Decizia civilă nr. 11562/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 11562/2013
Ședința publică din data de 02 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION
G.: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții M. M. și M. M., împotriva sentinței civile nr. 3682 din_, pronunțate în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș, cauza privind și pe intimata SC M. S. prin LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. U. C. D., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este îndeplinită, recurenții solicitând judecarea cauzei și în lipsa părților.
Se constată că la data de_, recurenții au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar pentru recursul declarat, astfel cum au fost citați pentru acest termen de judecată.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3682 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ /a1, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul C. I. de I. U. C. D., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC M. S.
, în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. M., și în consecință a fost obligată pârâta M. M. să suporte cu patrimoniul propriu pasivul societății debitoare SC M. S., până la concurența sumei de 10.167,00 lei.
A fost respinsă cererea față de pârâtul M. M. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța pronunțându-se cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției lipsei calității
procesuale pasive invocate de către pârâtul M. M., a reținut că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de
insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte…
Astfel, se observă că dispoziția legală incidentă stabilește un cadru larg în care poate fi formulată acțiunea de atragere a răspunderii în raport de pasivul societății în insolvență, sens în care, calitatea procesuală pasivă nu este limitată la persoana care a administrat societatea, ci este acordată oricărei persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
În acest sens, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M. urmează a fi respinsă.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 29 din data de_, pronunțată în dosar nr._ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC M. S., numindu-se în calitate de lichidator C. I. de I. U. C.
D. .
Astfel cum reiese din furnizarea de informații ORC (filele 13-15), la momentul înmatriculării societății, respectiv_, calitatea de administrator era deținută de pârâtul M. M., însă la data de_, această calitate a fost preluată de către pârâta M. M. .
Din probele administrate în cauză reiese că pârâta M. M. nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și situația bunurilor ce constituie patrimoniul debitoarei în vederea valorificării lor în procedură, pentru acoperirea creanțelor. Totodată, lipsa nejustificată pentru a răspunde la interogatoriu a fost apreciată de către judecătorul sindic în conformitate cu art.
225 Cod procedură civilă ca un început de dovadă împotriva pârâtului care permite prezumarea săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 materializată în aceea că a folosit bunurile debitoarei în interes propriu, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv că a ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară unele documente contabile, a deturnat sau a ascuns o parte din activul debitoarei și a legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență în care a intrat societatea pe care a administrat-o.
Astfel, deși i s-a solicitat de către instanță prezența pentru luarea interogatoriului, aceasta nu s-a prezentat, mai mult, nici chiar pe parcursul judecării prezentei cauze, care a fost formulată la data de_, aceasta nu a făcut nici un demers pentru a se conforma obligațiilor impuse de Legea 85/2006, respectiv de a prezenta actele prevăzute de art. 28 din Lege și de a indica informațiile cu privire la bunurile societății, în vederea desfășurării operațiunii de lichidare, atitudine care este interpretată în sensul îndeplinirii ipotezelor avute în vedere la art. 138 lit. a, d și e din legea 85/2006, respectiv că pârâta a folosit bunurile debitoarei în interes propriu, nu a ținut o contabilitate cu respectarea prevederilor legale în materie și a ascuns o parte din activul debitoarei, fapte ce au condus la apariția stării de insolvență.
Pe de altă parte, chiar prin notele scrise depuse, pârâta arată că a abandonat bunurile debitoarei în locația închiriată de către altă societate comercială, bunuri de care nu mai cunoaște nimic.
În ceea ce privește situația pârâtului M. M., instanța, în raport de situația de fapt reținută, respectiv scurta perioadă în care a deținut calitatea de administrator al societății, coroborată cu lipsa elementelor care să conducă la concluzia că actele și faptele acestuia ar fi determinat apariția stării de insolvență, a respins cererea față de acesta ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții M. M. și M.
M. prin care au solicitat
admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamant și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M. .
În motivare se arată că hotărârea primei instante, este nelegala si neteminica, raportat la obiectul dedus judecații si probele administrate.
In mod nefondat a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., atata vreme cat la dosarul cauzei s-a făcut dovada ca nu deținea in societatea S.C.M. S.R.L. functia de administrator si nici nu avea in societate vreo alta calitate. Astfel cum rezulta din dispozițiile art.138 al.l din Legea nr.85/2006, răspund cu averea proprie membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății ajunsa in stare de insolventa sau alte persoane care au cauzat starea de insolven-ta,conditia fiind ca acea persoana sa detina anumite atribuții in societate. Atata vreme cat pârâtul nu a deținut vreo funcție in societate, apreciează ca nu are calitate procesuala pasiva in prezenta procedura.
In ce privește angajarea raspunerii pârâtei M. M. ,in sensul obligării de a suporta cu patrimoniul propriu pasivul societății debitoare S.C.M. S.RX.până la concurenta sumei de 10.167 lei,consideră nefondata soluția.
Astfel cum a arătat si prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei,din anul 2006 societatea administrata de către aceasta nu a mai desfășurat nici o activitate. Nu corespunde adevărului ca nu au fost prezentate lichidatorului judiciar documentele contabile si situația bunurilor ce constituie patrimoniul debitoarei, aceste documente fiind predate la data de 27 septembrie 2012 pe baza de proces verbal. Menționează ca lichidatorul judiciar nu s-a deplasat la sediul societății pentru a inventaria bunurile existente si pentru a face demersurile ne- cesare in vederea valorificării acestora.
Cu privire la lispa pârâtei de la interogatoriul dispus de către instanța nu se poate aprecia ca o lipsa nejustificata ori inceput de dovada impotriva mea, atata vreme cat, asfel cum a precizat si prin întâmpinare, este plecata in strainatate, respectiv in Irlanda si nu a semnat personal nici o citație din care rezulta ca sunt citata in cauza cu mențiunea personal la interogatoriu.
Pârâta M. M. a ținut contabilitatea cu respectarea prevederilor legale,nu a des¬fășurat activități de ascundere a activului societății debitoare,motiv pentru care,in mod nefondat a fost obligata sa suporte cu averea proprie pasivul stabilit in sarcina firmei.
Activitatea pârâtei nu a determinat in nici un mod apariția stării de insolventa a societății.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele
:
Lichidatorul C. I. de I. U. C. D. prin cererea înregistrată la data de_ a chemat în judecată pe pârâții M. M. și M. M. în calitate de administratori ai debitoarei SC M. S., solicitând obligarea acestora la suportarea, în solidar, a pasivului debitoarei în cuantum de 10.167,00 lei.
În motivarea cererii reclamanta arată că administratorii societății debitoare nu au predat lichidatorului judiciar actele prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006 și nici bunuri din patrimoniul debitoarei, situație ce rezultă din raportul lichidatorului depus la data de_ la dosarul de faliment. În consecință se naște prezumția că aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară
unele documente sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu dispozițiile legale.
Prin neținerea contabilității în condițiile legale, administratorii nu au urmărit situația datoriilor debitoarei, acumulându-se dobânzi și generându-se astfel starea de insolvență.
De asemenea, prin nepredarea bunurilor debitoarei, reiese că administratorii acesteia au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Prima critică vizează soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., susținându-se că atâta vreme cât la dosarul cauzei s-a făcut dovada ca nu deținea in societatea S.C.M. S.R.L. funcția de administrator si nici nu avea in societate vreo alta calitate, astfel că cum rezulta din dispozițiile art.138 al.l din Legea nr.85/2006, răspund cu averea proprie membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății ajunsa in stare de insolventa sau alte persoane care au cauzat starea de insolven- ta,conditia fiind ca acea persoana sa detina anumite atribuții in societate ori atâta vreme cât pârâtul nu a deținut vreo funcție in societate, apreciează că nu are calitate procesuala pasiva in prezenta procedura.
Judecătorul sindic În ceea ce privește situația pârâtului M. M., instanța, în raport de situația de fapt reținută, respectiv scurta perioadă în care a deținut calitatea de administrator al societății, coroborată cu lipsa elementelor care să conducă la concluzia că actele și faptele acestuia ar fi determinat apariția stării de insolvență, a respins cererea față de acesta ca neîntemeiată.
Contrar susținerilor recurenților cele statuate de judecătorul sindic sunt corecte întrucât pârâtul M. M. a îndeplinit una din condițiile instituite de legiuitor pentru a fi încadrat între persoanele pentru care poate fi antrenată răspunderea și anume de afi în conducerea societății .
Elementele concrete însă au relevat că intervalul de timp în care a fost exercitată funcția confirmă că nu sunt îndeplinite celelalte condiții pentru antrenarea răspunderii, împrejurare față de care recurentul M. M. nici nu poate justifica un interes în promovarea recursului .
Recurenta pârâtă, M. M., susține că soluția pronunțată este nelegală întrucât a ținut contabilitatea cu respectarea prevederilor legale,nu a desfășurat activități de ascundere a activului societății debitoare,motiv pentru care,in mod nefondat a fost obligata sa suporte cu averea proprie pasivul stabilit in sarcina firmei.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art
138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de- al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul
răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Aserțiunile recurentei vizând omisiunea judecătorului sindic de analiză a documentelor prezentate în probațiune și a apărărilor formulate nu sunt reale, analiza punctuală a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii dovedind contrariul .
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile recurentei M. M. că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit a, d,și e respectiv aceea că a folosit bunurile debitoarei în interes propriu, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv că a ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară unele documente contabile, a deturnat sau a ascuns o parte din activul debitoarei.
Împrejurarea că în timpul procedurii a predat documente contabile administratorului judiciar nu infirmă săvârșirea nici uneia dintre fapte .
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic .
Judecătorul sindic a realizat o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art 225 C pr civ care coroborat cu prezumția analizată confirmă prezența tuturor elementelor constitutive ale faptelor .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie
cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. a și d și e din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie,respectiv a deturnat sau a ascuns o parte din activul debitoarei, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de pârâții M. M. și M. M. împotriva sentinței civile nr. 3682 din _
, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții M. M. și M. M. împotriva sentinței civile nr. 3682 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș pe care o menține in întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | M. C. | M. | S. | A. M. | ION |
G.
M. N.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1211/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3398/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
