Decizia civilă nr. 11300/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11300/2013
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. -I. I. JUDECĂTOR :S. AL H. JUDECĂTOR :M. B. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta D. G. A F.
P. S., împotriva sentinței civile nr. 3175 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimații SC B. SRL Z.
, SC B. SRL Z. PRIN LICHIDATOR J. C.I.I.P. E. și B. B., având
ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă practicianul în insolvență P. E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante. Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea practicianului în insolvență, prin care s-a solicitat respingerea recursului, însoțită de o serie de înscrisuri în argumentarea poziției procesuale ( f. 4 -81).
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
Practicianul în insolvență arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Practicianul în insolvență solicită respingerea recursului potrivit întâmpinării depuse.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3175 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată D.G.F.P. S.
, pentru obligarea pârâtului B. B., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 45.973 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea civilă nr. 440/C/_, s-a admis cererea debitoarei SC B. SRL și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar P. E. .
In procedură a depus declarație de creanță creditoarea: DGFP S. pentru suma de 45.562,52 lei, și SC S. SRL pentru suma de 1589,52 lei, sume cu care aceste creditoare care au fost înscrise în tabelul creanțelor debitoarei (f.57).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din Legea 85/2006 ";Dacă
administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar (f.15-
53) instanța a reținut că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârâte a faptelor prev. de art. 138 lit. "a";, pretențiile reclamantei întemeindu-se pe acte financiar contabile anterioare celor avute în vedere de lichidator în analiza activității debitoarei și stabilirea cauzelor care au dus la insolvența acesteia.
Stocul de marfă în valoarea de 34.712 lei și disponibilitățile bănești evidențiate în bilanțul contabil depus la data de_ sunt justificate prin aprovizionările și vânzările efectuate în perioada iulie-octombrie 2012, din încasări fiind achitate salarii, o parte din furnizori și reținerile la sursă.
În ceea ce privește faptele prev. de lit. "d"; ale aceluiași text, instanța a reținut că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâtul au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel încât acțiunea reclamantei este neîntemeiată și sub acest aspect și va fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P.
solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate si obligarea paratului B. B. să suporte pasivul social al debitoarei in
suma de 45.973 lei reprezentând creanța DGFP S., in temeiul art. 138 alin. 1 lit. a si d) din Legea nr. 85/2006.
În motivele de recurs, se arată că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât administratorul debitoarei a utilizat bunurile societății în interes personal și nu a întocmit contabilitatea în conformitate cu legea, fapte ilicite care se află la originea stării de insolvență a debitoarei.
În susținerea acestor acuzații de fraudă, creditoarea a relevat că exista o contradicție intre datele înscrise in bilanțul contabil la data de_ si deconturi de TVA depuse de societate pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2012.
Din analiza bilanțului contabil depus de societate la data de_ reiese că debitoarea înregistrează stocuri in valoare de 34.712 lei si disponibilități bănești in suma de 4002 lei.
Din deconturile de TVA depuse de societate rezultă faptul ca agentul economic a efectuat livrări de bunuri către persoane pentru care nu au fost emise facturi, cu încasare la momentul livrarării (operațiuni cuprinse in declarația 300 la rândul 17). In perioada ianuarie 2012 - septembrie 201 agentul economic a efectuat livrări de bunuri/prestari de servicii in valoare de 161.036 iei si achiziționat bunuri/servicii in valoare de 113.409 lei.
Nepredarea bunurilor deținute de societate conform evidentei contabile, instrainarea totala sau parțiala acestora, sau neconducerea evidentei contabile conform prevederilor legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorului conform art. 138 alin. (1) lit. a) si d) din Legea nr. 85/200 Rezulta fara echivoc faptul ca exista o legătura de cauzalitate între activitatea desfășurată de către administratorul societății debitoare si starea de
insolvență a acesteia
Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atâta timp cat exista incetarea de plați; una din fapteie enumerate de art.138 din legea nr.85/2006.
Antrenarea răspunderii membrilor" organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudiciul acestora.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloiaiă au condus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Recursul este nefondat în raport de următoarele considerente:
Prin r
aportul cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei la cap.4. alin.3) s-a reținut că administratorul societății debitoare, la data deschiderii procedurii insolvenței, a predat lichidatorului judiciar toate bunurile aflate în averea debitoarei, toate documentele contabile prevăzute de art. 28 alin. 1) din Legea 85/2006 si a pus la dispoziția
practicianului în insolvență informații suplimentare precum și situațiile financiare aferente celor trei ani anteriori deschiderii insolventei, în vederea stabilirii cauzelor care au determinat starea de insolvență a debitoarei SC. B. SRL.
Analizând documentele financiar-contabile aferente celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar nu a identificat fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin.1) lit. a) si d) din Legea insolventei.
Referitor la stocul de marfă în valoare de 34.712 lei și disponibilitățile bănești in suma de 4.002 lei, evidențiate de societatea debitoare în bilanțul contabil încheiat la data de_, în raport de care recurenta susține acuzația de fraudă, curtea reține că vânzările de mărfuri înregistrate în perioada_ -_ sunt în suma de 87.700, 20 lei, stocul de marfa rămas în gestiunea debitoarei la data de_ - fiind de 993, 58 lei. Acest stoc a fost inventariat și predat lichidatorului judiciar pentru valorificare.
Din încasările realizate de societatea debitoare în perioada_ -_, ( inclusiv disponibilul de 4002 lei aflat in sold), societatea debitoare și-a achitat reținerile la sursă către bugetul local și de stat, alte obligații restante către bugetul de stat si bugetul local, dobânzi și majorări achitate către bugetul de stat, cv. chirii spațiu, consum energie, apa.
Acuzația de fraudă nu este susținută de înregistrările efectuate în evidențele contabile aferente perioadei_ -_ puse la dispoziția lichidatorului( jurnalul de vânzări, centralizatorul de casă, balanțele de verificare, și declarația 300 decont TVA), la baza operațiunilor comerciale privind intrările și ieșirile de mărfuri, existând documente justificative: facturi emise de către
furnizorii de mărfuri, bonuri fiscale, dispoziții de plata, precum și un proces - verbal de casare încheiat în luna octombrie 2012( până la concurența sumei de 1337,74 Ron) pentru elemente de activ, reprezentând contravaloarea unor mărfuri alimentare depreciate, degradate și expirate .
În ceea ce privește deconturile de TVA depuse de societate în perioada ianuarie 2012-septembrie 2012, din care rezulta ca societatea debitoare a efectuat livrări de bunuri cu încasare la momentul livrării in valoare de 161.036 lei pentru care reclamanta creditoare DGFP. S. susține nu au fost emise facturi
, curtea reține următoarele:
Din documentele financiar-contabile puse la dispoziția lichidatorului judiciar respectiv: cartea mare, jurnalul de vinzari, decontul de TVA si balanțele de verificare întocmite pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2012, rezultă ca societatea debitoare a evidențiat și înregistrat toate operațiunile comerciale rezultate din vânzarea cu amănuntul prin magazinul alimentar în valoare de 161.209,49 lei în baza bonurilor fiscale.
Achizițiile de bunuri și servicii efectuate de societatea debitoare in perioada ianuarie 2012 - septembrie 2012, în valoare de 113.404 lei au fost declarate și înregistrate in declarația 300 decont de TVA, pe trim. I,II,III în baza facturilor emise de la furnizorii de mărfuri și servicii.
De asemenea asociații debitoarei au creditat succesiv societate în intervalul 2010-21012 cu suma de 22.014 lei, 24.807 lei respectiv 31.822 lei.
În raport de aceste considerente curtea reține că pârâtul nu se face vinovat de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal
.
Titularul cererii, căruia sarcina probei îi incumba, nu a făcut dovada faptului că administratorul societății, prin politica de gestiune promovată, nu ar fi urmărit protejarea interesului social ori că acesta ar fi săvârșit acte de dispoziție ( materială sau juridică ) asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul societar.
Reclamanta s-a mărginit să preia datele aferente bilanțului din
_ și nu a ținut cont de operațiunile comerciale încheiate în intervalul de referință.
Or, nu s-a dovedit de către reclamantă că elementele de activ individualizate în cererea introductivă au fost folosite de pârât in interes propriu.
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreuneia dintre faptele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate.
Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Acuzația de fraudă nu este susținută de înregistrările efectuate în evidențele contabile aferente perioadei_ -_ puse la dispoziția
lichidatorului( jurnalul de vânzări, centralizatorul de casă, balanțele de verificare, și declarația 300 decont TVA), la baza operațiunilor comerciale privind intrările și
ieșirile de mărfuri, existând documente justificative.
Stocul de marfa rămas în gestiunea debitoarei la data de_ ( în sumă de 993, 58 lei) a fost inventariat și predat lichidatorului judiciar pentru valorificare.
Societatea debitoare și-a achitat reținerile la sursă către bugetul local și de stat, alte obligații restante către bugetul de stat si bugetul local, dobânzi și majorări achitate către bugetul de stat, cv. chirii spațiu, consum energie, apa din încasările realizate în perioada_ -_, în același scop fiind utilizat și disponibilul de 4002 lei aflat in sold .
2.Doar existența unei contabilități neconforme cu legea este semnul unei administrări frauduloase a averii debitoarei și poate constitui o premisă necesară pentru aplicarea prevederilor legii insolvenței în sensul obligării administratorului la suportarea unei părți din pasiv.
Titularul cererii de antrenare a răspunderii nu a produs însă dovezi pertinente în sprijinul acuzației de fraudă întemeiată pe art. 138 lit. d din Legea insolvenței.
Pârâtul a predat întreaga documentație contabilă, aspectele legate de o eventuală neconformitate a acestora cu legea ori caracterul lor fictiv nefiind probate .
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 C.proc.civ curtea va respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.3175 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.3175 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. | I. I. S. | AL H. | M. | B. | V. D. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. M.
| ← Sentința civilă nr. 1921/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3005/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
