Decizia civilă nr. 7253/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
DECIZIE CIVILĂ Nr. 7253/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. C. M. împotriva sentinței civile nr.1849 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al tribunalului M. în contradictoriu cu intimații SC C. S. prin lichidator judiciar CII B. L., SC C. S., recurent, având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 1849 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al T. ui M. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Cabinet Individual de I. B. L. lichidator al SC C. SS, împotriva pârâtului C. C. M. în calitate de administrator statutar al debitoarei SC C. SS, aflată în procedură și, în consecință:
Pârâtul a fost obligat să suporte cu averea proprie, parte din pasivul debitoarei falite în cuantum de 1.477.601,74 lei.
În considerente se reține că, Cabinet Individual de I. B. L., desemnat în dosarul de faliment al debitoarei SC C. SS, a chemat în judecată pe pârâtul C. C. M. solicitând obligarea acestuia la suportarea unei părți a pasivului neacoperit al debitoarei, în cuantum de 1.477.601,74 lei.
Prin sentința civilă nr. 1905 din_ pronunțată în dosar nr. _
, Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de creditoarea BRD - G.
S. G., G. B. M. dispunând deschiderea procedurii generale de
insolvență a debitoarei SC C. SS iar Cabinet Individual de I.
B. L. a fost desemnat administrator judiciar.
Intrarea în procedura simplificată de faliment a debitoarei a fost dispusă prin sentința civilă 2185 din_, urmare eșuării planului de reorganizare fiind confirmat în calitate de lichidator administratorului judiciar menționat mai sus.
S-a mai susținut că urmare demersurilor repetate și după o mare perioadă de timp, pârâtul a pus la dispoziția lichidatorului, în mod parțial și incomplet, actele și documentele contabile prevăzute de art. 28 al. 1 din Legea 85/2006, pentru cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență.
Urmare analizării acestor acte, lichidatorul a constatat o serie de aspecte imputabile administratorului judiciar, astfel:
Situația incertă a clienților de la momentul deschiderii procedurii de insolvență, incertitudinea datelor din evidența contabilă, diferențele între
listele prezentate și balanțele de verificare contabilă, operațiuni de compensare a clienților cu furnizorii în luna martie 2009 la nivelul sumei de 102.930 lei fără a exista documente justificative de compensare, ridicarea sumei de 50.000 ei reprezentând împrumuturi acordate societății, în numerar, fără documente justificative.
Diferența între soldul final din balanța de verificare contabilă aferentă lunii decembrie 2007, respectiv soldul inițial aferent lunii decembrie 2007 în valoare de 4.3783.408,47 lei, sold debitor 4.384.408,71 iar soldul inițial al lunii ianuarie 2008 este de 4.504.409,47 lei, sold debitor 4.504.408,71 lei sold creditor, nefiind respectat principiul egalității soldurilor în anul 2007 și cel al continuității în anul 2008, aspecte care demonstrează neconducerea contabilității în conformitate cu legea.
La_ debitoarea SC C. S. a achiziționat cu factura nr. 0055381, în valoare de 215 lei, un pat pliant cu saltea și fețe Flora B, ceea ce demonstrează că administratorul statutar a achiziționat pe societate bunuri care nu au nici o legătură cu obiectul de activitate al acesteia.
În luna octombrie 2006 s-a majorat artificial pasivul societății cu suma de 145.891 lei, conform datelor cuprinse în evidența contabilă și concretizată în jurnalul notelor contabile din luna octombrie 2006, fără a fi depusă efectiv această sumă.
Conform datelor de la Registrul C. din luna iulie 2005 și până la data formulării acțiunii, nu s-a realizat nici o majorare de capital social al debitoarei, astfel că prin înregistrarea în contabilitate a celor două note contabile, în fapt s-a realizat o majorare a pasivului societății.
În drept a invocat dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 modificată, privind procedura insolvenței
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția tardivității formulării acțiunii arătând că aceasta a fost înregistrată la mai bine de 3 ani de la data deschiderii procedurii de insolvență.
Cu privire la reținerea dispozițiilor alin. 1 lit. a al art. 138 în sarcina pârâtului, acesta a solicitat instanței să observe contradictorialitatea opiniei exprimate. Astfel, după cum se afirmă în cererea introductivă, lit. a alin. 4 art. 138 se raportează la folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane. Prin urmare, reținerea de către lichidator a unei fapte culpabile prin angajarea în funcția de consilier juridic urmează a fi înlăturată pe de o parte ca depășire a atribuțiilor și pe de alta ca neconformă cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește afirmația lichidatorului potrivit căreia ar fi fost încasate de către administrator anumite sume de la diverși clienți debitori ai societății, arată că trebuie respectate normele privind documentele justificative legal admise pentru dovedirea unei plăți.
Corectarea erorilor contabile se efectuează conform prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr._, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit conform pct. 63 din Reglementările contabile conforme cu Directivele europene aprobate prin ordinul menționat, corectare erorilor constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat.
În cazul erorilor aferente exercițiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informațiilor comparative prezentate în situațiile financiare. Informațiile comparative referitoare la poziția financiară și performanța financiară, respectiv modificarea poziției financiare, sunt prezentate în notele explicative.
Pe cale de consecință, afirmațiile lichidatorului numit potrivit cărora se încearcă punerea în sarcina administratorului o așa zisă neconducere a contabilității conformă cu legea nu pot fi avute în vedere.
În concluzie, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre fapte limitativ prevăzute la art. 138 din lege.
În ceea ce privește fondul cererii promovate de lichidator, pârâtul solicită a observa că nici unul din aspectele invocate nu se raportează la vinovăția administratorului, deoarece enumerarea faptelor ce pot atrage răspunderea acestuia este limitativ prevăzută de lege.
Nu în ultimul rând, nu a fost stabilită legătura de cauzalitate între presupusele fapte ilicite și prejudiciul reținut a fi produs prin aceste presupuse fapte.
În probațiune s-au depus copii de pe raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, tabelul definitiv consolidat actualizat ca urmare distribuirilor realizate în cadrul procedurii, notificările trimise administratorului special și consilierului juridic al debitoarei, borderouri de recomandate, balanțele contabile ale debitoarei pe lunile ianuarie 2008, septembrie 2008, decembrie 2007, ianuarie 2009, două procese verbale de scăzământ din_ întocmite de debitoare, jurnalul notelor contabile, fișa de cont analitic, lista soldurilor la sfârșitul lunilor mai și iunie 2009, un proces verbal întocmit la 12 noiembrie 2009 de administratorul judiciar și administratorul special.
Prin sentința civilă nr. 1905 din_ pronunțată în dosar nr. _
, Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de BRD - G. S. G.
, G. B. M., dispunând deschiderea procedurii generale de insolvență a acesteia iar Cabinet Individual de Insolvență B. L. a fost desemnat administrator judiciar.
Intrarea în procedura simplificată de faliment a debitoarei SC C.
SS și confirmarea în calitate de lichidator a administratorului judiciar
menționat mai sus a fost dispusă prin sentința civilă nr. 313 din_, urmare eșuării planului de reorganizare propus de societatea debitoare.
Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de I. iar pârâtul, în calitate de administrator statutar a fost notificat de lichidator la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele O. ui R. C.
M., pentru a preda documentele contabile ale societății și situația bunurilor acesteia.
În dosarul de faliment s-au înregistrat 19 declarații de creanță din partea creditorilor SC R. L. I. SA B. pentru suma de 35.308,81 lei, B. - G. S. G., G. B. M. pentru suma de 1.110.080,60 lei, Lakatos Francisc M. pentru suma de 5.280 lei, D. G. a F. P.
M. pentru suma de 83.751 lei, P. S. pentru supma de 26.980 lei, SC H. R. S. pentru suma de 5.376,64 lei, SC D. B. R. C. erț S.
B. pentru 1.192,60 lei, SC S. I. S. H. pentru 534,58 lei, SC D.
SS pentru 19.786,56 lei, E-On G. R. SA Târgu M. pentru 1.901,78 lei, SC G. P. de P. E. S. O. pentru 5.529,43 lei, SC
SS B. M., SC SS O. pentru 125.612,15 lei, SC C. SA Z. pentru 24.336,74 lei, SC Delata M. S. B. M. pentru 689,74 lei, SC E. SA B. M. pentru 131,36 lei, SC A. ’S Pod C. S. Dej pentru 6.806,55 lei, SC V. DS T. pentru 1.615,32 lei, SC T. S. Botiz pentru 9.384 lei SC S. K. I. SS G. pentru 1.922 lei și SC A. S. C. pentru 6.121,46 lei, totalul masei credale fiind de 1.477.601,74 lei, aspect ce rezultă din tabelul definitiv consolidat actualizat, urmare distribuirilor realizate al obligațiilor societății.
Conform rapoartelor întocmite de lichidator, pârâtul ar fi înstrăinat un buldoexcavator care constituie garanția B. - G.S.G. SA G. B. M. către o societate comercială însă cum actele contabile i-au fost predate cu multă întârziere, acțiunea în anularea actului de vânzare nu a putut fi inițiată fiind depășit termenul prevăzut de lege.
Din evidențele contabile ale debitoarei reiese că administratorul societății a ridicat în luna iunie 2009, suma de 50.000 lei reprezentând
împrumuturi acordate societății, în numerar, fără a exista documente justificative în acest sens.
Lichidatorul a constatat că în iunie 2008 s-au întocmit două procese verbale de scăzământ fără documente din care să rezulte că bunurile mobile scoase din contabilitate au fost deteriorate ca urmare a manipulării, astfel că prin acest tip de operațiune puteau fi scoase din contabilitate toate mărfurile debitoarei. în valoare de 13.207,49 lei, respectiv de 25.792,44 lei iar în luna octombrie 2006 s-a înregistrat în contabilitate o diminuare a stocurilor de mărfuri cu suma de 85.447,93 lei, sumă care a trecut pe cheltuieli de reparații.
În luna septembrie 2008, rulajul lunar din balanța contabilă de 4.207.133,49 lei, iar rulajul din jurnalul notelor contabile al lunii septembrie este de 4.091.439,49 lei, diferența de 115.649 lei reprezentând o operațiune efectuată direct în balanța contabilă și în acest caz, fără a putea fi cunoscută.
Față de cele arătate și având în vedere că administratorul statutar nu a pus la dispoziția lichidatorului activele și disponibilitățile bănești ale societății, judecătorul - sindic a apreciat că pârâtul și-a însușit bunurile în interesul său sau al altei persoane fizice sau juridice, aspect ce atrage răspunderea pârâtului, în conformitate cu art. 138 al. 1 lit. a din Legea privind procedura insolvenței, modificată.
Din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că în ciuda demersurilor întreprinse, pârâtul, în calitate administrator statutar, nu a pus la dispoziția lichidatorului toate actele și documentele contabile ale debitoarei, iar cele pe care le-a prezentat erau incomplete și întocmite nelegal, uneori în două variante, respectiv soldul final din balanțele de verificare contabilă aferente lunii decembrie 2007 și ianuarie 2008, instanța constată că pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile sau a ținut o contabilitate fictivă, împrejurare ce atrage răspunderea pârâtului conform art. 138 al. 1 lit. d din aceeași lege.
Prin nepredarea bunurilor societății, pârâtul a ascuns o parte din activul debitoarei, fapt ce atrage răspunderea acestuia în baza art. 138 lit. e din legea menționată, lichidatorul fiind în imposibilitate să-l valorifice conform atribuțiilor sale reglementate de Legea insolvenței, în vederea acoperirii masei credale.
Pe de altă parte, prin nepredarea în întregime a situației debitorilor societății și a documentelor contabile, lichidatorul nu a putut proceda la recuperarea creanțelor societății falite, sume ce ar fi acoperit măcar o parte din masa credală.
Din perspectiva aspectelor arătate anterior, tribunalul a considerat că susținerile pârâtului sunt nefondate și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă aceștia au folosit bunurile sau creditele societății în folosul lor sau al altor persoane, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice care ar fi putut fi valorificat în procedură.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată a fost apreciată ca fiind întemeiată și a fost admisă ca atare, ținând seama de prevederile art. 11 lit. g raportat la art. 138 al. 5 din legea menționată anterior, cu consecința obligării pârâtului la suportarea pasivului debitoarei falite.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul C. C. M.,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si rejudecând cauza, respingerea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii patrimoniale reținând ca recurentul se face vinovat de ajungerea sociatatii in stare de insolventa pentru săvârșirea fapltelor prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a), d) si e), in condițiile in care in ultimii doi ani, activitatea societății a fost supervizată de administratorul judiciar, in prezent având calitatea de lichidator judiciar in cauza. Or, faptele pentru care se solicita atragerea răspunderii ar fi fost săvârșite în aceasta perioada, lichidatorul intemeindu- si cererea pe propria turpitudine.
Cu privire la reținerea dispozițiilor alin. 1 lit. a) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, menționează contradictorialitatea opiniei exprimate. Astfel, după cum se afirma in cererea introductiva, lit. a) alin. 4 art. 138 se raportează la "folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in folosul unei alte persoane". Prin urmare reținerea de
către lichidator a unei fapte culpabile prin angajarea in funcția de consilier juridic urmează a fi înlăturata pe de o parte ca depășire a atribuțiilor si pe de alta ca neconforma cu dispozițiile legale.
În nici un moment nu se poate retine in sarcina administratorului statutar săvârșirea vreunei fapte de natura sa conducă la starea de insolventa a societatii. In mod complet nejustificat si nedovedit, lichidatorul atribuie in sarcina administratorului culpa exclusiva pentru tergiversarea anumitor proceduri, proceduri care reveneau administratorului judiciar, acesta din urma trebuind sa depună toate diligentele pentru întocmirea raportului pe cauza si a celor de activitate.
In ceea ce privește afirmația lichidatorului potrivit căreia ar fi fost încasate de către administrator anumite sume de la diverși clienți debitori ai societății, arată ca trebuie respectate normele privind documentele justificative legal admise pentru dovedirea unei plați.
În cursul activităților comerciale desfășurate de orice societate comerciala, din diverse motive, pot exista situații in care anumite evenimente si operațiuni nu au fost înregistrate in contabilitate la momentul efectuării lor sau au fost înregistrate eronat, conducând la înregistrarea si raportarea unui rezultat greșit.
Corectarea erorilor contabile se efectuează in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr._, cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, conform pct 63 din Reglementările contabile conforme cu Directivele europene aprobate prin ordinul menționat, colectarea erorilor constatate in contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat.
Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determina modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții.
In căzui erorilor aferente exercițiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informațiilor comparative prezentate in situațiile financiare. Informații comparative referitoare la pozitia financiara si performanta financiara, respectiv modificarea poziției financiare sunt prezentate in notele explicative.
Veniturile sau cheltuielile ce au fost omise sau înregistratei eronat la data la care au fost ocazionate se înregistrează sau se corectează in contabilitate la data constatării lor.
Daca eroarea este descoperita in cursul exercițiului financiar in care aceasta s-a produs, corectarea se face prin înregistrarea veniturilor sau cheltuieli aferente, direct in conturile corespunzătoare de venituri si cheltuieli.
Pe cale de consecința, afirmațiile lichidatorului numit potrivit cărora se incearca punerea in sarcina administratorului o asa zisa "neconducere a contabilității conforma cu legea" nu pot fi avute in vedere.
In concluzie, in cazul in care in raportul întocmit in conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabila apariția stării de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, să fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societății, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre fapte limitativ prevăzute la art. 138 din lege.
In ceea ce privește fondul cererii promovate de lichidator, arată că nici unul din aspectele invocate de expert nu se raportează la vinovăția
administratorului, deoarece enumerarea faptelor ce pot atrage răspunderea acestuia este limitativ prevăzută de lege.
Răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății in încetare de plați este strict limitata de art 138 din legea insolventei la săvârșirea faptelor enumerate in acest articol, textul de lege sancționând practic acele fapte care implica o deturnare a activității societății de la scopul comercial in vederea căruia a fost înființata si o utilizare a societății in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți.
Legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere in sarcina conducătorilor societății, numai pentru ca ar fi dispus continuarea activității societății care o ducea in mod vădit persoana juridica la încetare de plați.
Pentru nerespectarea obligației debitorului aflat in încetare de plați de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara si faliment in maxim 30 de zile de la apariția stării de insolventa nu este instituita o sancțiune care sa conducă la aplicarea dispozițiilor art. 138 din legea 85/2006. Aceasta din urma prevedere legala incriminează o fapta distincta de obligația stabilita prin art. 27 din lege,
impunând condiția continuării activității de către membrii organelor de conducere in interes propriu.
Si in ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d) si e) din legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a enunțat textul legal si a indicat generic presupuse fapte ale recurentului subsumate textelor normative invocate, fara a indica vreun mijloc de proba.
Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr.85/2006 reprezintă o procedură specială, de excepție, care justifică atragerea răspunderii personale a organelor de conducere a societății aflate în insolventa numai pentru motivele limitativ arătate în textul legii și numai în limita prejudiciului cauzat prin fapta proprie ce se încadrează în motivele strict prevăzute de dispozițiile art. 138.
Răspunderea reglementata de art. 138 din Legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a răspunderii trebuie sa cuprindă elementele prevăzute de art 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea si vinovăția, numai ca sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de legea 85/2006.
Afirmația lichidatorului ca potrivit legislației comerciale vinovăția administratorului este prezumata, nu poate fi primita întrucât natura juridica a răspunderii administratorului societății atrasa in conformitate cu art. 138 din lege poate fi una contractuala atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, intre subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotărârea adunării generale si este acceptat prin semnarea in Registrul C., ceea ce nu s-a probat in speța.
Doar in raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator sa o reprezinte si sa o angajeze in relațiile cu terți.
Fara a se face dovada săvârșirii acestor fapte si a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru aceasta răspundere, in speță a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creanțele in urma lichidării.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Pârâtul recurent a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de
unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. 1, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate la lit. a-g din același aliniat.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, poate fi antrenată răspunderea materială a persoanelor cărora le e imputabilă apariția stării de insolvență, dacă au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane";, lit. d. " au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";, iar pentru lit. e, "dacă au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia";.
Din actele de la dosar rezultă că au fost predate lichidatorului judiciar documente contabile ale societății pentru cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvența, în mod parțial, incomplet și după o mare perioadă de timp.
Lichidatorul judiciar a procedat la analizarea acestora și a întocmit raportul nr.671/_ asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, raport în care s-a prezentat modalitatea de întocmire și conducere a evidenței contabile.
De la data deschiderii procedurii de faliment, administratorul statutar al debitoarei falite avea obligația legală de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele și documentele contabile ale debitoarei falite, listele prevăzute de art. 28 din legea specială aplicabilă debitoarei, în mod complet, în vederea analizării lor, precum și bunurile societății evidențiate în aceste documente.
Rezultă din rapoartele de activitate depuse la dosarul cauzei, administratorul statutar al debitoarei nu a pus la dispoziția subscrisei actele și documentele contabile pentru cei trei anteriori deschiderii procedurii de insolvența, în mod complet, și nici listele prevăzute de ari 28 alin, 1 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența.
O primă categorie de probleme evocate de lichidatorul judiciar vizează situația clienților, respectiv a creanțelor de recuperat în ceea ce privește situația clienților, aceasta fiind incertă încă de la momentul deschiderii proceduri de insolvența împotriva debitoarei.
Astfel, debitoarea a prezentat situația clienților de încasat la data de_, în două variante, cu solduri diferite administratorul judiciar a solicitat debitoarei o situație a clienților evidențiată în actele contabile la data de_ ; ca urmare a acestui demers, administratorul statutar a prezentat o variantă a acestei liste; această lista rezultând cu solduri în negru și roșu, interpretarea pentru soldurile în roșu, cu minus, fiind că de fapt, societățile respective nu sunt clienți, ci furnizori, situație atipică care. dovedește conducerea incorectă a evidenței contabile, aceeași situație fiind regăsită și la listele cu furnizorii.
Administratorul statutar a promovat în instanță o serie de acțiuni în pretenții pentru recuperarea creanțelor.
Aceste litigii au fost însușite de către lichidatorul judiciar, acesta având obligația legală de a susține interesele societății. Lichidatorul judiciar a fost în imposibilitate de a reprezenta interesele societății motivat de faptul că administratorul statutar al debitoarei nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele justificative ale acțiunilor în pretenții promovate în perioada în care societatea avea drept de administrare.
Pe parcursul derulării acestor cauze, lichidatorul a încercat de nenumărate ori-sa intre în posesia acestor documente, însă fără nici un rezultat.
Acțiunile având ca obiect pretenții împotriva clienților neîncasați, au fost respinse din lipsa documentelor justificative.
În urma analizării documentelor prezentate cu mare întârziere de către administratorul statutar lichidatorului a constatat vânzarea din patrimoniul debitoarei a unui bun mobil de natura unui buldoexcavator către S.C, Gia Trans S.R.L. Deoarece acest bun ce a constituit garanția B.R.D, G.S.G. SA. Crup B. M., lichidatorul judiciar a intrat în posesia facturii fiscale foarte târziu, respectiv după expirarea termenelor de anulare prevăzute de legea nr. 85/2006 privind insolvența, nu a fost în măsură să realizeze demersurile legale care se impuneau, insă administratorul statutar al debitoarei cunoștea faptul că bunul înstrăinat constituia garanția creditorului garantat. Această afirmație este susținută de conținutul contractului de credit nr. 157/_ credit care a avui ca destinație achiziționarea acelui bun mobil, precum și de conținutul contractului de gaj nr. 261/_ .
Tot în ceea ce privește clienții de încasat ai societății S.C. C. S.R.L, în urma numeroaselor insistențe ale lichidatorului judiciar, administratorul statutar a prezentat lichidatorului judiciar o serie de documente contabile necesare inițierii demersurilor de recuperare a creanțelor.
Având în vedere incertitudinea datelor din evidența contabilă, diferențele între listele prezentate și balanțele de verificare contabilă, petenta a realizat demersurile prealabile formulării acțiunilor în instanța, respectiv de invitație la conciliere directă.
Ca urmare a acestui demers, o scrie de clienți ai societății s-au prezentat la sediul acesteia, punând la dispoziția lichidatorului judiciar declarații pe proprie răspundere a administratorului statutar, din care rezultă că facturile emise de debitoare, evidențiate în contabilitate fiind neachitate, au fost în fapt, achitate integral în numerar, preț încasat de către
C. C. și "depuși în societate" conform declarațiilor acestuia.
Cu privire la afirmația administratorului statutar că banii încasați de la clienți au fost depuși în societate, din analiza evidenței contabile, nu rezultă acest fapt, nu rezultă nici depunerea acestor banii ca plată a unei creanțe, împrejurare față de care, banii încasați în numerar, fără eliberarea chitanței, au fost folosiți în interes personal de către pârâtul C. C. M.
.
În luna martie 2009 s-a realizat operațiunea de compensare a clienților cu furnizorii, fără a exista documente justificative, compensare ce se ridică la nivelul sumei de 102.930 lei;
Această operațiune a fost apreciată ca fiind nelegală, motivat de lipsa documentelor justificative, și în lipsa unui proces verbal de compensare. În luna iunie 2009, Cătrișcău C., ridică suma de 50.000 lei reprezentând împrumuturi acordate societății, în numerar, fără a exista
documente justificative.
În iunie 2008 se înregistrează două procese verbale de scăzământ, în valoare de 13.207,49 lei, respectiv de 25.792,44 lei.
Lichidatorul judiciar a apreciat că aceste operațiuni au fost realizate fără nici un fundament legal motivat de faptul că nu există nici un document din care să rezulte că bunurile mobile scoase din contabilitate au fost deteriorate ca urmare a manipulării, pe cale de consecință, prin acest tip de operațiune puteau fi scoase din contabilitate toate mărfurile debitoarei.
O altă situație care a denaturat imaginea patrimoniului debitoarei o reprezintă diferența între soldul final din balanța de verificare contabilă aferentă lunii decembrie a anului 2007 și respectiv, soldul inițial aferent balanței de verificare contabilă pentru luna ianuarie 2008, respectiv soldul final al lunii decembrie 2007 în valoare de 4.384,409,47, sold debitor: 4384,44)8,71 lei (inacceptabilă existența inegalității), iar soldul inițial al lunii ianuarie 2008 este de 4.504.409,47 - sold debitor și 4.504.408,71 lei sold creditor; nu se respectă nici principiul egalității soldurilor în anul 2007 și nici principiul continuității al anului 2008;
Aceste aspecte demonstrează neconducerea contabilității în conformitate cu legea.
Pentru perioada aprilie - mai 2008 nu există balanțe si registre jurnal;
Fapta administratorului statutar de a nu preda bunurile care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței pentru a fi valorificate în procedura și sumele distribuite creditorilor creează prezumția că acestea au fost valorificate în interes personal de administratorul statutar al debitoarei.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991
"documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu a depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 și 2017 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art.138 alin.1 lit. d și e a fost admisă în mod legal.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. C. M. împotriva sentinței civile nr. 1849 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al T. ui M. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul C. C. M. împotriva sentinței civile nr. 1849 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||||
C. | I. D. | P. | A. | I. | A. M. N. | ȚÂR |
Plecată în C.O. Semnează pt. Vicepreședintele Curții
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: V.I.
| ← Încheierea civilă nr. 1614/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2743/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
