Decizia civilă nr. 11807/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 11807/2013

Ședința publică de la 06 D. 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.

Judecător M. -I. I. Judecător S. Al H. Grefier Eva T. V.

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurenta

B. G. S. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 1348 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații SC C. G. PRIN LICHIDATOR H&B I. S., P.

S. -E., F. B. și M. C. A., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 29 noiembrie 2013, iar ulterior pentru data de astăzi.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr.1348 din_ pronunțată în dosarul nr._

/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. G. S. G. SA și excepția tardivității formulării cererii de antrenare a răspunderii, excepții formulate de pârâții M. C. A., F. B. și P. Ș. E. .

S-a respins ca neîntemeiată cererea de cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de SC B. G. S. G. SA în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei SC C. GROUP SRL, în contradictoriu cu pârâții M. C. A., F. B. și P. Ș. E. .

A fost obligată reclamanta SC B. G. S. G. SA să plătească pârâtului M. C. Ș. suma de 8.187,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtului F. B. suma de 8.187,72 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și pârâtului P. Ș. E. suma de 4.079,91 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în data de 21 ianuarie 2013, data predării la oficiul poștal, reclamanta SC B. G. e S. G. SA prin Sucursala C. a formulat o cerere de chemare in judecata întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, lit. d, lit. e, lit. f si lit. g din Legea 85/2006 prin care a solicitat obligarea pârâților M. C. A., F. B. și P. Ș. E. la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC C. Group SRL, prezentând

sintetic faptele de care în opinia acesteia se fac vinovați pârâții, iar pentru primul termen de judecată din 13 februarie 2013 a depus o detaliere a fiecărei

fapte imputate în parte si a analizat fiecare condiție de admisibilitate a cererii de chemare in judecata.

Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor, ori așa cum rezultă din Procesul verbal al ședinței adunării creditorilor din data de 20 ianuarie 2010, reclamanta deține calitatea de președinte al Comitetului creditorilor.

Președintele comitetului creditorilor acționează in numele creditorilor, adică în calitate de mandatar, rațiunea desemnării comitetului creditorilor și implicit si a președintelui acestuia este aceea ca voința majoritara a creditorilor sa fie exprimata prin intermediul unei singure persoane in acțiunile din cadrul procedurii de insolvență, fapt ce rezulta din dispozițiile art. 16 alin. 3 din legea 85/2006, astfel că președintele comitetului creditorilor trebuie sa dovedească faptul ca exercita voința creditorilor, ca acționează în numele și pe seama creditorilor.

Voința creditorilor a fost exprimată in cadrul adunării creditorilor din data de 11 februarie 2013 și a constat în faptul ca președintele Comitetului creditorilor să formuleze și să susțină cererea de antrenare a răspunderii, astfel că reiese în mod clar abilitarea reclamantei de a formula și de a susține o asemenea acțiune. În ceea ce privește faptul că această abilitare a intervenit ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, judecătorul sindic reține că acest fapt nu prezintă nici o relevanță sub aspectul calității de reprezentant, deoarece fiind în prezența unui raport decurgând din mandat, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1309 raportat la art. 1311 alin. 1 din Noul Cod Civil, creditorii ratificând formularea și introducerea cererii de antrenare a răspunderii administratorilor întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar potrivit art. 1312 Noul Cod civil, ratificarea având efect retroactiv.

Potrivit art. 139 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii, ori raportat la data depunerii la oficiul poștal al cererii de antrenare, judecătorul sindic reține că această cerere a fost formulată în termen, iar lipsa mandatului a fost acoperită prin ratificare, susținerile pârâților fiind neîntemeiate sub acest aspect.

De asemenea, în ceea ce privește completarea cererii de antrenare cu dezvoltarea motivelor de admisibilitate și a temeiurilor de antrenare a răspunderii, judecătorul sindic reține că această modificare s-a făcut până la primul termen de judecată, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 132 Cod procedură civilă, astfel că și sub acest aspect excepția invocată de către pârâți este neîntemeiată.

Raportat la cele de mai sus, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. G. S. G. SA și excepția tardivității formulării cererii de antrenare a răspunderii, excepții formulate de pârâții M. C. A., F. B. și P. Ș. E. .

Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere dispozițiile art.138 lit. a), e), d), g) și f) din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.

Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din

Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.

Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto.

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a), pentru a fi atrasă antrenarea răspunderii patrimoniale persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, iar potrivit lit. e) dacă au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.

În opinia reclamantei aceste dispoziții ar fi incidente în cauză raportat la faptul că în balanța de verificare aferentă lunii iunie 2009 în patrimoniul societății existau în contul 371.01 mărfuri în depozit în cuantum de 1.124.798,87 lei, iar la data întocmirii inventarului în procedura insolvenței valoarea stocurilor

a fost de 404.773,79 lei, or având în vedere documentele depuse de către pârâți la filele 129-169 rezultă că mărfurile în cauză au fost înstrăinate în cursul perioadei iulie 2009-august 2010, operațiuni reflectate în contul 707, astfel că nu se poate reține că aceste stocuri au fost folosite în interes personal de către pârâți sau în interesul altor persoane, nefiind astfel incident cazul de antrenare a răspunderii prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, mai reține judecătorul sindic că nu poate fi reținută existența unei prezumții cum că această parte din stocurile de materiale care nu se mai regăsesc în inventarul întocmit la data intrării în faliment a debitoarei au fost folosite în interes personal sau ascunse de către pârâți, căci această prezumție este răsturnată de documentele contabile aferente contului 707 din care reiese că acestea au fost înstrăinate în perioada de observație, în cadrul desfășurării curente a activității debitoarei.

De asemenea, având în vedere aspectul reținut anterior, raportat la faptul că reclamanta nu a făcut dovada că aceste stocuri au fost deturnate sau ascunse de către pârâți, căci potrivit art. 1169 cod civil reclamantei îi revenea sarcina de a dovedi această afirmație, ori așa cum s-a reținut anterior, diferența de stoc de marfă a fost înstrăinată în cursul perioadei iulie 2009 - august 2010, inclusiv în perioada de observație, nefiind astfel incident în cauză nici motivul de antrenare prevăzut de ar. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi atrasă antrenarea răspunderii patrimoniale persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.

Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care balanța de verificare la care reclamanta a făcut referire este din iunie 2009 iar operațiunile comerciale și contabile prin care s-a diminuat stocul de marfă sunt ulterioare acestei perioade, astfel că raportat la probatoriul administrat în cauză nu se poate reține fapta de neținere a contabilității în conformitate cu dispozițiile legii contabilității, astfel că nici acest motiv de antrenare a răspunderii nu poate fi reținut în cauză.

Un alt motiv imputat de către reclamantă constă în aceea că pârâții au efectuat plăți în favoarea lor în luna precedentă încetării plăților cu preferință a unui creditor în dauna celorlalți creditori, raportat la faptul că în data de 31 mai 2009 în favoarea pârâților au fost plătite dividende, plata fiind făcută prin compensarea datoriile pe care acești asociați le aveau față de societatea debitoare, compensare care a avut loc în luna anterioară deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.

Potrivit legii dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat și din acest moment dreptul la dividende al asociaților încetând a mai fi un drept social devenind un drept de creanță individual al asociaților față de societate, drept prescriptibil în termenul general de prescripție de trei ani, astfel că dreptul de creanță al pârâților față de societate era cert, lichid și exigibil la data deschiderii procedurii. De asemenea și creanța pe care debitoarea o avea față de pârâți decurgând din livrările de materiale de construcție era o creanță certă, lichidă și exigibilă la data deschiderii procedurii insolvenței, astfel că operațiunea de compensare a creanțelor reciproce, certe, lichide și exigibile s-au stins de drept până la limita celei mai mici dintre ele, compensația fiind o modalitate de stingere a obligațiilor reciproce, indiferent de izvorul obligațiilor, or fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1144 Cod civil, compensația a operat de drept.

Nu s-a putut reține nici existența unei intenții de fraudare a celorlalți creditori ai debitoarei, căci pe de o parte reclamanta nu a făcut dovada unei asemenea intenții, iar pe de altă parte chiar dacă această compensare nu ar fi fost efectuată și scriptic înainte de deschiderea procedurii insolvenței, ar fi fost incidente în cauză dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, această compensare ar fi avut loc după deschiderea procedurii insolvenței, ori având în vedere aceste aspecte nu se poate reține ca fiind incident în cauză motivul de antrenare prevăzut de art. 138 lit. g) din Legea nr. 85/2006.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130/20 martie 2009 de BNP Gorun Horacius Tony, debitoarea SC C. GROUP SRL, reprezentată prin pârâți, a înstrăinat către SC TORRE & MASTERSON SRL dreptul de proprietate asupra imobilelor teren înscrise în CF nr. 1. C. -N. sub A+1,2, nefăcând obiectul transferului dreptului de proprietate construcțiile viitoare și cele nefinalizate edificate pe aceste parcele, prețul de vânzare fiind de 792.855 lei la care se adaugă TVA, din care suma de 175.494,87 lei achitată anterior încheierii contractului, diferența de preț de 617.360,13 lei urma să fie achitat până la data de 20 iunie 2009. De asemenea, debitoarea s-a obligat să finalizeze lucrările de construcții cel mai târziu în termen de 2 luni de la semnarea contractului, în cazul neexecutării acestei obligații în termen debitoarea obligându-se la plata unor penalități de întârziere în cuantum de

150.000 euro.

Prin contractul de vânzare-cumpărare viitoare, cedare de drepturi și antrepriză certificat de av. Mihai Bejenaru Dragoș sub nr. 867/20 martie 2009, debitoarea prin asociați, a transferat către BRECKFORT INTERNATIONAL LLC dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții componente ale ansablului

C. -C. Turzii și Ansamblu C. -Mozart obligându-se să finalizeze construcțiile în termen de două luni (construcțiile CT1 și CT2) și să edifice imobilele ML 1-6 în termen de 6 luni de la data obținerii autorizației de construire, dar nu mai mult de 8 luni de la data încheierii contractului, prețul contractului fiind de 720.000 euro (pentru imobilele CT), respectiv 1.800.000 euro pentru imobilele ML. Din acest preț s-a achitat cu titlul de avans suma de 10.000 euro, iar diferența de preț pentru imobilele CT urma să fie achitată în termen de 30 de zile de la data

încheierii procesului verbal de recepție finală, iar pentru imobilele ML, diferența de preț se va achita la momentul în care toate și fiecare dintre cele 6 imobile urmau a fi ridicate cel puțin la stadiul "nivel 1 în roșu";, tranșa reprezentând un procent din restul de preț egal cu procentul mediu de finalizare a tuturor imobilelor ML, iar a doua tranșă urmând a fi achitată în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului verbal de recepție finală.

În situația nerespectării obligațiilor asumate de către debitoare aceasta se obligă la plata unor penalități egale cu acele părți din preț neachitate până la data respectivă, cu imputarea acestor penalități asupra prețului neachitat.

Potrivit art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi atrasă antrenarea răspunderii patrimoniale persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăti.

Textul reglementează două condiții pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, și anume săvârșirea unei fapte constând în folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri persoanei juridice și săvârșirea cu intenție calificată de scopul întârzierii încetării de plăți.

Mijloacele ruinătoare sunt acele mijloace împovărătoare de obținere de resurse de finanțare în condiții mai oneroase decât cele ale pieței.

Potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC C. GROUP SRL, activele imobilizate au un nivel de creștere până la 21 decembrie 2008, iar după această dată s-au înregistrat doar înstrăinări de active, iar din punct de vedere valoric capitalul imobilizat în bunuri necesare funcționării societății în sensul realizării obiectului de activitate a atins un nivel care permitea funcționarea acesteia, iar în ceea ce privește pasivul bilanțier s-a menționat că nivelul capitalurilor proprii a fost pozitiv, rezultatul exercițiilor financiare fiind negativ doar ulterior anului 2008, în această perioadă debitoarea întâmpinând dificultăți financiare generate de faptul că aceasta a apelat la contractarea de împrumuturi pe termen mediu și lung pentru a achiziționa active de natura imobilelor. În acest context, suprapus peste criza economică globală și având în vedere și piața construcțiilor pe care debitoarea a acționat, pârâții au demarat negocieri pentru restructurarea facilităților de finanțare pe care aceasta le avea față de creditoarea SC B. - GSG SA, creditoarea propunând modificări care ar fi dus la majorarea dobânzilor și a comisioanelor (filele 118-120), context în care debitoarea a procedat la încheierea contractelor cu SC TORRE & MASTERSON SRL și BRECKFORT INTERNATIONAL LLC.

Referitor la acest aspect, în raportul cauzelor s-a reținut că pentru finalizarea celor două proiecte imobiliare societatea avea nevoie de un investitor întrucât nu dispunea de lichidități, încercând obținerea acestora din surse bancare, apelând la principalul său finanțator B. GSG în vederea obținerii unei prelungiri a liniei de credit și a eșalonării ratelor la activele cumpărate și ipotecate, încă din octombrie 2008 dar acest fapt nu a fost posibil, iar în acest context acționarii au căutat soluții de vitalizare a activității prin infuzie de capital, rezultatul scontat fiind finalizarea proiectelor investiționale.

Astfel, urmare a acestor contracte, la data semnării acestora debitoarea a obținut sumele de 480.066,40 lei (aprox. 111.643,35 euro) și respectiv 10.000 euro, în contextul în care la imobilele de pe str. C. Turzii mai trebuia să fie executate finisajele exterioare, finisaje interioare, casa scărilor, racordarea la utilități (art. 3.1 - fila 36), astfel că în opinia pârâților, sumele obținute împreună cu lichiditățile deținute ar fi permis supraviețuirea societății (filele 170-186), astfel că nu este evidentă faptul că încheierea acestor contracte ar fi fost făcută în condiții mai oneroase decât cele ale pieței în acel moment, astfel că prima condiție nu este îndeplinită în cauză.

Nici cea de a doua condiție nu este împlinită în cauză, în speță nefăcându- se dovada că scopul încheierii acestor contracte ar fi acela de a întârzia încetarea de plăți, căci așa cum rezultă din raportul cauzelor (fila 15) acest proiect părea fezabil, mai ales că antreprenoriatul efectuat de către debitoare putea revigora și activitatea de comerț, ambele (antreprenoriatul și comerțul) fiind generatoare de profit. Prin relația contractuală cu SC TORRE & MASTERSON SRL și BRECKFORT INTERNATIONAL LLC, având în vedere imposibilitatea debitoarei de a continua proiectele în contextul dat, "s-a urmărit renunțarea la calitatea de beneficiar și proprietar al celor două proiecte imobiliare, imposibil de susținut financiar, pentru a se putea asuma calitatea de antreprenor general, această din urmă calitate, deși nu avea potențial de profit ca aceea de proprietate, asigura continuitatea activității operaționale și crea posibilitatea obținerii unui profit, necesar pentru cheltuielile curente ale firmei, toată economia contractelor fiind subsumată îndeplinirii obligațiilor care îi reveneau debitoarei în calitate de antreprenor general, iar ca urmare a contextului nefavorabil care a dus la o scădere a lichidităților debitoarea a fost în imposibilitatea de a respecta termenele convenite"; (filele 15-16).

Astfel, raportat la cele de mai sus, nu este incident în cauză nici motivul de antrenare prevăzut de art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, a mai reținut judecătorul sindic că prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC C. GROUP SRL întocmit de S.P. "H&B I. "; S. nu s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din legea nr. 85/2006, iar reclamanta nu a dovedit la rândul ei existența vreunei legături de cauzalitate. Mai reține judecătorul sindic că nu a fost dovedită în cauză nici existența vinovăției pârâților și faptul că acestora le-ar fi imputabilă insolvența debitoarei deoarece cauzele acesteia au constat în elemente externe constând în accentuarea dificultăților financiare pe plan global care a condus la existența unui blocaj pe piața imobiliară și a uor cauze interne constând în managementul societății care nu a luat măsuri de reducere a cheltuielilor și orientarea spre activități care să asigure profitul necesar achitării datoriilor.

Judecătorul sindic a mai reținut că potrivit art. 138, antrenarea răspunderii patrimoniale intervine "…în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului …";, deci în situația în care în acest raport s-a identificat o persoană, ori nici măcar în mod formal în prezenta cauză, lichidatorul judiciar nu a procedat la o asemenea identificare, susținerile lichidatorului cum că această identificare nu a fost posibilă la data întocmirii raportului datorită timpului scurt pentru redactarea acestuia, căci termenul pentru depunerea raportului este prevăzut de lege iar pe de altă parte acesta avea posibilitatea de a depune un supliment la acest raport.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a), e), d), g) și f) din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de SC B. G. S. G. SA în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei SC C. GROUP SRL, în contradictoriu cu pârâții M. C. A., F. B. și P. Ș. E. .

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta căzând în pretenții, a fost obligată să plătească pârâtului M. C. Ș. suma de 8.187,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâtului F. B. suma de 8.187,72 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și pârâtului P. Ș. E. suma de 4.079,91 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. -G. S. G. SA, solicitând admiterea recursului si pe cale de consecința, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâților la plata sumei de 15.644.592.07 lei, reprezentând intregul pasiv al debitoarei SC C. GROUP SRL, si a dobânzii legale calculata de la data pronunțării sentinței si pana la plata integrala a debitului

În motivele de recurs se arată că sentința recurată este nelegala si netemeinica. Raportul de cauze intocmit de lichidatorul SC C. Group SRL și evidențele contabile aparținând debitoarei atestă împrejurarea că aceasta nu dispunea de fonduri bănești si înregistra datorii semnificative la momentul perfectării contractelor de vanzare-cumparare. Raportul cauzelor si imprejurarilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei este intocmit in baza actelor contabile ale debitoarei. Aceste inscrisuri sunt opozabile paraților nefiind contestate. El reprezintă o proba specifica procedurii reflectând activitatea debitoarei pe o perioada de 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Societatea nu deținea fonduri suficiente pentru a executa obligațiile asumate prin contractele perfectate cu Torre&Masterson SRL si cu Breckfort International LLC.

Disponibilitățile bănești la data de_ erau in suma de 117.427 lei, iar valoarea stocurilor era conform actelor contabile verificate de lichidator in suma de 3.922.105 lei. Costurile de construire a imobilelor localizate in C. N., str.

C. Turzii s-au ridicat la suma de 2.574.511, 54 lei. La data de_ gradul de indatorare al societății era in procent de 92.05%. Datoriile pe care societatea le înregistra la momentul deschiderii insolventei se compuneau din: datorii fata de furnizori in suma de 3.495.675.17 lei, datorii la bugetul consolidat al statului in suma de 640.136.15 lei, datorii fata de personal in suma de 36.155.48 lei iar fata de bănci si societățile de leasing datoriile se ridicau la suma de 6.894.434.75 lei. Aceste valori foarte ridicate al datoriilor au fost acumulate in timp, existând in contabilitatea debitoarei la momentul perfectării contractelor cu Torre&Masterson SRL si cu Breckfort International LLC. Prin urmare, la acel moment societatea se apropia de o eventuala incetare a plaților către acești creditori. Toate aceste susțineri au fost prezentate in raportul de cauze si infirmă apărările evocate de pârâți potrivit cărora societatea nu înregistra pierderi în momentul perfectării contractelor de vânzare-cumparare.

Din cuprinsul actelor contabile, respectiv balanța de verificare aferenta lunilor martie si iunie 2009, fisei analitice a partenerilor si a notei contabile depuse la dosarul cauzei rezulta faptul ca la momentul perfectării contractelor cu Torre&Masterson SRL si cu Breckfort International LLC, în patrimoniul societății debitoare nu existau fonduri suficiente necesare îndeplinirii obligațiilor asumate. În luna martie si iunie 2009 debitoarea înregistra întârzieri la plata fata de creditori. De asemenea, compensările operate in favoarea asociaților debitoarei privind datoriilor pe care asociații le aveau fata de societate cu creanța societății derivând din furnizarea către asociați a stocului de materiale existente în patrimoniul debitoarei a fost de natură să prejudicieze grav interesele masei

credale.

Recurenta arată că interogatoriul administrat in cauza paraților a dovedit faptul ca scopul urmărit de parați la momentul perfectării celor doua contracte a fost acela de a procura fonduri persoanei juridice, si totodată de a întârzia momentul încetării plăților.

Faptul ca societatea nu dispunea fonduri suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor asumate a fost recunoscut si de către asociații M. C., P. E. . De asemenea, asociatul M. C. a confirmat împrejurarea ca la data perfectării celor doua convenții existau datorii scadente importante fata de furnizori . Totodată din răspunsurile pârâților la interogatoriu rezulta ca societatea traversa o perioada dificila din punct de vedere economic. Pârâții au recunoscut faptul că în luna martie( epocă la care cele două convenții au fost perfectate ) au purtat negocieri pentru reesalonarea creditului restant . Contractele de

vânzare cumpărare perfectate cu Torre&Masterson SRL si

cu Breckfort International LLC sunt probe din care rezulta mijloacele ruinătoare care au fost folosite de parați pentru a procura fonduri societății.

Astfel, asa cum rezulta si din interogatoriul administrat paratului M. C. ceea ce a determinta deschiderea insolventei fata de SC C. Group SRL au fost chiar aceste contracte.

Este asa deoarece, pe rolul Judecătoriei C. N. a fost formulata o acțiune in instanța de către Breckfort International LLC prin care s-a obținut obligarea debitoarei la executarea contractelor asumate. Mai exact, au fost activate clauzele penale, care nu numai ca determinau pierderea imobilelor ce au făcut obiectul contractelor mai sus indicate ci obligau si la plata unor sume de bani. Aceasta stare de fapt a fost recunoscuta si de către asociatul M. C. prin răspunsul la interogatoriul formulat.

Faptele ilicite săvârșite de către administratorii societății se incadreaza in prevederile art. 138 lit. a, e, d, g si f din Legea 85/2006.

In ce privește faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a si e constând in: folosirea bunurile sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, si deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice, acestea au fost săvârșite de administratori prin raportare la stocurile de marfa nepredate.

Astfel, conform balanței de verificare din iunie 2009, in patrimoniul societarii existau, in contul 371.01, mărfuri in depozit in suma de 1.124.798,87 Ron. In cadrul procedurii de insolvență marfa identificata in depozit avea o valoare de 404.773,79 lei, iar prețul de lichidare a fost stabilit la 113.891 lei. La dosarul cauzei au fost depuse atat balanța de verificare cat si extras din raportul de evaluare intocmit in cadrul procedurii insolventei.

Așadar, in momentul identificării stocului de marfa s-a constatat ca acesta nu corespundea cu cel evidențiat in actele contabile, prin urmare se naște o dubla prezumție. Fie, ca bunurile au fost folosite in interes personal sau al unei alte persoane fie, au fost dosite - fara a se cunoaște destinația acestora.

In acest sens s-a pronunțat si practica judiciara, care intr-o decizie de speța a admis cererea de antrenare a răspunderii administratorilor. Temeiul admiterii acțiunii a fost prezumția ca sumele de bani si bunurile nepredate au fost folosite în interes personal, sau au fost ascunse de către pârâți, având în vedere dreptul de dispoziție pe care l-au avut asupra acestora.

Mai mult, apreciază ca prin redarea in cuprinsul balanței de verificare a unei valorii nereale a stocurilor sunt intrunite si elementele constitutive a faptei prevăzute la lit. d art. 138 din lege, respectiv a fost ținuta o contabilitate fictiva.

Prin sentința recurată, judecătorul sindic a respins cererea de antrenare formulata pe acest temei pe considerentul ca diferența stocurilor de marfa ar fi fost valorificata in perioada de observație. Aceasta susținere nu are suport probator. In situația in care s-ar fi valorificat in perioada de observație stocuri in valoare de aproximativ 700.000 de lei, aceste sume de bani ar fi trebuit sa intre in contul unic al debitoarei si distribuite in favoarea creditorilor. În speță sumele obținute în urma valorificării acestor valori patrimoniale nu se regăsesc în contul unic al lichidării.

Conform fisei analitice a partenerilor si a notei contabile depuse la dosarul cauzei, rezulta ca in data de_ au fost plătite dividendele pe care debitoarea le datora asociatului M. C. A. . Plata s-a făcut prin achiziționarea de materiale de construcții. Prima instanța a dispus respingerea cererii de antrenare, apreciind ca in cauza nu sunt incidente dispozițiile lit.g art. 138 din Legea 85/2006 care sancționează plata în luna precedenta încetării plaților cu preferința a unui creditor în dauna celorlalți creditori. Prima instanța a considerat ca in cauza nu a existat o plata preferențiala a creditorilor asociați ai debitoarei, conform art. 138 lit g, ci a existat o compensare de drept intre creanța pe care asociații o dețineau fata de societate-dividende neincasate- si creanța pe care debitoarea o avea împotriva acestora, reprezentând contravaloarea bunurilor cumpărate de către aceștia de la societatea debitoare.

S-a considerat ca din moment ce compensarea este una de drept, care oricum ar fi intervenit conform art. 52 din Legea insolventei, nu a existat o intenție de fraudare a creditorilor

Soluția pronunțată este nelegală deoarece stingerea creanțelor asociaților se incadreaza in noțiunea de plata efectuata cu preferința a unui creditor, in dauna altor creditori, prevăzuta de art. 138 lit g). Plata dividendelor neîncasate realizată prin achiziționarea de către asociați de bunuri din patrimoniul societății, constituie o dare in plata. Asa cum s-a recunoscut si prin intermediul

intampinarii " asociații aveau o convenție in sensul ca fiecare are dreptul sa cumpere mărfuri din societate pana la concurenta sumelor provenite in principiu din profiturile lăsate la indemana societății pentru o perioada foarte lunga de timp. Astfel asociații si-au stins parte din dividende neincasate prin preluarea de bunuri aflate in patrimoniul societății. Situația acestor plați este următoarea: pentru M. C. s-a stins o creanța in suma de 152.896,72 lei, pentru Firta B. o creanța in suma de 281.584,48 lei, si pentru P. E. o creanța in suma de 118.924,32 lei. Totalul sumelor astfel achitate cu prioritate asociaților debitoarei este in cuantum de 553.405,52 lei.

Darea în plata, asa cum este definita de doctrina juridica reprezintă operațiunea prin care debitorul executa către creditorul sau-cu consimțământul acestuia-o alta prestație decât cea la care s-a obligat la incheierea raportului juridic obligational. Asa cum s-a arata si in doctrina de specialitate, uneori darea in plata s-a considerat ca este o vânzare urmata de o compensație. Deci, in ceea ce privește natura juridica a darii in plata se admite existenta unei confuzii între aceasta instituție si compensatia legala. Recurenta apreciază ca si in prezenta cauza instanța a pronunțat soluția de respingere datorita acestei inadvertențe ce a condus la interpretarea eronate a opertiunilor ce au avut loc.

Interpretarea juridica a operațiunilor, in sensul ca in speța este vorba de o dare in plata, rezulta din inscrisurile depuse la dosar, respectiv fisele analitice si notele contabile. Asociații au acceptat ca in momentul preluării mărfurilor din patrimoniul acestea sa se faca in contul datoriei de plata a dividendelor restante pe care societatea le inregistra fata de asociați. In aceste sens s-a intocmit nota contabila din data de_, aceasta reprezentând acordul de voința in sensul de a avea loc acoperirea unei parti din creanța pe care asociații o dețineau fata de societate cu bunuri din patrimoniul debitoarei.

Mai mult, acceptarea inlocuirii prestației este concomitenta cu plata, operațiunea de vânzare cumpărare a avut loc in aceasi zi in care s-a stins o parte din debitul debitoarei fata de asocitati. Adică in contul datoriei asociații au acceptat sa preia bunuri din patrimoniul debitoarei.

Toate acestea conduc la concluzia ca in prezenta cauza a avut loc o dare in plata prin care s-au plătit creanțele asociaților.

In ce privește intenția de fraudate a celorlati creditori prin intermediul plani preferențiale a creanțelor asociaților, aceasta rezulta inclusiv din faptul ca stocul de marfa prin achiziționarea căruia s-a stins creanța, se afla in garanția băncii. Or, in mod cu totul evident asociații prin preluarea unor bunuri, despre care cunoșteau ca sunt gajate in favoarea băncii, au dorit sa prejudicieze interesele creditorului garantat, procedând la acoperirea propriei creanțe anterior celei deținute de către creditorul garantat.

Acționarii aveau cunoștința ca este iminenta insolvabilitatea societarii, având in vedere ca fata de debitoare s-a deschis procedura insolventei la data de_ .Aceștia nu au incercat sa redreseze societatea, ci au efectuat toate demersurile pentru a-si recupera creanțele de la societate cu prioritate fata de alti creditori. Mai mult recuperarea s-a făcut prin compensare cu mărfuri asupra căruia reclamanta avea constituit un drept de gaj, deci cu scopul de a frauda alti creditori.

Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1130/_ debitoarea a instrainat terenul compus din doua parcele in suprafața totala de 1.678 mp, situate in localitatea C. N., str. C. Turzii nr. 231.Imobilul a fost instrainat la un pret de 792.855 lei, la data instrainarii fiind achitata suma de 175.494,87 lei, restul de pret urmând a fi plătit pana la_ . Diferența rămasă se impunea a fi achitată in termen 30 de zile de la data incheierii procesului verbal de recepție finala a construcțiilor. La epoca tranzacției, asupra terenului

înstrăinat era deja edificată o construcție nefinalizată, construcție nu a făcut obiectul convenției. Prin acest contract vanzatoarea se obliga sa finalizeze

lucrările de edificare cel mai târziu in termen de 2 luni. Conform clauzelor stipulate, în cazul in care vanzatorul nu finaliza construcția in termenul de 2 luni convenit, sau contractul de antrepriza înceta din culpa sa, vânzătorul urma să achite cumpărătorului despăgubiri a căror întindere a fost preevaluată de părți până la concurența sumei de 150.000 euro.

Debitoarea a încheiat un al doilea contract de vanzare-cumparare cu privire la imobilul situat in C. N., str. Mozart. Imobilul compus din 6 parcele de teren a fost instrainat la un pret de 1.382.220 lei, suma achitata la data perfectării contractului fiind in cuantum de 305.972,53 lei. Diferența urma sa fie achitată in doua transe, prima pana in data de_ condiționat de ridicarea unor imobile pe aceste terenuri pana la nivelul in rosu. A doua transa urma sa fie achitata pana in iulie 2010, adică la încheierea procesului-verbal de recepție a

lucrărilor pentru aceste imobile. Conform clauzelor stipulate, în cazul in care vanzatorul nu respecta obligațiile asumate prin contract acesta urma să achite cumpărătorului despăgubiri a căror întindere a fost preevaluată de părți până la concurența sumei de 250.000 euro

Aceste obligații constau in ridicarea imobilelor la nivel in rosu in termen de 6 luni de la data obținerii autorizației de construire, dar nu mai târziu de 8 luni de la semnarea contractului. De asemenea clauza se aplica si in situația in care contractul de antrepriza încheiat inceta din culpa vânzătorului.

Debitoarea, in calitate de antreprenor se obliga sa finalizeze construcțiile in favoarea beneficiarului in termen de 2 luni in ce privește imobilele situate pe C. Turzii. In ce privește termenul de execuție al imobilelor situate pe str. Mozart termenul de ridicare a construcțiilor era de 6 luni.

Costurile cu ridicarea si finalizarea imobilelor era in sarcina antreprenorului, vanzatoarea achitând un avans de 10.000 euro restul urma sa fie achitat ulterior recepției lucrărilor.

Având in vedere ca nu au fost respectate obligațiile asumate de către antreprenor, in data de_ a fost incheiat Protocolul la contractul de vanzare- cumparare. Prin acest Protocol se constata ca imobilele raman in proprietatea beneficiarului, restul de pret nu se mai achita, iar vanzatoarea era obligata sa achite suma de 720.000 euro cu titlu de penalități.

Având in vedere ca debitoarea nu si-a indeplinit obligatiile de finalizare a construcțiilor s-a activat clauza penala din cele doua contracte de vanzare- cumparare a terenurilor. Imobilele au fost preluate de către beneficiar si mai mult acesta era obligat si plata unor sume de bani asa cum se stipula in cuprinsul celor doua contracte.

Așadar, din analiza acestor contracte rezulta ca debitoarea a incheiat contractele de vanzare-cumparare prin asumarea unor clauze contractuale in defavoarea sa, si care practic au condus la ruinarea societății.

Scopul declarat de către acționari in ce privește perfectarea acestor contracte a fost acela de a procura fonduri societății, de a obține infuzie de capital. Or, din analiza contractelor de mai sus, sumele încasate de vânzătoare cu titlu de avans sunt minime, nefiind de natura sa redreseze societatea. Acest mod de a proceda la procurarea de fonduri a fost unul ruinător pentru societate, administratorii societarii au acționat in mod vădit contrar intereselor societarii.

urmare si costurile sunt ridicate (racordarea la instalația de distribuție a gazelor naturale a centralei termice si a apartamentelor, finisaje interioare si exterioare: tencuieli decorative, tencuieli, termoizolatii, centrala termica comuna, etc.).

Lucrările menționate la articolul indicat trebuiau aduse la indeplinire in termen de 2 luni pe cheltuiala antreprenorului.

In aceasi situație se aflau si imobilele situate pe str. Mozart, unde nu numai ca trebuiau finisate imobile, dar si "ridicate la stadiul de roșu" in decursul a 6 luni de zile.

Așadar, pentru a-si asuma astfel de obligații contractuale riscante trebuia ca SC C. Group SRL sa dispună de resurse financiare considerabile pentru ca riscul de intrare in vigoare a clauzelor contractuale sa fie evitat. In fapt, debitoarea nu dispunea de fonduri si nici nu isi asigurase resurse financiare suficiente pentru o diminuare a riscului asumat. In cuprinsul contractului se prevedea o remunerație a antreprenorului pentru ridicarea construcțiilor de pe strada Mozart de 1.800.000 de euro. Așadar de aceasta suma trebuia sa dispună debitoarea C. pentru a ridica respectivele construcții.

Debitoarea a încasat, conform contractelor de vânzare cumpărare incheiate cu Torre&Masterson SRL suma de 480.066,4 lei, iar de la Breckfort International LLC in cuantum de 10.000 euro.Aceasta infuzie de capital era infima raportat la cheltuielile la care s-au angajat administratorii prin perfectarea celor doua contracte.

In cursul anului 2009 societatea traversa o perioada dificila din punct de vedere economic. Acționarii cunoșteau ca debitoarea nu avea resursele financiare pentru a îndeplini obligațiile asumate prin cele doua contracte.

Termenul de execuție era foarte scurt, lucrările si costurile erau ridicate, si resurse finaciare aproape inexistente, asa cum reiese si din Contractul de vânzare

-cumpărare si antrepriza incheiat cu Breckfort International LLC cap. 2 si 3.La data asumării clauzelor contractuale de către societatea debitoare prin acționari era previzibil ca aceste clauze vor intra in vigoare. Scopul declarat era acela de întarzaiere a incetarii de plați si procurarea de fonduri, insa mijloacele de obținere a acestor fonduri nu erau de natura sa conducă la redresarea societății ci la faliment.

Asumarea executării si aducerii in stadiile de finalizare a construcțiile mai sus arătate a fost pentru societatea debitoarea o măsura care in mod evident a condus la falimentul acesteia. Mai mult, au fost astfel pierdute active imobiliare importante din patrimoniul debitoarei, respectiv cele doua terenuri si imobilele construcții aferente. Administratorii in mod evident au acționat in acest mod din rea-credinta, fara a dovedi interes in buna administrare a societății.

În raport de aceste considerente se poate aprecia că elementele constitutive ale faptei prevăzuta de art. 138 lit. f din Legea 85/2006 sunt întrunite.

Pentru aceste motive considera ca prezenta acțiune este întemeiata in ce privește existenta faptelor ilicite prevăzute la lit. a, e, d, g si f din art. 138 Legea 85/2006.

Prejudiciul suferit prin săvârșirea acestor fapte consta in cauzarea insolventei SC C. Group SRL si implicit prejudicierea creditorilor debitoarei.

In mod evident toate aceste fapte au cauzat starea de insolvență a debitoarei. Este asa, deoarece obiectul de activitate al debitoarei era comerțul cu ridicata a materialului lemnos si a materialelor de construcție. Prin ascundera sau folosirea unui procent de peste 56% din valoarea stocului de marfa a condus inevitabil la imposibilitatea continuării activității de comerț. Aceasi consecința a avut-o si compensarea dividendelor datorate acționarilor societății cu mărfuri din patrimoniul acesteia.

Prejudiciul suferit de debitoare prin perfectarea contractelor mai sus arătate a constat in pierderea unor active importante din patrimoniu. Aceste imobile daca ar fi fost valorificate la valoarea lor reala de piața, s-ar fi acoperit o mare parte din pasiv si nu s-ar fi ajuns in situația insolvenței. Prejudiciul suferit este reprezentat de intregul pasiv al debitoarei.

Pentru fapta prevăzută de art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 instanța poate obliga parații la suma de 720.021 lei reprezentând diferența dintre 1.124.798,87 reprezentând valoarea stocurilor la data deschiderii procedurii si suma de 404.773,79 lei care a fost identificata in depozit de către administratorul

judiciar întrucât nu exista nicio dovada asupra faptului ca acesta diferența s-ar fi valorificat in timpul perioadei de observație, cum nereal susțin parații.

Pentru fapta prevăzută de art. 138 lit.g instanța poate obliga paratii la plata sumei de 553.405,52 lei reprezentând sumele (dividinde) achitate cu prioritate către parați inainte de deschiderea procedurii.

Pentru fapta incriminată de art. 138 lit.f instanța poate obliga parații la plata sumei: 807.645,33 (reprezentând diferenta de pret neachitata aferenta contractului cu Torre&Masterson la care se adaugă suma de 710.000 euro (reprezentând diferența de pret neachitata aferenta contractului cu Breckfort International).

Raportul de cauzalitate intre faptele mai sus arătate si declanșarea procedurii de insolvență exista.

Înstrăinarea unei cantități semnificative din stocul de marfa, plata creanțelor deținute de către asociați fata de societate si mai mult asumarea unor clauze contractuale ruinătoare pentru societate au condus societatea spre faliment.

Este asa deoarece aceasta nu mai deținea stocuri suficiente pentru a desfășura activitatea de comerț. Obligațiile asumate au dus la pierderea de bunuri imobile din patrimoniu fara să existe o valoare de înlocuire

Mai mult, asumarea unor clauze penale care indatorau societatea a determinat in mod evident declanșarea insolventei societății debitoare. Dovada o constituie si înregistrarea cererii de deschidere a procedurii de insolvență de către debitoare la scurt timp dupa ce imobilele au fost înstrăinate către beneficiarii mai sus arătați. Prin sentința recurata se susține insa ca in prezenta cauza nu a fost dovedit raportul de cauzalitate si nici vinovăția apreciind ca starea de insolvență a fost cauzata de factori externi.

Aceasta susținere este nefondata deoarece toate aceste fapte au fost săvârșite cu puțin timp anterior deschiderii procedurii de insolvență .In ce privește cele 3 contracte incheiate cu Torre&Masterson SRL si cu Breckfort International LLC raportul de cauzalitate rezulta din ansamblul stării de fapt . Având in vedere neindeplinirea oblgatiilor asumate prin aceste contracte,

asa cum arata si paratul M. C. pe rolul Judecătoriei C. N. a fost înregistrata o acțiune ce avea ca obiect obligarea la executarea contractelor.

Dupa activarea clauzelor penale din contractele perfectate societatea nu a mai putut continua activitatea. In patrimoniu nu existau efectiv stocuri, acestea au fost scoase din patrimoniu. In dovedirea acestei susțineri exista raportul de evaluare depus la dosarul cauzei.

Datorita pierderii din patrimoniu a celor imobilelor, ce au făcut obiectul celor doua contracte, debitoarea nu mai deținea bunuri de valoare însemnata, lipsite de sarcini din valorificarea cărora sa se asigure continuarea activității debitoarei.

Așadar, societatea nu deținea resurse care sa-i asigure continuarea activității, bunuri care prin valorificare sa asigure acoperirea datoriilor curente ale societății.

Faptul ca in patrimoniul debitoarei nu mai existau bunuri insemnate si valoarea sumelor incasate in urma perfectării celor doua contracte rezulta din balanța de verficare aferenta lunii 2009 depusa la dosarul cauzei.

Așadar, in mod evident exista raport de cauzalitate intre faptele mai sus analizate si starea de insolvență in care a ajuns SC C. Group SRL.

Vinovăția este un element intențional care rezulta tocmai din modalitatea de perfectare si derulare a contractelor de vânzare cumpărare si antrepriza, care este imputabila celor trei asociați ce au semnat perosnal aceste contracte in numele si pe seama societății debitoare. Asociații si-au asumat cu buna știința îndeplinirea unor obligații excesiv de oneroase fata de solvabilitatea societății, imposibilitatea neîndeplinirii acestor obligații fiind previzibila chiar de la perfectarea contractelor. In plus aceiași asociați si-au asumat clauze penale exorbitante pentru situația neindeplnirii obligațiilor, neexistand un echilibru intre prestațiile celor doua parti contractante care se aflau pe poziții contrare. Prin urmare, vinovăția rezulta din asumarea unor clauze penale despre care asociații puteau si trebuiau sa prevadă ca exista riscul sa se activeze având in vedere ca se cunoștea situația patrimoniala precara a societății. Afirmația ca se bazau pe o eventuala eșalonare a creditului, motivare reținuta si de care judecatrul sindic, este nefondata. Asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar au fost incheiate acte adiționale succesive prin care s-au acordat perioade de gratie in rambursarea creditului de către B. GSG SA fara ca debitoarea sa efectueze plați. O reesalonare/restructurare/a creditului pe care asociații au solicitat-o băncii chiar in perioada concomitenta semnării contractelor de vânzare - cumpărare ar fi presupus acordarea de alte perioade de gratie iar nicidecum de acordarea unor sume splimentare de bani. Scopul perfectării celor doua contracte a fost acela de a intarzia incetarea de plați.Acest fapt rezultă fără putință de tăgadă din raspunsurile la interogatoriile date de către parați (întrebarile 1, 3 si 4)

Faptul ca societatea la momentul perfectării celor doua contracte era in intarzaiere de plați a fost recunoscut de către paratul M. C. . In raportul de cauze lichidatorul a relevat ca in perioada analizata: datoriile evidențiate in contabilitatea SC C. aveau o pondere ce depășea valoarea activelor circulante. Prin urmare, rezulta neindoielnic si este dovedit ca la momentul perfectării contractelor, societatea era in iminenta incetare a plaților către creditori. Astfel, cum parații au răspuns la interogatoriu la intrebarea nr. 1, prin perfectarea acestor contracte se dorea recapitalizarea societății. Probabil s-ar fi reușit acoperirea unei parti din datorii dar nu integral si nici măcar intr-un procent care

sa conducă la evitarea falimentului.

Acest aspect este susținut si evidențiat tot in raportul de cauze, fila 11, de care lichidator: in anul 2009 (societatea) s-a aflat in situația iminenta de declanșare a falimentului.

În consecință sumele încasate în urma perfectării contractelor nu a fost suficiente pentru acoperirea pasivului ci ar fi dus, daca nu se activau clauzele penale, doar la o întârziere a instalării stării de insolvabilitate.

In ce privește antrenarea răspunderii asociaților societății in mod solidar, apreciem ca acesta solicitare respectă spiritul prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.

Reclamanta-recurentă a acționat ca mandatara a adunării creditorilor, adică in folosul fiind inechitabil ca mandatarul sa suporte cheltuielile de judecata in cazul respingerii cererii de atragere a răspunderii, iar in cazul admiterii acesteia folosul sa profite intregii mase credale.

Consideră ca soluția echitabila este aceea a suportării în mod proporțional de către creditori a eventualelor cheltuieli de judecata la care creditorul a cărui cerere de atragere a răspunderii a fost respinsa.

Totodată recurenta solicită a se dispune diminuarea onorariului avocațial conform dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. Pr. Civ., invocând faptul că parații din prezenta cauza au avut același reprezentant legal. Astfel, in prezenta cauza acesta a formulat aceleași apărări, a administrat aceleași probe pentru toti parații.Consideră ca suma de aproximativ 20.000 lei constând in onorariul avocațial este prea mare având in vedere munca depusa in prezenta cauza de către reprezentantul legal, durata procesului si faptul ca nu au existat cheltuieli de deplasare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții-intimați M. C. A. ,

F. B. și P. Ș. E. solicită respingerea în parte a recursului ca inadmisibil, respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea reclamantei la plata în favoarea pârâților a cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul litigiu

În motivarea întâmpinării se arată că inadmisibilitatea recursului se impune pe motiv de netemeinicie, întrucât recursul nu se poate formula decât pe motive de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 302¹alin.(1) lit.c) Cod.proc.civ., drept urmare, solicită respingerea în parte recursul ca inadmisibil.

Referitor la starea de fapt privind cauzele care au determinat starea de insolvență, astfel cum a fost ea reținută prin probațiunea administrată în acord cu susținerile recurentei, raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență reprezintă o probă specifică procedurii insolventei, care trebuie însă prezentat în întregime, așa cum a fost el întocmit de către lichidator, și nu în mod trunchiat, cu decuparea unor concluzii care în sine nu prezintă nici o relevanță.

Astfel, în concluziile Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei C. GROUP SRL, depus la data de 19 ianuarie 2010, de către lichidatorul H&B I. S., după analiza făcută de acesta asupra activității debitoarei, se rețin ca și cauze ale intrării debitoarei în starea de insolvență atât cauze obiective externe, respectiv accentuarea dificultăților financiare pe plan mondial, care a condus la un blocaj pe piața imobiliară, principala piață de desfacere a debitoarei, concurența de pe piața specifică cât și cauze interne ce țin de activitatea managerială .

Rezultă așadar că starea economico - financiară a debitoarei în anul 2008 a fost bună, însă în anul 2009 s-a degradat, ca urmare a crizei de pe piața imobiliară.

Debitoarea s-a adresat recurentei in martie 2009 solicitând restructurarea creditelor . În urma primirii ofertelor de restructurare a creditelor din partea reclamantei, a constatat ca aceasta dorea doar mărirea dobânzilor si a altor speze. De asemenea, se căuta obținerea unor garanții mult mai mari chiar si asupra asociaților, cu toate ca practic prin acceptarea acestor condiții societatea nu mai avea nici o șansa sa isi revină .

Aceasta poziție a reclamantei a continuat prin amenințarea cu aducerea in situația in care ar fi posibilă declararea scadentei anticipate a creditelor Aceste apărări nu au fost răsturnate de către reclamanta recurentă prin

nici un mijloc de probă .

Scăderea stocurilor de marfă, de la 1.124.798,87 lei, la 404.773,79 lei s-a produs in perioada iulie 2009 - august 2010, perioada in care debitoarea a desfășurat o activitate continua de comerț, sub administrarea și supravegherea lichidatorului.

Aceste lichidări de stocuri au fost reflectate în fisele Contului 707 -venituri din vânzarea mărfurilor.

Sumele la care se face referire au fost compensate de către asociații debitoarei cu marfa pe care aceștia au luat-o de-a lungul anilor 2006, 2007 si

2008. Asociații aveau o convenție, în sensul ca fiecare are dreptul sa cumpere mărfuri din societate pana la concurenta sumelor provenite, in principiu, din profiturile lăsate la îndemana societății pentru o perioada foarte lunga de timp, perioada care devansează acordarea creditelor reclamantei.

In mod contabil, doar compensarea contabila a fost făcuta in perioada de observație, fiindcă atat vânzarea materialelor către asociați cat si creditarea firmei de către aceștia s-a făcut inainte de aceasta perioada .Oricând in aceasta perioada se putea face compensarea, operațiune de altfel acceptata de lichidator la deschiderea procedurii in mod curent cu alti parteneri.

Compensarea aceasta nu a diminuat averea debitoarei, ci tocmai din dorința de a evidenția corect situația patrimoniala a societății s-a dorit efectuarea acestei operații pur contabile.

Recurenta susține ca apărare nouă, faptul că aceste compensări ar fi de fapt operațiuni de dare în plată.

Decizia de vânzare a activelor a avut ca scop procurarea urgenta de resurse financiare absolut necesare pentru inchiderea unor angajamente bancare, precum scrisori de garanție bancară .

Imobilele in cauza erau libere de sarcini si, mai mult, prin vânzarea la prețul din contract se realiza un profit substanțial pentru debitoare, având in vedere ca valoarea totala a investiției pana la acel moment înregistrata in contabilitate era de aproximativ 470.000 euro.

Elementul important de menționat se referă la faptul că tranzacția de vânzare a terenurilor si a imobilelor a fost adusa la cunoștința reclamantei in martie 2009, aceste active fiind pe lista de mijloace fixe scoase la vânzare de către societate si notificata băncii in scris.

Nici un element probator nu poate susține existența unui raport de cauzalitate între vreo acțiune sau inacțiune a subsemnaților și intrarea debitoarei în stare de insolvență.

O dovada a bunei credințe a asociaților este si păstrarea profiturilor la dispoziția societății timp îndelungat, asociații având o dorința de a dezvolta compania si de a nu o lipsi de nici o resursa financiara necesara activității.

Reclamanta a înțeles să sesizeze instanța cu cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, prin înregistrarea ei poștală, la data de 21 ianuarie 2013 (f.4 dosar fond ), conform art. 104 Cod.proc..

Este evident că la data de 21 ianuarie 2013, reclamanta nu avea mandatul conferit de adunarea creditorilor pentru a putea introduce o astfel de cerere .

Aceasta apare cu atât mai evident cu cât Adunarea Creditorilor debitoarei a fost convocată pentru data de 11 februarie 2013, și cu acest punct pe ordinea de zi. În această adunare din data de 11 februarie 2013 a fost adoptată Hotărârea prin care creditoarea Administrația Finanțelor P. e a Municipiului C. -N. a propus aprobarea cererii de antrenare a răspunderii și mandatarea B. SA pentru formularea și introducerea unei astfel de cereri. (f.52 - 52 verso) .

Ca urmare a acestei Hotărâri, reclamanta introduce o nouă cerere la data de 13 februarie 2013, prin depunerea acesteia în ședința publică, cerere intitulată" Motive dezvoltate ale cererii de chemare în judecată ", cerere care are petite distincte, fiind motivată în fapt și în drept, cu îndeplinirea tuturor formelor de procedură prevăzute de art.112 Cod.proc.civ. (f.54-58) .

Față de cele de mai sus rezultă că cererea introductivă de instanță a fost neregulat introdusă inițial de către reclamantă.Teoria validării mandatului, susținută de reclamantă, nu poate fi primită, întrucât, așa după cum rezultă din Procesul verbal al Adunării Creditorilor din data de 11 februarie 2013, când a fost adoptată Hotărârea prin care creditoarea Administrația Finanțelor P. e a Municipiului C. -N. a propus aprobarea cererii de antrenare a răspunderii și

mandatarea B. SA pentru formularea și introducerea unei astfel de cereri, această aprobare a cererii și mandatare a reclamantei au produs efecte numai pentru viitor. nu și pentru trecut.

Dacă creditorii ar fi vrut să valideze un mandat acordat tacit reclamantei, mențiunile din ordinea de zi a adunării, precum și cele din hotărârea adunării Creditorilor, ar fi fost cu totul altele .

Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:

I. Cu titlu preliminar, curtea reține că recursul este admisibil criticile de nelegalitate fiind circumscrise motivului de recurs evocat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

C. ea apreciază de asemenea că tribunalul a dezlegat în mod corect excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei SC B. G. S. G. SA.

Faptul că abilitarea reclamantei de a formula și de a susține acțiunea în răspundere a intervenit ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată nu poate primi valențele pretinse de intimați.

În data de 21 ianuarie 2013, data predării la oficiul poștal, reclamanta SC B. G. e S. G. SA prin Sucursala C. a formulat o cerere de chemare in judecata întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, lit. d, lit. e, lit. f si lit. g din Legea 85/2006 prin care a solicitat obligarea pârâților M. C.

A., F. B. și P. Ș. E. la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC C. Group SRL, prezentând sintetic faptele de care în opinia acesteia se fac vinovați pârâții, iar pentru primul termen de judecată din 13 februarie 2013 a depus o detaliere a fiecărei fapte imputate în parte si a analizat fiecare

condiție de admisibilitate a cererii de chemare in judecata.

Voința creditorilor a fost exprimată in cadrul adunării creditorilor din data de 11 februarie 2013 masa credală mandatând președintele comitetului creditorilor să formuleze și să susțină cererea de antrenare a răspunderii. Fiind în prezența unui mandat cu reprezentare, în speță, erau aplicabile dispozițiile art. 1309 raportat la art. 1311 alin. 1 din Noul Cod civil. În consecință ratificarea actelor îndeplinite de reclamantă produce efecte retroactive. Raportat la data depunerii la oficiul poștal al cererii de antrenare, curtea apreciază că această cerere a fost formulată în termen, iar lipsa mandatului a fost acoperită prin ratificare, apărările intimaților sub acest aspect fiind nerelevante. De altfel, prin raportare la principiul non reformatio in peius repunerea în discuție a modului în care au fost soluționate excepțiile invocate de pârâți cu prilejul primei judecăți nu

este legitimă câtă vreme reclamanta a câștigat dreptul la judecarea în fond a pricinii iar pârâții nu au solicitat reformarea hotărârii sub acest aspect.

În mod corect a reținut judecătorul sindic că acuzațiile întemeiate pe art. 138 lit a, e, d nu sunt fondate.
Conform balanței de verificare din iunie 2009, in patrimoniul societarii existau, in contul 371.01, mărfuri in depozit in suma de 1.124.798,87 Ron.
In cadrul procedurii de insolvență marfa identificata in depozit avea o valoare de 404.773,79 lei, iar prețul de lichidare a fost stabilit la 113.891 lei.
La dosarul cauzei au fost depuse atat balanța de verificare cat si un extras din raportul de evaluare intocmit in cadrul procedurii insolventei.
Scăderea stocurilor de marfă, de la 1.124.798,87 lei, la 404.773,79 lei s-a produs in perioada iulie 2009 - august 2010, perioada in care debitoarea a desfășurat o activitate continua de comerț, sub administrarea și supravegherea lichidatorului.
Aceste lichidări de stocuri au fost reflectate în fisele contului 707 - venituri din vânzarea mărfurilor. Lichidările de stocuri sunt reflectate în documente contabile care au aptitudinea de a confirma caracterul real al acestor operațiuni.
Caracterul fictiv derivă din întocmirea evidențelor contabile sau completarea lor, prin: 1) consemnarea de date nereale, 2) omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. Omisiunea inserării se referă la anumite date sau
împrejurări care nu apar în conținutul înscrisului, deși acestea trebuiau să-și găsească locul în cuprinsul său. O astfel de inacțiune constituie o alterare a adevărului, ea reprezentând o lacună care se răsfrânge asupra întregului act, modificându-i conținutul, făcându-l să exprime o altă situație decât cea adevărată .
Probațiunea administrată în cauză nu susține acuzația de fraudă
fundamentată pe aceste temeiuri. Operațiunile în discuție nu pot fi calificate drept deturnări de bunuri atât timp cât reclamanta nu a probat împrejurarea că debitoarea ar fi emis facturi fictive nefundamentate pe existența unei contraprestații reale. În consecință, pârâților nu li se poate imputa faptul că au săvârșit acte de dispoziție asupra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, în interes propriu sau cu scopul ascunderii unor active. Actele care prin natura sau caracterul lor exclud în tot ideea aproprierii în detrimentul societății și nu afectează activul social nu pot fi sancționate pe acest temei.
Tribunalul a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor art. 138 lit.g, f acuzațiile de fraudă întemeiate pe aceste prevederi fiind fondate.

1. Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin plata cu preferință a unui creditor în dauna celorlalți, în luna precedentă încetării plăților.

Patru sunt premisele care permit obiectivarea acestui tip de răspundere.

În primul rând, trebuie identificată o plată, în al doilea rând, stingerea obligației asumate de debitoare trebuie să preceadă încetarea plăților și, nu în ultimul rând, executarea să fie prioritară față de beneficiar și vătămătoare în raport de ceilalți creditorii, fiind necesar ca între plata preferențială și apariția stării de insolvență să existe un raport de cauzalitate.

Deoarece încetarea plăților este o stare a patrimoniului ce nu depinde de voința debitorului și care nu trebuie asimilată neplății la scadență a uneia sau mai multor datorii ,este importantă identificarea semnelor sale revelatoare. Doctrina și jurisprudența interbelică au admis că "încetarea plăților este o chestiune lăsată cu totul la aprecierea instanțelor de fond";.

S-a susținut că data la care încetarea de plăți a intervenit se poate deduce din orice fapte și circumstanțe care fac posibilă concluzia că încetarea plăților era reală, putând fi luate în considerare nu numai semnele pozitive și exterioare, ci și întrebuințarea mijloacelor ruinătoare în scopul ascunderii adevărului.

Încetarea plăților, și anume, faptul că ea este relevată de imposibilitatea întreprinderii de a face față cu fondurile bănești disponibile pasivului său exigibil.

C. ea reține că debitoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței la data de_, plățile contestate fiind realizat în luna precedentă înregistrării acestei cereri.

Termenul de plata, ca mijloc de executare voluntară a unei obligații, poate fi tratat și "în sens larg";, nu numai restrâns.

Din perspectiva răspunderii pentru acoperirea pasivului, interesează doar acele mijloace voluntare de stingere a obligațiilor prin care se realizează dreptul de creanță al creditorului. Soluția este consecința firească a faptului că plata trebuie să aibă un caracter preferențial pentru beneficiar și să fie vătămătoare pentru restul masei credale. Or, numai o plată în sens restrâns, o dare în plată și eventual o compensație convențională pot aduce în discuție caracterul vătămător al modului în care obligația a fost stinsă.

Raportul de cauze întocmit de lichidatorul SC C. Group SRL și evidențele contabile aparținând debitoarei atestă împrejurarea că aceasta nu dispunea de fonduri bănești si înregistra datorii semnificative la momentul perfectării contractelor de vanzare-cumparare. Raportul a fost întocmit ținând cont de evidențele contabile ale debitoarei, înscrisuri opozabile paraților și care nu au fost contestate.

El reprezintă o proba specifica procedurii, reflectând activitatea debitoarei pe perioada celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Societatea nu deținea fonduri suficiente pentru a executa obligațiile asumate prin contractele perfectate cu Torre&Masterson SRL si cu Breckfort International LLC.

C. Turzii s-au ridicat la suma de 2.574.511, 54 lei.

La data de_ gradul de îndatorare al societății era in procent de 92.05%.

Datoriile pe care societatea le înregistra la momentul deschiderii insolventei se compuneau din: datorii fata de furnizori in suma de 3.495.675.17 lei, datorii la bugetul consolidat al statului in suma de 640.136.15 lei, datorii fata de personal in suma de 36.155.48 lei iar fata de bănci si societățile de leasing datoriile se ridicau la suma de 6.894.434.75 lei.

Aceste valori foarte ridicate ale pasivului au fost acumulate in timp, existând in contabilitatea debitoarei la momentul perfectării contractelor cu Torre&Masterson SRL si cu Breckfort International LLC. Prin urmare, la acel moment societatea se apropia de o eventuala incetare a plaților. Toate aceste elemente au fost prezentate in raportul de cauze si infirmă apărările evocate de pârâți potrivit cărora societatea nu înregistra pierderi în momentul perfectării contractelor de vanzare-cumparare.

creditori. De asemenea, stingerea creanțelor pe care asociații le aveau fata de societate, cu creanța societății derivând din furnizarea către asociați a stocului de materiale existente în patrimoniul debitoarei a fost de natură să prejudicieze grav interesele masei credale.

Interogatoriul administrat in cauza paraților a dovedit faptul ca scopul urmărit de parați la momentul perfectării celor doua contracte a fost acela de a procura fonduri persoanei juridice, si totodată de a întârzia momentul încetării plăților.

Faptul ca societatea nu dispunea fonduri suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor asumate a fost recunoscut si de către asociații M. C., P. E. .

De asemenea, asociatul M. C. a confirmat împrejurarea ca la data perfectării celor doua convenții existau datorii scadente importante fata de furnizori .

Totodată din răspunsurile pârâților la interogatoriu rezulta ca societatea traversa o perioada dificila din punct de vedere economic. Pârâții au recunoscut faptul că în luna martie( epocă la care cele două convenții au fost perfectate ) au purtat negocieri pentru reeșalonarea creditului restant .

Pe rolul Judecătoriei C. N. a fost formulata o acțiune in instanța de către Breckfort International LLC prin care s-a obținut obligarea debitoarei la executarea contractelor asumate. Mai exact, au fost activate clauzele penale, care nu numai ca determinau pierderea imobilelor ce au făcut obiectul contractelor mai sus indicate ci obligau debitoarea si la plata unor sume de bani. Aceasta stare de fapt a fost recunoscuta si de către asociatul M. C. prin răspunsul la interogatoriul formulat.

Tribunalul a respins cererea de antrenarea răspunderii pârâților întemeiată pe dispozițiile art138 lit. g .

Prima instanța a considerat ca in cauza nu a avut loc o plata preferențiala a creditorilor asociați ai debitoarei, ci o compensare de drept intre creanța pe care asociații o dețineau fata de societate-dividende neincasate - si creanța pe care debitoarea o avea împotriva acestora, reprezentând contravaloarea bunurilor cumpărate de către aceștia de la societatea debitoare.

S-a considerat ca nu a existat o intenție de fraudare a creditorilor din moment ce compensarea de drept, ar fi intervenit în speță raportat la incidența prevederilor art. 52 din Legea insolventei.

Perceperea dividendelor în modalitatea achiziționarii unor bunuri din patrimoniul societar constituie o operațiune de dare in plata.

Asa cum s-a recunoscut si prin intermediul intampinarii " asociații aveau o convenție in sensul că fiecare are dreptul sa cumpere mărfuri din societate pana la concurenta sumelor provenite in principiu din profiturile lăsate la indemana societății pentru o perioada foarte lunga de timp. Astfel asociații si-au stins parte din dividende neincasate prin preluarea de bunuri aflate in patrimoniul societății. Situația acestor plați este următoarea: pentru M. C. s-a stins o creanța in suma de 152.896,72 lei, pentru Firta B. o creanța in suma de 281.584,48 lei, si pentru

P. E. o creanța in suma de 118.924,32 lei. Totalul sumelor astfel achitate cu prioritate asociaților debitoarei este in cuantum de 553.405,52 lei.

Darea în plata reprezintă operațiunea prin care debitorul executa către creditorul sau - cu consimțământul acestuia- o alta prestație decât cea la care s-a obligat la incheierea raportului juridic obligational.

Asociații au acceptat ca preluarea mărfurilor din patrimoniul societar sa se faca in contul datoriei de plata a dividendelor restante pe care societatea le

inregistra fata de asociați. In aceste sens s-a intocmit nota contabila din data de_, aceasta reprezentând acordul de voința in sensul de a avea loc acoperirea unei parti din creanța pe care asociații o dețineau fata de societate cu bunuri din patrimoniul debitoarei.

Mai mult, acceptarea inlocuirii prestației este concomitenta cu plata, operațiunea de vânzare cumpărare a avut loc in aceasi zi in care s-a stins o parte din debitul debitoarei fata de asociati.

Toate acestea conduc la concluzia ca in prezenta cauza a avut loc o dare in plata prin care s-au plătit creanțele asociaților.

In ce privește intenția de fraudate a celorlalți creditori prin intermediul plaților preferențiale a creanțelor asociaților, aceasta rezulta inclusiv din faptul ca stocul de marfa prin achiziționarea căruia s-a stins creanța, se afla in garanția băncii. Or, in mod cu totul evident asociații, prin preluarea unor bunuri despre care cunoșteau ca sunt gajate in favoarea băncii, au dorit sa prejudicieze interesele creditorului garantat, procedând la acoperirea propriei creanțe prioritar celei deținute de către creditorul garantat.

Acționarii aveau cunoștința ca este iminenta insolvabilitatea societarii, având in vedere ca fata de debitoare s-a deschis procedura insolventei la data de_ .

Aceștia nu au încercat sa redreseze societatea, ci au efectuat toate demersurile pentru a-si recupera creanțele de la societate cu prioritate fata de alți creditori.

Mai mult recuperarea s-a făcut prin preluare de mărfuri asupra căruia reclamanta avea constituit un drept de gaj, cu scopul de a frauda interesele masei credale..

Din postura de creanțieri interni ai societății pârâții, cunoscând faptul că entitatea nu-și onorase la scadență celelalte obligații, nu puteau să valorifice cu prioritate dreptul de a încasa dividende prin preluarea unor bunuri.

Acționând în această manieră, chiar dacă în prezent mai dețin creanțe față de societate, pârâții au subordonat interesul social față de interesul personal, încălcând cu știință regulile unei bune administrări întrucât, în proximitatea insolvenței, interesele terților cu care entitatea a stabilit legături economice trebuie să primeze față de interesele acționarilor.

"Restituirea"; de către societate a unei părți din datoria acesteia față de asociatul care a finanțat-o( prin lăsarea dividendelor la dispoziția ) a constituit factorul generator al stării de insolvență a societății comerciale, existând un raport de cauzalitate între operațiunea de dare în plată și starea de insolvență a societății. Nu se confirmă astfel teza susținută de intimați potrivit căreia la originea insolvenței se află doar cauze de ordin extern, obiectiv.

C. ea nu va valida apărarea evocată de intimați referitoare la incidența prevederilor art. 294 C.proc.civ aplicabile din perspectiva art.

316 C.proc.civ. Cauza pe care s-a fundamenta cererea reclamantei și anume, prevederile art. 138 lit. g, a rămas neschimbată în recurs iar considerentele de fapt care o susțineau sunt similare celor aduse în discuție înaintea primei instanțe. Acuzațiile aduse pârâților prin cererea introductivă vizau mijlocul anormal prin care s-a realizat plata creanțelor deținute de asociați, care au înțeles să preia în schimbul datoriei o serie de bunuri, instanța nefiind ținută de natura termenilor utilizați în sens restrâns, ci de toate conotațiile pe care aceștia pot să le dobândească în plan juridic. Din perspectiva probațiunii administrate nu se verifică nici apărarea potrivit căreia preluarea mărfurilor ar fi avut loc în cursul anilor_ .

Sumele cu care se capitalizează debitorul confruntat cu lipsa lichidităților pot să-i creeze acestuia o aparență de solvabilitate .Așadar, susținerea unei companii aflate într-o situație extrem de dificilă cu credit obținut din diverse surse maschează realitatea, prelungește artificial viața întreprinderii respective, căreia îi întârzie insolvența, ceea ce conduce, în mod necesar, la creșterea pierderilor acestei întreprinderi și, implicit, la diminuarea șanselor creditorilor de a-și vedea onorate creanțele.

Situația iremediabil compromisă este o noțiune de fapt care rămâne la aprecierea suverană instanței. Ea se deosebește de situația dificilă sau preocupantă precum și de insuficiența trezoreriei.

Caracterul iremediabil compromis reprezintă starea în care continuarea exploatării întreprinderii devine imposibilă, fie datorită situației strict financiare, fie din cauza dispariției unei administrări sigure (neînțelegeri grave și evidente între asociați).

Recurgerea la credit devine nejustificată din momentul în care că dificultățile firmei împrumutate puteau fi considerate ca fiind fără ieșire.

În consecință, ceea ce contează este analiza și evaluarea globală a viabilității economice a debitorului care a apelat la credit pentru a susține activitatea.

Discrepanța dintre cheltuielile financiare și cifra de afaceri poate fi un indiciu important al faptului că recurgerea la credit a constituit în sine un mijloc ruinător.

Raportat la considerentele expuse, curtea apreciază că finanțarea obținută de debitoare prin externalizarea unor active a constituit în sine un mijloc ruinător care a condus la ajungerea acesteia în stare de insolvență.

C. ea reține că, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1130/_ debitoarea a instrainat terenul compus din doua parcele in suprafața totala de 1.678 mp, situate in localitatea C. N., str. C. Turzii nr. 231.Imobilul a fost instrainat la un pret de 792.855 lei, la data instrainarii fiind achitata suma de 175.494,87 lei, restul de pret urmând a fi plătit pana la_ . Diferența rămasă se impunea a fi achitată in termen 30 de zile de la data încheierii procesului verbal de recepție finala a construcțiilor. La epoca tranzacției, asupra terenului înstrăinat era deja edificată o construcție nefinalizată, construcție nu a făcut obiectul convenției. Prin acest contract vanzatoarea se obliga sa finalizeze lucrările de edificare cel mai târziu in termen de 2 luni. Conform clauzelor stipulate, în cazul in care vanzatorul nu finaliza construcția in termenul de 2 luni convenit, sau contractul de antrepriza înceta din culpa sa, vânzătorul urma să achite cumpărătorului despăgubiri a căror întindere a fost preevaluată de părți până la concurența sumei de 150.000 euro.

Debitoarea a încheiat un al doilea contract de vanzare-cumparare cu privire la imobilul situat in C. N., str. Mozart. Imobilul compus din 6 parcele de teren a fost înstrainat la un pret de 1.382.220 lei, suma achitata la data perfectării contractului fiind in cuantum de 305.972,53 lei. Diferența urma sa fie achitată in doua transe, prima pana in data de_ condiționat de ridicarea unor imobile pe aceste terenuri pana la nivelul in rosu. A doua transa urma sa fie achitata pana in iulie 2010, adică la încheierea procesului-verbal de recepție a lucrărilor pentru aceste imobile. Conform clauzelor stipulate, în cazul in care vanzatorul nu respecta obligațiile asumate prin contract acesta urma să achite cumpărătorului despăgubiri a căror întindere a fost preevaluată de părți până la concurența sumei de 250.000 euro

Aceste obligații constau in ridicarea imobilelor la nivel in rosu in termen de 6 luni de la data obținerii autorizației de construire, dar nu mai târziu de 8 luni de la

semnarea contractului. De asemenea clauza se aplica si in situația in care contractul de antrepriza încheiat înceta din culpa vânzătorului.

Costurile cu ridicarea si finalizarea imobilelor era in sarcina antreprenorului, vanzatoarea achitând un avans de 10.000 euro restul urma sa fie achitat ulterior recepției lucrărilor.

Lucrările pe care debitoarea le avea de executat constau in finisarea construcțiilor situate pe C. Turzii respectiv un număr de 12 apartamente. Stadiul la care trebuiau aduse aceste imobile a fost stabilit prin contractul perfectat cu beneficiarul la art. 3.1. Din analiza lucrărilor la care s-a obligat antreprenorul sa le efectueze rezulta ca acestea sunt complexe, numeroase prin urmare si costurile sunt ridicate (racordarea la instalația de distribuție a gazelor naturale a centralei termice si a apartamentelor, finisaje interioare si exterioare: tencuieli decorative, tencuieli, termoizolatii, centrala termica comuna, etc.).

Lucrările menționate la articolul indicat trebuiau aduse la indeplinire in termen de 2 luni pe cheltuiala antreprenorului.

In aceasi situație se aflau si imobilele situate pe str. Mozart, unde nu numai ca trebuiau finisate imobile, dar si "ridicate la stadiul de roșu" in decursul a 6 luni de zile.

1.800.000 de euro. Așadar de aceasta suma trebuia sa dispună debitoarea

C. pentru a ridica respectivele construcții.

Termenul de execuție era foarte scurt, lucrările si costurile erau ridicate, si resurse finaciare aproape inexistente, asa cum reiese si din Contractul de vânzare - cumpărare si antrepriza incheiat cu Breckfort International LLC cap. 2 si 3.La data asumării clauzelor contractuale de către societatea debitoare prin acționari era previzibil ca aceste clauze vor intra in vigoare. Scopul declarat era acela de întarzaiere a incetarii de plați si procurarea de fonduri, insa mijloacele de obținere a acestor fonduri nu erau de natura sa conducă la redresarea societății ci la faliment.

În raport de aceste considerente se poate aprecia că elementele constitutive ale faptei prevăzuta de lit. f a art. 138 din Legea 85/2006 sunt întrunite.

Prejudiciul suferit prin săvârșirea acestor fapte consta in cauzarea insolventei SC C. Group SRL si implicit prejudicierea creditorilor debitoarei.
In mod evident toate aceste fapte au cauzat starea de insolvență a debitoarei. Obiectul de activitate al debitoarei era comerțul cu ridicata a materialului lemnos si a materialelor de construcție. Compensarea dividendelor datorate acționarilor societății cu mărfuri din patrimoniul acesteia marfa a condus inevitabil la imposibilitatea continuării activității de comerț.
Prejudiciul suferit de debitoare prin perfectarea contractelor mai sus arătate a constat in pierderea unor active importante din patrimoniu. Aceste imobile daca ar fi fost valorificate la valoarea lor reala de piața, s-ar fi acoperit o mare parte din pasiv si nu s-ar fi ajuns in situația insolvenței. P
rejudiciul suferit este reprezentat de 553.405,52 lei reprezentând sumele (dividinde) achitate cu prioritate către parați inainte de deschiderea procedurii, suma de 807.645,33 (reprezentând diferenta de pret neachitata aferenta contractului cu Torre&Masterson la care se adaugă suma de 710.000 euro (reprezentând diferența de pret neachitata aferenta contractului cu Breckfort International).
Raportul de cauzalitate intre faptele mai sus arătate si declanșarea procedurii de insolvență exista.
Plata creanțelor deținute de către asociați fata de societate si asumarea unor clauze contractuale ruinătoare pentru societate au determinat starea de insolvabilitatea debitoarei. Obligațiile asumate au dus la pierderea de bunuri imobile din patrimoniu fara să existe o valoare de înlocuire.
Asumarea unor clauze penale care indatorau societatea a determinat in mod evident declanșarea insolventei societății debitoare. Dovada o constituie si înregistrarea cererii de deschidere a procedurii de insolvență de către debitoare la
scurt timp dupa ce imobilele au fost înstrăinate către beneficiarii mai sus arătați. Tribunalul a reținut că, în speța dedusă judecății nu a fost dovedită condiția de fond privitoare la existența raportului de cauzalitate .Judecătorul sindic a apreciat că starea de insolvență a fost cauzata de factori externi.
Alegația primei instanțe nu poate fi primită deoarece, neindeplinirea obligațiilor asumate prin aceste contracte a reprezentat cauza juridică pe care s-a întemeiat acțiunea prin care cumpărătorul a pretins debitoarei să procedeze la executarea convențiilor.
Dupa activarea clauzelor penale debitoarea nu a mai fost în măsură să-și continue activitatea. In patrimoniul nu existau stocuri. De asemenea, externalizării activelor ce au făcut obiectul celor doua contracte, debitoarea nu mai deținea bunuri de valoare însemnata, lipsite de sarcini din valorificarea cărora sa se asigure continuarea activității debitoarei.
Așadar, societatea nu deținea resurse care sa-i asigure continuarea activității, bunuri care prin valorificare sa facă posibilă acoperirea datoriilor curente ale societății.
Faptul ca in patrimoniul debitoarei nu mai existau bunuri insemnate si valoarea sumelor încasate in urma perfectării celor doua contracte rezulta din balanța de verficare aferenta lunii 2009 depusa la dosarul cauzei.
În mod evident exista raport de cauzalitate intre faptele mai sus analizate si starea de insolvență in care a ajuns SC C. Group SRL.
Vinovăția este un element intențional care rezulta tocmai din modalitatea de perfectare si derulare a contractelor de vânzare cumpărare si antrepriza, care este imputabila celor trei asociați ce au semnat perosnal aceste contracte in numele si pe seama societății debitoare.
Asociații si-au asumat cu buna știința îndeplinirea unor obligații excesiv de oneroase fata de solvabilitatea societății, imposibilitatea neîndep
linirii acestor obligații fiind previzibila chiar de la perfectarea contractelor.
In plus aceiași asociați si-au asumat clauze penale exorbitante pentru situația neîndeplinirii obligațiilor, neexistand un echilibru intre prestațiile celor doua parti contractante care se aflau pe poziții contrare.
Prin urmare, vinovăția rezulta din asumarea unor clauze penale despre care asociații puteau si trebuiau sa prevadă ca exista riscul sa se activeze având in
vedere ca se cunoștea situația patrimoniala precara a societății. Afirmația ca se bazau pe o eventuala eșalonare a creditului, motivare reținuta si de care judecatorul sindic, este nefondata.
Astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, au fost încheiate acte adiționale succesive prin care s-au acordat perioade de gratie in rambursarea creditului de către B. GSG SA fara ca debitoarea sa efectueze plați. O reeșalonare/restructurare/a creditului pe care asociații au solicitat-o băncii chiar in perioada concomitenta semnării contractelor de vânzare - cumpărare ar fi presupus acordarea de alte perioade de gratie iar nicidecum de acordarea unor sume suplimentare de bani. Scopul perfectării celor doua contracte a fost în mod indubitabil acela de a întârzia încetarea de plați. Acest fapt rezultă fără putință
de tăgadă din răspunsurile la interogatoriile date de către parați (întrebările 1, 3 si 4).
Nu poate fi transferată în sarcina reclamantei responsabilitatea pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență, ținând cont de conduita acesteia manifestată pe parcursul executării contractului de credit. Situația băncii creditoare se apreciază în funcție de situația aparentă a clientului de la data acordării creditului și nu în funcție de situația reală care se relevă ulterior. Răspunderea executivului care a apelat la credit, atunci când dificultățile firmei împrumutate puteau fi
considerate ca fiind fără ieșire trebuie apreciată în raport de situația reală.
Administratorul trebuie să acționeze cu prudența unui bun profesionist aflat în circumstanțe identice, atunci când hotărăște să recurgă la credit pentru a susține activitatea întreprinderii. Prudența presupune, în principal, ca executivul să se informeze în așa fel încât să poată distinge între situațiile care sunt periculoase pentru întreprindere și implicit pentru creditorii săi.
Prin urmare, vinovăția acestuia trebuie apreciată nu doar prin raportare la ceea ce acesta știa la momentul acordării creditului, ci și la ceea ce ar fi trebuit să știe.
În speță, nu există elemente probatorii care să fundamenteze concluzia că banca a depășit întinderea obligației sale de a supraveghea folosirea fondurilor împrumutate.
În consecință, întreaga responsabilitate pentru modul în care a fost administrată societatea după apariția dificultăților legate de restituirea împrumutului bancar aparține organului executiv, fiind lipsit de relevanță faptul notificării către bancă a intenției debitoarei de a valorifica activele.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza art. 312 C.proc.civ, va admite recursul declarat de B. G. S. G. SA
împotriva sentinței civile nr. 1348 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o va modifică, în sensul că va admite în parte acțiunea și în temeiul art. 138 alin.4 din Legea insolvenței va obliga pârâții M. C. A. ,
F. B. și P. S. -E., în solidar, la plata sumelor de 1.361.050,85 lei și a echivalentului în lei la data plății a sumei de 710.000 euro, reprezentând pasiv al debitoarei SC C. GROUP SRL.
Solidaritatea pe orizontală derivă din principiul colegialității organului de administrare
și se fundamentează pe prezumția că actele privitoare la managementul societății sunt rezultatul unui proces de deliberare în cadrul organului colegial, decizia adoptată impunându-se tuturor membrilor acestui organ, prin asemănare cu regimul și efectele hotărârilor adunării generale a asociaților
Dimensiunea acestei răspunderi speciale depinde de insuficiența activului.

Insuficiența activului corespunde prejudiciului material suportat de creditori și reprezintă suma creanțelor care nu au putut fi plătite, datorită conduitei ilicite a administratorului, care a mărit pasivul social sau a făcut activul social insuficient, punând societatea în situația în care nu a mai putut plăti creditorii.

Existența și valoarea insuficienței activului trebuie să fie apreciate în momentul pronunțării deciziei, prin care se statuează asupra acțiunii în acoperirea pasivului și se va raporta la datoriile apărute înaintea deschiderii procedurii. Ca atare, nu va fi luat în considerare pasivul rezultat din continuarea activităților curente după intrarea în insolvență, nefiind incluse aici nici cheltuielile de judecată rezultate din deschiderea procedurii ori eventuale accesorii, a căror curgere este de altfel împiedicată de prevederile art. 41 din Legea insolvenței. Trebuie să fie luată în considerare doar diferența dintre valoarea activului apreciată la data realizării sale, dacă a fost deja realizată, sau valoarea sa estimativă, dacă nu a fost încă realizată în momentul în care tribunalul hotărăște și cuantumul pasivului născut înainte de deschiderea procedurii colective, declarat și admis. Așa fiind, cererea privitoare adiționarea pasivului cu daunele interese pretinse de

reclamanta/recurentă este inadmisibilă. În raport de aceste considerente curtea va respinge cererea privind acordarea dobânzii legale.

.Întrucât pârâții au căzut în pretenții urmare a reformării hotărârii atacate, curtea va înlătura dispozițiile primei instanței referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. G. S. G. SA împotriva sentinței civile nr. 1348 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. pe care o modifică, în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții M. C. A., F. B. și P. S. -E., în solidar, la plata sumelor de 1.361.050,85 lei și a echivalentului în lei la data plății a sumei de 710.000 euro, reprezentând pasiv al debitoarei SC C. GROUP SRL. Respinge cererea privind acordarea dobânzii legale. Fără cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE					JUDECĂTORI		GREFIER
M. B.	M.	I.	I.	S.	AL H. EVA T.	I.

red.S.Al H./A.C.

3 ex. - _

jud.fond.G. C.

← Sentința civilă nr. 3497/2013. Răspundere organe de...		Decizia civilă nr. 1182/2013. Răspundere organe de conducere.... →

Decizia civilă nr. 11807/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 11807/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței