Decizia civilă nr. 10836/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios A. INISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ /a2

DECIZIE CIVILĂ Nr. 10836/2013

Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE DP

Judecător C. I.

Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC DS PRIN A. INISTRATOR SPECIAL V. E. P. împotriva sentinței civile nr. 1182 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații H&B I. S. LICHIDATOR JUDICIAR AL SC

DS, SC A. F. S., SC A. F. S. P. DE L. C. -N., având ca obiect acțiune în anulare_ /a2 act.in anulare dep.de H&B I. S. .

La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului..

C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Totodată, reține că deși legal citată recurenta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

C u r t e a ,

Prin sentința civilă nr. 1182 din_ pronunțată în dosarul nr. _

/a2 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de H & B I.

S. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC DS împotriva pârâtei SC DS prin administrator special V. E. P., și a pârâtei SC A. F. S., și în consecință:

S-a cosntatat nulitatea absolută a plăților efectuate de pârâta SC D.

S. în favoarea pârâtei SC A. F. S. în perioada_ -_, în cuantum total de 5.244,77 lei.

S-a dispus în sarcina pârâtei SC A. F. S. restituirea sumei în cuantum de 5.244,77 lei în contul unic al averii debitoarei SC DS .

În considerente se reține că prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2013 în dosarul cu nr. de mai sus, lichidatorul judiciar H & B I. S. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC DS, a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC DS prin administrator special V. E. P. și pârâta SC A. F. S., să se constate în baza disp. art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006 nulitatea operațiunilor de plată în valoare totală de 5.244,77 lei efectuate de debitoare după data deschiderii procedurii în favoarea pârâtei SC A. F. S., solicitându-se și obligarea acesteia la restituirea sumei în contul unic al averii debitoarei.

Reclamantul a susținut că în urma deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei, aceasta a efectuat în numerar în favoarea pârâtei creditoare SC A. F. S. 8 plăți în cuantum de 5.244,77 lei, conform chitanțelor nr. 0795618/_ în cuantum de 1.694,72 lei prin care au fost achitate facturile nr.200650775/_ și nr.200650778/_ și parțial factura nr.200650654/_ ; nr.0795374/_ în cuantum de 250 lei prin care au fost achitate facturile nr.200651264/_ și nr.200651267/_ și parțial factura nr.200655253/_ ; nr.0795624/_ în cuantum de 500 lei prin care a fost achitată factura nr.20065523/_ și parțial factura nr.2006655256/_ ; nr.0795383/_ în cuantum de 1.400 lei prin care a fost achitată parțial factura nr.200655256/_ ; nr.07952828/_ în cuantum de 300,05 lei prin care au fost achitate facturile nr.200655558/_, nr.200657151/_, nr.200657149/_ și parțial factura nr.200655256/_ ; nr.0795386/_ în cuantum de 500 lei prin care a fost achitată factura nr.200658473/_ și parțial factura nr.200658515/_ ; nr.0815915/_ în cuantum de 400 lei prin care a fost achitată factura nr.200658515/_ ; nr.0807534/_ în cuantum de 200 lei prin care a fost achitată parțial factura nr.200635549/_ .

Prevederile art.3 pct.14 din legea insolvenței definește această sintagmă ca fiind acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său, cum ar fi continuarea activității contractate conform obiectului de activitate, efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora, și asigurarea finanțării capitalului de lucru în limitele curente.

Prin raportare la această definiție pe care legiuitorul a înțeles să o cuprindă în dispozițiile legii speciale pentru a statua în mod clar și neechivoc asupra noțiunii de "activități curente";, judecătorul sindic reține faptul că ar fi fost considerate operațiuni de plată și încasări acele operațiuni derulate în perioada de observație, în condițiile în care ar fi vizat continuarea activității contractate de debitoare în conformitate cu obiectul de activitate.

Altfel spus, operațiunile de plată efectuate ar fi fost activități curente dacă pârâta SC A. F. S. ar fi livrat, în baza unui contract încheiat cu debitoarea anterior intrării în stare de insolvență sau chiar după deschiderea procedurii, marfă în derularea obiectului de activitate al debitoarei, iar debitoarea, în contraprestație, ar fi făcut plăți pentru plata acesteia, în vederea derulării propriei activități și realizării scopului pentru care a fost creată.

În speță, plățile făcute de către debitoare în timpul procedurii sunt însă aferente unor operațiuni de vânzare-cumpărare încheiate de debitoare și pârâta SC A. F. S. anterior deschiderii procedurii insolvenței, aspect care rezultă în mod neechivoc din cuprinsul facturilor depuse la dosar, facturi emise în cursul lunii februarie 2012, în condițiile în care deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC DS s-a făcut la data de 19 septembrie 2012.

Pretinsele creditări efectuate de către asociatul unic al debitoarei nu au nici un fel de relevanță în cauză, întrucât acestea au intrat în contul averii debitoarei anterior deschiderii procedurii și au fost utilizate în scopul realizării obiectului său de activitate, neavând o afectațiune specială pentru plata debitelor pârâtei.

În plus, doar în situația în care s-ar fi făcut dovada faptului că asociatul unic al debitoarei a efectuat aceste plăți din contul său personal, nu erau aplicabile în cauză disp. art.46 din Legea nr.85/2006, plățile nefiind în această situație nule, aspect care însă nu s-a dovedit, plățile fiind făcute din contul debitoarei după data deschiderii procedurii și nu din contul asociatului unic.

Motivul pentru care legiuitorul a reglementat în mod clar și neechivoc nulitatea plăților făcute de către debitoare după data deschiderii procedurii, în condițiile în care nu avea încuviințarea judecătorului sindic, încuviințare care nu există în cazul în speță, și nu întruneau cerințele pentru a putea fi considerate operațiuni curente prin raportare la art.3 pct.14 lit.b din Legea nr.85/2006, a fost aceea de a se evita plata unor creditori cu prioritate, cu nerespectarea disp. art.122 și a prev. art.123 din legea insolvenței, dispoziții care statuează în mod clar asupra unei anumite ordini de prioritate în care se impun a fi acoperite creanțele în funcție de rangul de preferință și de categoria din care face parte fiecare creditor în parte, cu condiția formulării declarației de creanță și înscrierii acestuia în tabelul definitiv ori tabelul definitiv consolidat al creanțelor.

Împotriva sentinței a formulat recurs S.C. DSR.L.

, solicitând admiterea recursului, in sensul anularii sentinței si implicit respingerea acțiunii in anulare.

În motivarea recursului arată că, prin sentința recurata, instanța de fond a admis acțiunea in anulare formulata de lichidatorul judiciar numit in cauza, considerând ca plățile efectuate de debitoarea DSR.L. către creditoarea S.C A. F. S.R.L in valoare de 5.244,77 lei sunt nule.

Instanța de fond considera ca cele 8 plați efectuate către creditoarea

S.C. A. F. S.R.L in valoare totala de 5.244,77 lei puteau fi efectuate dupa data deschiderii procedurii numai in cazurile prev. de art 49 sau in cazurile autorizate de către judecătorul sindic.

De asemenea, instanța de fond considera ca aceste plați către furnizori nu sunt operațiuni curente, in intelesul disp art 3 pct. 14 din legea insolventei, si de asemenea ca, desi acestea au fost efectuate prin creditarea firmei de către asociatul unic, acest aspect nu are relevanta, atâta timp cat banii au intrat in contul firmei si nu au avut o destinație speciala.

In contradictoriu arată ca aceste plați au fost operațiuni curente, efectuate in cursul normal al comerțului debitoarei, posibilitate prevăzuta de legiuitor in cuprinsul art 3, pct 14 lit b din Legea insolventei.

In cuprinsul acestui articol 3, pct 14 din legea insolventei legiuitorul prevede doua situații, respectiv: perioada de observație si cursul normal al comerțului, iar la lit b) se specifica categoriile de activități ce pot fi efectuate, prin raportare la speța:efectuarea operațiunilor ...de plați ".

Raportat la aceste situații prevăzute de legiuitor,in speța in cursul normal al comerțului, considera ca aceste plați nu pot declarate nule.

Mai mult, aceste plați au fost efectuate din banii personali ai asociatului firmei, care a creditat firma in mod continuu, mai ales in cursul anului 2012, cu o suma aproximativa de 57.950 lei. Creditările firmei debitoare de către asociatul unic, anterioare deschiderii procedurii insolventei, anexate in probatiune, demonstrează acest fapt, respectiv ca si aceste plați se efectuau tot din banii personali ai asociatului firmei.

Mai mult toate creditările efectuate de asociatul unic au avut o destinație speciala, si anume plata furnizorilor de medicamente, in considerarea relațiilor contractuale anterioare privind realizarea obiectului principal de activitate al societății -farmacie. Din contabilitatea societății reiese in mod evident ca toate creditările au avut destinația efectuării de plați către creditori.

Mai mult, aceste plați au reprezentat activități curente, prin insasi faptul ca, sunt rezultatul unor relații contractuale, anterioare deschiderii procedurii, privind furnizarea de marfa către debitoare in scopul realizării obiectului principal de activitate al acesteia, iar in contraprestatie D. a trebuit sa efectueze plata acestor mărfuri.

Mai mult, creditorii debitoarei nu cunoșteau despre procedura insolventei debitoarei si insistau in plata datoriilor, iar, in aceste condiții asociatul firmei a hotărât sa plătească din banii personali a este facturi scadente, creditând firma, deoarece acestea nu a mai avut incasari din marfa livrata.

De asemenea, in contradictoriu cu mențiunile instanței privind creditările realizate de asociatul unic potrivit cărora " doar in situația in care s-ar fi făcut dovada faptului ca asociatul unic al debitoarei a efectuat aceste plați din contul sau persoanal, nu erau aplicabile in cauza disp. art 46 din Legea 85/2006, plățile nefiind in aceasta situație nule, aspect insa care nu s-a dovedit, plățile fiind făcute din contul debitoarei dupa data deschiderii procedurii si nu din contul asociatului unic."

Menționează ca aceste plați s-au realizat in numerar si nu prin transfer bancar si atâta timp cat societatea nu a deținut bani in casierie, ca urmare a creditorilor asociatului unic, evident ca aceștia proveneau de la acesta.

Mai mult, chiar legiuitorul prin art 46 alin 2 din Legea insolventei, recunoaște dreptul debitorului in efectuarea de plați si dupa data deschiderii procedurii insolventei, prin insasi formularea acestui articol de lege, "Art. 46

(2) "Debitorul si/sau, dupa caz, administratorul judiciar sunt obligați sa intocmeasca si sa păstreze o lista cuprinzând toate încasările, plățile si compensările efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractanților".

De asemenea, aceeași prezumție reiese si din dispozițiile art 47 alin (7) din legea insolventei "De la data intrării in faliment, debitorul va putea desfășura doar activitățile ce sunt necesare derulării operațiunilor lichidării".

Fata de cele mai sus menționate, considera ca hotărârea instanței de fond este neîntemeiata, fapt pentru care solicită anularea acesteia, si implicit respingerea acțiunii lichidatorului judiciar numit in cauza cu toate capetele de cerere formulate.

Examinând recursul, curtea reține următoarele

:

Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare

de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.

Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.

Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin DECIZIA nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, C. ea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.

C. ea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).

Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Anulează ca netimbrat recursul declarat de SC DS PRIN A. INISTRATOR SPECIAL V. E. P. împotriva sentinței civile nr. 1182 din

_, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

DP C.

I.

A.

I.

A. M. N.

ȚÂR

Red. D.P. dact. GC 2 ex/_

Jud.primă instanță: C.C.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10836/2013. Acțiune în anulare. Faliment, procedura insolvenței