Decizia civilă nr. 11806/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a12
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 11806/2013
Ședința publică de la 06 D. 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. -I. I.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier Eva T. V.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în recursul declarat de recurenta B.
- SS, împotriva sentinței civile nr. 2713 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a12 al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimații T.
D., C. Z. M., R. C. E. S., S. G. R. T. S. Z. și C. I. lichidator judiciar al S. G. R. T. S. Z., având ca obiect contestație.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2713/_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ /a12
, s-a admis contestația formulată de creditorul T. D., fiind anulată decizia creditorului B. -GSG SA nr. 1150/_ publicată în BPI 5371/_ .
S-a respins cererea de confirmare a lichidatorului judiciar R. C. E. S. ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr.69/C/_ a Tribunalului S. - judecătorul sindic, din oficiu a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar CII Z. M. cu lichidatorul judiciar C. de Insolvență T. ilvania S. - Filiala Sibiu, hotărârea fiind irevocabilă prin decizia civilă nr. 6744/_ iar prin încheierea civilă nr.100/C/_ s-a dispus înlocuirea lichidatorul judiciar C. de Insolvență T. ilvania S. - Filiala Sibiu, pentru incompatibilitate și conflict de interese, cu
lichidatorul judiciar C. Lazăr I. . Înlocuirile au fost fundamentate pe disp. art.11 alin.1 lit.e din Legea insolvenței nr.85/2006.
Potrivit disp. art.11 alin.1 lit. c și d, raportat la art.19 alin.2 și 2/1 în prima fază judecătorul sindic desemnează motivat administratorul judiciar provizoriu, care pot fi înlocuiți de adunarea creditorilor dau de creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, urmând cea de a doua fază, confirmarea acestora din urmă.
Rezultă din aceste dispoziții legale că adunarea creditorilor sau creditorul majoritar pot să decidă numai în situația administratorului sau lichidatorului provizoriu. Ulterior exercitării dreptului de desemnare a unui alt lichidator decât cel numit provizoriu sau confirmare a lichidatorului judiciar provizoriu, creditorul majoritar nu mai poate solicita nemotivat, fără consultarea celorlalți creditori înlocuirea lichidatorului judiciar.
În cauză, nu suntem în situația confirmării unui alt lichidator decât cel desemnat provizoriu, având în vedere că s-a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar Z. M. prin sesizare din oficiu, iar a lichidatorului C. de Insolvență
T. ilvania S. pentru conflict de interese, ambele hotărâri, încheierea civilă nr.69/C/_, respectiv 100/C/_, fiind irevocabile.
Pe de altă parte, creditorul majoritar nu a consultat ceilalți creditori potrivit disp. art.22 alin.2, ci a emis o decizie, care nu corespunde cerințelor legale, astfel că este fără eficiență juridică, fiind anulată.
Nefiind aplicabile disp. art. 19 alin.2 și 2/1, instanța a constatat că desemnarea lichidatorului judiciar C. Lazăr I. prin încheierea civilă nr. 100/C/_, irevocabilă prin nerecurare, deși citarea creditorilor s-a realizat prin BPI; are caracter definitiv, nu are caracter provizoriu, astfel că dispozițiile privind confirmarea/infirmare nu sunt operabile în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditorul B. Groupe Societe Generale - Grup Baia Mare,
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației formulată de T.
și admiterea cererii B. GSG SA de confirmare a lichidatorului - R. C. E.
.
În motivarea recursului s-au învederat următoarele:
În mod greșit a analizat instanța de fond probatoriul administrat în cauză și a interpretat prevederile legale incidente în cauză.
Potrivit tabelului definitiv consolidat, publicat în BPI nr. 2534/_
, B. GSG SA are calitatea de creditoare majoritară, cu o pondere de 63.95 % din totalul creanțelor.
în temeiul art. 19 alin (2) indice 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin decizia nr. 1150/_, B. GROUPE SOCIETE GENERALE SA a decis desemnarea în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC G. R. T. SRL, cu sediul în Z., Bd. M. V., nr. 107/A, jud. S., J_
, CUI 6. a R. C. E. S. . Cu sediul in B., Sector 4, str. O. nr. 30, et. 1, ap. 2, având număr de înregistrare în Registrul Societăților Profesionale din
R. ânia RFO 11-0485.
Decizia B. a fost publicată în BPI nr. 5371/_ .
Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 prevede că judecătorul-sindic, din oficiu îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată.
Acest lucru s-a întâmplat prin încheierea nr. 69/_, pronunțată în dosarul asociat nr._ /a4, prin care instanța a dispus înlocuirea Cil Z. M. și desemnarea provizorie a lichidatorului C. de Insolvență T. ilvania.
Ulterior, prin încheierea nr. 100/_, pronunțată în dosarul asociat nr._ /a8, instanța a dispus înlocuirea lichidatorului C. DE INSOLVENȚĂ T. ilvania și desemnarea provizorie a lichidatorului, CII LAZĂR I. .
Potrivit sentinței civile nr. 70/_ . pronunțată în dosarul asociat nr._ /a5. CII Z. M. nu a fost confirmat niciodată, fapt admis chiar de instanța fondului.
De asemenea, niciunul dintre ceilalți 2 lichidatori judiciari desemnați provizoriu de instanță NU au fost confirmați de instanță, printr-o hotărâre a Adunării creditorilor sau o decizie a creditorului majoritar.
Astfel, ne aflăm în ipoteza în care instanța a desemnat un administrator judiciar provizoriu. CII LAZĂR I., înlocuind un alt lichidator desemnat provizoriu (C. de Insolvență T. ilvania), care la rândul lui înlocuise un alt lichidator desemnat provizoriu - CII Z. M. .
Susținerea instanței de fond, conform căreia creditorul majoritar trebuia să consulte ceilalți creditori, nu are suport legal, art. 19 permițând creditorilor care au peste 50% din masa credală să confirme sau nu lichidatorul judiciar.
Astfel, instanța de fond a analizat în mod greșit actele depuse la dosar și a interpretat în mod greșit prevederile art. 11,19 și 22 din legea nr. 85/2006.
Și în ipoteza înlocuirii din oficiu, desemnarea noului practician care înlocuiește vechiul practician, este supusă aceleiași rațiuni si aceluiași scop ale
Legii nr. 85: prevalenta opțiunii creditorilor/creditorului cu pondere majoritară în alegerea profesionistului liberal care gestionează procedura.
Cu alte cuvinte, sunt aplicabile și în materia înlocuirii din oficiu regulile consacrate în art. 11 alin 1 litera c) teza 1 din legea nr.85/2006 și în art. 19 alin . 2 care instituie expres această prevalentă de opțiune.
Dacă nu s-ar interpreta că dispozițiile art. 11 și 19 alin . 2/1 sunț aplicabile și în ipoteza înlocuirii din oficiu, ar însemna că s-ar deschide astfel posibilitatea ca, după ce, la începutul procedurii, creditorul majoritar desemnează aii practician în locul celui provizoriu numit de judecător, ulterior, după ce, din oficiu, pentru motive temeinice, judecătorul înlocuiește acest practician desemnat de creditorul majoritar, judecătorul va putea să nu mai țină cont de opțiunea creditorului majoritar și să ajungă iar la desemnarea unui practician decis de el în locul unui practician decis de acest creditor/creditori majoritari.
Regulile de principiu care decurg din rațiunea legii sunt aplicabile tuturor ipotezelor particulare la care legea se referă.
In cazul de față, statutul practicianului în insolvență, de profesionist liberal, corespunde acestei concepții a legiuitorului, aplicabile în toate momentele procedurii, de a încredința creditorilor și nu autorității judiciare ponderea principală în desemnarea practicianului în procedurile de insolvență pendinte.
Desigur că instanța poate cenzura această opțiune, atât în ipoteza neconfirmării administratorului provizoriu ( prin judecarea contestației la care se referă art. 19 alin. 3 din legea 85/2006] cât și în ipoteza desemnării unui practician nou în locul celui înlocuit pentru motive temeinice.
Instanța însă nu poate ignora însă opțiunea creditorului majoritar. Faptul că instanța poate dispune din oficiu înlocuirea nu semnifică extinderea principiului oficialității și în ceea ce privește confirmarea noului practician, ci doar desemnarea provizorie a acestuia.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Cabinet Individual de Insolvență Lazăr I.
a solicitat respingerea recursului formulat împotriva Sentinței Civile nr.2713/_ a Tribunalului Județean S., ca nelegal.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Creditorul T. D. a contestat decizia creditorului B. -Groupe Societe Generale SA emisă pentru înlocuirea lichidatorului C. Lazăr I. desemnat de instanță solicitând anularea acesteia ca fiind nelegală, arătând în motivare următoarele:
Lichidatorul C. Lazăr I. a fost desemnat în această calitate prin înlocuirea, în temeiul art.11 alin.1 lit. e din Legea insolvenței, a lichidatorului C.
Z. M., prin încheierea civilă nr.69/_ pronunțată în dosar nr. _
/a4.
Se susține că din interpretarea coroborată a art.19 alin.2, alin.2/1 raportat la art.22 alin.2 din lege, rezultă că ulterior exercitării dreptului de desemnare a unui alt lichidator decât cel numit provizoriu sau confirmare a lichidatorului judiciar provizoriu, creditorul majoritar nu mai poate solicita nemotivat fără consultarea celorlalți creditori înlocuirea lichidatorului judiciar.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a achiesat acestor considerente, apreciind că, prin raportare la stadiul concret al procedurii, a fost depășită etapa în care creditoarea putea să uzeze de prev. art. 19 alin. 2 indice 1 din LPI.
În acest context, se constată că prin încheierea nr. 69/_, pronunțată în dosarul asociat nr._ /a4, judecătorul sindic a dispus înlocuirea CII Z.
M. și desemnarea provizorie a lichidatorului C. de Insolvență T. ilvania S. .
Ulterior, prin încheierea nr. 100/_, pronunțată în dosarul asociat nr._ /a8, instanța a dispus înlocuirea lichidatorului C. DE INSOLVENȚĂ T. ilvania S. și desemnarea provizorie a lichidatorului CII LAZĂR I. .
Deși sunt reale susținerile recurentei, în sensul în care, potrivit sentinței civile nr. 70/_, pronunțată în dosarul asociat nr._ /a5, CII Z. M. nu a fost confirmat niciodată, fapt admis chiar de instanța fondului și în care niciunul dintre ceilalți 2 lichidatori judiciari desemnați provizoriu de instanță nu au fost confirmați de instanță, urmare a unei hotărâri a adunării creditorilor sau a unei decizii a creditorului majoritar, susținerile contrarii ale judecătorului sindic fiind neavenite, nu este mai puțin adevărat că aceste aspecte nu sunt relevante, din perspectiva stadiului procedurii debitoarei.
Aceasta întrucât procedura de care a înțeles să uzeze creditoarea este cea prevăzută de disp. art. 19 alin. 2 indice 1 din lege. Ca atare, trebuie să ne raportăm la stadiul procedurii, recurenta având posibilitatea de a desemna un alt lichidator doar atâta vreme cât procedura este administrată de către lichidatorul provizoriu, ceea ce nu este cazul în speță.
Mai mult, chiar și noțiunea de "ulterior";, conținută în textul art. 19 alin. 2 din lege trebuie văzută ca reprezentând o limitare a posibilității de desemnare a unui alt practician în insolvență, în locul celui numit provizoriu, până la momentul la care, chiar în lipsa unei confirmări exprese, acesta a săvârșit acte care sunt incompatibile cu acest statut. Dacă această etapă a fost depășită, acesta va putea fi înlocuit doar prin apelarea la prev. art. 22 din lege.
Astfel, din coroborarea textelor art. 5 alin. 2, art. 11 lit. c și d, art. 19 și art. 22 din lege, rezultă că numai o astfel de interpretare este în acord cu necesitatea instituirii unor reguli care să țină cont de interesele tuturor participanților la
procedură, în sensul asigurării unei anumite coerențe și previzibilități în privința administrării acesteia.
Raportat la starea de fapt din speță, aceste considerente sunt pe deplin valabile, în contextul în care lichidatorul CII Lazăr a relevat că de la data numirii și până în prezent a îndeplinit toate activitățile cerute de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, sub supravegherea, aprobarea și verificarea tuturor demersurilor și documentelor de către B. B. - creditorul majoritar, cât și de ceilalți creditori minoritari.
Astfel, toate măsurile propuse, în vederea valorificării activelor debitoarei au fost aprobate în totalitate de recurentă și de către ceilalți creditori ai S. G.
R. T. S., în ședințele adunărilor creditorilor, majoritatea acestora fiind votate prin corespondență de către B. .
Ca atare, intimatul relevă că a procedat la reluarea tuturor acțiunilor de valorificare a bunurilor societății debitoare, prin licitații cu strigare, licitații cu supraofertare, în condițiile aprobate de B. și de ceilalți creditori, că, în urma acestor licitații, au fost vândute bunuri imobile și imobile în valoare totală de
8.000.000 lei; că din sumele obținute s-a întocmit raport și plan de distribuție pentru creditorii înscriși în tabelul creanțelor.
De subliniat este și faptul că toate vânzările bunurilor mobile și imobile, inclusiv diminuările de preț cu până la 75% față de prețul de evaluare, au fost aprobate de recurentă, printr-un vot expres exprimat, împreună cu ceilalți creditori, cu precădere, Intessa San Paollo Bank Z. .
Lichidatorul relevă și că, la această dată, S. G. R. T. S. mai dispune de bunuri și valori (calculatoare, piese de schimb, birouri, în stare avansată de degradare, amortizate) în valoare de aproximativ 150.000 lei, a căror valorificare nu a fost realizată, datorită stadiului lor avansat de uzură.
Ca atare, demersurile de valorificare au fost aproape finalizate, rămânând în discuție doar propunerea sa pentru o nouă diminuare a prețului acestor
bunuri, de 85-90%, urmând ca după implementarea acestor măsuri, lichidatorul judiciar să întocmească raportul final de închidere a procedurii.
Or, prin pasivitatea de care a dat dovadă recurenta, pe parcursul efectuării acestor demersuri de lichidare, aceasta și-a asumat riscul ca procedura să depășească stadiul care nu presupune decât săvârșirea, de către practicianul în insolvență, de acte compatibile cu numirea sa în mod provizoriu, ceea ce s-a și întâmplat în cauză, prin punerea în aplicare a regulamentelor de valorificare propuse de către acesta și prin vânzarea efectivă a unor bunuri.
Pe de altă parte, poziția conform căreia, independent de situație, creditoarea majoritară se poate prevala oricând de dreptul său, conferit de lege, trebuie privită cu rezerve, pentru că o astfel de situație depășește sfera intereselor personale ale participanților la aceasta, intrând în coliziune cu necesitatea asigurării unui act de justiție eficient.
O altă interpretare a textului ar fi în contrast cu principiul comunitar al certitudinii juridice si cu jurisprudența constantă a CEDO, conform cărora o solutie dispusa printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea
juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții.
Axa formală a securității juridice o reprezintă calitatea legii, în timp ce axa temporală o reprezintă previzibilitatea legii. Pentru a ști ce prevede legea, nu este suficient ca ea să fie accesibilă în sens material. Este vorba de o exigență esențială, iar publicarea normei, care este destinată să o facă accesibilă, constituie de altfel o condiție a opozabilității sale. Dar mai trebuie și ca norma să fie inteligibilă.
Inteligibilitatea implică lizibilitatea, atât claritatea și precizia enunțurilor, cât și coerența lor. Ea mai presupune și ca regulile să dobândească întreaga lor forță în contextul corpus-ului juridic în care ele sunt chemate să se integreze, iar interpretarea dată de către recurentă este contrară principiilor generale care guvernează materia insolvenței.
Drept consecință, în acest context, al apelării la prev. art. 19 alin. 2 indice 1 din lege la un moment la care procedura de lichidare este în plină desfășurare, pe baza strategiei concepute de către practicianul numit de judecătorul sindic, strategie care se bucură de acceptul expres al creditorilor, soluția dată de către prima instanță va fi menținută, urmare a respingerii recursului.
În plus, chiar dacă nu s-ar achiesa la interpretarea conform căreia în cauză a fost depășit momentul la care face referire textul art. 19 alin. 2 indice 1 din lege, rămân valabile cele sesizate de către intimat, în sensul în care, raportat la stadiul concret al procedurii, exercitarea dreptului recunoscut în favoarea creditorului majoritar s-a realizat contrar scopului pentru care acesta a fost recunoscut de lege și imperativelor la care s-a făcut referire anterior, ducând la bulversarea procedurii și, finalmente, la întârzierea operațiunilor de lichidare și a momentului la care se va putea dispune închiderea ei.
Așa fiind, văzând și prev. art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B. Groupe Societe Generale SA împotriva sentinței civile nr. 2713 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a12 al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. B. M. | -I. | I. | S. | AL H. |
GREFIER
EVA T. V.
Red.MB/dact.LCC 2 ex./_ Jud.fond: P.D.
| ← Sentința civilă nr. 1154/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 100/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
