului și pasivului debitoarei În cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă conform cu legea, există o prezumție de culpă, deoarece neținerea evidenței contabile conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței bunurilor din acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de aceștia cu bunurile societății și cu fondurile acesteia. Înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că ele pot fi verificate și că își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
In ce priveste bunurile societatii, desi asa cum s-a aratat in patrimoniul societatii figureaza stocuri in valoare de 223.547 lei, acestea nu au fost predate lichidatorului judiciar, motiv pentru care nu au putut fi inventariate de acesta.
Situatia este similara si in ce priveste creantele pe care societatea le are de incasat fata de debitorii sai, creante al caror cuantum este de 260.472 lei, dar in lipsa documentelor justificative, respectiv contracte comerciale si facturi fiscale, lichidatorul judiciar nu poate demara procedurile judiciare in vederea recuperarii lor.
Raportat la aceste aspecte, lichidatorul judiciar considera ca in prezenta cauza exista prezumtia ca bunurile societatii au fost folosite in interes personal al administratorului statutar, H. M. S. . Prin săvîrșirea acestei fapte s-a cauza un prejudiciu al cărui cuantum este de 154.533,24 lei.
S-a arătat că între faptele săvârșite și ajungerea societății în încetare de plăți există un raport de cauzalitate.
Față de cele ce preced, precum si faptul ca administratorul statutar, nu a dat lămuriri despre bunuri și nici nu le-a prezentat, spre a fi evaluate, desi in uram inventarierii lor, i-au ramas in custodie, lichidatorul judiciar considera că sunt incidente prev. art. 138 al. 1, lit. a si d din Legea nr. 85/2006, coroborat cu prevederile art. 998 Cod Civil, între faptele administratorului statutar al debitoarei și ajungerea în stare de insolvență, există rapoarte de cauzalitate, motiv pentru care solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, pârâtul H. M. S. a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii ca fiind netemeinică și nelegală.
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că deținea calitatea de asociat unic si administrator al S.C. N. I. S.R.L. In contextul crizei economice globale, debitoarea a manifestat dificultăți in onorarea obligațiilor de plata asumate fata de principalul creditor B. - G. S. G. S.A., motiv pentru care acesta din urma a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva N. in cadrul dosarului nr._ . Prin Sentința Comerciala nr. 2007/_ pronunțata de Tribunalul Specializat C. in dosar nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei fata de N. si a fost desemnat in calitate de administrator judiciar J. I.P.U.R.L. Ulterior, prin Sentința Comerciala nr. 2820/_ pronunțata de Tribunalul Specializat C. in Ddosarul nr._ s-a dispus intrarea societății in faliment in procedura simplificata si a fost confirmat in calitate de lichidator judiciar J. I.P.U.R.L.
S-a arătat că starea de insolventa a N. a fost determinata de cauze obiective. In speța nu sunt indeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului. Răspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere prevăzuta de dispozițiile art.
138 din Legea nr. 85/2006 este o specie a răspunderii civile delictuale, care pentru a fi reținuta in sarcina organelor de conducere este necesara indeplinirea celor patru condiții: prejudiciul, fapta ilicita, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovăția persoanelor vizate. Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) si prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențiala pentru antrenarea răspunderii delictuale in cazurile prevăzute de Legea nr. 85/2006. Dar, prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea acestui tip de răspundere fiind necesara intrunirea a doua condiții cumulative: starea de insolventa a societății debitoare si săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevăzute de lege. Dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumția de culpa a administratorilor societății, ci faptele imputate acestora trebuie dovedite.
In speța, cererea lichidatorul judiciar conține simple afirmații nedovedite si contradictorii. Astfel, pe de o parte, lichidatorul judiciar menționează ca Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la starea de insolventa a N. intocmit la data de
_ a avut la baza situațiile contabile ale debitoarei aferente anilor 2008-2010. In curpinsul acestui Raport, lichidatorul judiciar arata ca starea de insolventa a societății a fost cauzata factori obiectivi cum ar fi conjunctura economica defavorabila cu consecința acumulării de obligații restante fata de partenerii de afaceri, neincasarea la randu-i a propriilor creanțe, înregistrarea unor cheltuieli din exploatare ridicate.
Cu toate acestea, lichidatorul judiciar conchide in felul următor: "exista premise/e ca in lipsa punerii la dispoziție a tuturor documentelor financiar - contabile, precum si a neprezentarii bunurilor deținute in vederea inventarierii, pentru o parte din pasivul societății ajunsa in incetare de plați sa fie incidente dispozițiile art. 138 alin. (1) litt. a) si d) ale Legii 85/2006".
Pe de alta parte, prin cererea ce face obiectul prezentului dosar lichidatorul judiciar menționează ca la sediul acestuia s-a prezentat pârâtul care a pus la dispoziție actele contabile ale societății care au fost analizate de către lichidatorul judiciar cu ocazia intocmirii Raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat starea de insolventa.
Cu toate acestea, cererea de angajare a raspunderii este motivata pe nepredarea către lichidatorul judiciar a documentelor contabile. Fata de aceste considerente, pârâtul a apreciat ca este necesar ca lichidatorul judiciar sa depună la dosarul cauzei Procesul Verbal de Inventariere incheiat cu ocazia predării de către subsemnatul a documentelor contabile.
Totodată, in cuprinsul cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a subsemnatului lichidatorul judiciar menționează ca subsemnatul nu a dat lămuriri cu privire la bunurile societății si nu Ie-a prezentat spre a fi evaluate, "deși in urma inventarierii lor, i-au rămas in custodie."
Fata de aceste aspecte, pârâtul a apreciat ca se impune obligarea lichidatorului judiciar sa depună la dosarul cauzei Procesul - Verbale de Inventariere incheiate cu ocazia inventarierii bunurilor debitoarei.
Mai mult, in cuprinsul Raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat starea de insolventa cat si in cuprinsul cererii ce face obiectul prezentului dosar, lichidatorul judiciar arata ca debitoarea are creanțe de recuperat in cuantum total de 260.472 lei, insa, in mod nelegal intelege sa formuleze prezenta cerere pentru obligarea pârâtului la plata intregului pasiv al debitoarei in cuantum de 154.533.24 lei.
In acest context, pârâtul a precizat că antrenarea răspunderii reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006 depinde de constatarea insuficientei activului pentru plata intregului pasiv. In aceste condiții, specialitatea unei astfel de acțiuni se opune la antamarea raspunederii in mod nediferentiat, adică ori de cate ori s-ar constata săvârșirea vreuneia din faptele menționate la art. 138 din Legea nr. 85/2006, independent de insuficienta activului debitoarei. Or, daca creanțele de recuperat ale societății debitoare sunt indestulatoare pentru acoperirea intregului pasiv, atunci acțiunea in răspundere devine inutila. Astfel, si din acest punct de vedere, acțiunea lichidatorului judiciar apare ca netemeinica si nelegala.
S-a arătat că în speța nu este incidența fapta prevăzuta de dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006. Dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere pentru utilizarea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane. Pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a), este necesar sa se facă dovada certa ca administratorii au utilizat bunurile sau creditele societății in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane juridice.
In speța, lichidatorul judiciar nu probează in niciun fel imprejurarea si nici modalitatea in care, in calitate de administrator al debitoarei, pârâtul ar fi utilizat bunurile sau creditele debitoarei in interes propriu sau al unei alte persoane juridice. Mai mult, lichidatorul judiciar nu dovedește existenta legăturii de cauzalitate intre presupusa fapta si ajungerea debitoarei in stare de insolventa.
In mod nelelegal, lichidatorul judiciar se limitează la a face prezumții nefondate potrivit cărora bunurile societății ar fi fost folosite in interes personal de pârât. Or, dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) nu instituie prezumția de culpa a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite.
In speța nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006. Textul de lege menționat reglementează următoarele situații: a fost ținuta o contabilitate fictiva au dispărut unele documente contabile sau nu a fost ținuta o contabilitate in conformitate cu legea, fapte nedovedite de creditoare. Împrejurarea ca pârâtul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 in termenul prevăzut de art. 35 din lege nu poate fi asimilata cu neindeplinirea obligației de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, in lipsa unor probe certe. De altfel, pentru aceasta ultima fapta, respectiv nedepunerea actelor prevăzute de art. 28, Legea nr. 85/2006, legea insolventei stabilește sancționarea
administratorului in condițiile art. 147 si nu in condițiile art. 138, deci, fapta nu poate fi incadrata ca o cauza a stării de insolventa.
In ceea ce privește obligația administratorilor de a tine registrele cerute de lege, condiția impusa de legiuitor este ca neindeplinirea acesteia, adică netinerea unei contabilități in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societății in stare de insolventa.
Așadar, faptul ca pârâtul, in calitate de administrator nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natura sa duca la angajarea răspunderii acestuia in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societății in stare de insolventa. Lichidatorul judiciar nu indica in concret prin care fapte săvârșite de către pârât, anterior deschiderii procedurii falimentului, s-ar fi cauzat starea de insolventa a debitoarei, invederand doar ca paguba reclamata ar fi fost generata de neconducerea evidentei contabile conform dispozițiilor legale in vigoare si ca acestuia i-au fost predate doar parte din documentele contabile.
Este fara putința de tăgada ca legiuitorul a intenționat sa dea un inteles complex situației prevăzute la litera d) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, in care sunt necesare indeplinirea mai multor condiții pentru a se putea dispune atragerea răspunderii personale patrimoniale, si anume fapta respectiva sa fi condus la ajungerea societății in stare de incetare de plați, prin fapta respectiva sa se fi produs un anumit prejudiciu creditorilor (de exemplu neinregistrarea unei creanțe in contabilitate), iar intre fapta comisa si prejudiciu sa existe o legătura cauzala, un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
In speța, lichidatorul judiciar nu face dovada indeplinirii cumulative a acestor condiții, astfel ca simplele susțineri ale acestuia in sensul ca legătura de cauzalitate este evidenta, dat fiind faptul ca situația contabila a societății nu a fost condusa conform prevederilor legale nu pot fi avute in vedere de către instanța.
Prin precizarea cererii depusă la dosar, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului până la concurența sumei de 154.533,24 lei, suma care reprezintă întreg pasivul debitoarei, in temeiul dispozitiilor cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a al Legii 85/2006.
In motivare lichidatorul judiciar a arătat că in conditiile in care nu i-au fost predate documentele contabile ale societatii si nici bunurile care la data deschiderii procedurii se aflau in patrimoniul societatii debitoare, lichidatorul judiciar a formulat o cerere intemeiata pe dispozitiile cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a, d al legii 85/2006, privind insolventa comerciala, prin care am solicitat obligarea fostului administrator statutar al societatii debitoare la suportarea intregului pasiv al societatii ajunsa in incetare de plati.
Ulterior, acesta a inteles sa puna la dispozitia lichidatorului judiciar o parte din stocurile care la data deschiderii procedurii se regaseau in patrimoniul societatii, precum si documentele contabile ale societatii aferente perioadei 2008-2010.
In exercitarea atributiilor care revin lichidatorului judiciar, actele contabile predate au fost analizate, fiind intocmita o completare a raportului cu privire la cauzele si imprejurarile care au determinat ajungerea societatii in incetare de plati.
In urma verificarii actelor contabile, lichidatorul judiciar a constatat ca în ce priveste imobilizarile corporale ale societatii, potrivit balantei de verificare aferenta lunii decembrie 2008, aceasta figureaza cu un mijloc de transport, respectiv Chevrolet Klas/SN 3 Kalos, aproape integral amortizat, care a fost instrainat in cursul lunii februarie 2009, tranzactia efectuindu-se la pretul de piata. Potrivit balantei de verificare aferenta lunii decembrie 2010, debitoarea nu mai figureaza cu bunuri de natura imobilizarilor corporale. Referitor la stocurile pe care le detine debitoarea, potrivit balantei de verificare aferenta lunii decembrie 2008, debitoarea figura cu materii prime in valoare de 1.288,26 lei, materiale consumabile in cuantum de 55,20 lei si marfuri in valoare de 70.276,07 lei. De-a lungul perioadei analizate, s- au vindut cu preponderenta marfuri constind in henna, tranzactii care au decurs in mod normal, dar si o serie de marfuri pentru care nu a fost identificata modalitatea de intrarea in patrimoniul debitoarei (facturi de achizitie). Conform balantei aferente lunii decembrie 2010, debitoarea figureaza scriptic cu marfuri constind in materii prime in valoare de 1.288,26 lei, materiale consumabile in cuantum de 80,19 lei si marfuri in valoare de 138.677,95 lei. Potrivit balantei stocurilor aferenta lunii august 2011, debitoarea figureaza cu materii prime (profil u si teava 70*70) in valoare de 1.288,28 lei, materiale consumabile in cuantum de 24,9 lei si marfuri in valoare totala de 138.586,60 lei, dintre care, cu titlu de exemplu, mentionam: henna, elemente componente tocat deseuiri lemn, dulapuri, cutie tocator, paste tomate, seturi inele, etc. Cu privire la henna, am indicat prin intermediului inscrisurilor inregistrate la dosar faptul ca o parte din acest stric avea termenul de valabilitate depasit, in timp ce o parte, datorita faptului ca a fost depozitat in conditii improprii s-a degradat nemaiputind face obiectul procedurii de valorificare. Privitor la restul bunurilor evidentiate in contabilitatea societatii,
pina la data intocmirii prezentei cereri ele nu au fost predate in vederea inventarierii si evaluarii lor.
Referitor la creantele de recuperat detinute de debitoare, potrivit balantei de parteneri aferenta perioadei ianuarie 2011-august 2011, in contul "clienti"; - 4111- mai exista un sold debitor de 361.003,97 lei. In urma analizarii ultimelor documente contabile puse la dispozitie de catre administratorul statutar, s-a constatat ca, in contrapardita cu situatia soldurilor clientilor la sfârsit de decembrie 2009, aproape toate facturile din care decurg aceste creante sunt prescrise. Pe de alta parte, sumele care ar putea face obiectul unor actiuni de recuperare au in calitate de debitori persoane fizice sau juridice cu domiciliul pe teritoriul unor state asiatice, motiv pentru care practic recuperarea lor este imposibila.
Având in vedere cele arătate, lichidatorul judiciar consideră ca in prezenta cauza sunt incidente dispozitiile cuprinse in art. 138 alin. 1 lit. a al legii, in conditiile in care asa cum s-a invederat una dintre cauzele intrarii societatii in incetare de plati este starea de pasivitate a administratorului statuar referitor la recuperarea creantelor de incasat, precum si ca nepredarea bunurilor lichidatorului judiciar, instituie prezumtia ca aceste bunuri au fost folosite in interes personal.
De altfel, acest fapt reiese fara nici un dubiu, in conditiile in care, cuantumul creantelor de incasat prescrise este net superior datoriilor pe care societatea le inregistra la data deschiderii procedurii falimentului, asa cum sunt acestea reflectate in tabelul definitiv al creditorilor.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2007/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC N. I. S., fiind desemnat administrator judiciar J. I. . Prin sentința civilă nr. 2820/_ s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar și s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată. La termenul de judecată din data de_ a fost definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, valoarea totală a masei credale fiind de 154.533,24 lei.
Pârâtul H. M. S. a deținut calitatea de administrator al debitoarei de la data înființării societății și până la momentul intrării acesteia în faliment(f.22).
În cuprinsul raportului întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006(f.11-14) s-a reținut că apariția stării de insolvență poate fi explicată prin înregistrarea unor cheltuieli din exploatare ridicate, aflate peste nivelul veniturilor obținute din activitatea desfășurată, acumularea de datorii semnificative față de partenerii de afaceri, încasarea cu dificultate a creanțelor sau chiar neîncasarea acestora. În cuprinsul raportului, lichidatorul judiciar a precizat că, în măsura în care administratorul statutar nu va preda documentele contabile și bunurile deținute în patrimoniu, pentru o parte din pasivul debitoarei vor fi incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În cursul soluționării prezentului litigiu, pârâtul a predat lichidatorului documentele contabile ale debitoarei, astfel încât prin precizarea cererii depuse la dosar la data de_ s-a arătat că cererea este susținută numai în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006(f.101-103).
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control
decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului
de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportată membrii organelor de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
În urma verificării documentelor contabile ale debitoarei, lichidatorul judiciar a concluzionat că în balanța de stocuri întocmită în august 2011(f.109), debitoarea figura cu materii prime în valoare de 1.288,28 lei, materiale consumabile în cuantum de 24,9 lei și mărfuri în valoare de 138.586,60 lei. Din totalul mărfurilor evidențiate în actele contabile au fost predate lichidatorului judiciar numai produsele henna(f.48), restul bunurilor nefiind predate în materialitatea, după cum nu s-a făcut nici dovada unei eventuale casări a acestora.
Pârâtul a solicitat la termenul de judecată din data de_ acordarea unui nou termen pentru a fi predate toate aceste mărfuri, cerere care a fost respinsă de judecătorul sindic având în vedere că încă de la data de_ s-au acordat termene pentru a fi predate mărfurile evidențiate în patrimoniul debitoarei, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârât. Astfel, din totalul mărfurilor evidențiate în patrimoniul debitoarei, au fost predate lichidatorului judiciar numai mărfuri în valoare de 71.928,21 lei, iar pentru restul mărfurilor în valoare de 66.658,39 lei nu au fost prezentate documente care să justifice predarea acestora practicianului în insolvență sau o eventuală casare a acestora.
În legătură cu utilajele și piesele de schimb menționate în procesul verbal de custodie încheiat la data de_, martorul Drăghia I. care a semnat acest act a arătat că aceste bunuri au fost cumpărate de debitoare de la SC STRATOS MOB SA și urmau a fi folosite ca piese de schimb pentru o linie tehnologică pe care debitoarea urma să o asambleze în Iran(f.76). În anul 2009 aceste utilaje au fost valorificate ca fier vechi, iar banii au fost plătiți de către SC Remat SA societății debitoare. Martorul a arătat că utilajele care au fost vândute ca fier vechi nu puteau fi folosite independent de linia tehnologică. Față de probele administrate, judecătorul sindic reține că pârâtul a justificat modul în care au fost valorificate utilajele și piesele de schimb menționate în procesul verbal de custodie încheiat la data de_ .
În evidențele contabile ale debitoarei sunt înregistrate și creanțe în valoare totală de 361.003,97 lei, iar cu privire la acestea lichidatorul judiciar a concluzionat că cea mai mare parte sunt prescrise, iar sumele care ar putea face obiectul unor acțiuni de recuperare sunt datorate de persoane fizice sau juridice cu domiciliul pe teritoriul unor state asiatice.
Pârâtul nu dovedit că a încercat recuperarea acestor creanțe, iar în măsura în care creanțele ar fi fost recuperate ar fi fost posibilă acumularea de lichidități în patrimoniul debitoarei și evitarea apariției stării de insolvență. Ca urmare a nerecuperării acestor creanțe s-a creat un folos clienților care datorau aceste sume deoarece aceștia au beneficiat de bunurile sau serviciile prestate de debitoare, dar nu au achitat contravaloarea acestora.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele, precum și faptul că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar toate mărfurile evidențiate în balanța de stocuri întocmită în august 2011 și nu a dovedit demersurile pe care le-a făcut pentru a recupera creanțele debitoarei.
Față de situația relevată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata pasivului debitoarei în cuantum de 154.533,24 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar J. I. în contradictoriu cu pârâtul H. M. S., dom. în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.126, jud.C. .
Obligă pârâtul la plata sumei de 154.533,24 lei reprezentând pasivul debitoarei SC N.
I. S. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din 8 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
S. I. F. B.
Red.SI/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3005/2013. Răspundere organe de... | Încheierea civilă nr. 1614/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
