Decizia civilă nr. 11798/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 11798/2013
Ședința publică de la 06 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. B.
Judecător: M. -I. I. Judecător: S. Al H. Grefier: E. T. V.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul C. I. DE
I. I. P. S. împotriva sentinței civile nr., pronunțată în dosarul nr. de Tribunalul privind și pe intimații M. V. și S. V. și pe debitoarea SC B.
S. având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006. La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat, recursul fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor prevăzute în art. 77 din Legea 85/2006.
Față de actele existente la dosar curtea apreciază cauza in stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.613 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1* al Tribunalului B. -Năsăud s-a luat act de renunțare la judecată față de pârâtul S. V. și s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de lichidatorul judiciar C. individual de insolvență Poenar I., împotriva pârâtului
M. V. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul analizând actele și lucrările dosarului cu ocazia rejudecării după casarea cu trimitere, a reținut starea de fapt ce va fi redată în continuare:
Prin sentința comercială nr. 257/2010 pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă cererea creditoarei DGFP B. - Năsăud și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii debitoarei SC Beeplas
S., iar ulterior prin sentința comercială nr. 662/2010 s-a dispus intrarea debitoarei în procedura falimentului.
După deschiderea procedurii a depus declarație de creanță numai creditoarea DGFP B. -Năsăud.
Lichidatorului judiciar nu i s-au predat actele contabile și în consecință pentru a stabili cauzele care au dus la intrarea debitoarei în insolvență a avut ca punct de reper sintezele bilanțurilor contabile pe anul 2002 și 2003 preluate de pe site-ul M. ui de Finanțe.
Examinând bilanțurile contabile menționate lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea a deținut active imobilizate de 9245,60 lei, active
circulante formate din stocuri de 16,30 lei, disponibilități neîncasate de 167.532,50 lei.
Având în vedere că aceste active evidențiate scriptic nu i-au fost predate, lichidatorul judiciar a formulat prezenta acțiune întemeiată în drept pe disp. art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
După primirea cauzei spre rejudecare lichidatorul judiciar a renunțat la judecată față de pârâtul S. V., astfel că în cauză a rămas să suporte întregul pasiv al debitoarei numai pârâtul M. V. .
Instanța examinând acțiunea prin prisma textelor de lege invocate constată că în cauză reclamantul nu face dovada săvârșirii faptelor prevăzute la aceste articole de natură de a provoca insolvența societății.
Astfel disp. art. 138 alin. 1 lit. a se referă la persoanele care au cauzat insolvența prin faptul că "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane";, iar prev. de la lit. e se referă la persoanele care "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acestora";.
Activele societății debitoare se compun potrivit ultimului bilanț contabil publicat pe site-ul M. ui de Finanțe din creanță în sumă de 1. ,50 lei și din alte active în valoare de 9435,90 lei.
Or, folosirea sau ascunderea activelor de 9435,90 lei nu putea fi de natură a provoca insolvența debitoarei.
De asemenea în cauză nu s-a dovedit faptul că pârâtul ar fi încasat și și-ar fi însușit creanțele în cuantum de 167.532,50 lei datorate de terți societății debitoare.
S-a mai reținut faptul că deși lichidatorul judiciar face vorbire de lipsa actelor contabile ale debitoarei datorită faptului că nu au fost reconstituite după ce au ars într-un incendiu, nu invocă și nu își întemeiază acțiunea și pe disp. art. 138 alin. 1 lit. d din legea citată.
Având în vedere principiul disponibilității instanța nu va supune analizei și afirmațiile reclamantului referitoare la faptul că nu i s-au predat actele contabile ale societății debitoare.
Pentru considerentele menționate și văzând că în cauză nu au fost întrunite condițiile prev. de disp. art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs CII I. P. S. al debitoarei SC BECPLAS S. solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtului M. V., fost administarator statutar al debitoarei, să suporte pasivul societății de 153.600 lei
.
În motivele de recurs se arată că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată.
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:
Pârâtul, în calitate de administrator statutar al societății falite, nu predat lichidatorului activele evidențiate în ultimul bilanț contabil. Se poate astfel prezuma( în condițiile art. 1203 C.civ.) că acesta și-a însușit bunurile respective sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei, acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile . 138 alin. 1 lit. a,e din Legea nr. 85/2006 fiind întemeiată.
Legea insolvenței a integrat acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din
limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru "cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o
importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu
interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății
se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil.
Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale,
financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ), primele de rambursare a obligațiunilor.
Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator, transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .
Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. Soluția pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
Fapta constând în deturnarea activelor societății constituie în egală măsură un abuz de bunuri sociale.
În bilanțul contabil apar elemente de activ ( active imobilizate de 9245,6 lei, active circulante formate din stocuri -16,3 lei, disponibilități bănești- 174 lei și creanțe -167.532,5 lei) modalitatea de ieșire acestora din patrimoniul debitoarei nefiind justificată .
Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită .Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.
Doctrina s-a pronunțat în sensul că "refuzul părții de a remite instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.
Nepredarea documentelor contabile, nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei inclus în ceea ce privește creanțele de recuperat sunt semne în raport de care se poate deduce că au existat manopere frauduloase cu privire la elementele de activ evidențiate
înscrise în ultimul bilanț care se circumscriu sferei de aplicare a prevederilor art.138 lit.a, e din Legea nr. 85/2006..
Chiar dacă, de principiu, omisiunea recuperării unor creanțe nu poate fi asimilată ilicitului reglementat de art. 138 lit.a nefurnizarea informațiilor contabile care ar fi putut permite recuperarea creanțelor și implicit maximizarea averii debitoarei constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâtul a săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtei la complinirea activului societar.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților.
Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept. A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtei și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se
"reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă
. Creditorii ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii. Faptul că titularul cererii nu și-a fundamentat pretențiile pe dispozițiile art.
138 lit. d nu constituie o împrejurare de natură a împiedice valorizarea în plan probator a conexității, legăturii obiective dintre faptul nepredării evidențelor contabile și acuzațiile legate de ascunderea, deturnarea activelor, inclusiv a activelor circulante reprezentând creanțe .
Așa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ curtea va admite recursul declarat de CII I. P. S. al debitoarei SC Becplas S. împotriva sentinței civile nr. 613 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1* al Tribunalului B. Năsăud pe care o va modifica în parte în sensul că va admite acțiunea lichidatorului judiciar și obligă pârâtul M. V. să suporte întreg pasivul al debitoarei SC Becplas S., în cuantum de 153.600 lei. Totodată vor fi menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de CII I. P. S. al debitoarei SC Becplas S. împotriva sentinței civile nr. 613 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1* al Tribunalului B. Năsăud pe care o modifică în parte în sensul că
admite acțiunea lichidatorului judiciar și obligă pârâtul M. V. să suporte întreg pasivul al debitoarei SC Becplas S., în cuantum de 153.600 lei. Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
M. B. | M. | I. | I. | S. | AL H. E. T. | I. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - 19012.2014
jud.fond.C. V.
| ← Sentința civilă nr. 5142/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 761/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
