Decizia civilă nr. 1182/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.1182/2013
Ședința publică din data de 04 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC L. M. S. PRIN LICHIDATOR J. C.I.I. D. A., împotriva sentinței civile nr. 2470 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimatul R. C., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimat avocat Diana Andrașoni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
C. ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art.1591alin.4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art.8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta intimatului solicită amânarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării recurentei, dacă instanța apreciază că se impune comunicarea, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar încă din 19 decembrie și nu a fost comunicată până la acest moment, fiecare parte având dreptul să i se comunice înscrisurile depuse la dosar.
La solicitarea instanței de a preciza temeiul juridic în baza căreia a formulat cererea de amânare arată că nu-l poate preciza în acest moment.
C. ea respinge cererea formulată de către reprezentanta intimatului și dispune lăsarea cauzei la rând.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru intimatul R. C., asistat de avocat Diana Andrașoni.
Reprezentanta intimatului, în temeiul art. 303 C.pr.civ., invocă excepția nemotivării recursului în termenul de 15 zile, deși a fost depus un memoriu de recurs, nu este o motivare conform legii, nu sunt aduse critici la textul sentinței recurate, fiind o simplă reiterare a motivelor de la fond, recursul nefiind motivat nici până azi.
C. ea, în urma deliberării, în raport de excepția nulității invocată de către reprezentanta intimatului R. C., stabilește următoarele: în raport de conținutul memoriului de recurs cu care a fost investită instanța, prin raportare la art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ. și ținând seama de jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, recursul declarat de către reprezentantul recurentei în prezenta speță nu poate fi apreciat ca fiind nul, în memoriul de recurs putând fi
identificate elemente de critică a sentinței recurate, sens în care respinge excepția.
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, însă în raport de cererea formulată la prima strigare a cauzei și de solicitarea instanței de a preciza temeiul cererii, indică art. 90 raportat la art.116 C.pr.civ.
C. ea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părții în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Toată motivarea recursului este contrară legii. Legea insolvenței trebuie raportată la Legea nr. 31/1990, pornind de la tragerea la răspundere a administratorului. Sentința de fond este temeinică și legală, fiind punctuală, clar motivată, sprijinită pe probele administrare în cauză. Art. 71 raportat la art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată prevede că administratorul statutar răspunde față de societate pentru neținerea registrelor prevăzute de lege și tot ce impune legea. Lichidatorul confundă calitatea de angajat cu cea de administrator, administratorul nu a fost descărcat de obligați, la dosarul cauzei existând expertiza grafoscopică. Motivele de recurs sunt nereale în raport de probele administrate la fond. Referitor la puterea de lucru judecat a ordonanței procurorului, Ministerul Finanțelor Publice a formulat plângere penală împotriva intimatului soluționată definitiv prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, intimatul nu se face nici într-un fel vinovat de neținerea contabilității. Ordonanța s-a pronunțat și din perspectivă civilă și penală.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2470 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "D. A. "; desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC L. M. SRL în contradictoriu cu pârâtul R. C. .
A fost obligat lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ
"D. A. "; să plătească pârâtului suma de 1.170 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 138 alin.1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: … a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane…, d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea;";
În formularea cererii de chemare în judecată lichidatorul judiciar a pornit de la premisa că pârâtul R. C. în calitate de asociat al debitoarei SC L. M. SRL a administrat în fapt societatea după data de 28 noiembrie 2006, dată la
care a fost desfăcut contractul de muncă al d-lui C. Răzvan care îndeplinea funcția de administrator al debitoarei, astfel că acestuia îi revenea obligația de a preda bunurile existente în patrimoniul societății și de a ține evidența contabilă în conformitate cu prevederile legale.
Așa cum reiese din extrasul Oficiului Registrului Comerțului, pârâtul are doar calitatea de asociat al societății debitoare, alături de dl. Barbaccia Gabrizio și Barbaccia Federico, iar faptul că acesta a semnat decizia de desfacere a contractului individual de muncă al administratorului statutar la cererea acestuia nu este suficientă prin ea însăși să facă dovada că pârâtul a exercitat în fapt funcția de administrator după această dată.
Astfel, deși lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul a semnat bilanțurile contabile aferente anului 2006 și ulterioare depuse la organele financiare sunt semnate de către acesta, raportat la concluziile raportului de expertiză grafoscopică întocmit în cauză, acestea nu aparțin pârâtului.
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză nu reiese că pârâtul R.
C. ar fi administrat în fapt societatea, că acesta era în posesia bunurilor societății așa cum acestea apăreau în ultimele bilanțuri depuse sau că acesta avea obligația de conduce evidența contabilă, respectiv că a acționat ca un veritabil administrator în fapt, obligației care îi revenea lichidatorului judiciar în calitate de reclamant potrivit art. 1169 Cod civil. Din actul constitutiv al societății judecătorul sindic reține că pârâtul are calitatea de asocial al debitoarei deținând 25% din părțile sociale și acesta nu avea nici drept de reprezentare al debitoarei și nici drept de semnătură.
Astfel, în lipsa acestor dovezi nu se poate reține în persoana pârâtului obligația predării unor bunuri care nu au fost niciodată sub controlul său ori să exercite o activitate (ținerea contabilității), la care nu era obligat. De asemenea nu reiese din probatoriul administrat că pârâtul ar fi utilizat bunurile societății în interesul propriu sau al unor terți, fapt care de asemenea revenea a fi dovedit de către lichidatorul judiciar. mai reține judecătorul sindic că deși lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale și pe dispozițiile art. 138 lit. d), acesta nu a precizat care din faptele acolo reținute ar fi
fost săvârșite de către pârât, căci acțiunea de a face să dispară anumite documente contabile este în contradicție cu inacțiunea de ținere a contabilității sau de ținere a unei contabilități fictive.
Simplele afirmații ale acestuia nefiind de natură a reprezenta probe pentru a conduce la formarea convingerii judecătorului sindic căci atât vreme cât nu au fost probate acestea au doar valoarea unor afirmații fără consecințe juridice.
De asemenea, neexistând faptele imputate pârâtului nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate în acestea și prejudiciul cauzat.
Împotriva sentinței a declarat recurs SC L. M. SRL prin lichidator judiciar
, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și pe fond, admiterea cererii formulate și obligarea pârâtului R. C. în calitate de asociat al recurentei, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitoarei SC L. M. SRL la plata sumei în cuantum de 608.537 lei.
În motivarea recursului, recurenta arată că, așa cum a învederat și în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, a notificat administratorul statutar al debitoarei, cât și societatea debitoare, prin adresele nr. 407/_, ocazie cu care a fost convocat pentru adunarea asociaților, prin care a solicitat depunerea actelor contabile la dispoziția lichidatorului judiciar, precum și a bunurilor din patrimoniul debitoarei, respectiv situația activelor imobilizate, situația activelor circulante, constând din stocuri, creanțe și disponibilități bănești.
Au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar parțial actele de sinteză ale debitoarei până la_, conform procesului verbal de predare primire anexat prezentei.
Din analiza actelor contabile a constatat că debitoarea a continuat activitatea și după plecarea din societate a administratorului statutar al SC L.
M. SRL, respectiv a d-lui C. Razvan, căruia i-a fost desfacut contractul individual de muncă în baza art. 55, lit. b din Codul muncii, decizie care a fost semnată de dl R. C., astfel că dl C. nu a mai desfășurat activitate în SC
M. SRL. Depune ca anexă copia Deciziei nr. 183/_ .
Odată ce contractul de muncă a fost desfăcut prin Decizia nr. 183/_ și semnat de dl R., administratorul unic al societății pierde calitatea de administrator al societății, deoarece conform art. 9 din Statul societății nu mai are calitatea de angajat. Deci, cele două calități sunt condiționate reciproc.
Urmare desfacerii contractului de muncă al administratorului societății, acesta nemaiavând calitatea de angajat din data de_, nu putea să prezinte un raport de gestiune.
Astfel, se poate concluziona faptul ca dl R. C. a preluat sarcinile administratorului societății, fiind un administrator de fapt, aspect confirmat de fostul administrator dl C. Răzvan.
Din situațiile financiare încheiate la_, respectiv din contul de profit și pierderi, reiese ca societatea a realizat o cifra de afaceri de 85.338 lei.
La_ societatea debitoare avea în patrimoniu active circulante în sumă de 511.861 lei, constând din: stocuri - 73.619 lei, creanțe - 420.196 lei și casa și cont în bancă - 18.046 lei.
Aceste bunuri (stocuri și disponibilități bănești) nu au fost predate de asociatul firmei - dl R. C., care a fost de altfel notificat în acest sens și la adresa de domiciliu, respectiv Italia, confirmând primirea acestei notificări.
Prin valorificarea acestor bunuri pentru societatea debitoare s-ar fi putut plăti o parte din creditorii debitoarei. Aceste constatări denotă conduita culpabilă a asociatului firmei, fapta ilicită constând în nevalorificarea bunurilor menționate pentru a aduce venituri societății, iar între această faptă săvârșită cu vinovăție și prejudicierea creditorilor există legătură cauzală.
Astfel că, se poate aprecia că acestea au fost folosite în interes propriu al administratorului statutar sau a unei alte persoane, fiind incidente prevederile art. 138, ali.l, lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Din verificarea site-ului MFP a constatat că societatea debitoare nu a depus bilanț contabil din anul 2007, iar în procesul verbal de predare primire contabilul debitoarei a arătat ca nu a mai condus evidența contabila dupa_, deoarece contractul de prestari servicii a fost reziliat ca urmare a neplății onorariului.
Furnizarea informațiilor se face prin completarea unei declarații pe proprie răspundere a mărimii bazei de impunere și a impozitului datorat, precum și a depunerii bilanțului contabil.
Prin nedepunerea bilanțului contabil și a actelor contabile nu se poate stabili starea de fapt fiscală și patrimonială a societății debitoare, ceea ce reprezintă o încălcare a Legii contabilității și se încadrează în prevederile art. 138, tit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Aceasta faptă se încadrează în dispozițiile art. 138, lit. d) din Legea nr.
85/2006.
Consideră că faptele asociatului debitoarei S.C. L. M. S. îndeplinesc condițiile răspunderii civile delictuale a acestora, respectiv: există fapte ilegale săvârșite de catre acesta și pe care le-a dezvoltat în cuprinsul cererii, respectiv asociatul, dl R. C. a folosit în interes propriu activele circulante ale debitoarei, a făcut sa dispara unele documente contabile, au ținut o contabilitate
fictiva sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau au ascuns unele active, fapta care l-a determinat sa predea administratorului judiciar doar o parte din documentele contabile ale debitoarei falite prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006; există paguba determinata de faptele ilicite ale asociatului, pagubă care se ridica la suma de 608.537 lei - reprezentând datoriile societății debitoare față de creditori, dovedita prin tabelul definitiv pe care îl anexează prezentei cereri; faptele ilicite enumerate mai sus au fost săvârșite de catre asociatul R. C., cu intenția de a sustrage debitoarea de la plata obligațiilor care îi reveneau fața de creditorii sai și, desigur, la însușirea în mod ilegal a lichidităților care prezumăm ca s-a fi putut crea prin încasarea debitului evidențiat în patrimoniul debiotarei și a disponibilităților bănești din casieria debitoarei; existența unui raport de cauzalitate între faptele ilicite ale asociatului debitoarei săvârșite cu vinovăție și prejudicierea creditorilor cu suma totală de
608.537 lei; aceasta paguba a fost determinata de catre asociatul debitoarei falite prin săvârșirea faptelor ilicite la care s-a referit.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul R. C.
, a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041C. proc.civ., C. ea reține următoarele:
Judecătorul sindic a analizat amplu și exhaustiv condițiile antrenării răspunderii intimatului R. C. pentru plata pasivului societății SC L. M. SRL raportat la temeiurile legale indicate în cererea de chemare în judecată - art.138 alin.1 lit.a și d din legea 85/2006, argumentând temeinic soluția de respingere, obligat fiind să se pronunțe în limitele în care a fost învestit (art.129 alin.6 și art.304 pct.6 C.pr.civ. interpretat per a contrario).
Astfel, judecătorul sindic a motivat, pornind de la faptul că pârâtul nu este administratorul statutar al debitoarei, ci doar asociat, și neexcluzând posibilitatea teoretică a răspunderii acestuia în cazul în care s-ar fi constatat că prin faptele sale s-a cauzat intrarea debitoarei în insolvență, că nu acesta a semnat bilanțurile contabile aferente anului 2006 și ulterioare, concluzie bazată pe raportul de expertiză grafoscopică întocmit în cauză.
De asemenea, niciun alt element din cererea de chemare în judecată nu a fost dovedit de către lichidator, iar, în lipsa dovezilor că pârâtul avea obligația de a preda bunurile sau actele contabile, antrenarea răspunderii pârâtului este exclusă. Simpla afirmație a fostului administrator al debitoarei că pârâtul ar fi continuat administrarea în fapt nu poate constitui o probă în contra acestuia.
Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile recurentului, care reiau practic motivarea cererii de chemare în judecată. C. ea observă că nici în cadrul recursului formulat lichidatorul nu argumentează concluzia la care a ajuns anterior formulării cererii de chemare în judecată, conform căreia pârâtul ar fi preluat sarcinile administratorului societății, curtea apreciind că desfacerea contractului de muncă al fostului administrator nu este un argument pertinent și concludent în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC L. M. SRL prin lichidator judiciar împotriva sentinței civile nr.2470 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. C. P. A. M. C.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: C. G.
| ← Decizia civilă nr. 11807/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1712/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
