Decizia civilă nr. 9125/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR.9125/_
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenta D. | G. A F. | |
P. | A J. S. împotriva Sentinței civile nr. 2310 din _ | pronunțată în |
dosarul nr._ | /a1 al Tribunalului S. privind și pe intimații SC E. S. | SRL |
Z. ,SC E. S. | SRL Z. PRIN LICHIDATOR J. S. I. I., I. P. | I. , |
având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 (2) C.pr.civ.
Curtea constată că pentru acest termen de judecată compunerea completului de judecată s-a realizat conform procesului verbal atașat la dosar la fila 11.
Verificând din oficiu competența, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei, urmează a reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.
Deliberând reține că,
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2310 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului S. s-
a respins ca nefondată cererea precizată formulată de DS împotriva pârâtului I. P. I. .
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea civilă nr. 529/C/_, s-a admis cererea formulată de debitoarea SC E. S. SRL Z. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei fiind numit lichidatorul judiciar I. I. .
In procedură a depus declarație de creanță un singur creditor DGFP S. pentru suma de 2693 lei, care a fost înscris în tabelul creanțelor debitoarei ca și creanță bugetară.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de
supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar instanța reține că bunurile societății (evidențiate anterior) au fost casate la data de_, iar la data de_ soldul din registrul de casă era de 91 lei- operațiunile contabile efectuate fiind justificate cu documente.
Instanța a reținut că acțiunea formulată de creditorul DGFP a fost întemeiată în drept doar pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, dar în cauză nu există probe din care rezultă că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel încât acțiunea reclamantei este neîntemeiată sub acest aspect și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a județului S., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat si rejudecând cauza în fond, modificarea sentinței atacate cu privire la respingerea cererii de antrenare a administratorului I. P. I. .
În motivele de recurs se arată că hotărârea recurată este criticabilă sub aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor art.138 alin.i lit d) din Legea nr.85/2006 republicata.
Consideră ca instanța de fond este în eroare, motivat de următoarele: potrivit Raportului Final depus de către lichidatorul judiciar în dosarul de faliment a debitoarei SC E. S. SRL rezultă faptul că nu au fost identificate elemente de antrenare răspunderii administratorului, aceasta neidentificând nici o persoana vinovata pentru a intra sub incidența art.138 din Legea nr.85/2006.
Insa, contrar celor menționate in raportul final întocmit de lichidatorul desemnat in cauza, din analiza ultimului bilanț contabil depus la organul fiscal rezulta clar că la data de_ debitoarea înregistrează imobilizări corporale de
28.201 lei, stocuri în valoare de 903 lei și disponibilități bănești în suma de 899 lei.
Menționează că acest aspect l-a subliniat si in fata instanței de fond si-l subliniază si in fata instanței de recurs, întrucât din Raportul final prezentat de către lichidatorul judiciar numit in cauza, la fila 2 din Raportul final, la rubrica Situație financiara se arata ca "....în ultima balanța predata la data de_ societatea nu avea evidențiate active imobilizate, nici stocuri sau creanțe, nu dispune de sume in casa..."
Prin urmare, Raportul final întocmit de către lichidator nu expune situația reala a patrimoniului debitoarei.
Susținerile făcute de către acesta in fata instanței de fond, contrazic de asemenea expunerile făcute de acesta prin Raportul Final.
Precizează că din deconturile de TVA depuse de societate pentru perioada ianuarie 2012-decembrie 2012 reiese faptul că debitoarea nu a efectuat in aceasta perioada livrări de bunuri/prestări de servicii sau achiziții de bunuri/prestări de servicii și, ca atare, taxarea inversa a TVA-ului nu se justifică. Fata de aceste aspecte consideră că se impune angajarea răspunderii administratorului statutar si solicita admiterea acțiunii de angajare a răspunderii materiale întemeiata pe art. 138 alin. 1 lit. d) si sa se dispună ca o parte din pasivul debitoarei S. E. SS ajunsa in stare de insolventa sa fie suportat
de către persoana menționata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, S. E. SSR.L solicită respingerea recursului ca netemeinic si nelegal
.
Analizând recursul declarat de către creditoarea DGFP C. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al creditoarei DGFP C. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit.d din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C., pârâtul este administratorul debitoarei.
Curtea reamintește că jurisprudența a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară, dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală.
În speță, Curtea reține că după cum rezultă din balanța depusă la data de 30 noiembrie 2012 de către administratorul judiciar al debitoarei, la data deschiderii procedurii de faliment societatea deținea imobilizările corporale în valoare de 28.201 lei reprezentând echipament tehnologic: mașina de lipit-
14.452 lei (la valoarea de inventar); mașina de debavurat - 10.839 lei (la valoarea de inventar), mașina de frezat în valoare de 3613 lei (la valoarea de inventar); compresor- 2529 lei (la valoarea de inventar).
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că aceste bunuri au fost achiziționate în anul 2008, de la o persoană fizică, în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare iar amortizarea bunurilor a fost înregistrată pe costuri în anul 2009. Ulterior deschiderii procedurii insolvenței, administratorul judiciar a casat bunurile, în data de_ (întocmind PV de casare nr. 002), deșeul rezultat din casare fiind înregistrat în contabilitatea firmei ca vânzare deșeu fier vechi, încasat prin chitanța nr. 9131828/_ ; cât privește stocul de materii prime si materiale (așa cum au apărut evidențiate în bilanțul din_ ), acestea reprezintă obiecte de inventar în valoare de 903, 25 ron ce a fost trecuta pe cheltuiala în cursul anului 2012. Disponibilul din casa și bancă în valoare de 899 lei menționați în Bilanțul la_ a fost utilizat în interesul debitoarei, anterior deschiderii procedurii, pentru închiderea contului existent la BCR Z., plata unor furnizori, conform Registrul casa.
Se poate conchide, așadar, că nu există probe din care rezultă că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel că în mod corect judecătorul sindic a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că probele administrate în cauză au evidențiat împrejurarea că utilizarea de către administratorul statutar a sumei de 91 lei aparținând debitoarei, în interes personal, nu a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantă ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva Sentinței civile nr. 2310 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a1 al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
A. | M. | C. M. | S. | M. | B. | D. B. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. M.
| ← Sentința civilă nr. 3551/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 5142/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
