Decizia civilă nr. 4880/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4880/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta JURAVLE (T. ) M. împotriva sentinței civile nr.266 din_, pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului Specializat C., privind și pe creditor M. C. N., creditor D. C., creditor I. C., intimat SC H. S., intimat SC H. S. PRIN LICHIDATOR J. C. B. R. I., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ /A1 antr.rasp.dep.de CII B. R. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C. ea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.266 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar B. R. I. în contradictoriu cu pârâta T. M., și a fost obligată pârâta la plata sumei de 18.785 lei reprezentând pasivul debitoarei SC H. S. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea comercială nr. 4789/_ pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei SC H. S., fiind desemnat lichidator judiciar B. R. I. . La termenul de judecată din data de_ a fost definitivat tabelul creanțelor, valoarea masei credale fiind de 18.785 lei.
Pârâta T. M. a deținut calitatea de administrator al debitoarei începând cu data de_ și până la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtei poate fi încadrată în prev. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv că aceasta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Din balanța de verificare aferentă lunii septembrie 2008(f.21-22) rezultă că debitoarea deținea în patrimoniu mijloace de transport în valoare de 973.085,62 lei, lichidatorul judiciar arătând că această valoare reprezintă valoarea mijloacelor de transport luate în leasing și care au fost predate finanțatorilor. De asemenea, din acest act contabil a rezultat că debitoarea deține creanțe în cuantum de 367.877,84 lei, născute în perioada ianuarie- septembrie 2008 și pentru care nu au fost efectuate demersuri de recuperare. Lichidatorul judiciar a intrat în posesia unui autoturism Golf care a fost valorificat în cadrul procedurii insolvenței cu prețul de 1.000 lei, precum și în posesia sumei de 458,54 lei evidențiată în balanța de verificare aferentă lunii septembrie 2008 ca sold, însă în urma distribuirii acestor sume au fost acoperite numai cheltuielile de procedură, nefiind distribuite sume în favoarea creditorilor.
Judecătorul sindic a reținut că reprezintă bunuri ale debitoarei și drepturile de creanță deținute de acestea, iar în condițiile în care pârâta nu a dovedit că a întreprins măsurile necesare recuperării acestor creanțe înseamnă că debitoarea nu a reușit să recupereze prețul bunurilor vândute sau serviciilor prestate în favoarea clienților, fiind creat un folos nejustificat propriilor debitori.
Așadar, față de situația relevată de actul contabil depus la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât pârâta nu a justificat demersurile întreprinse pentru recuperarea creanțelor deținute de debitoare există prezumția că nerecuperarea creanțelor a profitat propriilor debitori, iar fapta se circumscrie disp. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006. În situația în care s-ar fi reușit recuperarea, chiar și parțială a acestor creanțe, ar fi putut fi evitată apariția stării de insolvență.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtei nu poate fi reținută și fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Lichidatorul judiciar a arătat prin
înscrisul depus la dosar la data de_ (f.19) că i-au fost prezentate documentele financiar contabile ale debitoarei, însă nu a indicat care documente contabile nu au fost întocmite sau au fost întocmite cu încălcarea legii și în ce măsură această faptă ar fi determinat apariția stării de insolvență, astfel încât nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art.138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâta se impune a fi obligată la plata pasivului debitoarei în cuantum de 18.785 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Juravle M. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de angrenare a răspunderii personale ca fiind neîntemeiată și nefondată.
În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată.
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de următoarele coordonate:
dimensiunea și caracterul prejudiciului,
legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență,
caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi,
subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă
Răspunderea poate fi activată doar în peisajul clasic al insolvenței, contemporaneitatea procedurii constituind punctul său de plecare, în timp ce insuficiența activului este singurul mediu în care acest tip de răspundere se poate obiectiva.
Totodată, faptele ilicite care pot da naștere acestei răspunderi sunt limitativ prevăzute de lege, fiind numai fapte intenționale.
Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului . El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor .
Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă
delictuală specială, care doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.
Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea
pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței. Deși proba legăturii de cauzalitate dintre
greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de
insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului .
Nu orice act contrar interesului social care a generat starea de insolvență poate justifica răspunderea pentru acoperirea pasivului.
Frauda
ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente
contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii
încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit,
persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Oricare alte acte contrare interesului
social săvârșite de administrator cu intenție sau nu, în interes personal sau nu, care nu pot fi plasate în acest "perimetru"; nu contează în mecanismul răspunderii pentru acoperirea pasivului.
Până la urmă, chiar identificarea unor acte contrare interesului social care pot fi atribuite acestui domeniu dar care nu se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență, este lipsită de urmări în planul răspunderii pentru acoperirea pasivului. Mai mult, frauda poate căpăta expresie doar în cazul insuficienței activului. Această din urmă condiție privitoare la insuficiența activului surclasează oricare altă cerință.
În consecință,
răspunderea pentru pasiv poate fi activată numai pentru faptele intenționale enumerate strict de art. 138, soarta răspunderii administratorului pentru o eventuală greșeala de gestiune săvârșită din
imprudență neintrând în sfera de competență a judecătorului sindic.
Prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia .N
u existau indicii care să poată fundamenta prezumția că bunurile sau creditele persoanei juridice au fost utilizate în folosul propriu al recurentului,nefiind dovedită în cauză nici legătura de cauzalitate dintre fapta imputată și prejudiciul suportat de victimă.
Nu pot fi sancționate actele care prin natura sau caracterul lor exclud în tot ideea aproprierii în detrimentul societății și nu afectează activul social.
Or, nu s-a dovedit de către reclamant că bunurile au fost folosite de pârât in interes propriu.
C. ea este tributară opiniei potrivit căreia
abuzul de bunurile sau creditul societății se poate realiza numai prin acte pozitive ce îmbracă forma unor acte de dispoziție materială sau juridică. Norma care incriminează această faptă nu sancționează și omisiunea voluntară de a îndeplini un act conform interesului societar. Abuzul de bunuri sociale nu poate fi săvârșit prin inacțiune, în timp ce abuzul de putere nu poate fundamenta răspunderea civilă a administratorului în procedura insolvenței, întrucât articolul 138 al Legii nr.85/ 2006 limitează lista faptelor ilicite pentru care poate fi antrenată răspunderea în procedură. Caracterul limitativ al enumerării exclude posibilitatea răspunderii pentru alte fapte neprevăzute de art. 138 alin (1) ,pe baza argumentului de analogie.
Ca atare, omisiunea de a cere executarea unei creanțe și cea de a cere deschiderea procedurii nu pot fi asimilate noțiunii de abuz de bunuri sociale. Prin urmare, acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit.
a nu subzistă în cauză .
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Pentru aceste motive ,în baza prevederilor art.312 C.proc.civ instanța va admite recursul declarat de pârâta JURAVLE (T. ) M. împotriva sentinței civile nr.266 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o va modifica, în sensul că va respinge cererea formulată de către lichidatorul judiciar B. R. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta JURAVLE (T. ) M. împotriva sentinței civile nr.266 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o modifică, în sensul că respinge cererea formulată de către lichidatorul judiciar B. R. . Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
M. B. G. | A. | N. | S. | AL H. A. B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. -_
jud.fond.Ivănescu S.
| ← Sentința civilă nr. 2632/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1741/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
